Tag: trecere

  • Psiholog, despre crima de la metrou: Ancheta va decurge greu. Agresoarea trece de la logic la absurd

    „Acolo este o dezarmonie de personalitate, ceva în zona tulburărilor profunde ale personalităţii. Ancheta cu această femeie sau cu această categorie de suferinzi va decurge foarte greu, pentru că ei îşi păstrează inteligenţa, îşi dau seama de consecinţele faptei lor şi vor căuta fie să nege cu vehemenţă, fie să treacă de la logic la ilogic, până la absurd. De aceea, este nevoie de expertiza medico-legală psihiatrică ce ne poate diferenţieza nouă absenţa discernământului, discernământul diminuat sau discernământul integru, întreaga responsabilitate. Deci până nu o să se pronunţe expertiza medico-legală în comisie la singura instituţie abilitată, Institutul de Medicină Legală, nu putem antama alte predicţii”, a declarat, pentru MEDIAFAX, psihologul Tudorel Butoi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • După 35 de ani, cinematografele din Arabia Saudită au fost redeschise

    Autorităţile din regat, care trece prin schimbări profunde de când a preluat puterea Mohammed bin Salman, au făcut acest anunţ luni.

    “Comisia Generală pentru Audiovizual a început procesul de acordare a licenţelor cinematografelor din regat”, a anunţat ministrul Culturii, Awwad bin Saleh Alawwad, într-un comunicat. “Ne aşteptăm ca primele cinematografe să se deschidă în martie 2018”, a adăugat acesta.

    Specialişti din industrie care lucrează în Arabia Saudită au declarat pentru The Hollywood Reporter că această mişcare era aşteptată de mult timp, iar unii investitori au construit deja cinematografe, anticipând anunţul oficial.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Preţul petrolului a trecut de 65 de dolari pentru prima dată din iunie 2015

    Referinţa petrolului Brent LCO1 a crescut cu 63 de cenţi sau 1%, la 65,32 de dolari. Cotaţia barilului de petrol Brent a ajuns la 65,70 dolari în cursul şedinţei de tranzacţionare de marţi.

    Aceasta este prima dată când preţul Brent a trecut de 65 de dolari din iunie 2015.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul în care apocalipsa vine în fiecare zi. Casele sunt înghiţite de gropi uriaşe care se umplu instantaneu cu apă

    De peste 30 de ani, oraşul  Berezniki, din regiunea Perm, se scufundă la modul propriu din cauza craterelor uriaşe. Totul a început în 2007 când a apărut o groapă care s-a extins continuu înghiţind totul în calea sa. Înainte ca oraşul să fie construit, aici ar fi existat Marea Perm, în urma căreia a rămas un enorm zăcământ de potasiu, care asigură, potrivit specialiştilor, 10% din consumul total de potasiu la nivel global.

    În oraşul construit pe mina de potasiu, gropile apar instantaneu, fără vreun fel de avertisment. „A fost o panică atât de mare. Oamenii care locuiau în apropiere şi-au trimis familiile la rudele din alte oraşe”, îşi aminteşte acel moment, într-un reportaj realizat de RFE/RL, Valery Mets, fost muncitor într-o mină de potasiu din Berezniki. 

    VEZI AICI VIDEO

  • Bitcoin sparte un nou prag: Criptomoneda a trecut de 15.000 de dolari. Pentru prima oară în istorie, valoarea Bitcoin depăşeşte PIB-ul României

    La începutul zilei, Bitcoin se tranzacţiona la valoarea de 13.708,99 dolari. Cel mai ridicat nivel al zilei a fost de 15.091,44 dolari, conform coindesk.com.

    Cea mai importantă criptomonedă, în funcţie de capitalizare, a crescut de la mai puţin de 1.000 de dolari la începutul anului, potrivit Bloomberg, raportând, astfel, o creştere anuală de peste 1.100%.

    După ce a depăşit pragul de 10.000 de dolari, la finalul lunii noiembrie, criptomoneda a continuat să se aprecieze.

    Recent, Cboe Global Markets, compania americană care deţine Chicago Board Options Exchange şi operatorul BATS Global Markets, şi grupul bursier CME Group au anunţat că vor începe să ofere contracte futures pentru bitcoin în luna decembrie. Nasdaq, bursa din Statele Unite, intenţionează să ofere contracte futures în 2018, potrivit unei surse citate de Bloomberg.

    Bitcoin avea joi seară o capitalizare de piaţă de 256 miliarde de dolari, cu 68 de miliarde de dolari peste PIB-ul României.

  • Ce trebuie să facă România pentru a adopta moneda unică

    Business Magazin vă propune o incursiune în statisticile băncii centrale care arată – într-un limbaj pretenţios, dar pe care vom încerca să-l explicăm – unde suntem noi, românii, faţă de locul în care se află clubul select al ţărilor care au moneda euro. În esenţă, teza bancherilor centrali este că mai întâi trebuie ca noi ”să ne facem bine“, pentru a ne integra în acel club, şi abia apoi să aşteptăm unele beneficii de pe urma integrării. Deocamdată, ”avem colesterolul 500, nu suntem antrenaţi, nu ştim încotro alergăm, dar pretindem să jucăm în Champions League, cot la cot cu campionii europeni“, au arătat reprezentanţii băncii centrale la seminarul EU-COFILE, organizat recent la Sinaia de BNR, Asociaţia Română a Băncilor (ARB) şi Alpha Bank. Ei au precizat că opiniile astfel prezentate nu angajează în niciun fel Banca Naţională, ci sunt consideraţii personale, pe care le exprimă ca economişti.

    Trebuie precizat că aceşti economişti nu au avut un ton de reproş sau de dojană la adresa românilor, nici ca populaţie, nici măcar la adresa clasei politice sau a elitelor, chiar şi atunci când au arătat cele mai ample decalaje dintre România şi zona euro. Ei şi-au propus doar să prezinte un tablou de bord al României actuale, pentru a-l compara cu cel al zonei euro actuale şi pentru a evidenţia, astfel, ce este de făcut pentru ca adoptarea monedei euro ”să nu ne sufoce“.

    Statisticile BNR arată că între bogătaşii ţării şi cei mai săraci oameni, în România, se înregistrează decalaje de o asemenea magnitudine încât românii avuţi sunt de opt ori mai bogaţi decât cei năpăstuiţi. Acest ”opt“ este cea mai mare cifră din Europa, unde decalajul bogaţi versus săraci nu trece decât foarte rar de cifra cinci.

    Alt decalaj este dat de raportul dintre veniturile celor din capitală şi veniturile oamenilor din restul acelei ţări. Şi aici România se regăseşte printre ţările cu cele mai mari prăpăstii sociale. Concret, în zona Bucureşti-Ilfov Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (”PIB/capita“) este de 3-4 ori mai mare decât în provincie (pentru comparaţie, în Germania este invers, adică provincia are venituri pe cap de locuitor mai mari decât capitala). Deficite similare cu ale României – capitală versus provincie – se mai întâlnesc doar în Slovacia. ”România este segregată: 12% din populaţie are PIB/capita în termenii parităţii puterii de cumpărare de 128% din media zonei euro, în timp ce 88% din populaţie are 44% din această medie“, au arătat reprezentanţii BNR.

    ATENŢIE LA BUGETE!

    Dezordinea din ograda românilor se regăseşte şi în bugetul familiilor, dar şi (mai ales) în bugetul statului. Pe scurt, cheltuim mai mult decât producem, lucru care în terminologia BNR se traduce în deficitele de cont curent şi bugetar. În plus, consumăm din import mai mult decât producem în plan intern, lucru care înseamnă ”deficitul balanţei comerciale“.

    Dacă o gospodărie cheltuieşte mai mult decât încasează şi – cheltuind – consumă mai mult decât produce, rezultatul nu poate fi altul decât că intră într-o criză de bani şi că se află într-o îndatorare tot mai greu de suportat. Sau, în termenii BNR, având – simultan – şi un ”deficit al contului curent“, şi un ”deficit bugetar“, şi un ”deficit al balanţei comerciale“, nu putem să ne aşteptăm la nimic bun. Pentru comparaţie, gospodăriile din zona euro – pe medie, desigur – nici nu cheltuiesc mai mult decât încasează, nici nu consumă mai mult decât produc. Ce trebuie să facem noi, românii, pentru a ne alinia în clubul euro este, aşadar, evident.

    Important este că toate aceste deficite (de cont curent, de buget şi de balanţă comercială) conduc la deprecierea leului, la supraîndatorarea ţării, la supraîncălzirea economiei (că ”ne comportăm ca o maşină care turează motoarele la maximum, dar nu are tracţiune“) şi, în final, la îndepărtarea României faţă de moneda euro.

    Faţă de aceste decalaje, discursul băncii centrale este puţin diferit în raport cu tezele altor organizaţii. Concret, potrivit bancherilor centrali, este necesar ca fiecare român, în ograda şi în bugetul lui, în satul/oraşul lui, să îşi echilibreze finanţele şi abia apoi să aştepte de la clasa politică sau de la administraţia de stat o astfel de corecţie. Îndeobşte, românii aşteaptă ca administraţia să-şi corecteze deficitele şi abia apoi gopodăriile să urmeze acest exemplu, local sau naţional.

    Într-una dintre prezentările bancherilor centrali s-a arătat că deficitul balanţei comerciale a fost de 8 miliarde de euro, iar explicaţia a fost nu doar aceea că importăm cu 8 miliarde de euro mai mult decât exportăm, ci şi că oferta internă a fost depăşită cu 8 miliarde de euro de cererea internă, lucru care a început deja să se vadă şi în cursul valutar (ceea ce ar trebui să ne pună în alertă).

  • Nou record pentru Bitcoin! La ce valoare a ajuns

    Cea mai importantă criptomonedă, în funcţie de capitalizare, a crescut de la mai puţin de 1.000 de dolari la începutul anului, potrivit Bloomberg, raportând, astfel, o creştere anuală de peste 1.100%.

    După ce a depăşit pragul de 10.000 de dolari, la finalul lunii noiembrie, criptomoneda a continuat să se aprecieze.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai bune cărţi pe care Bill Gates le-a citit în 2017

    Anul acest el recomandă:

    The Sympathizer de Viet Thanh Nguyen (2015)

    Romanul spune povestea unui spion al guvernului vietnamez care se mută în SUA după finalul războiului din Vietnam. Ironic, absurd, romanul a câştigat premiul Pulitzer anul trecut.

    Evicted: Poverty and Profit in the American City de Matthew Desmond (2016)

    În această carte, sociologul Desmond urmăreşte viaţa a 8 familii din partea cea mai săracă a oraşului Milwaukee, Wisconsin. Personajele trăiesc cu mai puţin de 3 dolari pe zi, după ce plătesc chiria.

    The Best We Could Do: An Illustrated Memoir de Thi Bui (2017)

    Aceasta este o carte autobiografică grafică, iar Bui spune povestea părinţilor săi, de la copilăria din Vietnam până la fuga în SUA la finalul anilor 70.

    Believe Me: A Memoir of Love, Death, and Jazz Chickens de Eddie Izzard (2017)

    Comedianul şi actorul britanic Eddie Izzard povesteşte perioadele grele din lunga sa călătorie spre succes. El scrie despre moartea mamei sale, despre anii petrecuţi ca interpret pe stradă, dar şi despre traducerea umorului britanic în germană sau rusă.

    Energy and Civilization: A History de Vaclav Smil (2017)

    Smil, un cercetător în domeniul energiei, este un favorit de-al lui Gates de mult timp: “Aştept cărţile lui Smil precum alţii aşteaptă filmele Star Wars”. În această carte, Smil scrie despre cum nevoia de energie a modificat societatea de azi, din epoca pre-agricolă până în prezent.

  • Cât rezistă un CEO în România

    Mariana Gheorghe (OMV Petrom), Sorin Mîndruţescu (Oracle), Steven van Groningen (Raiffeisen Bank), Alexandru Vlad (Selgros) sau Gheorghe Dobra (Alro) sunt doar o parte dintre managerii de top care conduc mari companii din România de mai mult de un deceniu. Există vreo legătură între longevitatea unui CEO şi rezultatele financiare ale companiei pe care o conduce?

    „Depinde de contextul în care se află compania respectivă. Dacă este într-o situaţie de turnaround sau de start-up, rezultatele – fie bune, fie rele – se vor vedea foarte repede”, explică Oana Ciornei, managing partner pe România în cadrul firmei de executive search Amrop şi Global Amrop University Lead. Şi pe piaţa locală au fost, spune ea, imediat după criză, câteva mandate scurte, de restructurare, în care un CEO a venit, a implementat un plan de restructurare rapid, după care a lăsat locul unui alt profil de CEO, unul de creştere şi de construcţie.

    În cazul în care organizaţia se află într-o situaţie de succes şi de creştere rapidă însă, un CEO care să pună bazele unei performanţe bune şi pe termen mediu sau lung are nevoie de un mandat lung, în care să fie motivat să implementeze proiecte cu durată mai lungă, mai ales dacă este vorba de consolidarea unei pepiniere de talente sau de dezvoltarea unei strategii de durată.

    „Deşi toată lumea recunoaşte că un CEO devine cel mai performant în al cincilea an de mandat, puţini stau suficient de mult în funcţie pentru a se conecta atât în interiorul organizaţiei cât şi pentru a conecta organizaţia cu mediul extern, a influenţa lucruri mai complexe, cum ar fi cadrul de reglementare sau modul de funcţionare a industriei respective”, adaugă Oana Ciornei de la Amrop.   

    Un CEO care rămâne peste 10 ani pe aceeaşi poziţie nu reprezintă o anomalie, iar astfel de exemple au existat şi încă există – mai rar, ce-i drept – şi la nivel internaţional. Un exemplu în acest sens este Jack Welch, unul dintre cei mai cunoscuţi CEO ai tuturor timpurilor, cel care a condus GE între 1981 şi 2001, deci timp de 20 de ani.

    „În astfel de cazuri, vorbim fie de oameni excepţionali, cu rezultate notabile şi care se pot reinventa ţinând pasul cu timpul şi cerinţele din piaţă, fie (şi) de faptul că ei sunt cei care au propus o anumită strategie sau viziune şi atât timp cât produc rezultate, nu există niciun motiv să fie schimbaţi, mai ales dacă respectiva viziune necesită un timp mai lung de realizare (pe principiul «De ce să schimbi ceva ce funcţionează?»)”, afirmă Sorin Faur, fondator al companiei de consultanţă în domeniul resurselor umane Academia de HR. El subliniază totuşi că astfel de decizii nu sunt sentimentale, iar un CEO este menţinut în funcţie atât timp cât produce rezultate, atinge obiectivele propuse şi se aliniază cu interesele acţionarilor, stakeholderilor sau investitorilor care deţin compania. Prin urmare, o schimbare de CEO reflectă adesea o schimbare de strategie sau de abordare în direcţia companiei.

    Deşi există la nivel internaţional o tendinţă de scurtare a mandatelor de CEO, spun specialiştii, sunt cazuri în care există excepţii, iar contractele se tot prelungesc, pentru că performanţa managerului coincide cu aşteptările acţionarului.

    „Faptul că un executiv stă de mult timp la conducerea unei companii este un semn că îşi face treaba bine. Durata mandatului depinde şi de relaţia CEO-ului cu acţionarul, pentru că un acţionar va susţine mereu un CEO performer”, spune Andrei Caramitru, partener la firma de consultanţă în management Boston Consulting Group. Totuşi, adăugă el, mai sunt companii multinaţionale care au o politică de rotaţie a managerilor de top, deşi o astfel de mutare poate fi văzută ca o promovare sau, din contră, ca o pedeapsă (dacă managerul e mutat într-un rol cu o responsabilitate mai redusă decât cea din jobul precedent).

  • Un angajat Apple descrie infernul prin care a trecut cât timp a lucrat în companie

    Ben Farrell a lucrat timp de doi ani pentru Apple, fiind responsabil de îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii companiei care deţin centre de suport, şi a demisionat la începutul lunii aprilie din motive legate de condiţiile de muncă.

    În primul rând, Farrell a descoperit o cultură organizaţională nu doar solicitantă, dar şi meschină, câtă vreme este centrată pe a-i face pe ceilalţi să greşească pentru a-ţi asigura propriul succes. 

    “16 ore muncite zilnic şi încărcate cu şedinţe peste şedinţe urmate de alte şedinţe. Deşi astfel de întâlniri sunt frecvent întâlnite în multinaţionale, cele de la Apple sunt însoţite de o agendă toxică, menită să îi prindă pe angajaţi pe picior greşit şi să îi ironizeze pe cei mai puţin respectaţi. Spiritul de echipă nu există, iar clienţii îşi permit atacuri la persoană, dar şi să traseze sarcinile angajaţilor în funcţie de starea lor de spirit. Ore peste ore sunt pierdute în sedinţe de pregătire pentru alte şedinţe care pregătesc alte şedinţe, până în momentul în care se concluzionează că s-a muncit de fapt prea puţin. Iar asta nu este sănătos”, scrie Farrell, într-o postare pe blogul personal.

    Angajatul vorbeşte şi despre felul în care unii manageri se identifică în totalitate cu interesele acţionarilor şi chiar se mândresc cu deciziile de concediere luate în trecut şi cu tehnicile folosite pentru ca partenerilor de business să li se diminueaze profiturile.

    “Ieşirile cu colegii se învârt în jurul aceloraşi poveşti iar şi iar pe măsură ce managerii povestesc la nesfârşit despre măsurile strategice de a reduce personalul şi de a închide fabrici. Au o sclipire în privire când descriu metodele prin care diverşi parteneri de afaceri au fost lăsaţi cu profituri aproape de zero pentru a spori profitabilitatea Apple”, mai scrie fostul angajat Apple.

    Farrell remarcă şi diferenţele dintre crezul lui Steve Jobs, cofondatorul companiei, legat de echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, exprimat în anul 2005, şi realitatea din prezent de la Apple.

    “Problemele de sănătate, urgenţele familiale şi chiar nunţile nu sunt respectate la Apple. Când am început să lucrez la ei, soţia mea însărcinată a căzut pe scări şi a avut nevoie de spitalizare, aşa că nu am mai putut participa la o delegaţie. Compania a notat evenimentul drept o problemă de performanţă şi mi s-a reproşat într-o întâlnire faţă în faţă cu un manager din companie că am comis o mare greşeală”, arată Farrell.

    “Managementul era inconsecvent şi capricios. Primeam adeseori mesaje agresive la orice oră, chiar şi în afara programului, atât pe chat-ul intern cât şi la telefon, chiar şi pentru o întârziere de un minut la o întâlnire”.

    Citiţi pe blogul personal dezvăluirile angajatului.

    Apple a înregistrat un profit record, de 18 miliarde de dolari, în primul trimestru al anului fiscal 2015, în urcare cu 38% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, datorită vânzărilor noilor modele de iPhone-uri lansate în luna septembrie a anului trecut. În luna noiembrie, pe fondul entuziasmului investitorilor legat de noile produse lansate de Apple, valoarea de piaţă a companiei a depăşit 700 de miliarde de dolari.