Dupa intrarea in vigoare, Codul va fi respectat de semnatari, precum si de orice alt furnizor sau comerciant, "care declara expres ca intelege sa isi insuseasca principiile lui printr-o prevedere expresa in preambulul contractului", se precizeaza in document.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Producatorii de petrol se straduiesc sa pompeze cat de mult pot ca sa ostoiasca setea consumatorilor, nu numai din lumea dezvoltata, ci si din statele aflate intr-o dezvoltare accelerata precum China si India, totodata si cele mai populate tari ale lumii. “Piata ne semnaleaza astfel o problema, anume ca e din ce in ce mai greu ca noile livrari sa poata satisface cererea”, spune Jan Stuart, analist pe probleme de petrol la UBS.
Iar problemele de astazi se anunta tot mai mari in urmatorii ani. Ganditi-va: populatia lumii se asteapta sa creasca cu 50%, pana la noua miliarde de persoane, pana spre jumatatea acestui secol. Numarul de masini si de camioane este previzionat sa se dubleze in 30 de ani – pana la peste doua miliarde – pe masura ce statele in curs de dezvoltare se modernizeaza mai repede. Si de doua ori mai multe avioane de pasageri – peste 36.000 – vor fi in aer in urmatorii 20 de ani. Si toate acestea vor avea nevoie de si mai mult petrol – indeajuns ca sa determine consumul global sa urce cu 35% pana in 2030, potrivit Agentiei Internationale pentru Energie (AEI), una dintre principalele organizatii de prognoze in domeniu pentru SUA si alte state dezvoltate. Pentru producatori, aceasta inseamna ca va trebui sa gaseasca si sa pompeze inca 11 miliarde de barili de petrol in fiecare an. Si e doar planul pentru urmatorii 22 de ani, o clipita in istoria petrolului, unde ritmul de descoperire si captare a noilor zacaminte se masoara in decenii.
Goana dupa petrol va fi doar o parte din problema energetica. Cererea totala pe plan mondial – care include petrol, carbune, gaze naturale, energie nucleara, dar si cea produsa din surse regenerabile (eoliana, solara sau hidro) – este previzionata sa se majoreze cu 65% in urmatoarele doua decenii, potrivit AEI.
Dar petrolul, combustibilul dominant in secolul al XX-lea, va ramane principala sursa de energie. Deja insumeaza peste o treime din nevoile totale de energie, inaintea carbunelui si a gazelor naturale. Rafinat in benzina, cherosen sau motorina, petrolul nu are deocamdata un substitut viabil in calitate de combustibil de transport si se pare ca nici nu va avea prea devreme in urmatorii 30 de ani. Problema e ca nimeni nu poate spune cu siguranta de unde va veni tot acest petrol necesar.
Ce e sigur e ca rezervele mondiale de petrol sunt deja solicitate la maxim. Statele din afara OPEC – care au fost pana acum principala sursa pentru noi descoperiri de petrol si productie inca din anii ‘70 – au anuntat ca se asteapta la o crestere mica sau chiar la o stagnare in productia de petrol din acest an.
Marea Nordului si Alaska incep sa ramana fara petrol si producatorii se zbat sa mentina productia pe aceeasi linie. Expansiunea petroliera a Rusiei a ajuns si ea la final; un director de top al Lukoil, al doilea mare grup petrolier al tarii, a spus luna trecuta ca e improbabil ca productia nationala sa mai creasca mult. Nigeria este taramul unor infruntari militare violente. Iar Mexicul a fost prins intr-o dezbatere politica sterila despre mentinerea dincolo de granita a investitorilor straini, concomitent cu o scadere dramatica a productiei, considerata de unii analisti ca ireversibila.
In ce priveste OPEC, cele 13 membre ale Organizatiei Statelor Exportatoare de Petrol detin trei sferturi din rezervele de petrol descoperite pana acum in lume. Dar din diverse motive, cele mai multe dintre aceste state au ingreunat sau chiar au blocat investitiile companiilor straine de petrol pe teritoriul lor. Cum preturile titeiului sunt in continua crestere, producatorii din OPEC asteapta venituri considerabile, ceea ce le-a redus intentiile de crestere a productiei.
In acelasi timp, marile companii petroliere, ca Exxon Mobil, British Petroleum si Chevron, se descurca tot mai greu pe pietele din strainatate, pe masura ce companiile autohtone le erodeaza pozitiile odinioara dominante. 14 din primele 20 cele mai mari grupuri din industria petroliera sunt de stat, cum e cazul Saudi Aramco si al Gazprom din Rusia. Aceasta a facut ca grupurile occidentale sa controleze mai putin de 10% din rezervele totale de gaze si petrol ale lumii. Confruntate cu costuri tot mai mari, aceste companii au probleme si in a gasi noi rezerve de petrol. Desi anul trecut au cheltuit peste 100 de miliarde de dolari pentru explorari, cele mai mari cinci companii internationale de petrol au descoperit mai putin petrol decat cel pe care l-au extras. Un mic grup de sceptici considera preturile record de astazi ca pe o dovada ca livrarile de titei au atins deja un maxim – concret, ca jumatate din rezervele de petrol ale lumii au fost deja folosite. Dar cei mai multi experti considera ca sunt in continuare destule rezerve de petrol, atat descoperite, cat si nedescoperite, suficiente cel putin pana la jumatatea acestui secol. Problema este ca in multe colturi ale lumii geopolitica si nu geologia a facut ca mare parte din aceste rezerve sa nu mai fie la indemana companiilor petroliere independente. “Sunt destule resurse pe glob”, a spus recent Rex Tillerson, presedintele Exxon, la o conferinta a investitorilor, “dar problema e sa avem in continuare acces la toate oportunitatile”.
La sfarsitul saptamanii trecute, Virgil Mailat era inca in biroul sau de la etajul al doilea al fabricii Bere Mures. Lucra la incheierea socotelilor cu afacerea pe care a ridicat-o in ultimii 13 ani si era asteptat, in incaperea alaturata, de oficialii Heineken, cu care mai avea in continuare de discutat detalii.
Discutiile cu grupul olandez, dar si cu autoritatile antitrust, vor mai dura intre 10 si 30 de zile, estima joia trecuta Mailat, care a fost managerul companiei si unul din principalii actionari in ultimii 13 ani.
Cand discutiile se vor sfarsi, se va incheia si cariera de 35 de ani in industria berii a lui Virgil Mailat: „In ziua in care toate clauzele contractuale vor fi finalizate, voi preda, impreuna cu ceilalti actionari, toate actiunile pe care le detinem in cadrul celor trei active ale Bere Mures – fabrica de bere, un producator de ape minerale si un hotel la Geoagiu Bai. Vom primi toata suma pe care am stabilit-o, intr-o singura transa, iar a doua zi imi strang lucrurile si am plecat“, spune Virgil Mailat.
Acelasi lucru il vor face si asociatii sai – Emil Morariu, Gheorghe Grec, Alexandru Rus, Nicolae Bacila si Anghel Rus. „Va veni o noua echipa manageriala de la Heineken, iar noi nu ne vom mai implica nici macar pentru consultanta“, precizeaza omul de afaceri, care va ramane in schimb cu cele 37,5 milioane de euro care ii vor intra in cont.
Spune insa ca nu ii pare deloc rau, din mai multe motive. Unul ar fi ca vrea sa investeasca si in altceva decat in bere. Pentru inceput, se gandeste sa investeasca in domeniul medical si sa deschida o retea de clinici private in Targu-Mures. Prima va fi destinata tratarii cancerului, iar urmatoarele ar putea fi clinici de urologie, de ORL si o maternitate.
Cu o alta parte din banii pe care ii va primi in urma vanzarii participatiei la Bere Mures intentioneaza sa contribuie la dezvoltarea afacerilor pe care le au cele doua fiice ale sale. „Fetele mele au fiecare afacerea ei, in domenii separate, si vreau sa le ajut“, spune Mailat.
Cel mai important motiv este insa acela ca el nu se simte un dezvoltator, ci un vizionar: „Daca as fi crezut ca mai poate aparea vreo inovatie pe piata berii, daca as fi simtit ca pot sa mai fac o revolutie in industrie, nu as fi vandut acum. Dar nu stiu ce altceva nou si care sa prinda ar mai putea aparea“.
Afacerea pe care Virgil Mailat a construit-o de la zero si din care tocmai a iesit a fost, dupa cum marturiseste, cel mai mare vis al sau. Sa lucreze in industria berii, la Fabrica de Bere Targu-Mures, a fost scopul pentru care, cand a terminat liceul din Mures, a mers la Facultatea de Industrie Alimentara de la Galati.
Cand a terminat facultatea, Fabrica de Bere de la Mures se mutase la Reghin. „A fost un cosmar pentru mine, dar m-am si ambitionat sa nu renunt pana cand nu voi fi deschis propria fabrica de bere la Targu-Mures“, comenteaza Mailat, acceptand ca un asemenea gand la orizontul anilor ‘70 era insa utopic.
La Reghin si-a facut ucenicia in domeniu si pana in 1990, cand a parasit fabrica, a trecut de la postul de inginer tehnolog la cel de sef de productie, apoi sef de sectie si inginer-sef. Isi aminteste de acea perioada cu zambetul pe buze; a facut parte din echipa care a realizat primul export de bere romaneasca. Era vorba de berea Silva, pe care au vandut-o in Italia.
Tot atunci a avut ocazia sa lucreze direct pentru familia Ceausescu, sub stricta supraveghere a Securitatii. „Ii placea lui Ceausescu berea de la noi“, isi aminteste Mailat. Asa ca, ori de cate ori voia conducatorul tarii bere, securistii veneau la fabrica din Reghin si urmareau fiecare miscare a celor care o produceau.
„La un moment dat, a trebuit sa ma mut sase luni la Scornicesti ca sa fac bere pentru Ceausescu. Evident, tot sub supravegherea Securitatii. Voia sa bea bere Bucegi, facuta doar pentru el“, povesteste Virgil Mailat.
Momentul plecarii a venit la Revolutie.
Daca pana atunci nu putuse sa avanseze in functie, pentru ca era vazut ca fiind anticomunist, acum se intampla tocmai invers: era vazut ca un partizan al comunismului. Asa ca a luat cei mai buni oameni din fabrica, cu care a ramas alaturi pana astazi in afaceri si a pornit pe cont propriu.
Din acel moment, de la inginer-sef intr-o fabrica de bere de stat pana la proprietar al primei fabrici private de bere din Romania n-a mai fost decat un pas. „Era in 1990, intr-o pivnita de pe strada Pandurilor, din Reghin, iar berea pe care o faceam se numea Regina“, spune Mailat. Dupa ce prima unitate de productie a fost pusa in functiune, a urmat o perioada de dezvoltare, in care au fost proiectate alte 42 de fabrici si s-a ajuns la o capacitate de productie de cateva sute de litri de bere pe zi, imbuteliata in butoaie de aluminiu.
Perioada in care a produs bere pe cont propriu la Reghin nu a durat decat doi ani. Adica suficient cat sa stranga banii de care avea nevoie pentru a se intoarce acasa, pentru ca, de fapt, fabricuta „Reginei“ era doar o etapa din drumul lui. In 1992, alaturi de ceilalti actionari, a pus lacatul pe portile fabricii din Reghin si a revenit in Targu- Mures. Era, de fapt, momentul pe care Virgil Mailat il asteptase 20 de ani.
Desi voia sa produca bere, s-a gandit sa inceapa pe un teren sigur. A intrat pe piata de bauturi racoritoare si timp de trei ani a produs trei sortimente de sucuri: Jazz Cola, Jazz Orange si Jazz Lemon. Momentul in care Coca-Cola a intrat in Romania a insemnat insa retragerea. „Mergea vanzarea, faceam bani, dar nu puteam sa ne punem cu Coca-Cola. Era un competitor prea puternic. A fost, totusi, un lucru bun, pentru ca am putut sa ne intoarcem la productia de bere“, explica Mailat. T
imp de trei ani de zile au produs bere la sticla si toti banii castigati din vanzari au fost investiti in dezvoltare.
"Poate ca in acest an nu vom inregistra o crestere la fel de puternica ca cea din 2007, pe fondul problemelor de obtinere a finantarilor pentru dezvoltatorii imobiliari si a iernii grele din acest an, dar vom avea cu siguranta o crestere fata de anul trecut, in principal datorita lucrarilor de infrastructura", a declarat directorul general al Holcim Romania, Markus Wirth.
Potrivit oficialului producatorului de ciment, al treilea pe plan local dupa Lafarge si Carpatcement, luna ianuarie din acest an a adus o scadere a vanzarilor fata de anul trecut cu aproximativ o treime. "Estimez ca avem o cota de piata de 28% – 30% si vom incerca sa o mentinem la acelasi nivel", a mai spus Wirth.
Directorul companiei a mai precizat ca posibilitatea construirii unei noi fabrici, care ar fi prima investitie greenfield din industria cimentului, este doar una dintre optiunile luate in calcul pentru majorarea productiei, o noua fabrica putand sa isi inceapa productia dupa un minim de patru ani de la luarea deciziei.
Holcim va avea in acest an un buget de investitii de aproximativ 135 de milioane de euro, in primavara acestui an urmand sa fie finalizate lucrarile de modernizare ale statiei de ciment de la Campulung Muscel. Compania a investit anul trecut 123 de milioane de euro, printre inaugurari numarandu-se statia de betoane de la Pantelimon si statia de agregate de la Gligoresti (judetul Cluj).
Astfel, Holcim detine in Romania trei fabrici de ciment, la Turda, Campulung si Alesd, 16 statii ecologice de betoane si cinci statii de agregate. Holcim este unul dintre cei mai importanti producatori de ciment si agregate din lume, grupul elvetian fiind prezent in 70 de state si avand aproximativ 90.000 de angajati.
Biroul lui Robert Kotick e plin de carti de arta, cu insemnari despre lucrari care ii plac ori pe care i-ar placea sa le aiba in colectie. Membru al consiliului director al Muzeului de Arta din Los Angeles, cunoscut ca un mare pasionat de arta plastica africana si de expresionism abstract, Kotick nu e un comerciant de arta si nu cumpara picturi sau sculpturi ca sa le vanda, ci pentru propria sa placere. E drept ca nu are nevoie sa castige bani de pe urma pasiunii sale: are in portofoliu cam 4,5 milioane de actiuni ale companiei Activision, producatoare de jocuri video pentru console, actiuni evaluate la circa 110 milioane de dolari cu totul (peste 75 de milioane de euro).
Kotick, directorul executiv al companiei, s-a aflat printre investitorii care au cumparat in 1990 un pachet de 25% din Activision, pe atunci un furnizor de soft si jocuri pentru PC aflat in dificultati financiare. Saptamana trecuta, divizia de jocuri a grupului francez Vivendi a cumparat pachetul majoritar al Activision cu 9,8 miliarde de dolari (6,6 miliarde de euro). Noua companie formata – Activision Blizzard, botezata dupa numele celui mai mare studio al Vivendi Games, Blizzard Entertainment – ar putea surclasa Electronic Arts, liderul pietei de multa vreme, ale carui vanzari ar urma sa atinga 3,5 miliarde de dolari (2,4 miliarde de euro) in anul fiscal care se incheie in martie 2008, daca veniturile cumulate ale Vivendi Games si Activision se vor ridica la nivelul asteptarilor – 3,8 miliarde de dolari (2,6 miliarde de euro). Cat priveste valoarea de piata a Activision Blizzard, aceasta este estimata sa ajunga la 18,9 miliarde de dolari (12,9 mld. euro).
„Miscarea facuta de cele doua companii este practic o metoda prin care isi combina punctele forte – Activison pe partea de jocuri pentru console, iar Blizzard pe partea de jocuri online pe baza de abonament“, considera Jeff Green, directorul editorial al revistei Games for Windows: The Official Magazzine. Activision este cel mai mare producator de jocuri pentru consolele Xbox 360 de la Microsoft, Sony PlayStation 3 si Nintendo Wii, detinand licente pentru jocuri precum „Call of Duty“, „Guitar Hero“, „Spiderman“, „X-Men“, „James Bond“ sau „Shrek“. Vivendi, prin Blizzard Entertainment, care va incheia anul cu afaceri de 1,1 miliarde de dolari (0,7 mld. euro), a lansat in 2004 cel mai popular joc pe internet, „World of Warcraft“, cu peste 9,3 milioane de jucatori online inregistrati. Blizzard inregistreaza cea mai mare marja de profit din intreaga industrie a jocurilor, de peste 40%, potrivit companiei. In acelasi timp, este printre putinii producatori de jocuri care au o prezenta semnificativa in Asia, avand in vedere popularitatea jocului „Starcraft“ in China si Coreea.
Tatonarile pentru o alianta au inceput in ianuarie anul acesta, printr-o convorbire telefonica intre Bruce Hack, directorul executiv al Vivendi, si Robert Kotick, omologul lui de la Activision, urmata de o cina unde managerii au discutat posibilitatile de dezvoltare a celor doua companii in situatia unei fuziuni. Decizia a fost luata insa abia de putin timp, Kotick urmand sa devina presedintele si directorul executiv al noii companii, in timp ce Hack va prelua functia de director operational (COO). Interesant e ca din ianuarie incoace nu s-au facut speculatii privind o alianta de o asemenea amploare: John Riccitiello, directorul executiv al Electronic Arts, chiar spunea recent ca in piata mondiala a jocurilor vor fi tot mai putine consolidari in urmatorii ani, pentru ca majoritatea afacerilor viabile au fost deja cumparate.
„Din partea noastra le dorim succes si asteptam cu interes competitia“, a declarat acum Tiffany Steckler, directorul de comunicare al Electronic Arts, fara a face insa alte comentarii despre aceasta tranzactie. Jocurile lansate de companie, printre care „The Sims“, „Need for Speed“ sau „Harry Potter“, sunt extrem populare mai ales in SUA, iar Electronic Arts este un brand asociat clar industriei jocurilor, spre deosebire de Vivendi, Blizzard sau Activision. Cat priveste asocierea Vivendi cu Activision, ea e privita mai curand ca o ocazie de a aduce sub aceeasi umbrela mai multe titluri cunoscute, nu ca un punct de plecare pentru lansarea unor eventuale titluri combinate, gen „Guitar Hero“, produs de creatorii „World of Warcraft“. „Activision Blizzard nu va fi altceva decat un brand corporate, nefiind deci asociat vreunui produs anume“, spune Mike Morhaime, directorul executiv al Blizzard Entertainment. Activision Blizzard va continua sa lucreze la titlurile aflate deja in plan, care ar trebui sa fie lansate anul viitor – „Wrath of the Lich King“, o extensie a „World of Warcraft“, „Starcraft 2“ si „Call of Duty“.
Piata jocurilor video are parte de o crestere solida, conform analistilor PricewaterhouseCoopers, anul acesta urmand sa urce cu 18,5% fata de 2006, pana la 37,5 de miliarde de dolari (25,5 mld. euro). Iar cresterile sunt foarte mari, comparativ cu alte industrii, cum ar fi spre exemplu cea a filmelor, unde chiar daca valoarea pietei este mai mare – 84,3 miliarde de dolari (57,5 mld. euro), cresterea este de numai 3,8%, sau cea a muzicii, care va scadea anul acesta cu 1,3% la 25,6 miliarde de dolari (17,4 mld. euro). Este explicabil deci de ce marile grupuri de media se orienteaza spre jocuri: Vivendi detine Universal Music, una dintre cele mai mari case de discuri din lume, insa reducerea vanzarilor a silit compania sa caute o oportunitate in segmentul de jocuri, mult mai dinamic si mai susceptibil sa ofere posibilitati de marketing incrucisat; Activision ar putea acum sa se foloseasca de catalogul Universal pentru material muzical necesar jocurilor sale, ceea ce ar putea sa impulsioneze vanzarile de muzica ale Vivendi. Si alte grupuri de media procedeaza la fel: Viacom a cumparat anul trecut Harmonix, firma care a creat jocul „Guitar Hero“, si acum isi promoveaza noul joc „Rock Ban“ pe postul de televiziune MTV.
Sase luni au durat negocierile cu indienii de la Mittal Steel pana cand Jack Cutisteanu, directorul general si proprietarul Petprod, unul dintre furnizorii privati de energie, a semnat contractul care prevedea furnizarea de curent electric pentru toate cele patru filiale ale grupului indian din Romania. Pe 11 decembrie 2007 se implinesc trei ani de cand Mittal a semnat si Cutisteanu a intrat efectiv in acest business al furnizarii de energie, dupa ce din 1996 isi incercase norocul in mai multe tipuri de afaceri.
Petprod vine de la „petroleum products“ (produse petroliere), comertul cu produse petroliere fiind primul tip de afacere in care Jack Cutisteanu a intrat imediat dupa ce s-a intors in Romania din Israel, unde plecase cu parintii inca din copilarie. „Am facut initial trading cu produse petroliere, deoarece ma ocupasem de acest domeniu si in Israel si il cunosteam, apoi am facut trading industrial (echipamente si materii prime), pentru ca ulterior, in 2003, sa ne gandim la energie“, povesteste Cutisteanu.
Dupa ce a semnat contractul cu Mittal, care presupunea livrarea a 100 MWh (din 230 MWh de care are nevoie combinatul, restul fiind furnizat de Electrica) spre cele patru combinate ale grupului indian (Galati, Iasi, Hunedoara si Roman), Petprod a devenit imediat si unul dintre cei mai mari furnizori de electricitate – atat din punctul de vedere al volumelor vandute, cat si din cel al veniturilor. Mai precis, a intrat direct in top, alaturi de Energy Holding (lider al pietei inca de la inceput), Grivco (companie controlata de Dan Voiculescu) sau de EGL Power & Gas Romania, filiala locala a EGL Elvetia, parte a grupului AXPO, unul dintre cei mai mari furnizori de energie din Europa.
La trei ani de la semnarea contractului, Petprod se afla inca intre primii pe piata la furnizarea privata de energie, iar combinatele siderurgice ale Mittal sunt si acum cel mai important client al Petprod, aducandu-i peste 60% din cifra de afaceri. Cifra de afaceri care a fost de 41 de milioane de euro in 2005, la un an dupa semnarea contractului, si s-a dublat la sfarsitul lui 2006, ajungand la 87 de milioane de euro. Principalele cauze ale saltului sunt, conform lui Jack Cutisteanu, intrarea de noi clienti in portofoliu (precum Chimcomplex Borzesti) si cresterea preturilor energiei, care a dus la o renegociere a contractelor.
Pentru 2007, saltul nu va mai fi insa atat de mare, iar cifra de afaceri a companiei este estimata sa ajunga la 92 de milioane de euro. Doua motive determina o crestere atat de mica a afacerilor, spune Cutisteanu. Primul a fost renuntarea la unul dintre clientii sai – Combinatul Mittal Steel Hunedoara, al doilea din cele patru ale Mittal dupa capacitate (700.000 de tone de otel anual, al doilea dupa Galati, cu 5,5 milioane de tone si inaintea combinatelor de la Iasi si Roman, cu 380.000, respective 500.000 de tone). „Deoarece acest combinat avea o curba de sarcina foarte proasta si impredictibila, am convenit sa devina client direct al unui complex energetic de la Craiova, care sa ii poata livra mai bine energia de care are nevoie“, spune Cutisteanu. Cu celelalte trei combinate, contractul a ramas in picioare si deocamdata este semnat pana la sfarsitul anului 2008, spune Cutisteanu, recunoscand ca acest contract de 14 luni semnat cu indienii este destul de neobisnuit, 12 luni fiind perioada cea mai des intalnita. Al doilea motiv pentru cresterea mai mica a cifrei de afaceri este faptul ca 2007 a fost un an „asezat“, spune Cutisteanu. A fost un an cand marjele de profit au fost putin mai scazute din cauza achizitiilor de pe bursa de energie, iar salturi nu au prea putut fi in conditiile in care contractele pentru companiile mari erau luate deja de unii dintre furnizori, iar piata si-a pastrat structura.
Toate acestea nu il deranjeaza pe intreprinzator atat timp cat clasamentul celor mai importanti furnizori de electricitate nu si-a schimbat nici el structura, iar Petprod este in continuare pe locul al doilea, dupa Energy Holding. Al doilea intr-adevar, dar la o distanta de mai bine de 200 de milioane de euro de compania cumparata anul trecut de elvetienii de la Société Bancaire Privée Geneva (comparatia este facuta pe cifrele de afaceri din 2006, cand Energy Holding a avut afaceri de 306 milioane de euro, iar PetProd de 87 de milioane de euro). Cutisteanu spune ca serviciile pe care le ofera Energy Holding clientilor sunt aproximativ aceleasi oferite de majoritatea furnizorilor din piata (cum ar fi managementul de sistem). Insa Energy Holding are o structura mai complexa atat ca numar de angajati (peste 50), dar si ca investitii, datorita numarului mai mare de clienti si tipologiei de business. „Investitiile facute de ei au fost facute pentru extinderea regionala“, spune Cutisteanu. Energy Holding detine 20% din piata livrarilor pentru consumatorii eligibili din Bulgaria si are planuri de extindere regionala in Serbia si Grecia. Pe piata bulgara, Energy Holding estimeaza pentru 2007 livrarea a 55.000 MWh lunar consumatorilor industriali si atingerea unei cifre de afaceri de circa 30 de milioane de euro.
Energy Holding este singurul furnizor roman care tranzactioneaza energie in afara Romaniei. „Multi furnizori exporta energie, insa a exporta e una si a livra direct consumatorului local e alta“, explica Victor Ionescu, presedintele Operatorului Comercial al Pietei de Energie (OPCOM) – bursa de energie de la Bucuresti, parte din Transelectrica, transportatorul national de energie. Pentru a lucra direct pe o piata dintr-o alta tara, fie si vecina, trebuie ca furnizorul sa aiba licenta in acea tara de la operatorul pietei de acolo. „De asta este atat de important ca Europa de Est sa decida unde va fi bursa regionala, pentru ca acea bursa regionala sa dea licente valabile doritorilor in toata regiunea“, spune Victor Ionescu, care a depus candidatura ca OPCOM sa devina bursa regionala de energie. Insa ambitii similare au si operatorii din Praga si Budapesta. „Odata deschisa piata regionala, va fi mai simplu sa intram si pe pietele vecine, dar pana atunci nu intentionam asta“, spune Jack Cutisteanu.
|
Companie
|
Cota de piata*
|
Cifra de afaceri 2006 (mil. euro)
|
|
Energy Holding
|
12,0%
|
306
|
|
Petprod
|
2,67%
|
87
|
|
Euro – P.E.C.
|
1,75%
|
51
|
|
Elcomex
|
1,30%
|
18
|
|
Green Energy
|
0,78%
|
50
|
|
Buzmann
|
0,75%
|
24
|
|
Interagro
|
0,48%
|
–
|
|
Luxten
|
0,39%
|
92**
|
|
EGL
|
0,36%
|
61
|
|
ENOL
|
0,29%
|
45
|
|
Grivco
|
0,28%
|
55
|
Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor
CONTEXTUL: Producatorii de adezivi pentru constructii, in special cei de talie mare, incearca sa se diferentieze de concurenta prin imbunatatirea imaginii si prin castigarea echipelor de profesionisti, care pot aduce la randul lor adeziunea beneficiarilor de lucrari de constructii.
DECIZIA: Grupul german Henkel, care detine in Romania doua fabrici de adezivi pentru constructii, a deschis la inceputul acestui an in Bucuresti primul sau showroom la nivel mondial, ideea venind la propunerea filialei din Romania. In aceste spatii sunt expuse produsele companiei, iar clientii pot primi consiliere in legatura cu cele mai potrivite tehnici de lucru.
EFECTELE: Conducerea companiei spune ca efectul cel mai important este imbunatatirea imaginii in randul specialistilor din constructii, apropierea de clienti fiind obiectivul stabilit pentru acest concept (in cadrul showroom-urilor nu se comercializeaza produse). Reprezentantii grupului au estimat recent ca cifra de afaceri a filialei din Romania va creste in acest an cu aproape 40%, pana la 140 de milioane de euro.
Piata din Romania poate absorbi intreaga noastra productie de aici“, spunea la inceputul lunii octombrie Günther Thumser, presedintele Henkel CEE (Europa Centrala si de Est), la deschiderea celei de a doua fabrici de adezivi pentru constructii, care aproape a dublat capacitatea de productie a adezivilor a Henkel Romania. Pe o piata de profil care va incheia acest an cu un plus estimat la 20-30% si unde fabricantii spun ca intreaga productie este absorbita integral, companiile incearca prin diverse metode sa isi castige o felie cat mai mare.
Echipa filialei romanesti a grupului a venit la inceputul acestui an cu un nou concept: un showroom unde sa fie expuse produsele diviziei de adezivi si unde clientii sa poata primi consiliere de la specialisti in constructii. Reprezentantii Henkel spun ca principalul obiectiv a fost imbunatatirea imaginii companiei prin apropierea de clienti, in special de profesionistii din constructii. „Ideea a fost sa prezentam produsele «din culise», produsele care nu se vad intr-o cladire data in folosinta, dar care ne imbunatatesc considerabil viata. Astfel, vizitatorul are sansa sa vada in detaliu ce se ascunde sub o pardoseala, sub o fatada, sub placile ceramice pe care le vedem aproape in orice spatiu, de la bai si bucatarii la piscine“, explica Andrei Dumitrescu, sales & marketing manager al diviziei de adezivi a Henkel Romania.
Primul showroom a fost deschis in luna februarie in Bucuresti, fiind urmat de inca doua, in Ploiesti si Targu-Mures. Compania a investit cate 100.000 de euro pentru amenajarea fiecarui showroom, unde Henkel nu comercializeaza produse, ci doar isi expune oferta si acorda gratuit servicii de consiliere. Dumitrescu considera ca la ora actuala exista foarte putine spatii de prezentare a produselor de profil, care sa indeplineasca cele trei functii de baza in opinia sa: „sa educe, sa informeze si sa faciliteze procesul de luare a deciziei de catre cumparator“.
Reprezentantul diviziei de adezivi a Henkel Romania spune ca inca nu s-au realizat calcule privind impactul in vanzari al celor trei showroom-uri, dar ca noul concept a avut succes, dovada fiind deschiderea a doua noi astfel de spatii in 2008, in Craiova si Pitesti. „Intentia este ca in urmatorii ani sa se extinda acest proiect si in celelalte tari din Henkel CEE“, adauga Dumitrescu. Fara a cunoaste impactul showroom-urilor in vanzarile de adezivi ale Henkel Romania, Günther Thumser estima recent pentru BUSINESS Magazin ca filiala va incheia anul in curs cu o cifra de afaceri de 140 de milioane de euro, cu aproape 40% mai mult comparativ cu anul precedent. Divizia de adezivi aduce aproximativ jumatate din veniturile filialei romanesti, restul fiind reprezentat de veniturile aduse de diviziile de detergenti, produse pentru curatat si cosmetice.
Piata romaneasca de adezivi a atras in ultimii ani investitii in construirea capacitatilor de productie, atat din partea companiilor straine precum Henkel sau Baumit (Austria), cat si din partea producatorilor autohtoni, cum ar fi Multistar Prod Oradea sau Bengoss Comimpex Bucuresti. Cea mai recenta investitie pe acest segment a fost anuntata de omul de afaceri Daniel Guzu, care va investi circa opt milioane de euro intr-o fabrica de adezivi pentru constructii. Guzu s-a asociat pentru construirea fabricii cu fondul de investitii Oresa Ventures, aceasta fiind a doua afacere comuna a celor doua parti, dupa ce Oresa a platit anul trecut circa 9 milioane de euro pentru 49% din producatorul de lacuri si vopseluri Guzu Chim, redenumit ulterior Fabryo Corporation.
La prima vedere, mare legatura intre productia si importul de chibrituri si afacerile cu vin nu prea este. Dar actionarii clujeni ai fabricii de chibrituri au decis inca de la finalul anului trecut sa intre pe piata vinului, infiintand compania Vino Vero, axata pe importul de vinuri din America Latina. Vino Vero va incheia primul an de activitate cu o cifra de afaceri de peste 400.000 de euro, iar tranzactia cu Vinexpert a fost practic urmatorul pas, catre partea comerciala. „Noi intentionam sa deschidem o retea proprie de magazine, iar Vinexpert dorea sa creasca intr-un ritm mai rapid. Am decis sa ne unim competentele“, declara Maia Banciu, director de marketing si comunicare la Match Point. Familia Banciu controleaza pachetul majoritar de actiuni (40%) al producatorului de chibrituri, diferenta fiind impartita in mod egal intre alti doi actionari – Ovidiu Popa si Mircea Popescu.
Reteaua Vinexpert are acum trei magazine – doua in Capitala si unul la Brasov. „Cel mai important castig este ca Match Point se va ocupa de dezvoltarea retelei pe partea de vest a tarii, iar eu ma voi putea ocupa de Bucuresti“, declara Catalin Paduraru, care detine acum 50% din actiunile Vinexpert. Fondatorul retelei de magazine specializate in vanzarea de vinuri si bauturi alcoolice spune ca firma a ajuns intr-un punct in care avea nevoie de competente suplimentare, „pe care eu ar fi trebuit sa le cumpar, dar pe care partenerul meu le are deja – de la departamentul de contabilitate pana la cel de resurse umane“. Desi valoarea tranzactiei nu a fost dezvaluita, Paduraru estimeaza ca firma in care detine 50% din actiuni valoreaza 2 milioane de euro, iar previziunile pentru urmatorii trei ani indica atingerea pragului de 5 milioane de euro. „Acela ar putea fi un moment bun pentru un parteneriat cu un fond de investitii“, spune Paduraru, care admite ca a mai avut anul acesta inca doua serii de discutii pentru alegerea unui partener si cu alti investitori interesati.
Concret, in sarcina proaspetilor actionari (chiar daca discutiile au inceput in primavara, semnaturile au incheiat povestea abia saptamana trecuta) cade in intregime grija resurselor umane si a logisticii in Transilvania, urmand ca tot ei sa se ocupe de-acum si de magazinul de la Brasov. Planurile imediate prevad si deschiderea a doua noi spatii la Cluj si la Timisoara, urmand ca reteaua din Capitala sa se mareasca anul viitor cu trei noi magazine. Investitiile minime necesare unui magazin Vinexpert sunt de 100.000 de euro, bani ce includ costurile cu proiectarea, amenajarea si echipamentele de depozitare. Pentru anul acesta, vanzarile Vinexpert sunt asteptate sa depaseasca 1,5 milioane de euro.
In timp ce Vinexpert este pentru Paduraru prima afacere, pentru actionarii Match Point drumul pana la magazinele cu vinuri a fost ceva mai intortocheat. In urma cu cinci ani, familia Banciu a demarat cu ceilati doi parteneri afacerea din domeniul importului si al productiei de chibrituri, cifra de afaceri a Match Point urmand sa depaseasca anul acesta 2 milioane de euro, de aproape doua ori mai mare fata de anul trecut (1,15 milioane de euro). Dar odata pusa pe roate productia de chibrituri, afacerea cu vinuri putea sa-si faca si ea loc in portofoliu, mai ales ca interesul pentru domeniu e de data mai veche. „Ne place sa bem un pahar de vin bun. Dupa ’89, calatorind, am descoperit ca sunt multe vinuri extraordinare, la preturi accesibile tuturor, incat ne-am dorit sa le avem si acasa“, declara Maia Banciu. Ideea unei afaceri cu vinuri a inceput sa se cristalizeze in urma cu circa doi ani si primele activitati au pornit la finalul anului trecut. „Am dorit sa fim pregatiti pentru primul import imediat dupa aderarea la UE si ridicarea taxelor vamale pentru importurile de vin“, explica Banciu alegerea momentului. Rezultatele primului an: Vino Vero va incheia acest an cu o cifra de afaceri de peste 400.000 de euro, in conditiile in care Vino Vero a avut nevoie de o investitie de 300.000 de euro pentru a pleca la drum.
Odata cu uscarea cernelii pe contract, partenerii va trebui sa-si croiasca un drum comun si „de mare folos este faptul ca ne completam competentele“, crede Paduraru. Un plus este si faptul ca si unii si altii cred cu tarie in cresterea vanzarilor de vinuri imbuteliate. „Romanii iubesc viata si traiul bun, asa ca nu avem cum sa ramanem in urma lumii civilizate“, spune Banciu. Schimbarile sunt foarte vizibile, mai cu seama pe piata Capitalei: „Clientii sunt tot mai sofisticati si au discernamant din ce in ce mai mare in alegerea vinului dorit“, afirma Paduraru.
Pe piata romaneasca, magazinele specializate nu si-au delimitat inca un loc clar, iar experienta unor tari mai dezvoltate ne arata si motivul – abia dupa ce se incheie expansiunea retelelor internationale vine vremea cristalizarii comertului de specialitate. In ce priveste magazinele specializate in vanzarea de vinuri imbuteliate si bauturi alcoolice, pe piata bucuresteana sunt foarte putine: in afara de cele doua Galerii Vinexpert, magazinul Nic (din Piata Dorobanti) si afacerea doctorului Ion Pusca, doar cateva spatii prin centre comerciale mai completeaza peisajul. In provincie, magazinele de acest fel sunt chiar si mai rare. De partea cealalta a balantei inclina vanzarile din marile retele comerciale, ce detin acum partea leului din vanzarile de vin imbuteliat. Clientii pretentiosi incep sa treaca insa pragul magazinelor specializate, pentru ca pe rafturile acestora gasesc o oferta mai variata decat la raionul de vin de la supermarket.
CONTEXTUL: In 2006, Düfa Deutek se plasa intre cei mai mari trei producatori de vopseluri. Cresterea rapida a pietei a pus la indemana companiilor de profil sansa de a-si mari rapid afacerile.
DECIZIA: Anul trecut, compania a identificat cateva nise pe care sa-si joace cartile, un exemplu fiind vopseaua Profi Weiss, sub gama Deutek Profi, dezvoltata impreuna cu zugravii profesionisti. O alta noutate a fost vopseaua superlavabila cu agenti antimucegai pentru baie si bucatarie, sub marca Danke!.
EFECTELE: Vanzarile companiei au crescut cu 45% fata de aceeasi perioada a anului anterior, depasind 14,5 milioane de euro, urmand ca pentru tot anul afacerile companiei sa depaseasca 30 de milioane de euro. Düfa Deutek detine acum o cota de piata de 15% si se plaseaza in topul primilor trei producatori de profil, conform estimarilor companiei.
Vanzarile nu ar fi crescut cu 45% in prima parte a acestui an fata de aceeasi perioada a anului trecut fara a fi „impinse“ de ritmul de crestere a pietei de finisaje, considera Gabriel Enache, directorul de marketing al Düfa Deutek. Enache identifica aici doua directii distincte: atat segmentul constructiilor noi, impulsionat de investitiile in domeniul imobiliar, cat si segmentul renovarii locuintelor, sustinut de cresterea veniturilor populatiei.
Un rol important l-a jucat insa, in completare, adaptarea portofoliului de marci si produse la noile tendinte de consum, declara Enache. El da doua exemple: vopseaua superlavabila cu agenti antimucegai pentru baie si bucatarie (sub marca Danke!) si vopseaua Profi Weiss (sub gama Deutek Profi), dezvoltata impreuna un zugravi profesionisti. Pentru lansarea vopselei Profi Weiss, procesul de dezvoltare a durat nu mai putin de doi ani, spune reprezentantul companiei. „In primul an nu am dezvoltat o reteta de produs, ci mai degraba am studiat ce-si doresc zugravii profesionisti“, spune Enache. Pentru adunarea informatiilor au fost folosite studii de comportament de consum, testari „in orb“ (clientul nu stia marca pe care o foloseste), focus grupuri. Odata terminata „partea usoara“ a procesului, „a urmat partea incitanta – interactiunea cu zugravii“. La intalniri au fost prezenti pe de o parte reprezentantii Düfa-Deutek (cu echipele din departamentele tehnic, cercetare si marketing, dar si consultanti externi), iar de cealalta parte, cateva zeci de zugravi profesionisti.
In aceasta etapa, interactiunea dintre cele doua „tabere“ a avut loc atat in centrul tehnic al companiei, unde s-au realizat experimentele cu vopseluri, dar si in deplasari pe teren. „In final, zugravii au fost cei care au ghidat intregul proces pentru obtinerea echilibrului corect intre atribute precum putere de acoperire, grad de alb, usurinta in aplicare, rezistenta la spalare“, explica Enache. Ulterior s-a ajuns la o lista scurta cu cateva retete, moment din care realizarea efectiva a vopselei a mai durat cam un sezon, „pentru ca mai erau necesare o serie de testari interne“. La final, produsul a fost inca o data testat „in orb“, alaturi de cele doua cele mai bine vandute vopsele de pe piata, Savana (produsa de Fabryo) si Policolor, de catre o agentie de cercetare pe un alt lot de zugravi.
Conform unui studiu Omnibus efectuat de Mercury Research in perioada februarie-martie, cele trei marci ale companiei se plasau in topul primelor cinci branduri de vopsea din punctul de vedere al gradului de notorietate in randul populatiei din mediul urban, alaturi de aceleasi Savana si Policolor. Astfel, marca Düfa a atins un nivel de notorietate de 75%, in timp ce Danke! a ajuns la 72% si marca Super la 67%.
Pentru a tine pasul cu cererea in crestere, compania a lansat din 2006 un program de investitii in urma caruia ar urma ca Düfa sa-si creasca, pe termen mediu, capacitatea de productie cu 50%. Spatiile de depozitare ar urma sa se dubleze si ele pe termen mediu, conform planurilor de investitii. Pentru anul in curs au fost bugetate investitii de 4 milioane de euro. Si pentru anii urmatori, Düfa Deutek se asteapta ca piata sa creasca intr-un ritm de 15-20% pe an, urmand ca momentul de maturizare a pietei sa duca la crearea unui nucleu de 3-4 producatori puternici, ce vor detine minim 80% din piata.
Compania infiintata in 1998 ca un joint-venture intre doi investitori romani si concernul Meffert AG din Germania si-a schimbat anul trecut numele: Düfa Romania a devenit Düfa Deutek, al doilea cuvant provenind din termenii „Deutsche“ (german) si „Technologie“ (tehnologie). Din 2005, actionarul majoritar al companiei este fondul de investitii Advent International, in urma unei tranzactii evaluate la 15 milioane de euro.