BusinessMagazin

Tag: salarii

  • ATENŢIE, cresc salariile! Economiştii şi specialiştii în piaţa muncii anunţă creşteri puternice de salarii

    ♦ Economia României ar urma să recupereze în bună parte, dacă nu întru totul, pierderile din 2020 (o reducere a PIB cu 3,9%). Prognozele economiştilor ajung până la o creştere economică de 7%, dar nu mai scad sub 4%. Instituţiile care analizează mersul economiilor avansează şi ele cifre însemnate pentru România: FMI o creştere de 7%, BERD de 6%, guvernul de 5% ♦ Însă o creştere economică nu are niciun fel de valoare dacă ea nu iradiază în societate ♦ Or, primul semn că o creştere economică este cu adevărat reală este nivelul de creştere al salariilor, peste inflaţie ♦ Salariile au crescut, pe medie, şi în 2020 şi, potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză, ele ar urma să avanseze anul acesta cu 5% ♦ 

    Însă BNR anticipează o inflaţie de 4,1%, ceea ce înseamnă că avansul real va fi departe de mirajul din 2017-2018, când salariile creşteau cu 14%, iar inflaţia era sub zero sau cu un punct – două peste zero. Specialiştii spun însă că salariile ar urma să crească pentru că revine povestea de dinaintea crizei: lipsa forţei de muncă ♦ De fapt, lipsa forţei de muncă a împins salariile în sus ♦ Deschiderea graniţelor a lăsat posibilitatea oamenilor să-şi caute joburi într-o piaţă de 450 de milioane de consumatori, nu într-una de 19 milioane, cât are România ♦ În ciuda scandalului de anul trecut, cu muncitorii racolaţi în Germania pentru agricultură, un reportaj recent al Deutsche Welle arăta că românii care culeg sparanghelul german sunt mulţumiţi chiar dacă munca este grea ♦ Aşa că, spun specialiştii, salariile în România vor continua să crească pentru că angajatorii nu au încotro, cererea de forţă de muncă fiind mare şi aici, şi dincolo de graniţe. (Iulian Anghel)

  • Una dintre cele mai mari companii româneşti anunţă noi tăieri de salarii şi reduce zilele de lucru la doar 4 pe săptămână

    Toţi salariaţii TAROM, indiferent de tipul contractelor de muncă, vor lucra, începând de joi, 1 iulie, timp de patru zile pe săptămână, iar salariul le va fi redus corespunzător, conform deciziei directoului general al companiei.

    Măsura se aplică, conform deciziei conducerii, până la sfârşitul anului sau până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea activităţii companiei.

    Măsura înseamnă reducerea salariilor cu 20%, potrivit unor surse din cadrul operatorului aerian naţional, ciate de Economedia.

    Pierderile TAROM în anul pandemic 2020
    Conform documentelor oficiale, Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române-TAROM-S.A înregistra, la 31 decembrie 2020, un rezultat brut negativ (pierdere) în valoare de 431.304,94 mii lei, plăţi restante în valoare de 120.382,72 mii lei şi o pierdere contabilă din anii precedenţi în valoare de 3.189.409 mii lei.

    Conform notei de fundamentare a proiectul privind bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2021, numărul de personal programat la finele anului 2021 de 1.141 salariaţi, scade cu 393 salariaţi faţă de cel aprobat în anul 2020 şi cu 410 faţă de numărul de personal existent la data de 31 decembrie 2020.

    Cheltuielile de natură salarială au fost estimate în anul 2021 în scădere cu 0,61% faţă de cele aprobate în anul 2020 şi în creştere cu 5,31% faţă de cele realizate la data de 31 decembrie.

    Conform bugetului pe 2021 aprobat, cheltuielile de natură salarială se ridică la 199.819,81 de mii de lei, din care 24.267,60 de mii de lei, pentru plăţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal.

    În proiect se arăta că această creşterea se datorează faptului că aceste cheltuieli conţin şi o componentă variabilă care se aplică personalului navigant (piloţi şi însoţitori de bord), componentă variabilă care se aplică în funcţie de orele de zbor iar acestea sunt estimate în anul 2021 la un nivel mai mare faţă de cele realizate în  anul 2020.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Unde se află singurul loc din lume unde toate salariile sunt publice – chiar şi pentru cei care lucreaza de acasă – şi ce se întâmplă la noi în ţară?

    Imaginaţi-vă un scenariu în care toate anunţurile de angajare menţionează nivelul salarial oferit pentru fiecare poziţie scoasă la concurs. Sună bine, nu? Ei bine, asta se întâmplă în Colorado, SUA, unde o lege îi obligă pe angajatori să publice salariile, chiar şi pentru joburile remote. Ce se întâmplă la noi?

    Diana este Product Marketing într-o multinaţională din IT, iar pentru ea, publicarea salariului în anunţul de angajare este o dovadă «de bun simţ» din partea angajatorului.

    „Economiseşti timp şi resurse, de ambele părţi. Dacă ştii exact intervalul financiar în care te încadrezi, nu mai trebuie să te pregăteşti pentru interviu, să cauţi informaţii despre companie, să vezi care e evoluţia în piaţă sau ce zic angajaţii etc.  pentru ca apoi, după multe interviuri, să îţi dai seama că aşteptările tale salariale depăşesc bugetul lor”, spune Diana.

    Pregătirea serioasă pentru un interviu necesită multă cercetare, timp, efort şi energie pentru un candidat, de aceea este normal şi de bun simţ, spune ea,  să ştii de la început dacă jobul pentru care aplici îţi îndeplineşte aşteptările salariale.

    „Ca să evit astfel de situaţii, eu întreb de la primul interviu cu HR-ul care este intervalul salarial pe care mi-l pot oferi, însă de fiecare dată mi se spune că e confidenţial. Şi atunci prefer să spun eu care este suma minimă pe care o pot accepta. Până la urmă, oricât de interesant ar suna jobul şi cât de bună ar fi compania, nu vreau sa fac o schimbare de job care să nu mă mulţumească şi din punct de vedere financiar”, spune Diana, care admite că a ajuns la această concluzie după mai bine de 15 ani de muncă şi 5 joburi schimbate.

    Salariile „la vedere” reprezintă un subiect controversat în România, unde, chiar dacă unii candidaţi pun presiune pe angajatori să publice salariile în anunţurile de recrutare, companiile nu fac asta decât foarte rar.

    „Angajatorii nu sunt dispuşi să transparentizeze salariile decât în rare cazuri şi mai ales pentru salariile mici, unde rata de refuz şi cea de plecare din companie sunt atât de mari încât şi firmele doresc să limiteze discuţiile cu candidaţi neinteresaţi din start”, a explicat Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în management şi resurse umane.

    Moda publicării salariilor în anunţurile de angajare a existat totuşi, în unele domenii, înainte de pandemie. În 2019, când piaţa muncii se confrunta cu un deficit acut de oameni, retailerul Profi menţiona, în anunţul de recrutare, nivelul salarial oferit pentru casieri (salariul minim pe economie la acea vreme) plus un bonus de retenţie (de 240 de lei brut), întrucât fluctuaţia mare de personal era în primele 3 luni de la angajare. Şi lanţul de restaurante de tip fast food McDonald’s a publicat salariile în anunţurile de angajare, în încercarea de a atrage candidaţii.

    Pe platforma de recrutare online eJobs, unde sunt în prezent peste 33.000 de anunţuri de recrutare postate de angajatori, mai puţin de 10% din numărul de anunţuri au salariul publicat. Numărul de anunţuri cu salariul „la vedere” creşte de la un an la altul, însă încă vorbim de puţini angajatori care sunt dispuşi să facă acest efort de transparenţă, cu toate că la nivel european acest subiect începe să ocupe tot mai mult agenda publică, mai ales la nivelul Comisiei Europene.

    „Principalul motiv pentru care există o preocupare atât de mare pentru acest subiect este eliminarea diferenţelor de salarii pe alte criterii decât cele strict profesionale (gen, vârstă, naţionalitate etc.). Din fericire, România stă destul de bine din acest punct de vedere şi se află pe ultimele locuri la nivel european în ceea ce priveşte salariile pe care le primesc femeile versus salariile pe care le primesc bărbaţii pentru aceleaşi poziţii. Cu toate acestea, ar fi o măsură binevenită şi pentru noi, ar transparentiza piaţa şi ar da mai multă încredere candidaţilor în angajatori”, a explicat Bogdan Badea, CEO al eJobs.

    Bogdan Badea, CEO, eJobs:„Joburile care au salariul publicat în anunţul de angajare au cu 40% mai multe aplicări decât celelalte.”

    Practicile şi politicile de resurse umane diferă de la ţară la ţară, dar transparenţa salariilor nu reprezintă o regulă. O căutare pe platforma de socializare de business LinkedIn, care are şi o secţiune de joburi, demonstrează că ţări precum Franţa, Olanda, Spania ori Italia nu publică salariile, în timp ce în Marea Britanie este o practică frecventă. Nici în Statele Unite nu este obişnuit să publici pachetul salarial, iar legea din Colorado, aplicabilă din 2019 pentru a evita discriminarea candidaţilor, amendează angajatorii care nu publică nivelul salarial în anunţurile de angajare. Cu toate acestea, legea din Colorado şi practicile de angajare din perioada pandemiei au condus la o altă anomalie: angajatorii din State care vor să recruteze angajaţi care să lucreze de la distanţă specifică în anunţul de angajare că nu vor candidaţi din Colorado, pentru a evita dezvăluirea nivelului salarial, cerut de lege.

    S-ar crea probabil un elan pozitiv dacă anumiţi angajatori, de top, lideri în industriile lor, ar face gestul demonstrativ de a publica salariile, spune Raluca Pârvu. Momentan, nu există acest trend şi niciunul dintre clienţii companiei pentru care ea lucrează nu a iniţiat acest demers.

    „Trebuie precizat că sunt industrii şi tipuri de joburi (experţi, management mai ales) unde există o competiţie acerbă pentru talente, şi un grad înalt de confidenţialitate pe salarii, astfel încât nici măcar nu se transmit oferte de muncă prin e-mail, ci doar prin viu-grai. Nici joburile remote nu fac excepţie, abia începem să vedem în anunţuri o pondere mai mare şi afişată din start a muncii la distanţă. Adesea însă, observăm şi precizarea că jobul e remote până la terminarea crizei sanitare”, a mai spus Raluca Pârvu.

    Raluca Pârvu, business manager, BPI Group: „Sunt industrii şi tipuri de joburi unde există o competiţie acerbă pentru talente şi un grad înalt de confidenţialitate pe salarii, astfel încât nici măcar nu se transmit oferte de muncă prin e-mail, ci doar prin viu-grai.”

    Retailul şi transportul sunt domeniile în care angajatorii publică cel mai des nivelul salarial, iar acest efort de transparentizare este binevenit atât pentru candidaţi, cât şi pentru angajatori. Pentru companii, avantajele sunt chiar mai numeroase: ar creşte gradul de relevanţă a candidaţilor pentru că ar aplica doar cei care sunt mulţumiţi de oferta salarială, ar scădea rata neprezentării la interviu, negocierea salarială s-ar face mai rapid, ar evita situaţiile în care pierd timp şi energie pentru a trece cu anumiţi candidaţi prin toate etapele unui interviu pentru ca, la final, să se lovească de bariera negocierii salariale.

    „Şi mai există un argument foarte important pentru ei: joburile care au salariul publicat în anunţul de angajare au cu 40% mai multe aplicări decât celelalte”, adaugă CEO-ul eJobs.

    Transparentizarea salariilor are legătură strânsă cu echitatea internă şi diversitatea. Acestea sunt cu adevărat şantierele importante pentru echipele de HR, pentru că acolo avem mult de lucru – dacă rezolvăm discriminările de vârstă, gen, sex, etnie, vom ajunge şi la publicarea salariilor, crede Raluca Pârvu.

    „Dar cât timp, în unele ţări, o femeie primeşte până la 20% mai puţin la salariu decât un bărbat, nu vom obţine această transparenţă. Idem, atât timp cât în companii vor exista discrepanţe mari între salariile pe acelaşi post, din varii motive, publicarea veniturilor ar tulbura şi salariaţii existenţi, nu doar potenţialii candidaţi”, a concluzionat Raluca Pârvu de la BPI Group.

  • Cei mai mari jucători din economie. Ce s-a întâmplat cu salariile din construcţii în pandemie: unele firme le-au majorat cu până la 38%, în vreme ce altele le-au redus

    ♦ Dintre companiile respondente, producătorul de vopsele Cemacon înregistrează cel mai mare salariu, de peste 5.000 de lei, în cazul celorlalţi jucători remuneraţiile fiind cuprinse între 3.000 şi 4.800 de lei.

    Între 1% şi 38% sunt procentele de creştere pe care salariile din domeniul producţiei de materiale de construcţii le-au cunoscut în cursul anului 2020 comparativ cu anul precedent, potri­vit informaţiilor transmise de companiile care au răs­puns chestionarului ZF în vederea realizării anuarului Cei mai mari jucători din economie – ediţia 2021. Sunt însă şi cazuri în care nivelul salarial s-a menţinut constant, fără nicio schimbare anul trecut, dar şi unele în care veniturile au avut de suferit, scăzând cu până la 18%.

    Dintre companiile respondente, producă­to­rul de vopsele Cemacon înregistrează cel mai mare salariu, de peste 5.000 de lei, în cazul celor­lalţi jucători remuneraţiile fiind cuprinse între 3.000 şi 4.800 de lei. Salariul mediu net a ajuns, în cadrul Cemacon, la 5.426 de lei în 2020, plus 1% faţă de anul precedent, iar compania intenţionează să-l majoreze cu încă 6% în cursul acestui an, până la 5.705 lei.

    „Putem menţiona ca o provocare armo­ni­za­rea eforturilor companiei pentru rularea busi­nesului de zi cu zi cu eforturile pentru im­ple­mentarea proiectelor de dezvoltare atât în zona de inovaţie de produs, cât şi în zona de îm­bu­nătăţire continuă şi creştere a perfor­man­ţei operaţionale“, spun reprezentanţii Cemacon.

    Cea mai mare creştere a salariului în 2020 faţă de 2019 a fost înregistrată de Topanel, pro­du­cător de panouri termoizolante. Compa­nia a majorat venitul mediu net de la 3.435 de lei în 2019 la 4.741 de lei, deci cu 38%.

    Pe de altă parte, companii precum Joris Ide (producător de structuri metalice), Procema (producător de oţel-beton) şi Casa Noastră (producător de tâmplărie) au redus salariile oferite angajaţilor cu procente cuprinse între 4% şi 18%.

    În ceea ce priveşte planurile pentru 2021, toate companiile incluse în analiză spun că au în vedere majorarea salariilor, avansul urmând să fie cuprins între 2% (Daw Benţa, Köber sau Sanex) şi aproape 12% (Topanel).

    Companiile respondente au activităţi în diferite sectoare ale domeniului mai larg al construcţiilor şi includ producţie de materiale de construcţii precum cărămizi, pavele, tâmplărie, vopsele şi acoperişuri.

    Continuă să crească

    Construcţiile au crescut cu 15,4%, ca serie brută, în aprilie 2021 comparativ cu aprilie anul precedent, într-un an în care acest sector a fost printre puţinele care au continuat să funcţioneze la cote aproape normale.

    Ritmul de creştere este mai mare faţă de cel înregistrat în anul anterior, de 12,1% în aprilie 2020 versus aprilie 2019, potrivit informaţiilor centralizate din datele publicate de Institutul Naţional de Statistică. Pe primele patru luni din 2021, construcţiile au înregistrat o creştere de 5,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, tot ca serie brută.

    Comparând aprilie cu martie 2021, cele mai mari ritmuri de creştere se văd la reparaţiile capitale (plus 31,4%), îndeosebi la clădirile rezidenţiale – plus 22,8%. Aprilie 2021 faţă de aprilie 2020 evidenţiază o creştere de 26,6% la lucrările de construcţii noi, tot rezidenţialul fiind fruntaş. Toate aceste cifre arată încă o dată că industria construcţiilor a ţinut în picioare economia de la începutul pandemiei în România. Mai mult, chiar şi după ce criza sanitară şi tulburările economice s-au mai domolit, construcţiile continuă să crească. Avansul de 15,4% din aprilie 2021 faţă de aprilie 2020 este peste cel de 12,1% din perioada similară a anului anterior. Totuşi, în primele patru luni ale acestui an creşterea a fost de 5,7%, semnificativ mai mică decât cea de 26,5% din perioada similară a anului trecut, mai arată datele de la INS.

     

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Salariile sunt mici în România pentru că în 30 de ani am prăbuşit întreaga piramidă industrială creată de Ceauşescu, fără să punem nimic în schimb

    In sfarsit, in 2021, toti analistii savanti au aflat ca avem un deficit de forta de munca si unul de balanta comerciala care genereaza efecte de domino in economie, mai ales in productia industriala. Sau ca nu este bine ca Romania plateste salarii mici. Nu stiu daca autoritatile stiu sau daca a facut cineva calcule la nivel statistic dar din cauza deficitului de forta de munca si de calificare operatorii industriali investesc anual miliarde in

    • instructaj (invatamant dual in licee, internship studenti, recalificari, reconversii),
    • cursuri de calificare la locul de munca si
    • transportul angajatilor (unii angajatori aduc angajati de pe o raza de 100 km)

    Asta inseamna circa 25-30% cheltuieli nedeductibile in plus la nota de plata cu salariile, astfel incat de fapt totalul costurilor de personal este mai mare decat simplul stat de plata al unei fabrici. Din cauza descompunerii industriei si sistemului de invatamant din Romania – mai jos situatia din chimie 1990 vs 2021 – a disparut orice fel de calificare, care poate genera salarii mari

    Din cauza deficitului de calificare in industrii cu tehnologie avansata (care platesc salarii mai mari) producatorii industriali (cati vor mai veni) vor aduce in Romania investitii care nu necesita calificare deosebita si care platesc salarii mai mici. Spus mai simplu, este mai ieftin sa dai salarii mici in Romania la muncitori putin calificati decat sa pui un robot in Europa de Vest, robot care este monitorizat de un specialist care ia salariul a 10 muncitori din Romania. Sau sa angajezi 100 de culegatori de cartofi decat sa cumperi o combina actionata prin GPS de la distanta de un operator cu salariul celor 100 de culegatori.

    Problemele nu sunt nici pe departe de a se opri. Migrarea anuala (in continuare….) a 100 de mii de romani catre Vest din cauza lipsei de incredere si perspectivelor si a coruptiei din tara; imbatrinirea si pensionarea populatiei calificate; cursa pentru un job bine platit la stat, unde te descurci si nu faci mai nimic; munca la negru (salariu minim plus bani negrii dati de patroni); deconectare totala intre facultati si cererea din piata muncii; legislatie contraproductiva, gen obligativitatea repausului de 48 de ore (sunt angajati care intreaba: “Nu putem veni in fiecare weekend ca sa castigam mai mult?”); asistenta sociala care cumpara voturi sau mama & tata care dau banuti copiilor generand LENE si stat acasa; desconsiderarea muncitorului roman prin cliseul “Dorel”, etc.. Toate aceste si multe altele vor afecta in continuare piata muncii.

    Cresterea salariului minim sau un salariu minim european nu vor fi in masura sa rezolve problemele, probabil le vor agrava, iar la o inflatie care probabil se va duce in 2021 catre 10% vom fi de fapt inapoi de unde am plecat.

    Este interesant de vazut cum se vor construi planurile marete de investitii din PNRR, pentru ca deficitul de forta de munca se va agrava. Exista desigur dispobili muncitorii asiatici care au construit orasele din Golful Persic.

     

    Studiu de caz – situatia din chimie

    In 1990

    • 72 de combinate chimice, la acelasi nivel de tehnologie ca tot restul Europei de Est.
    • un sistem performant de invatamant (12 scoli profesionale, 23 licee, 17 facultati si 10 institute de cercetare),
    • sectorul aducea circa 35 miliarde Euro, aproape 20% din productia industriala de atunci.

    In 2020

    • daca a mai ramas un sfert din capacitatile de productie si din cele din invatamant, combinate precum Tarnaveni, Codlea, Tg Mures, Pitesti, Rm Valcea, sunt puse jos total sau partial;
    • sectorul aduce doar 3 miliarde si aproape  jumatate din deficitul balantei comerciale a Romanei.

  • De ce sunt mici salariile din România? O investiţie mare dacă generează 1.000 de joburi prost plătite nu ar trebui să bucure pe nimeni

    Recentul anunţ al germanilor de la Dräxlmaier ,care vor construi o fabrică de baterii pentru maşini electrice la Timişoara, aduce în prim-plan o problemă structurală a economiei: de ce nu reuşim, la 14 ani de la intrarea în UE, să creştem nivelul de calificare al angajaţilor în aşa fel încât să câştige mai bine?

    „Salariile mici se dau unei forţe de muncă nespecia­li­zate, care lucrează la bandă, unde investiţia pentru pregă­tirea personalului este mică. Sunt meserii conjuncturale, de care o fabrică are nevoie pentru un anumit produs. Trebuie să renunţăm la acest avantaj comparativ pe care l-am avut până acum câţiva ani, şi anume costul scăzut al forţei de muncă. Am avut salarii mici, o situaţie a sala­rizării sub nivelul mediei europene şi asta a atras investiţii străine cu consecinţe grave, negative, pentru economie“, a explicat profesorul de economie Mircea Coşea.

    În Timişoara, unde va fi demarată noua investiţie, un muncitor într-o fabrică auto câştigă, în medie, circa 2.000 de lei net pe lună (3.500 de lei brut). În Timiş, unul dintre cele mai bogate judeţe ale ţării, salariul mediu era în luna martie a acestui an de 3.785 de lei net.

    O analiză a ZF pe baza datelor publice arată că în trei dintre cele patru fabrici ale Dräxlmaier din România salariul mediu net al angajaţilor este mai mic decât salariul mediu net din judeţ.

  • În România, managerii şi profesioniştii sunt cel mai bine plătite categorii de angajaţi

    În România, managerii şi profesioniştii sunt cel mai bine plătite categorii de angajaţi. Astfel, un manager câştiga, în medie, 10 euro brut pe oră, iar profesioniştii luau mai mult de 8 euro brut pe oră în 2018, conform datelor de la Eurostat, oficiul european de statistică. Categoriile cu cele mai mici venituri orare sunt cei din ocupaţiile elementare şi operatorii de echipamente şi instalaţii din fabrici.

    La nivelul UE, câştigurile orare brute variază con­si­derabil în funcţie de ocupaţii. Pe baza datelor deta­lia­te pri­vind câştigurile din 2018, managerii au fost cea mai bine plătită ocupaţie din toate statele membre ale UE. Cu câşti­guri brute medii pe oră de 28,6 de euro, managerii au de­pă­şit profesioniştii (21,4 euro) şi au fost urmaţi de tehnicieni (17,8 euro).

  • Secretul PNRR şi al banilor de la UE: Condiţiile extrem de dure pe care le-a acceptat guvernul

    ♦ Romania se aştepta să facă, prin PNRR, trenuri electrice şi spitale noi, dar trebuie să mărească vârsta de pensionare şi să reducă deficitul la pensii ♦ Mircea Coşea, profesor de economie: Din planurile pe care le-am studiat, România este singura ţară care a acceptat sau şi-a asumat aceste condiţii.

    Întregul pachet alocat Româ­niei din NextGeneration EU, 29,2 mld. euro prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) vine cu condiţionalităţi, sub forma unui plan de reforme în mai multe sectoare. Reprezentanţii Ministe­rului Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) au confirmat, pentru ZF, că atât componenta de granturi, cât şi componenta de împrumuturi vin la pachet cu condiţionalităţi precum reforme în sistemul de pensii, politica fiscală, salariile bugetarilor etc.

    Mircea Coşea profesor de economie care a studiat planurile transmise către Bruxelles de mai multe ţări europene, spune că România este singura ţară care a acceptat sau care şi-a asumat aceste reforme odată cu solicitarea fondurilor din PNRR.

    „Din cât am studiat eu planurile, în 7 ţări europene, să ştiţi că nu am văzut nicăieri condiţionalităţi pentru granturi cum le-am primit sau oferit noi. Sunt alte condiţionalităţi care ţin de reforme structurale: mărimea ponderii digitalizării şi a economiei verzi”, a spus Mircea Coşea. Guvernul a publicat miercuri o sinteză a programelor finanţate prin PNRR, însă întreg planul va fi publicat în 2 iunie, la câteva zile după înaintarea programului către Comisia Europeană. Împreună cu PNRR, guvernul a trimis un document prin care îşi ia mai multe angajamente în diferite sectoare.

    Pe zona sistemului de pensii, gu­vernul se angajează să elimine pen­sio­narea anticipată şi „să co­releze vârsta de pensionare cu speranţa de viaţă”. Reforma în politica fiscală are ca termen anul 2024, la fel şi reforma companiilor de stat. De asemenea, până în 2023 guvernul se angajează să creeze Banca Naţională de Dez­voltare, să implementeze reforme în domeniile justiţiei, administraţiei publice, decarbo­nizării, promovarea energiei regenerabile.

    Toate condiţiile aferente ba­nilor de la Bruxelles, fie granturi sau împrumuturi, trebuie îndepli­nite de Ro­mânia pentru a putea accesa fondurile.

    Italia, care a luat şi componenta de împrumuturi, şi-a asumat de asemenea o reformă în piaţa forţei de muncă, în condiţiile în care penin­sula se confruntă cu îmbătrânirea şi migraţia forţei de muncă: „Singură care a acceptat o reforma asemă­nătoare a fost Italia, care a acţionat înspre reforma forţei de muncă, pentru că are probleme cu migraţia.”

    Mircea Coşea continuă şi spune că nu se poate face o comparaţie între reformele asumate de alte ţări şi cele pe care şi le-a asumat România: „Sigur că nu putem face comparaţie între noi şi ceilalţi. La noi condiţionalităţile sunt foarte dure şi este un început de austeritate care se poate prelungi.”

    Costin Lianu, economist, ridică pro­blema capacităţii instituţionale de a folosi fondurile, o poveste veche în Ro­mânia, care are o carte de vizită slabă în atragerea şi folosirea fon­du­rilor europene: „Evaluez partea de împrumut ca un semnal de alarmă la adresa politicilor publice şi la adresa mo­durilor în care ne finanţăm, dacă avem sau nu o viziune. Dacă la ni­velul unei firme cerem că ma­na­gerul să aibă o viziune când cheltuie niş­te fonduri şi mai ales când se îm­prumută, la fel şi noi trebuie să avem un business plan pentru Ro­mânia“.

    Este o discuţie şi în jurul componentei de granturi, în condiţiile în care „banii gratis”, 13 mld. de euro din PNRR, ar urma să provină şi din creşterea contribuţiilor statelor membre la bugetul Uniunii Europene. Componenta de împrumuturi este de 16 mld. de euro, bani care vor putea fi accesaţi la o dobândă mai mică decât cele din piaţă. Problema principală rămâne însă implementarea programelor de investiţii, iar pentru o economie ca a României, spune Mircea Coşea, va fi greu să ajungă la un grad de modernizare similar cu economiile vestice.

    „Noi avem o structura economică de un alt tip. Noi cu acest plan trebuie să mergem către 2030-2050 către un monolit economic la nivelul Uniunii Europene care să poată face faţă concurenţei cu SUA şi China. Economia europeană trebuie să fie consolidată, însă noi, de exemplu din perspectiva agriculturii, plecăm acum de la un punct în care erau alte economii europene acum 50 de ani.”

  • Pe măsură ce Amazon şi McDonald’s cresc salariile angajaţilor, micile businessuri americane se chinuie să ţină pasul

    Companiile din SUA se chinuie să găsească angajaţi noi în contextul în care creşterea nivelului cererii şi caracterul reticent al forţei de muncă au rezultat într-un deficit al muncitorilor disponibili, scrie The Wall Street Journal.

    Unele dintre cele mai mici firme au declarat că trec printr-o perioadă cât se poate de grea întrucât nu au suficienţi angajaţi şi nu pot concura cu salariile şi beneficiile oferite de marile companii americane.  

    Aproximativ două treimi din totalul firmelor mici au întâmpinat probleme în ceea ce priveşte atragerea muncitorilor calificaţi, conform unui studiu citat de WSJ.

    În acelaşi timp, companiile plănuiesc să îşi crească numărul de angajaţi. Potrivit unui sondaj realizat de organizaţia Vistage Worldwide, 75% din firmele mici se aşteaptă la creşteri ale forţei de muncă de-a lungul următorului an.

    Luna trecută, afacerile cu mai puţin de 20 de angajaţi au înregistrat o creştere de 13,5% a nivelului de angajare prin comparaţie cu aceeaşi perioadă de anul trecut, iar business-urile cu 20 până la 49 de angajaţi au raportat un plus de 15,9%.

    Mark Zandi, economist-şef al grupului de servicii financiare Moody’s Analytics, spune că, deşi micile businessuri pot concura în ceea ce priveşte procesele de angajare din ţară, preţul impus de poziţiile neocupate va fi unul extrem de accentuat.

    Companiile citează o serie de motive pentru care nu reuşesc să atragă forţa de muncă, incluzând frica de îmbolnăvire, răspândirea virusului SARS-CoV-2, lipsa de programe de îngrijire a copiilor şi îmbunătăţirea beneficiilor de şomaj.

    În aprilie, preşedintele Joe Biden a semnat un ordin executiv prin intermediul căruia a crescut salariile minime ale angajaţilor care lucrează sub contracte guvernamentale la 15 dolari pe oră. În aceeaşi lună, Amazon a anunţat că va mări salariile cu încă 3 dolari pe oră. Gigantul condus de Jeff Bezos plăteşte 15 dolari pe oră din 2018.

    De asemenea, protestele angajaţilor McDonald’s au stârnit o serie de schimbări în cadrul lanţului de restaurante fast-food. Joia trecută, McDonald’s a anunţat o creştere de 10% (11-17 dolari pe oră) a salariilor angajaţilor din Statele Unite, în timp ce supervizorii vor câştiga 15-20 dolari pe oră. Totuşi, majoritatea locaţiilor McDonald’s (93%) sunt deţine de francize individuale, iar creşterile se aplică doar restaurantelor deţinute de companie.

    Totodată, Chipotle a dezvăluit că va ridica salariul minim la 15 dolari pe oră începând cu luna iunie.

     

  • Salariul mediu net a crescut în martie cu 182 de lei faţă de februarie, la 3.547 lei. Raportat la perioada similară din 2020, avansul este de 7,7%

    Salariul mediu brut a fost în martie de 5.785 lei, cu 288 lei (+5,2%) mai mare decât în luna februarie, anunţă Institutul Naţional de Statistică. Câştigul salarial mediu  net a fost în acelaşi timp de 3.547 lei, în creştere faţă de luna precedentă cu 182 lei (+5,4%).

    Cele mai mari salarii medii nete s-au înregistrat în activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice), de 8876 lei, iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante, de 1751 lei.

    Comparativ cu luna martie a anului precedent, salariul mediu net a crescut cu 7,7%.

    În luna martie 2021, în majoritatea activităţilor din sectorul economic, nivelul câştigului salarial mediu net a crescut ca urmare a acordării de prime ocazionale (prime trimestriale, anuale, al 13-lea salariu, pentru performanţe deosebite ori pentru sărbătorile de Paşte), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi din alte fonduri (inclusiv bilete de valoare).

    De asemenea, creşterile câştigului salarial mediu net s-au datorat reluării activităţii anumitor agenţi economici, realizărilor de producţie ori încasărilor mai mari (funcţie de contracte/proiecte).

    Cele mai semnificative creşteri ale câştigului salarial mediu net la nivel de secţiuni/diviziuni CAEN Rev.2 s-au înregistrat după cum urmează:

    – cu 46,7% în activităţi de asigurări, reasigurări şi ale fondurilor de pensii (cu excepţia celor din sistemul public de asigurări sociale), respectiv cu 23,0% în activităţi de editare;

    – între 10,0% şi 17,0% în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale, fabricarea băuturilor, telecomunicaţii, extracţia minereurilor metalifere, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, intermedieri financiare (cu excepţia activităţilor de asigurări şi ale fondurilor de pensii), fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice), fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice;

    – între 5,0% şi 8,0% în captarea, tratarea şi distribuţia apei, fabricarea altor mijloace de transport, activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport, extracţia cărbunelui superior şi inferior, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul (inclusiv repararea autovehiculelor şi motocicletelor), fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului, fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor, cercetare-dezvoltare, transporturi aeriene, fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice;

    – între 3,0% şi 5,0% în tăbăcirea şi finisarea pieilor (inclusiv fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor), colectarea şi epurarea apelor uzate, fabricarea substanţelor şi a produselor chimice, activităţi de poştă şi de curier, industria metalurgică, industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii), fabricarea produselor textile, industria alimentară, alte activităţi industriale n.c.a., transporturi terestre şi transporturi prin conducte, construcţii, transporturi pe apă, fabricarea de mobilă, activităţi de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune, înregistrǎri audio şi activităţi de editare muzicalǎ (inclusiv activităţi de difuzare şi transmitere de programe).

    Scăderile câştigului salarial mediu net faţă de luna februarie  au fost determinate de acordarea în luna precedentă de premii ocazionale (premii anuale ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi din alte fonduri (inclusiv bilete de valoare). De asemenea, scăderile câştigului salarial mediu net au fost cauzate de încasările mai mici (funcţie de contracte/proiecte), precum şi de angajările de personal cu câştiguri salariale mai mici faţă de medie, în unele activităţi economice.

    Singurele scăderi ale câştigului salarial mediu net faţă de luna precedentă s-au înregistrat în fabricarea produselor din tutun (-9,2%), activităţi auxiliare pentru intermedieri financiare, activităţi de asigurare şi fonduri de pensii (-7,3%), respectiv în fabricarea echipamentelor electrice (-0,7%).

    În sectorul bugetar s-au înregistrat creşteri ale câştigului salarial mediu net faţă de luna precedentă în învăţământ (+4,9% ca urmare a acordării sumelor reprezentând plata cu ora a cadrelor didactice), în administraţie publică (+0,9%), respectiv în sănătate şi asistenţă socială (+0,3%).