BusinessMagazin

Tag: revenire

  • Premierul Victor Ponta s-ar putea întoarce în ţară până în 11 iulie/Plumb: Doar medicii pot decide când Ponta se întoarce în ţară

    “Premierul doreşte să vină pe 11 iulie la Nădlac, dar depinde de ce spun medicii săptămâna viitoare. Deocamdată, este anunţată participarea vicepremierului Gabriel Oprea”, au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale.

    Preşedintele interimar al PSD, Rovana Plumb, a declarat, miercuri, că doar medicii pot decide data la care liderul PSD, premierul Victor Ponta, poate reveni în ţară, după operaţia efectuată la genunchi la o clinică din Turcia.

    “Pot să vă spun că doar medicii pot decide când domnul preşedinte şi premier Victor Ponta se întoarce în ţară“, a spus Plumb, întrebată de jurnalişti dacă are informaţii cu privire la data de întoarcere în ţară a premierului Ponta.

    România şi Ungaria au convenit înfiinţarea unui nou punct de trecere a frontierei de stat, care va lega cele două ţări prin interconectarea autostrăzilor A1 şi M43, între localităţile Nădlac (România) şi Csanadpalota (Ungaria).

    Noul punct de frontieră va facilita atât traficul internaţional de persoane, cât şi traficul internaţional de mărfuri, introducând, totodată, şi o limită de greutate de 7,5 tone în privinţa traficului prin punctul de la Nădlac- Nagylak.

    Ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a declarat că a discutat miercuri dimineaţă cu premierul Victor Ponta, care i-a spus că se simte din ce în ce mai bine şi că va reveni în curând în ţară.

    Întrebat dacă are informaţii că Victor Ponta va reveni în ţară până la sfârşitul săptămânii, Robert Cazanciuc a spus că nu ştie precis acest lucru şi că, din ce a discutat cu premierul, ar urma să revină în România în câteva zile.

    Premierul Victor Ponta a fost internat în 14 iunie la Spitalul Universitar Medipol din Istanbul, unde o zi mai târziu a fost operat la genunchiul stâng.

    Duminică, Victor Ponta a declarat, la postul B1, că va reveni în ţară, “pe picioare, nu în scaun cu rotile sau cârje”, în maximum două săptămâni, interval în care medicii i-au transmis că nu poate pune piciorul jos.

    Anterior, Ponta afirma că este posibil să revină în ţară după săptămâna viitoare, respectiv începând cu 6 iulie, săptămână în care trebuie să parcurgă exerciţii de fizioterapie şi recuperare intensivă, mai devreme totuşi de termenul de 28 de zile avansat iniţial de medici.

    Conducerea PSD a fost preluată interimar de Rovana Plumb, în timp ce Gabriel Oprea a fost numit prim-ministru interimar.

    În 15 iunie, în ziua în care era operat la clinica din Turcia, Victor Ponta fusese citat să se prezinte în faţa procurorilor DNA pentru a fi audiat, după ce cu zece zile înainte fusese anunţat că este urmărit penal pentru trei infracţiuni, în dosarul lui Dan Şova.

    Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie i-au adus la cunoştinţă premierului Victor Ponta, în 5 iunie, că este urmărit penal pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată şi spălarea banilor în dosarul Turceni – Rovinari, fapte pe care le-ar fi săvârşit în perioada în care era avocat.

    DNA a cerut atunci Camerei Deputaţilor să avizeze urmărirea penală pe numele premierului şi pentru conflict de interese, însă solicitarea a fost respinsă de către deputaţi, în 8 iunie.

    În 29 iunie, premierul Victor Ponta afirma că în prima zi în care va veni în ţară va merge şi la DNA pentru o nouă audiere în dosarul aflat în fază de urmărire penală, spunând că este posibil ca procurorul să decidă inclusiv control judiciar.

    Anterior, deputatul Sebastian Ghiţă afirma că procurorii urmăresc să îl determine pe premierul Victor Ponta să demisioneze de la conducerea Guvernului, fiind posibil în acest sens să-l pună sub control judiciar şi să-i interzică să intre în clădirea Guvernului.

  • Cariera-bumerang sau întoarcerea la un fost angajator

    Cosmin Bordea este unul dintre managerii locali care au avut parte de efectul de bumerang în viaţa profesională. După ce a lucrat timp de cinci ani în cadrul operatorului de servicii de dializă Fresenius Medical Care, a acceptat, pentru doi ani, să fie şeful pe resurse umane al companiei de software Microsoft România. Apoi, începând cu 2011, s-a întors la fostul angajator, unde a preluat o poziţie de director pe regiunea Europei de Est, Orientul Mijlociu şi Africa.

    „Fiecare pas în carieră reflectă anumite motive mai mult sau mai puţin conştientizate. Încercarea de a mă supune la alte provocări a fost motivul principal alături de finalizarea unui proiect important în Fresenius (la acel moment) pentru care am plecat. Tot atunci, Microsoft trebuia să treacă prin schimbări organizaţionale majore. Microsoft, alături de Fresenius, sunt lideri globali în ariile lor specifice de activitate“, a explicat Bordea motivul pentru care a acceptat să plece în primă instanţă de la Fresenius. Pentru el, această experienţă a fost o lecţie majoră în urma căreia a constatat că adaptarea la un alt angajator şi la o altă filosofie nu este atât de grea şi rata de învăţare este uriaşă. Ce l-a determinat să se întoarcă la Fresenius?

    „În sine, experienţa din Microsoft a fost foarte intensă nu datorită doar specificului organizaţiei, ci şi schimbărilor majore din aceşti doi ani. M-am întors în Fresenius pe o poziţie regională importantă din core business, economisind mulţi ani de carieră, lucru care a sporit atractivitatea reîntoarcerii. Provocarea a fost mult mai mare decât orice altceva, zona de care răspund în aria mea de activitate (servicii medicale) întinzându-se pe trei continente. Pentru mine, o «misiune imposibilă» e cea mai mare provocare şi îmi găsesc o motivaţie puternică înspre asemenea provocări“, a mai spus directorul Fresenius.

    Un motiv similar a stat şi la baza întoarcerii la fostul angajator şi pentru Emil Vonvea, bancherul care a revenit să lucreze în Banca Naţională – primul său angajator – după ce a petrecut cinci ani într-o bancă comercială. Fost director general adjunct al Garanti Bank, Vonvea va prelua de la 1 iulie funcţia de director al direcţiei de rezoluţie bancară în cadrul BNR, o zonă care se ocupă de gestionarea băncilor cu probleme. Înainte să meargă la Garanti, el a lucrat 11 ani la BNR.

    „În momentul în care am plecat din Banca Naţională aveam o ofertă şi din cadrul băncii, de a prelua conducerea unui anumit department, însă am decis să plec, a fost o decizie luată după principiul «acum ori niciodată». Hotărârea a venit în momentul în care aveam 35 de ani şi îmi doream, pentru dezvoltarea mea profesională, să văd cum se lucrează într-o bancă comercială“, îşi aminteşte Vonvea. El spune că, la momentul plecării sale din BNR, nu existau noţiunile de rezoluţie bancară sau de uniune monetară, iar noutatea domeniului – în care se aplică foarte multe dintre principiile managementului riscului dintr-o bancă comercială – a fost un factor important în traseul său profesional.

    „Am decis să mă întorc în BNR pentru că am simţit că aceasta este activitatea pe care vreau să o fac în următorii ani. Această direcţie a fost creată ca o cerinţă europeană, cu scopul final ca, în caz de default al unei instituţii de credit, să nu se mai folosească bani publici, iar impactul să fie controlat“, a mai spus Vonvea.

    Headhunterul Oana Ciornei spune că, atunci când are pe lista de potenţiali candidaţi pentru un post un fost salariat, este nevoită să îl verifice mai mult, pentru a evita eventualele conflicte interne ulterioare. „În 80% din cazuri, cei care se întorc la un fost angajator au plecat iniţial din cauza şefului şi revin în companie când şeful respectiv a plecat“, afirmă managing partner-ul în cadrul firmei de executive search Amrop.

    De aceea, cei care fac recrutări trebuie să se uite foarte atent atunci când „scanează” piaţa candidaţilor eligibili pentru o anumită poziţie, pentru că există companii care nu acceptă să se vâneze foşti angajaţi. În plus, dacă un angajat se întoarce pe aceeaşi poziţie la un fost angajator, acest lucru ar putea să-i dăuneze.

  • Bătălia premium de pe piaţa SUV

    SUV-urile şi crossoverele au beneficiat anul trecut de prima creştere a vânzărilor anuale de maşini pe piaţa europeană după 2007. Vânzările cumulate ale modelelor pornind de la Renault Captur, Opel Mokka şi Nissan Qashqai şi până la BMW X5 au crescut cu 21% în 2014 la peste 2,5 milioane de unităţi, în condiţiile în care piaţa totală europeană a crescut cu 5,3% la 12,8 milioane de unităţi. Astfel, una din cinci maşini vândute dintr-un dealer a fost un SUV sau un crossover, faţă de una din şase în 2013.

    În cazul pieţei locale creşterea SUV-urilor a fost puternic susţinută după 2010 de lansarea modelului Dacia Duster, iar la nivel european au punctat volume importante şi constructorii de volum care au venit cu crossovere precum Renault Captur sau Peugeot 2008.

    „Segmentul SUV-urilor este unul important, singurul care se apropie de volumele din anii de boom, dar şi valoarea lor a scăzut şi sunt discrepanţe mari în ceea ce priveşte preţul mediu, ce automat atrage profit mai mic pentru dealer“, este de părere Mihai Ivănescu, coordonatorul diviziei de importuri auto din cadrul Ţiriac Holdings, care include Hyundai Auto România, M Car Trading (Mitsubishi) şi Premium Auto (Land Rover Jaguar). În primele patru luni ale acestui an, atât vânzările SUV-urilor mari, cât şi ale celor compacte au crescut faţă de perioada similară a anului trecut, cu 18% respectiv 28%, pe o piaţă care a urcat cu 16% în acelaşi interval. În acest caz, maşinile mai ieftine au crescut mai mult, în timp ce modelele din segmentul de preţ de peste 50.000 de euro mai lent, în aşteptarea noilor modele. În principal, creşterea din intervalul ianuarie-aprilie s-a datorat lansării de noi modele în segment cum ar fi noul Land Rover Discovery Sport (înlocuitorul vechiului Freelander), care a punctat un avans de 40% la peste 110 maşini, Range Rover, care continuă ascensiunea cu aproape 50% la 53 de unităţi, în condiţiile în care cele mai multe maşini au preţuri de peste 100.000 de euro, în timp ce noul BMW X6 urcă cu aproape 60% la 59 de unităţi. În acelaşi timp, Touareg şi Mercedes-Benz ML menţin o tendinţă crescătoare.

    În acest context, la zece ani de la prezentarea primei generaţii, Audi vine cu cea de-a doua generaţie, care are de înfruntat deja cea de-a treia generaţie a lui BMW X5, Mercedes-Benz ML lansat în 2012, alături de GL şi noile SUV-uri de la Range Rover.

    „Q7 se află între două segmente. Pe de-o parte sunt BMW X5 şi Mercedes-Benz ML şi de cealaltă parte Mercedes-Benz GL şi viitorul BMW X7, dar şi Cadillac Escalade. Astfel, pe piaţa chineză şi americană am păstrat aceeaşi poziţie, dar pentru europeni am făcut maşina puţin mai mică: am micşorat-o puţin la exterior, dar am mărit-o la interior. Atunci când lansezi o maşină pentru întreaga lume, nu poţi mulţumi toate pieţele“, este de părere Clemens Zimmermann, project manager în cadrul Audi AG pentru A6, A7 şi Q7. Anterior, între 2005 şi 2008 a fost global product şi launch manager pentru prima generaţie de BMW X6. Realizarea noii generaţii a fost o luptă a dimensiunilor. Dacă americanii şi chinezii doreau un automobil mai mare, europenii voiau unul mai mic şi inginerii au trebuit să împace toate pieţele.

    La prima vedere, noua generaţie a păstrat imaginea impozantă a primului model. SUV-ul are în continuare peste cinci metri lungime (5,05 m – cu 37 mm mai puţin), 1,97 m lăţime (-15 mm) şi 1,74 m înălţime. De asemenea, şi ampatamentul s-a redus cu 3 mm la 2,99 metri. În ciuda acestor tăieri ale dimensiunilor, interiorul este mai spaţios, pornind cu spaţiul suplimentar de peste 41 mm pentru cap în cazul locurilor din faţă şi 23 pentru cele din spate. Astfel, dacă la exterior dimensiunile par în continuare similare, la interior progresul este semnificativ.
    Oficialii mărcii descriu noul Q7 ca fiind un „Superman” al SUV-urilor. Explicaţia? Dacă linia laterală este a unui automobil sobru, de business, de zi cu zi, aşa cum era şi Clark Kent, iar când situaţia o cere se transformă într-un SUV serios, care poate rula fără probleme în off-road datorită suspensiei pneumatice care înalţă maşina, iar imaginea este întărită de noua grilă a radiatorului ce lansează noua imagine a mărcii. „Din lateral maşina este elegantă, iar din faţă grila radiatorului este ca Superman atunci când îşi schimbă costumul şi arată ce poate face când este în misiune“, descrie maşina Zimmermann.

  • Clarkson îşi pregăteşte revenirea pe micul ecran. Cei trei foşti prezentatori Top Gear vor lucra pentru Netflix

    Jeremy Clarkson, fostul prezentator al emisiunii Top Gear, va lansa un nou proiect alături de James May şi Richard Hammond. Cei trei ar urma să lucreze pentru compania Netflix, scriu cei la The Mirror.

    Alături de Clarkson se pare că va lucra şi Andy Wilman, unul dintre producătorii care au lansat Top Gear în formatul actual. Acesta a părăsit emisiunea atunci când Jeremy Clarkson a fost suspendat de către postul BBC.

    Seria, scriu cei de la The Mirror, se va numi “House of cars”, aluzie la serialul de succes “House of cards” produs tot de Netflix.

    BBC a anunţat, pe 25 martie, că a decis să nu reînnoiască contractul lui Jeremy Clarkson pentru “Top Gear”, după ce starul acestui show fusese suspendat pe 10 martie, ca urmare a unei dispute violente a acestuia cu producătorul Oisin Tymon. Potrivit lui Tony Hall, directorul general al corporaţiei britanice de media, această decizie nu a fost luată cu uşurinţă. Hall a precizat însă că “a fost depăşită o limită” şi acest lucru nu poate fi “trecut cu vederea”. La fel ca în cazul lui Jeremy Clarkson, contractele lui James May şi Richard Hammond cu BBC s-au încheiat şi ar fi trebuit renegociate. Aceştia însă au refuzat să revină în postura de prezentatori ai “Top Gear” fără Clarkson.

    Radiodifuzorul public britanic (BBC) a ales deja o nouă echipă de prezentatori pentru show-ul “Top Gear”, care ar urma să fie formată din fostul model Jodie Kidd, actorul Philip Glenister şi vedeta de televiziune Guy Martin.

  • Revenirea creditării se lasă în continuare aşteptată, deşi inflaţia şi dobânda de politică monetară se află la minime istorice

    Soldul creditelor acordate de bănci populaţiei şi companiilor era la sfârşitul primului trimestru de 210 miliarde de lei (47 miliarde de euro), în scădere cu peste 3% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor BNR. Pentru al doilea trimestru, bancherii au fost optimişti şi au previzionat că cererea de credite va creşte.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, nu consideră pierdut pariul cu creditarea şi şi-a exprimat încă de la începutul anului speranţa că în 2015 vom vedea o cifră pozitivă pentru creditarea totală, creşterea împrumuturilor în lei urmând să com-penseze scăderea creditelor în valută. Isărescu s-a declarat de mai multe ori nemulţumit de ritmul în care băncile acordă împrumuturi, pornind inclusiv de la maniera în care abordează clienţii.

    Creditele în lei cumulau 95 miliarde de lei la finele lunii martie, ceea ce înseamnă un avans anual de 7,5%. Deşi credi-tarea în lei a crescut de la o lună la alta, nu a reuşit să acopere prăbuşirea împrumuturilor în valută şi sumele scoase în afara bilanţurilor în procesul de curăţare a portofoliilor de credite neperformante. Creditarea în valută a scăzut cu 11% în ultimul an. În martie, stocul finanţărilor acordate în valută a ajuns la echivalentul a 116 miliarde de lei (26 miliarde de euro), scăderea fiind determinată de restricţiile BNR, dar şi de faptul că băncile au rămas fără resurse în valută importante.

    Ponderea împrumuturilor în lei a urcat la 45% din totalul creditului acordat sectorului privat, comparativ cu 35,6% în 2012, iar BNR speră în continuare că menţinerea tendinţei ascendente a acestora va determina intrarea dinamicii anuale reale a creditului total în teritoriu pozitiv. Creditele în lei au continuat să câştige teren în condiţiile propagării reducerilor succesive ale ratei dobânzii de politică monetară asupra ratelor dobânzilor la creditele noi acordate companiilor şi populaţiei.

    În luna mai, Consiliul de administraţie al BNR a surprins piaţa printr-o nouă scădere a dobânzii-cheie, de la 2% la 1,75%, pentru a patra oară în acest an, după ce în 2014 banca centrală a tăiat dobânda-cheie de cinci ori. Şi asta nu e tot. BNR a revenit la strategia din toamna anului trecut şi a crescut în luna mai din nou dozajul clasic: a optat pentru un pachet de trei proceduri de relaxare a politicii monetare dintr-o lovitură, abordare mai rar practicată în trecut. Astfel, pe lângă tăierea dobânzii-cheie, BNR a aruncat în lupta pentru creditare şi diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii (RMO) şi a îngustat coridorul format de facilitatea de credit şi de depozit din jurul dobânzii-cheie – adică dobânzile la care băncile se împrumută de la BNR şi respectiv plasează bani la banca centrală pe termen de o zi.
    Accelerarea relaxării monetare a venit în contextul scăderii anticipate a inflaţiei „în jur de 0%“, al nivelului redus la care au coborât dobânzile în Europa şi al menţinerii creditării totale în teritoriul negativ.

    Circa 3 miliarde de lei le va da BNR băncilor din luna mai prin reducerea rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei, de la 10% la 8%, în speranţa că le va convinge să dea şi mai mult drumul la creditare. Ultima intervenţie a băncii cen-trale pe partea de rezerve minime a fost în noiembrie 2014, când a redus ratele RMO pentru pasivele în valută de la 16% la 14%, cele în lei fiind menţinute, după ce fuseseră ajustate în septembrie, de la 12% la 10%. În 2014 a fost reluat pro-cesul de relaxare a ratelor rezervelor minime obligatorii pe care băncile sunt obligate să le constituie la banca centrală, după aproape trei ani în care acestea au fost „îngheţate“. Coridorul simetric a fost îngustat în luna mai la plus/minus 1,5 puncte procentuale. Astfel, rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) s-a redus la 3,25%, iar rata dobânzii pentru facilitatea de depozit a fost menţinută la 0,25%.

    Toate acestea au fost semne clare şi mult aşteptate de relaxare monetară destinate încurajării creditării. Iar câmp de acţiune mai există. Rămâne de văzut dacă inundarea băncilor cu lichidităţi şi continuarea trendului de reducere a dobânzii de politică monetară vor reuşi să aducă creditarea totală pe plus.

    Banca centrală a folosit la maximum pârghia RMO pentru a lupta cu creditul în valută în perioada de boom, iar apoi la începutul crizei pentru a elibera lichiditate în piaţă. Ratele RMO urmează să fie reduse până la un nivel european, de circa 2%, în cel mult un an şi jumătate, după cum a indicat guvernatorul BNR. „Volumele importante implicate de reducerea ra-telor RMO şi impactul potenţial asupra cursului de schimb fac necesară o abordare graduală a procesului, posibil pe o perioadă de 1 an – 1 an şi jumătate, ceea ce este încă un motiv pentru care intrarea în ERM II în 2016 şi, pe cale de consecinţă, trecerea la euro în 2019 sunt obiective foarte ambiţioase“, a declarat recent Isărescu.

  • A lăsat în urmă o carieră în retailul de carburanţi şi a intrat în businessul arhivării de documente. Acum administrează o afacere de 25 de milioane de dolari

    Arhiva a reprezentat mult timp locul acela din instituţii sau firme unde funcţionarii erau trimişi să se rateze. Tehnologia a transformat camera arhivelor într-un loc high-tech, unde tehnicieni şi jurişti transformă miile de metri cubi de hârtii îngăl-benite în documente digitale. Cristian Bilan ştia, cel puţin teoretic, că există o viaţă digitală pentru arhive, dar cam la asta se rezuma ceea ce ştia despre acest domeniu în 2006, când a intrat în echipa Iron Mountain România.

    Cristian Bilan se descrie ca un om care nu stă locului nicio secundă. Vorbeşte cu entuziasm despre cele trei motoci-clete ale sale (din care a renunţat la două recent, odată cu renunţarea la competiţii), despre urcatul pe munte şi despre plimbările cu bicicleta alături de copiii săi. Tocmai de aceea povesteşte amuzat că primul său job din Shell, la mijlocul anilor ’90, nu i s-a potrivit chiar ca o mănuşă: „În studenţie, îmi căutam un job şi m-am angajat, printr-o companie de leasing de personal, contabil la Shell. A fost un paradox pentru mine, un om care nu pot sta locului nicio secundă, să ajung într-un colectiv de doamne făcând contabilitate. Am vrut să plec după câteva luni, dar un olandez, care era CFO, mi-a propus să intru în zona de retail, care începuse să se dezvolte accelerat“.

    Tocmai îşi întemeiase o familie şi termi-nase de amenajat prima lor casă, în Bucureşti, iar oferta Shell presupunea mutarea la Cluj. A plecat la Cluj, unde a a găsit un greenfield şi posibilitatea de a dezvolta ceva de la zero: „Toate staţiile Shell din Transilvania au fost deschise de mine. Am stat în Cluj doi ani şi am deschis peste 20 de staţii, într-o perioadă când nu prea exista competiţie“, povesteşte Bilan, care din 1999 a revenit în Bucureşti şi a preluat, pe lângă Transilvania, şi dezvoltarea reţelei din zona de sud a ţării.

    Între timp, Shell l-a inclus în programul lor de global de management, numit GO – Global Opportunity –, prin care i s-a propus să plece în Argentina. „Bariera lingvistică nu a fost singurul impediment când am ajuns în Argentina; totul era diferit acolo, şi din punctul de vedere al businessului, şi la nivel personal. Mă ocupam de reţeaua DoDo (dealer owned, dealer operated, care însemna 27 de dealeri din provincia Buenos Aires) şi am învăţat spaniola în trei luni, plus slangul local, ca să pot să discut cu nişte oameni care poate nu aveau neapărat aceeaşi pregătire profesională, dar aveau şi alte scopuri în viaţă“. Dincolo de piaţa complet diferită, a prins în Argentina şi crahul financiar din 1998-2002, care a contrac-tat economia Argentinei cu aproape 30% şi care a avut un impact profund asupra populaţiei în special din cauza de-precierii pesoului: „Paritatea monedei locale cu dolarul era de 1:1 şi nimeni nu ţinea banii în valute străine, iar devalori-zarea de 300% a distrus toate economiile şi toate afacerile. Băncile s-au închis, banca centrală a inventat o monedă paralelă, mii de oameni ieşeau la ore fixe la protestele pacerolazo (băteau cu polonice în tigăi pe stradă), erau atacate instituţii şi în special bănci, era un sentiment de invazie ameţitor. Când m-am întors de acolo în România, mi s-a părut cel mai sigur loc de pe Pământ“, povesteşte Bilan, care a revenit în ţară în 2003, pregătit să preia o funcţie mai impor-tantă în cadrul Shell, dar a nimerit în mijlocul vânzării reţelei Shell din România către Mol.

  • Cea mai tânără femeie manager din boardul OMV Petrom

    Lăcrămioara Diaconu-Pinţea a apărut în prima ediţie a Top 100 Tineri Manageri, în acelaşi an când Mariana Gheorghe prelua funcţia de CEO al OMV Petrom. 10 ani mai târziu, Mariana Gheorghe şi Lăcrămioara Diaconu-Pinţea sunt singurele doamne şi singurele persoane de naţionalitate română din boardul companiei.

    În urmă cu zece ani, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea coordona în cadrul OMV Petrom un departament care se ocupa, teoretic, de M&A. Structura companiei de la acel moment, în curs de trecere la standardele noii companii-mamă, presu-punea însă ca departamentul condus de Diaconu-Pinţea să fie, practic, o punte de legătură între noua cultură şi noii colegi şi vechea structură a fostei companii de stat.

    În 2006, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea vorbea despre efervescenţa din departamentul pe care îl conducea punând simple virgule între proiecte cu valoare de zeci de milioane de euro: ”În plus faţă de corporate development, care presupune proiecte de zeci de milioane precum achiziţia staţiilor OMV sau proiecte de investiţii în Kazahstan, în care suntem profund implicaţi, ne ocupăm de proiectele de investiţii, de activele non-core (vânzarea Carpatina, vânzarea platformelor marine), de tot ce înseamnă zona de investor relations şi de interfaţa cu investitorii, în special cu  fondurile de investiţii (cam 20 care investesc în acţiunile noastre)„.

    La zece ani distanţă de la interviul în care managerul povestea cum Petrom se integrează în stilul de business aus-triac, Lăcrămioara 
Diaconu-Pinţea revine la Bucureşti pentru a intra în boardul OMV Petrom, după trei ani petrecuţi la Viena. A doua româncă intrată în directoratul OMV Petrom SA are 41 de ani, a absolvit Finanţe în cadrul ASE Bucureşti în 1997 şi a absolvit un program MBA la Wirtschaftsuniversität Wien (Universitatea de Economie din Viena) în 2009. A început să lucreze la scurt timp după terminarea facultăţii (în 1998) în cadrul Petrom, în cadrul departamentului de Strategie, Planificare şi Dezvoltare. Ulterior a deţinut diverse poziţii de management în cadrul OMV Petrom, de la direc-tor dezvoltare corporativă cu atribuţii în fuziuni şi achiziţii, strategie şi relaţia cu investitorii la director al proiectului cen-tralei electrice, de la debutul acestuia în octombrie 2007.

    Timp de doi ani, începând din ianuarie 2012, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea a fost VP pentru relaţia cu investitorii în cadrul grupului OMV, iar ulterior a devenit responsabilă pentru Business Support Explorare şi Producţie în cadrul OMV E&P GmbH. La mijlocul lunii aprilie, va prelua funcţia de membru al Directoratului OMV Petrom responsabil cu activi-tatea de Downstream Gas, ca urmare a încetării mandatului lui Cristian Secoşan. Fostul director al Siemens şi anterior al E.ON Electrica Moldova şi al ABB va pleca din companie la începutul acestei luni. Anunţul plecării lui Cristian Secoşan nu a fost făcut public de Petrom, managerul urmând să plece din Petrom după doi ani şi jumătate, la expirarea mandatu-lui, care nu a mai fost prelungit. Plecarea lui Cristian Secoşan este legată de performanţele slabe ale diviziei pe care a condus-o, performanţe care ar fi dus la scăderea de 56% a profitului raportat de Petrom anul trecut. 

    Numirea Lăcrămioarei Diaconu-Pinţea a avut loc la sfârşitul lunii martie, când Consiliul de Supraveghere al Petrom a redenumit segmentele de activitate ale OMV Petrom, fără a modifica modul de organizare a companiei. Decizia a fost luată pentru a reflecta denumirile segmentelor de activitate la nivelul grupului OMV şi pentru a facilita astfel comparabilitatea rezul-tatelor financiare raportate în IFRS. Astfel, segmentul de Explorare şi Producţie devine Upstream, segmentul de Rafinare şi Marketing devine Downstream Oil, iar segmentul de Gaze şi Energie devine Downstream Gas.

    În urmă cu zece ani, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea estima că va termina proiectele în care era angrenată abia în câţiva ani, iar viitorul, deşi neclar, părea corporatist: ”Peste 3-4 ani abia dacă vom termina ce facem acum: integrare, evaluare şi vânzare a activelor etc. Apoi, grupul are posibilitatea de job rotation, aşa că mă aştept să plec din ţară şi să creez un nucleu pe baza căruia să construiesc mai mult în acelaşi domeniu. Cât despre posibilitatea de a deveni antre-prenor – asta e o discuţie pe care am putea să o purtăm peste câţiva ani; am avut acest gând acum ceva ani (când am cumpărat o mică podgorie unde am fi dorit să producem vin), dar acest plan s-a diluat mult în ultimii ani şi în ultimul an foarte mult„.

  • Alcatel revine în forţă cu noi modele la WMC

    Bogdan Angheluţă, WMC Barcelona

    Telefonul dispune, pe faţă, de două difuzoare JBL ce folosesc tehnologia Clari-Fi şi capabile de sunet 3D surround de înaltă calitate. Smartphone-ul vine instalat cu aplicaţia ONETOUCH MIX care permite mixarea mai multor melodii prin conectarea a două dispozitive în paralel.

    Pentru partea din spate, Alcatel a ales o cameră de 13 megapixeli, iar pentru partea frontală una de 8 megapixeli. Telefonul poate fi comandat în două variante: cu display HD de 4.7 inci şi procesor Quad Core Snapdragon 610 sau cu display-ul de 5.5 inci şi procesor Octa Core Snapdragon 810. Ambele modele suportă conectivitate 4G LTE şi rulează Android versiunea 5.0 (Lollipop).

    Alcatel OneTouch a anunţat creşterea cu 30% a numărului de unităţi produse cu scopul de a ajunge în primii trei producători de mobile din lume. Parte a China TCL Group, compania a livrat 80 de milioane de unităţi în 2014, clasându-se astfel pe locul 4 la nivel global. În urmă cu doar trei ani, Alcatel ocupa locul 11 în acelaşi clasament.

    World Mobile Congress, cel mai mare eveniment dedicat tehnologiei mobile, a început luni la Barcelona. La World Mobile Congress participă 2.000 de expozanţi şi alţi aproape 10.000 de participanţi.

    Printre momentele de interes se numără lansările Samsung S6, Nokia Lumia sau HTC One M9. Ca în fiecare an, numeroase personalităţi vor ţine discursuri şi vor participa la conferinţe, cel mai important nume de anul acesta fiind Mark Zuckerberg, fondator şi CEO al Facebook.

    Congresul de la Barcelona este cel mai mare eveniment de profil, fiind organizat de GSMA în parteneriat cu producători recunoscuţi pe plan internaţional.

  • Vânzările de camioane din 2014 anunţă redresarea economiei naţionale

    Vânzările de camioane de peste 3,5 tone au urcat anul trecut cu aproape 30%, în timp ce piaţa auto totală a avansat cu 21%, conform datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), vestea fiind una foarte bună pentru piaţa de profil, deoarece concretizează creşterea economică realizată anul trecut.

    Dintre cei şapte principali jucători pe piaţa camioanelor de peste 6 tone, Mercedes-Benz a fost singurul brand care a depăşit pragul de 1.000 de unităţi anul trecut, în timp ce pe locul secund s-a clasat MAN, cu 955 de camioane, în creştere de la 748 în 2013, conform datelor Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV). Dintre acestea, în cazul MAN, circa 15% reprezintă vehicule achiziţionate de companii din alte ţări, nu de la reprezentanţa locală.

    „Targetul nostru este să avem 20% din piaţa de camioane, dar am ajuns la numai 19% în 2014. În 2012 am avut 25%. Creşterea pare mare deoarece piaţa a crescut de la 4.000 spre 5.000 de unităţi, dar pe noi ne interesează cifrele absolute, nu procentele deoarece noi nu trăim din procente, ci din vânzări“, a spus Jorge Leuschner, CEO la MHS Truck & Bus. Leuschner (65 de ani) a mai lucrat în trecut inclusiv pentru Mercedes-Benz, dar şi în cadrul Ţiriac Holdings în România. MHS Truck & Bus este importatorul camioanelor MAN şi autocarelor Neoplan pe piaţa locală, parte a grupului Automobile Bavaria, controlat de omul de afaceri Michael Schmidt. MHS Truck & Bus a rulat anul trecut afaceri de 86 mil. euro, în creştere cu 34% faţă de 64,2 mil. euro în 2013.

    „Piaţa a fost până anul trecut mult sub nivelul la care ar trebui să fie. O piaţă normală ar fi de cel puţin 7-8.000 de camioane de peste 6 tone. Ce este sub acest nivel este unul critic. Piaţa locală ar putea depăşi pragul de 7.000 de unităţi chiar anul acesta, sau poate anul viitor. Dacă nu se întâmplă ceva neaşteptat, anul acesta vom avea o piaţă de peste 5.000 de camioane, iar noi vom livra 20% dintre acestea, adică cel puţin 1.000. Având în vedere începutul acestui an, pot fi mai multe. Aici discutăm despre înmatriculări, inclusiv camioane mai noi de trei luni“, a subliniat şeful MHS Truck & Bus.

    În ceea ce priveşte livrările de flote, cele de peste 10 camioane au reprezentat jumătate din vânzările pe anul trecut. „Am livrat câteva mari precum cele către Dumagas, DHL, Fartud, care a luat 20 de camioane. Unii au cumpărat de-a lungul anului, alţii toate odată. Anul acesta vor urma altele. Avem şi companii internaţionale care cumpără din România.“ MHS Truck & Bus este, alături de EVW Holding, care vinde camioanele DAF, singurul importator din piaţa vehiculelor comerciale grele care nu este controlat direct de către producător.

    Economia a făcut anul trecut un salt de 2,9%, ascensiunea PIB fiind susţinută atât de cererea externă, cât şi de revenirea cererii interne. Industria a turat şi anul trecut motoarele economiei susţinând alături de comerţ creşterea PIB, în timp ce construcţiile nu şi-au revenit pe deplin. Analiştii susţin că o creştere a PIB de 2-3% nu ar trebui să ne mulţumească având în vedere decalajul pe care România îl are de recuperat faţă de ţările dezvoltate.

    La nivelul UE, România a înregistrat a cincea creştere economică în T4. Creşterea economică a fost în T4 2014 de 0,5% faţă de T3. Comparativ cu acelaşi trimestru din 2013, PIB-ul a avansat cu 2,6% pe serie brută şi cu 2,5% pe serie ajustată sezonier. Pe partea de utilizare, ascensiunea PIB a fost susţinută de exporturi şi de revenirea consumului, potrivit analiştilor. Pentru 2015, estimările indică un avans al economiei de peste 2%, dar sub 3%, economiştii susţinând necesitatea stimulării investiţiilor, care au subperformat în 2014.

  • Jocul de-a progresul

    Acţiunile marilor companii europene au sărit la cel mai ridicat nivel în mai bine de 7 ani, imediat după ce a devenit oficial că Atena a acceptat să ceară extinderea şi dincolo de luna februarie a pachetului de asistenţă financiară de la creditorii externi.

    Euforia se explica prin faptul că ştirea venea după aproape două săptămâni în care atât premierul, cât şi ministrul de finanţe din Grecia au refuzat să ceară o prelungire a acordului cu troica CE-FMI-BCE, ştiind că orice prelungire este imposibilă fără o strângere a curelei fiscale.

    În realitate, nici Grecia, nici bursele n-au făcut decât să mimeze o schimbare: Atena doar a cerut o soluţie intermediară de finanţare până la noi negocieri, necesară spre a nu rămâne fără bani în următoarele săptămâni, dar neînsoţită de angajamente de austeritate (de aceea Berlinul a şi respins imediat planul grecesc), în timp ce bursele ştiu foarte bine şi că Grecia nu mai e dispusă să revină la vechiul regim de disciplină fiscală de dinainte de venirea la putere a guvernului Tsipras, dar şi că zona euro nu-şi poate permite să abandoneze Grecia şi să provoace astfel o criză proaspătă, în condiţiile în care economiile europene şi mai ales sistemul financiar nu şi-au revenit bine, conflictul din Ucraina e în plină desfăşurare, iar povestea unui eşec al austerităţii, prin ieşirea Greciei din zona euro, ar fi ultimul lucru de care Europa are nevoie.