CĂTĂLIN OLTEANU (Director general al FM România)
Iar în privinţa politicii fenomenul este chiar interesant, pentru că statisticile sunt folosite pentru a induce percepţii, în unele cazuri pentru a induce sentimentul urgenţei alegătorilor sau sentimentul de eforie al câştigătorilor. Şi deşi nu sunt un adept al teoriilor conspiraţioniste, ei bine, cred în puterea statisticilor de a ne influenţa viaţa. Şi pot da şi exemple în direcţia asta.
Aş putea să vă povestesc despre o şedinţă de analiză a indicatorilor de calitate, în care majoritatea celor prezenţi discutau despre yield-uri de peste 99%. Vă imaginaţi stupoarea apărută când pentru un anumit client indicatorul prezentat a fost de 50%! Stupoarea a fost urmată de întrebarea: „Cum a fost posibil să se întâmple aşa ceva?“ pusă de şeful cel mare. În jur, toţi cei prezenţi încercau să găsească răspunsuri, iar cei direct interesaţi de acel client dădeau SMS-uri şi telefoane pe sub masă, în timp ce restul se dovedeau fani de literatură SF şi încercau să găsească explicaţii. În cele din urmă, inginera de calitate direct răspunzătoare de yield-ul problemă a ajuns la şedinţă şi a lămurit povestea: „Păi ştiţi, este vorba de un NPI (new product introduction), care s-a produs ieri prima dată, ca să testăm linia de fabricaţie.
Primul produs a căzut la teste, inginerii au ajustat linia, apoi şi al doilea a căzut la teste, inginerii iar au mai ajustat linia şi apoi am produs două bune, ne-am lămurit că treaba merge şi ne-am oprit ca să facem rapoartele şi să predăm linia către cei de la manufacturing. Am făcut patru produse, din care două eşecuri“. De aici yield de 50%! Probabil că dacă linia de fabricaţie rămânea în funcţiune şi mai scotea 200 de produse bune, ieşea şi yield-ul pe care îl aştepta toată lumea. „Foarte probabil ca la ora asta să se producă bine, o mai fi vreo corecţie de făcut, dar în 2-3 zile o să fie în limitele dorite“. O explicaţie perfect clară şi logică. În context.
O chestie şi mai drăguţă am păţit-o cu nişte indicatori legaţi de resursele umane. Indicatorii respectivi se refereau la factorul de retenţie şi la absenteism şi au fost stabiliţi la nivel macro, unde 2%-3% erau deja semnificativi. Ei bine, într-una dintre filiale au apărut brusc ieşiri în decor semnificative: 20% şi respectiv 25%. Cam mult, nu? Păi da, dar dacă pui targetul bazat pe o filială care are aproximativ 1.000 de oameni, iar apoi te raportezi la una de cinci persoane… evident că dacă pleacă unul ajungi la 20% de plecări din firmă, iar dacă apoi se mai întâmplă ca încă unul să se îmbolnăvească se ajunge la 25% absenteism dintre cei patru rămaşi. Cum spunea bunicul, „lucru’ necurat în casa popii“ şi procentele astea…
Şi apropo de statistici şi traducerea lor. La un moment dat discutam cu şeful meu expat despre creşteri salariale. Eu încercam să îi spun că propunerea lui va fi foarte prost primită de publicul muncitor, în timp ce el se uita la mine ca la un sindicalist infiltrat în conducere. Îmi spunea foarte serios că la el în ţară dacă primeşti o mărire salarială de 2%-3% eşti printre cei mai fericiţi, în timp ce la noi tocmai aprobase o medie de 10% pe tot tribul! Păi da, încercam şi eu să îi spun, dar există o mică mare diferenţa între 3% aplicat la un salar mediu de 3.000 de euro faţă de 5% la un salariu de 150 de euro într-o ţară în care pe lângă inflaţie te mai loveşte şi rata schimbului valutar. .
Cam cum să se ducă muncitorul să se laude la familie cu o creştere de 7,5 euro pe lună, care se pierd oricum la schimbul valutar? Nu mă întrebaţi cum s-a terminat discuţia… pentru că s-a terminat prost pentru toată lumea.
Dar am povestit destul despre traducerea procentelor în cifre şi invers. Aş putea să povestesc şi despre trenduri. O chestie care m-a distrat mereu a fost să înţeleg relaţia dintre rezultate în cifre absolute şi procente. De fiecare dată când citesc în ziare declaraţii, mă uit şi cum sunt prezentate. Aflu aşadar că firma x şi-a crescut vânzările la 300%; desigur, a sărit de la 20 de produse vândute la 60 şi dădea prost să arate cifre aşa slabe, dar ce percepţie pozitivă pe lângă amărâţii de concurenţi de la firma y care au crescut doar cu 5% (de la 500 la 525 de produse vândute).
Trebuie să admit că am folosit chestia asta din plin la multe prezentări făcute managerilor mei. Important era ca graficul să plece din stânga jos şi să se oprească în dreapta sus. Şi cu cât era mai abruptă panta de creştere, cu atât mai bine. Şi dacă nici cifrele şi nici procentele nu mă puteau ajuta, ei bine, tips and tricks: grafica pe calculator te lasă să tragi de colţurile pozei în fel şi chip (de exemplu, dacă o lungeşti pe verticală, cresc şi histogramele şi gapul dintre ele). Poţi chiar să faci graficul în 3D şi să îl întorci în aşa fel încât şi un trend plat ca un teren de fotbal poate induce perspectiva unei creşteri. Şi chiar dacă e creştere zero, o imagine bună poate chiar înlocui o mie de cuvinte.
