Iniţiat în 2013 ca un program educaţional – pilot, dezvoltat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, „Smart Classroom” este unul dintre proiectele principale ale Samsung în acest domeniu – au fost utilate cu tehnologie de ultima generaţie în materie de tablete, E-Board-uri şi Smart TV patru clase în licee din Bucureşti, Timişoara, Iaşi si Constanţa. „Conceptul Smart Classroom este viziunea Samsung pentru o clasă a viitorului. Aceste săli de clasă au fost create pentru a deveni huburi digitale – centre de competenţe digitale pentru profesori şi studenti”, spune Sabina Ştirb, public affairs & corporate citizenship manager SEE în cadrul Samsung. De asemenea, Samsung Electronics România a lansat manuale digitale interactive pentru clasele întâi şi a doua, disponibile pe generaţiile de Smart TV-uri lansate după anul 2014, precum şi pe tablete. Manualele digitale de limba şi literatura română, matematică şi limba engleză, al căror conţinut a fost realizat de Ascendia şi Editura Edu, au fost acreditate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi sunt disponibile gratuit în Smart Hub şi în Galaxy Apps. „Misiunea noastră este de a transforma şi moderniza procesul de educare, convertindu-l într-unul interactiv, interesant şi colaborativ”, mai spune aceasta.
Tag: viitor
-
Ingineria medicală sau tehnologia care poate schimba viitorul
Pentru că termenul nu este unul chiar la îndemână, am rugat-o să explice la ce anume se referă: „Imagistica medicală computaţională reprezintă de fapt uneltele matematice pentru a extrage informaţiile relevante din imaginile care sunt achiziţionate de către aparate. Este partea software care extrage informaţiile relevante clinic pentru medici sau pentru cercetători. Este, cu alte cuvinte, interfaţa dintre matematică, fizică, informatică şi medicină”.
Este a treia ediţie a şcolii de vară SSIMA şi cea de-a doua la care colaborează cu Philips. Compania a şi recrutat studenţi, care lucrează acum alături de echipa de Health Systems. „După ce m-am întors din Franţa, de la doctorat, mi-am dorit să fac ceva pe domeniul ăsta în România. Mi-am dat seama că domeniul este foarte la început; am început cu ce ştiam eu mai bine, adică partea academică. Am invitat mai mulţi specialişti pe care îi cunoscusem afară să participe la eveniment şi toţi au răspuns pozitiv, chiar dacă mulţi nu auziseră de Politehnică, iar unii nici nu ştiau pe unde e România. Scopul a fost de a dezvolta domeniul din punct de vedere academic, să pornim proiecte de cercetare, să trimitem studenţi în străinătate”, povesteşte Elena Ovreiu, fondatoarea SSIMA (Summer School on Imaging for Medical Applications), lector la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a Universităţii Politehnica din Bucureşti.
În ceea ce priveşte cercetarea în domeniul medical, suntem încă la început, crede ea. „Am realizat şi o cercetare legată de start-up-urile în domeniu şi am găsit doar cinci. Hai să zic că or fi 10 sau 20 care dezvoltă soluţii, dar nu sunt mai multe.”
Dintre aceste start-up-uri se remarcă totuşi Axosuits, un proiect ce are ca scop dezvoltarea de exoschelete la un preţ accesibil. Proiectul Axosuits a început în 2013, când doi tineri ingineri, absolvenţi ai Universităţii din Oradea, s-au gândit să conceapă un exoschelet pentru paraplegici, cei doi cunoscând personal un astfel de caz. La început, cei doi ingineri şi-au investit propriile resurse materiale în proiect. În prezent ideea este pusă în practică, Axosuits având proiectat şi produs prototipul exoscheletului. Robotul le permite persoanelor cu deficienţe locomotorii să se deplaseze pe propriile picioare, fiind potrivit atât în programele de recuperare medicală, cât şi pentru creşterea calităţii vieţii în cazul pacienţilor irecuperabili. Robotul este destinat şi persoanelor în vârstă care au probleme. În prezent autonomia robotului este de aproximativ 1 – 1,5 ore, însă odată cu utilizarea unor baterii mai performante timpul de utilizare va creşte, a declarat în cadrul conferinţei How to Web Andras Kapy, fondator şi director general al Axosuits.
Axosuits a obţinut un premiu de 10.000 de dolari după ce a câştigat marele premiu în cadrul conferinţei How to Web, secţiunea dedicată start-up-urilor, în noiembrie 2014.
Una dintre problemele sesizate este că în România doctorii nu apelează suficient de des la soluţiile tehnologice existente sau la sprijinul celor din mediul academic. „În Franţa, spre exemplu, doctorii au venit la laboratorul unde lucram eu cu un caz mai special şi au cerut ajutorul pentru a realiza o reconstrucţie 3D. În două zile au văzut că pacientul avea aorta plesnită, dar s-a putut vedea doar prin reconstrucţia 3D. Aici, din propria mea experienţă, medicii nu înţeleg foarte clar cum putem noi, inginerii medicali, să îi ajutăm. Şi la noi sunt câteva echipe care lucrează pe asta, pe cum să vizualizezi imaginile ca să fie cât mai clare pentru medici. În străinătate conceptul e utilizat destul de des, dar la noi lucrurile sunt încă la început”, spune Elena Ovreiu.
Sunt atât de multe inovaţii care apar în fiecare zi, fiind astfel greu de selectat doar câteva, spune Elena Ovreiu. Ca exemplu, ea vorbeşte despre un profesor de la Eindhoven care a dezvoltat prin prelucrarea imaginilor un software care poate detecta diabetul într-o stare incipientă. Mai exact, primele semne ale diabetului apar pe retină: dacă vasele de sânge de pe retină – care sunt milimetrice – încep să se spargă, înseamnă că pacientul se află în primele faze ale diabetului, înainte chiar de a avea simptomele clinice. Proiectul se numeşte Retina Check şi a fost dezvoltat în parteneriat cu cercetători din China. „Am avut studenţi care au participat la şcoala de vară şi au fost apoi selectaţi să lucreze la acest proiect”, spune Elena Ovreiu.
„Ce mi se mai pare foarte interesant e printarea 3D de ţesut viu, care să fie implantat apoi – s-a realizat deja în China”, spune Elena Ovreiu. „E vorba de un pacient care avea ruptură de aortă; s-au prelevat celule stem de la pacient care au fost apoi folosit ca cerneală pentru imprimanta 3D, iar ţesutul obţinut a fost folosit pentru a închide ruptura.”
Un alt exemplu pe care îl dă este ochiul bionic: este vorba de ochelari cu o cameră de filmat pe ramă care înregistrează mediul înconjurător, imaginile video fiind apoi trimise către un minicalculator pe care pacientul îl poartă în buzunar. Fluxul video este apoi transformat în flux electric, iar semnalele electrice sunt transmise către o serie de electrozi implantaţi în spatele retinei. De aici, semnalele electrice sunt transformate către impulsuri ce ajung la nervul optic şi mai apoi către creier, unde se formează imaginea. „Sigur, pacientul nu vede cum vedem în mod obişnuit, el vede alb negru şi poate doar să distingă forme, dar e totuşi ceva. Ar fi nevoie de un milion de electrozi implantaţi în creier sau pe retina pacientului astfel încât să se formeze imaginea normală, acum vorbim doar de 60 de electrozi. Astfel pot măcar să traverseze singuri strada, să vadă dacă au vreun obstacol în faţă.”
Colaborarea dintre mediul academic şi departamentele de R&D ale companiilor este foarte strânsă, atât în afară cât şi în România, mai spune ea. „În laboratorul de aici, din care fac şi eu parte, cam 80-90% din oameni sunt consultanţi la o companie de imagistică medicală. O zi-două pe săptămână merg acolo, propun algoritmuri sau alte soluţii şi echipa de dezvoltare a companiei le implementează. În Franţa, de exemplu, aveam şi teze de doctorat în parteneriat cu companii.”
-
De ce alegerile de peste două zile ne vor defini viitorul
Spun că a fost ignorată pentru că a reprezentat unul dintre cele două mari hopuri pe care Uniunea le are de sărit în prima parte a lui 2017, al doilea fiind alegerile din Franţa de la sfârşitul acestei luni. Dacă rezultele de acolo vor fi similare, sunt şanse mici ca „mişcările separatiste” din restul statelor să mai ridice vreo pretenţie. La olandezi pierzătorul a fost Wilders, la francezi sperăm să fie Le Pen.
În condiţiile în care englezii au luat-o cu viteză pe drumul lor, e important ca restul să aibă o viziune comună asupra Uniunii. Şi asta mai ales că promisiunile pe ochi frumoşi nu prea mai ţin: Merkel a zis-o destul de bine atunci când a transmis că Marea Britanie trebuie să plătească nota de plată înainte să ceară o porţie la pachet. Atât despre Brexit, pentru că subiectul mi se pare consumat – cel puţin pentru moment.
Am mai scris de multe ori despre britanici, mişcări anti-sistem şi guvernări antieuropene, deci n-aş mai fi abordat subiectul dacă nu părea necesar să o fac. Dar ce se întâmplă zilele astea prin Ungaria sau Polonia ar trebui să fie un semnal de alarmă. În Polonia, şeful statului a compromis Tribunalul Constituţional numind în fruntea instituţiei un candidat susţinut de partidul aflat la putere; adio checks and balances. Comisia Europeană a reacţionat prompt, cerând implementarea mai multor măsuri care să asigure un grad acceptabil de democraţie; răspunsul negativ a venit şi mai prompt şi nu prea a lăsat loc de interpretări. În cazul Ungariei, Viktor Orban a ieşit la rampă anunţând o „contrarevoluţie culturală” în interiorul blocului comunitar. Sunt state care uită de valorile trecute în caietul de sarcini al membrilor UE şi făcând asta riscă să strice munca tuturor.
Chiar dacă s-au înţeles asupra unei direcţii generale de urmat, ca urmare a summitului aniversar de la Roma, liderii Uniunii sunt perfect conştienţi de pericolele ce pot apărea dacă un singur partid extremist câştigă alegerile, indiferent de stat. Construcţia europeană e mult mai şubredă decât ne-am dori să fie, şi asta pentru că diferenţele culturale sunt semnificative.
Sigur, e uşor să fii proeuropean în cea mai proeuropeană ţară din Uniune; poate că suntem noi mai înceţi şi o să ne trezim, peste doi-trei ani, că ne vrem independenţa înapoi. Momentan, eu zic că beneficiile depăşesc obligaţiile. Călătorim fără vize, doar cu buletinul şi nu ne mai opreşte nimeni la vamă. Primim bani pentru proiecte care de multe ori nici nu mai devin realitate. Avem şi noi dreptul să ne dăm cu părerea prin Parlamentul European şi să ne facem poze cu mai-marii de prin vest. Pe 15 martie ne-a trecut glonţul pe la ureche. Ar fi bine să ne ocolească şi pe 23 aprilie.
-
Viitorul fotografiei legat mai mult de software şi mai puţin de optică
Smartphone-urile au revoluţionat multe obiceiuri, iar fotografiile nu fac excepţie: accentul se mută din ce în ce mai mult dinspre optică spre software. De aceea, deşi două telefoane au obiective cu o performanţă asemănătoare, imaginile sunt diferite. Totul ţine de procesarea imaginilor de către software-ul telefonului.
De aceea se vorbeşte tot mai mult de aşa numită fotografie computaţională, procedeu prin care se colectează date din imagini sau de la senzori de imagini apoi se aplică anumiţi algoritmi pentru a produce o fotografie care altfel ar fi fost imposibil de realizat în mod tradiţional. Cu datele adunate din imagini se pot produce fotografii HDR (high-dynamic range) impresionante. Acest procedeu este din ce în ce mai prezent în smartphone-uri, majoritatea telefoanelor având posibilitatea de a realiza fotografii HDR. Recent, anumite telefoane Android şi iPhone 7 Plus, utilizează două camere pentru a surprinde o imagine astfel, combinând datele obţinute pentru a realiza imaginea.
Acum smartphone-urile reprezintă cea mai mare platformă pentru fotografie, în condiţiile în care 40 de milioane de fotografii sunt încărcate pe Instagram în fiecare zi. Drept consecinţă, piaţa camerelor de fotografiat compacte scade vertiginos. Asociaţia Camerelor şi Produselor de Fotografiat (CIPA) a realizat despre ce s-a întâmplat pe piaţa de profil în 2016 şi este evident că apetitul pentru smartphone-uri explodează, în timp ce vânzările de camere compacte scad tot mai mult.
Practic, potrivit raportului CIPA, 98,4% dintre camerele de fotografiat destinate consumatorilor vândute în 2016 au fost încorporate în smartphone‑uri, doar 0,8% au fost în camere compacte, 0,5% în DSLR-uri şi 0,2% în camere mirrorless. „Camerele din smartphone-uri se vor îmbunătăţi, iar vânzările de camere compacte se vor apropia de zero. Dar tot timpul va fi nevoie de aparatură mai bună şi mai scumpă pentru oamenii interesaţi de fotografie”, spune într-un articol publicat de petapixel.com fotograful Sven Skafisk.
Primul HDR a apărut pe iPhone în 2010 şi folosea un truc pe care fotografii serioşi îl puneau în practică de ani de zile: capturarea unei imagini cu mai multe expuneri, apoi combinarea acestora pentru o fotografie unde atât zonele întunecate cât şi cele luminoase se văd bine.
După Apple, a urmat şi Android. Încorporarea acestei tehnici într-un smartphone a pus trucul în mâinile mulţimii. Tehnica de creare a HDR‑urilor s-a schimbat de-a lungul anilor, iar rezultatele s-au îmbunătăţit.
Ideea adăugării mai multor camere pe partea din spate a smartphone‑urilor se învârtea de mai mult timp în industrie; prima iteraţie concretă a apărut în 2014 prin HTC One (M8). Potenţialul a fost văzut şi de Huawei, care a implementat sistemul la P9 (aprilie 2016), combinând doi senzori – unul color şi altul alb-negru, apoi Apple a făcut asta pentru iPhone 7 plus (octombrie 2016) având o cameră cu un unghi larg de deschidere şi altă cameră zoom.
Sistemul format din cele două camere combinate cu software-ul este capabil să recunoască obiecte în spaţiu şi astfel se poate detecta profunzimea de câmp dintr-un cadru. iPhone 7 plus are aşa ceva în modul portret; astfel se creează un background înceţoşat frumos, un efect până acum obţinut doar de un aparat DSLR cu un obiectiv cu o profunzime de câmp mică.
Dacă un sistem cu două camere este bun, unul cu cu mai multe camere ar trebui să fie şi mai bun, nu? Acesta este şi planul lui Rajiv Laroia, care a realizat un aparat foto ce are încorporate nu mai puţin de 16 obiective, punând în aplicare principiile fotografiei computaţionale: realizarea unei imagini digitale uriaşe prin compunerea mai multor imagini mai mici obţinute din mai multe surse. Produsul gândit de Laroia se numeşte L16 şi este realizat de compania numită Light.
În funcţie de lumină şi zoom, L16 se foloseşte de o combinaţie de obiective pentru a crea o imagine de 52 megapixeli. Totul într-un pachet nu mai mare de un smartphone sau o cameră compactă. Totuşi, preţul nu este unul tocmai mic: 1.600 de dolari, adică de aproape trei ori mai mult decât preţul DSLR-urilor entry level.
Lui Laroia i-a venit ideea după ce a început să practice fotografia şi se vedea nevoit să care echipamentul de fotografiat: un rucsac plin cu obiective, bliţ şi un trepied. El era frustrat că avea nevoie de un echipament atât de greoi. Nu se pricepea la optică, dar a zis să încerce să creeze ceva ce ar putea înlocui tot acel echipament. A reuşit să strângă finanţare de 35 de milioane de dolari de la finanţatori ca Google Ventures sau Charles River Ventures şi în toamna lui 2015 a început sesiunea de vânzări. Ţinta de vânzări stabilită pentru prima lună a fost realizată în doar 30 de ore. Compania a refuzat să specifice exact cât a vândut de atunci, dar reprezentanţii Light au declarat pentru Bloomberg că acea sumă s-ar învârti în jurul sumei de 10 milioane de dolari.
Totuşi, dacă vânzările au demarat spectaculos, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu producţia. De fapt, reprezentanţii companiei Light au spus că nu au reuşit să găsească un producător capabil. Într-un final au reuşit şi este de aşteptat ca primele produse să fie livrate începând cu aprilie 2017.
În viitorul fotografiei are un cuvânt de spus şi Google prin proiectul Tango, ce a început ca un program în departamentul de Tehnologii şi Proiecte Avansate din companie. Tango a fost creat pentru a integra o serie de senzori şi camere într‑un dispozitiv mobil, astfel încât acesta să-şi înţeleagă propria poziţie în raport cu împrejurimile. Maparea 3D a platformei Google Tango poate să ghideze utilizatorul printr-un muzeu, să-l ajute să lucreze la proiecte de casă sau poate să creeze un univers animat.
Primul telefon dedicat noii platforme a fost Lenovo Phab2 Pro, dotat cu trei camere pe spate (una RGB de 16 megapixeli, alta cu un unghi foarte larg (fisheye) şi a treia un emiţător de infraroşii). Combinate cu un accelerometru (un senzor hardware ce permite detectarea poziţiei, mişcării, înclinaţiei, şocurilor, vibraţiilor, măsurarea acceleraţiei), un giroscop şi un modul intern care conţine un senzor de percepţie a adâncimii, telefonul poate utiliza tehnologia Google Tango. Un al doilea telefon care foloseşte această tehnologie este Asus Zenfone AR, ceea ce le permite utilizatorilor să experimenteze domeniul realităţii virtuale. Dacă sunteţi familiar cu Pokemon Go, ştiţi cam la ce să vă aşteptaţi. Totuşi Tango este o tehnologie mai avansată care ar putea schimba felul în care oamenii interacţionează cu mediul real prin intermediul telefoanelor. Practic, acum ai putea să vezi cum arată lampadarul de la IKEA în dormitor prin intermediul telefonului, fără să fii nevoit să-ţi imaginezi cum arată în cameră.
Aşadar, beneficiul imediat ar fi pentru realitatea agumentată; suprapunerea informaţiilor peste imagini necesită mult mai puţină putere de calcul decât generarea unui mediu grafic de realitate virtuală cu care oamenii pot interacţiona.
Nici românii nu sunt departe de acest fenomen. Un clujean, Radu Rusu, a realizat o aplicaţie care le permite utilizatorilor să facă fotografii 3D. Fyuse este creat pentru dispozitive mobile şi foloseşte un proces numit „sensor fusion” în care combină algoritmii de procesare de imagine în timp real cu alţi senzori de pe telefon pentru a calcula poziţia camerei în spaţiu. Utilizatorul mişcă camera într-o anumită direcţie şi Fyuse construieşte un graf vizual cu noduri şi tranziţii între ele, astfel încât să acopere spaţiul parcurs de utilizator, într-un mod cât mai compact. Astfel rezultă o imagine 3D ce oferă o altă experienţă de consum.
Fotografia computaţională face mai mult decât să captureze pixeli şi poate surprinde lumina, permiţând astfel extragerea geometriei unei scene. „Dacă ştii unde este un obiect şi pe ce suprafaţă se află, atunci poţi realiza mai multe lucruri”, spune Irfan Essa, profesor al Institutului de Tehnologie din Georgia, într-un articol publicat pe fastcompany.com. Una dintre problemele întâlnite cel mai des în prezent este numărul uriaş de imagini pe care utilizatorii le fac. Astfel, cu ajutorul software-ului care analizează conţinutul unei imagini, s-ar putea identifica cele mai bune poze, eliminându-se astfel surplusul de fotografii, este de părere Essa.
-
Cele mai puternice ţări din lume în 2050. Cine va conduce economia globală
Până în 2050 lumea nu va mai fi aşa cum o ştim în prezent, peisajul atât economic, cât şi cel real se va schimba dramatic, srie The Independent.
Raportul PwC, intitulat “The long view: how will the global economic order change by 2050?” a clasificat 32 de ţări în funcţie de PIB-ul prognozat în 2050, calculat la paritatea puterii de cumpărare (PPS – metodă prin care se calculează o rată de schimb alternativă între monedele a două ţări, pentru a compara nivelul de dezvoltare).
Cu excepţia Statelor Unite, multe dintre economiile mari din prezent, precum Japonia şi Germania, au scăzut câteva locuri în clasament, înlocuite de ţări precum India sau Indonezia.
“Statele Unite şi Europa vor pierde constant teren comparativ cu China şi India”, subliniază raportul, anticipând că, în 2050, cota Chinei ar urma să crească la 20% din economia globală, cea a SUA va scădea de la 16% la 12%, cea a Uniunii Europene va coborî de la 15% la 9%, în timp ce a Indiei va urca de la 7% la 15%.
Clasamentul general (sumele exprimate în dolari):
1. China – 58,499 trilioane
2. India – 44,128 trilioane
3. Statele Unite – 34,120 trilioane
4. Indonezia – 10,502 trilioane5. Brazilia – 7,540 trilioane
6. Rusia – 7,131 trilioane
7. Mexic – 6,863 trilioane
8. Japonia – 6,779 trilioane
9. Germania – 6,138 trilioane
10. Marea Britanie – 5,369 trilioane
11. Turcia – 5,184 trilioane
12. Franţa – 4,705 trilioane
13. Arabia Saudită – 4,694 trilioane
14. Nigeria – 4,348 trilioane
15. Egipt – 4,333 trilioane
16. Pakistan – 4,236 trilioane
17. Iran – 3,900 trilioane
18. Coreea de Sud – 3,539 trilioane
19. Filipine – 3,334 trilioane
20. Vietnam – 3,176 trilioane -
Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi restul
Cei din prezidiu, şefi de recrutare – Lugera şi directori de HR de la EY (firma de audit şi consultanţă) şi Pepsi – răspund că salariile entry-level sunt de 2.000 – 2.500 de lei net pe lună, plus bonuri de masă.
Companiile, în special multinaţionalele şi firmele de recrutare care lucrează pentru multinaţionale, umblă ca zombii în căutare de forţă de muncă, în căutare de oameni tineri, în căutare de studenţi, în căutare de talente.
De cinci ani de zile Bucureştiul şi principalele oraşe din ţară ca pondere economică cresc continuu, punând presiune pe piaţa muncii şi pe salarii, ceea ce înseamnă, la polul opus, coşmarul companiilor şi directorilor de HR.
Dragoş Gheban, managing partner la firma de recrutare Catalyst Solutions, spune că piaţa salariilor creşte susţinut: aşteptările salariale ale candidaţilor au crescut cu peste 10% în primele trei luni din acest an faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Un angajat cu cinci ani de experienţă în sectorul tehnic, IT sau în industrie se aşteaptă la un salariu de 5.500 de lei net, iar unul din domeniul financiar la 4.000 de lei.
Andrei Caramitru, partener la Boston Consulting Group, spune că Bucureştiul ar putea plăti un salariu mediu de 1.500 de euro net (6.750 de lei net), fără probleme, având în vedere nivelul ridicat de productivitate şi PIB-ul, mai mare cu o treime decât media UE.
În acest moment în Bucureşti salariul mediu este de 2.800 – 3.000 de lei net (660 – 700 de euro).
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spune că regiunea Bucureşti-Ilfov poate face faţă fără probleme Uniunii Europene şi chiar poate adopta euro.
„În zona Bucureşti-Ilfov, nivelul de trai a devenit superior mediei UE, iar vestul şi centrul ţării converg rapid spre acest deziderat, având drept principal catalizator prezenţa investiţiilor străine directe. În schimb, regiuni din sudul şi estul ţării sunt printre cele mai sărace regiuni din Europa şi au realizat progrese relativ modeste în ultimul deceniu. Comisia Europeană a semnalat riscul ridicat de excluziune socială în aceste zone, însă noi ar trebui să sesizăm primii aceste probleme. Din păcate, lipsa infrastructurii care să interconecteze provinciile istorice acţionează în sensul permanentizării decalajelor de dezvoltare. Este evident că se impun măsuri concrete în sensul ameliorării acestei situaţii dacă ne dorim ca România să adere cu succes la zona euro.”
Într-un articol din luna martie din Bloomberg Businessweek, una dintre cele mai cunoscute reviste săptămânale de business din lume, se vorbeşte despre Brexit şi despre faptul că marile firme din centrul financiar al Londrei discută extrem de serios să plece de acolo cu centrele lor de servicii şi să vină în Europa de Est. Polonia este prima pe listă, cu Varşovia şi Cracovia, urmează Cehia cu Praga şi Ungaria cu Budapesta, după care vine România cu Bucureşti şi Cluj.
Conform studiilor centrelor de servicii, numărul de joburi în finance, marketing, IT, cercetare şi dezvoltare, HR pentru regiunea Europei de Est se vor tripla în următorii 3-5 ani, până la un milion.
Nu ştim câte joburi vor „veni” în România, dar cu puţin noroc 50.000 de poziţii pot fi transferate în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi.
Din păcate, piaţa românească nu s-a pregătit pentru acest lucru, România neavând o politică coerentă pentru a face rost de forţe de muncă care să vină în întâmpinarea cererii.
Cu excepţia studenţiilor din Republica Moldova care vin în Bucureşti, Iaşi şi Cluj, nu există politici de a atrage tineri din Ucraina, Serbia, Ungaria, chiar şi din Spania, Portugalia, Italia, Grecia, care nu-şi mai găsesc locuri de muncă acasă (în Spania şi Grecia şomajul în rândurilor tinerilor este de 40%).
Bucureştiul şi Clujul pot atrage fără probleme tineri din alte ţări. Engleza este o limbă universală, iar în câţiva ani poţi să înveţi şi româna ca să te descurci în conversaţii uzuale.
România încă este o ţară închisă din punctul de vedere al legislaţiei; autorităţile şi administraţiile sunt încremenite în timp, cei de la Palatul Victoria, partidele şi cei din Parlament au alte teme, şi putem rata o şansă istorică de a lua joburi mai bine plătite delocalizate din alte părţi şi de a schimba piaţa muncii într-un sens pozitiv. Bucureştiul trebuie să devină un oraş de centre de servicii, cercetare şi dezvoltare, de head quarter pentru companii, un oraş multinaţional, ca New York sau Londra.
Clujul ar putea să devină un Silicon Valley, pentru că este mai antreprenorial, mai naţionalist, mai liniştit; acolo proiectele au timp să se aşeze. Timişoara ar putea lua centrele de dezvoltare în industrie şi IT. Iaşiul ar putea fi un centru de entry-level pentru Moldova, Ucraina, Rusia, care să distribuie apoi forţă de muncă şi proiecte la următorul nivel, unde valoarea adăugată este mai mare.
Din păcate, lipsa infrastructurii şi a investiţiilor publice din România face ca numai câteva oraşe să beneficieze de schimbările la nivelul Europei, de trecerea de la industriile tradiţionale la cea a serviciilor. Restul oraşelor vor rămâne mult în urmă, cu foarte puţine posibilităţi de a atrage investiţii şi de a fi parte a unor trenduri globale.
-
Cum credeau oamenii acum 100 de ani că va arăta viitorul. GALERIE FOTO
La sfărşitul secolului XIX, pe cărţile poştale au fost pictate de diferiţi artişti din Europa scene ,,din viitor.”Scenele în care artiştii îşi exprimau perspectiva despre cum ar putea arăta viitorul au fost incluse şi în pachetele de ţigări sau pe cutile de ciocolată. -
Cât de deşteaptă este, de fapt, inteligenţa artificială
„Ne îndreptăm către o lume condusă de date, iar acea lume nu va fi în centrele de calcul, ci în cloud. Pentru mine a fost vorba de ceea ce compania încearcă să facă, iar tehnologiile de care vorbim vor fi de folos pe acest drum“, spune hotărât britanicul, care adaugă că strategia companiei pentru care lucrează acum a fost unul dintre principalii factori care au cântărit atunci când s-a alăturat Microsoft. „Mărimea organizaţiei nu e neapărat un factor determinant în ceea ce mă priveşte, cred în misiunea companiei şi în abordarea lor din punct de vedere social. Şi direcţia tehnologică este una corectă, folosind mai mult tehnologii precum inteligenţa artificială (IA) pentru a ajuta oamenii în activităţile lor.“
Una dintre problemele sectorului IT din România este proporţia între outsourcing şi producţie, mult în defavoarea celei din urmă. Din acest punct de vedere, Mark Torr crede că globalizarea va juca un rol important în modul în care tinerii antreprenori vor reuşi să dezvolte afaceri de succes. „Graniţele sunt acum fluide, pot deschide o companie mâine, la mine în garaj, pentru a face concurenţă unei companii din România”, spune el. „Trebuie să ai o economie performantă ca să generezi locuri de muncă, iar acestea vor duce ulterior la creşterea PIB-ului local. Trebuie să ai o piaţă locală productivă, iar asta înseamnă că trebuie să construieşti produse, nu să faci doar outsourcing. Nu sunt însă naţionalist, cred că dacă ai oameni talentaţi şi identifici o nişă, poţi crea ceva special, dar aceşti tineri au acum şi o altă mare şansă, pentru că acum 10 ani nu ar fi putut trece atât de uşor de graniţele de care vorbeam. Astăzi ei pot merge în alte ţări, pot ataca şi pieţele de acolo.”
Cât de pregătite sunt companiile pentru revoluţia digitală? „Cred că există mai multe paliere. Unele companii n-au nici cea mai vagă idee ce urmează să se întâmple. Nu este ceva nou, când a avut loc revoluţia industrială anterioară, au existat organizaţii care au ratat schimbarea şi au dispărut”, remarcă Mark Torr. „Am vorbit despre faptul că ne aflăm în perioada unei curbe exponenţiale; poţi să ignori acest lucru şi pentru mult timp probabil că nu se va întâmpla nimic, dar apoi piaţa sau un fenomen, într-o bună zi, o va lua în sus. Dacă nu eşti acolo în acel moment, nu mai ai nicio şansă.”
El spune că există mai multe moduri de a privi această problemă, nefiind vorba doar de a avea cele mai tehnologii; poţi să te echipezi, dar cum îţi instruieşti oamenii? Cum te asiguri că ei vor face faţă în această nouă eră digitală? Cum schimbi modul în care echipele colaborează, cum dezvolţi o cultură care susţine folosirea datelor? „Din punctul meu de vedere, sunt companii care încep o călătorie şi au o idee despre ce s-ar putea întâmpla, dar sunt puţine cele care au înţeles cu adevărat schimbarea care e pe cale să vină. Lucrurile vor fi diferite în funcţie de industrie şi în funcţie de ţară; sistemul bancar, spre exemplu, va fi puternic afectat de noile tehnologii financiare. Nimeni nu ştie cu adevărat care va fi «the next big thing», dar cred că putem afirma cu încredere că există industrii puternic regulate în care lucrurile se vor mişca mai greu şi altele unde totul se va petrece cu repeziciune.”
Şi în cazul statelor, lucrurile stau similar: unele se mişcă mai repede decât altele, explică Mark Torr. Dar nu este corect să spui că asta se datorează întotdeauna ţării. „E vorba de priorităţi: dacă ai nevoie de proiecte de infrastructură, trebuie să te ocupi mai întâi de ele şi de-abia apoi să te ocupi de latura digitală, să spunem. Sigur, există pericolul ca diferenţele dintre state să crească, la fel ca în cazul companiilor, pentru că dacă ratezi curba exponenţială de care vorbeam mai devreme, va fi extrem de greu şi costisitor să-i prinzi pe ceilalţi din urmă. Totul accelerează în jurul tău, drept pentru care trebuie să investeşti sume uriaşe, iar unele companii nu deţin acei bani.“ Din acest motiv, crede britanicul, vedem tot mai multe proiecte sponsorizate de Uniunea Europeană, aşa cum este şi Horizon 2020, programul-cadru pentru cercetare şi inovare al Uniunii.
-
Cele 15 companii care vor defini viitorul economiei româneşti
Cele 15 companii care au ajuns în finală sunt: 2Performant Network, Agricover, Amber, Autonom Rent-a-Car, Blue Air, Cris-Tim, Electrogrup, Good People, Ivatherm, IRUM, Lasting System, Smart Bill, Softelligence, Prutul, Vola.ro
Juriul a select 13 companii din cele 15, ultimele două fiind votate de către public. Juriul a fost format din: Lucian Anghel (Preşedinte, Bursa de Valori Bucureşti), Răzvan Butucaru (Partener, Mazars), Radu Hanga (Director Executiv – Head of Group Management, Banca Transilvania), Candace Johnson (Preşedinte, European Business Angel Network), Dragoâş Petrescu (Fondator şi CEO, City Grill), Florin Pogonaru (Preşedinte, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România), Rareş Rusu (Marketing Manager, Google), Ludwik Sobolewski (CEO, Bursa de Valori Bucureşti), Iulian Stanciu (CEO, eMAG), Raluca Ţintoiu (CEO, NN Pensii), Kurt Weber (CEO, Horváth & Partners) şi Dochita Zenoveiv (Brand Innovator, INOVEO).
Celor 13 companii selectate li s-au adăugat două firme care au fost votate de către publicul larg: Smart Bill şi 2Performant Network. Publicul a avut oportunitatea de a vota compania favorită prin intermediul site-ului www.bvbeague.ro şi aproape 11.000 de voturi au fost exprimate în perioada 8 -19 martie.
Următorul pas al competiţiei „Made in Romania” este ca,în perioada aprilie-noiembrie 2017,firmele selectate să participe la un program special de mentorat dezvoltat de BVB şi partenerii săi. În fiecare lună a acestei perioade, vor fi abordate diverse teme, precum marketing şi branding, strategie şi inovaţie, audit şi finanţare pentru dezvoltarea afacerilor.
„Noi credem că eforturile susţinute şi munca bazată pe concepte creative reprezintă drumul către rezultate extraordinare. Ne dorim ca inovaţia, creativitatea, curajul în business şi competitivitatea brandurilor româneşti să înflorească. Aceasta este misiunea principală a „Made in Romania”,” a spus Ludwik Sobolewski, CEO al Bursei de Valori Bucureşti.
-
Cele 15 companii care vor defini viitorul economiei româneşti
Cele 15 companii care au ajuns în finală sunt: 2Performant Network, Agricover, Amber, Autonom Rent-a-Car, Blue Air, Cris-Tim, Electrogrup, Good People, Ivatherm, IRUM, Lasting System, Smart Bill, Softelligence, Prutul, Vola.ro
Juriul a select 13 companii din cele 15, ultimele două fiind votate de către public. Juriul a fost format din: Lucian Anghel (Preşedinte, Bursa de Valori Bucureşti), Răzvan Butucaru (Partener, Mazars), Radu Hanga (Director Executiv – Head of Group Management, Banca Transilvania), Candace Johnson (Preşedinte, European Business Angel Network), Dragoâş Petrescu (Fondator şi CEO, City Grill), Florin Pogonaru (Preşedinte, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România), Rareş Rusu (Marketing Manager, Google), Ludwik Sobolewski (CEO, Bursa de Valori Bucureşti), Iulian Stanciu (CEO, eMAG), Raluca Ţintoiu (CEO, NN Pensii), Kurt Weber (CEO, Horváth & Partners) şi Dochita Zenoveiv (Brand Innovator, INOVEO).
Celor 13 companii selectate li s-au adăugat două firme care au fost votate de către publicul larg: Smart Bill şi 2Performant Network. Publicul a avut oportunitatea de a vota compania favorită prin intermediul site-ului www.bvbeague.ro şi aproape 11.000 de voturi au fost exprimate în perioada 8 -19 martie.
Următorul pas al competiţiei „Made in Romania” este ca,în perioada aprilie-noiembrie 2017,firmele selectate să participe la un program special de mentorat dezvoltat de BVB şi partenerii săi. În fiecare lună a acestei perioade, vor fi abordate diverse teme, precum marketing şi branding, strategie şi inovaţie, audit şi finanţare pentru dezvoltarea afacerilor.
„Noi credem că eforturile susţinute şi munca bazată pe concepte creative reprezintă drumul către rezultate extraordinare. Ne dorim ca inovaţia, creativitatea, curajul în business şi competitivitatea brandurilor româneşti să înflorească. Aceasta este misiunea principală a „Made in Romania”,” a spus Ludwik Sobolewski, CEO al Bursei de Valori Bucureşti.