BusinessMagazin

Tag: india

  • Cum arată şi cât costă cea mai scumpă casă din lume – GALERIE FOTO

    O casă cu 27 de etaje din Mumbai deţinută de miliardarul Mukesh Ambani ocupă prima poziţie în clasamentul celor mai scumpe case din lume, întocmit de Forbes, scrie Business Insider.

    Casa are o suprafaţă de 37.000 de metri mătraţi şi este cunoscută sub numele Antilia, după o insulă din Oceanul Atlantic.

    Ambani, preşedintele Reliance Industries, un conglomerat din India a declarat că pentru construirea casei au fost cheltuiţi între unu şi două miliarde de dolari, echivalentul a 7 clădiri World Trade Center sau a unui birou de clădiri din Manhattan, cu o suprafaţă de aproape 160.000 de metri pătraţi.

    Antilia este formată din şase niveluri pentru parcare subterană şi trei eliporturi. În total este nevoie de aproape 600 de îngrijitori pentru a întreţine locuinţa.

    Construcţia a început în 2008 şi a fost finalizată la sfârşitul lui 2010.

    Locul doi în topul Forbes este ocupat de o locuinţă din Franţa – Villa Leopolda, a miliardarei Lily Safra. Cu o suprafaţă de aproape 81.000 de metri pătraţi, proprietatea este printre singurele case de pe malul mării, pe care regele Belgiei – Leopold II le-a construit pentru iubitele sale.

    Evaluată la jumătate de miliard de euro, rusul Mikhail Prokhorov a încercat să o achiziţioneze în 2008, însă în cele din urmă a renunţat, ceea ce a dus la pierderea depozitului de 50 de milioane de euro.

    Pe locul trei în topul Forbes s-a clasat proprietatea Irei Rennert din New York, estimată la valoarea de 248,5 milioane de dolari, potrivit ultimelor evaluări. Locuinţa include 29 de camere, trei piscine şi o centrală electrică proprie.

    Apartamentul din One Hyde Park vândut recent în Londra pentru 237 de milioane de dolari, ocupă poziţia a patra în clasamentul Forbes, urmat de Kensington Palace Gardens din London deţinute de miliardarul Lakshmi Mittal.

    Forbes a anunţat că preţul imobiliarelor de lux este în creştere. Dintre cele 20 de case ale miliardarilor din lume, care fac parte din topul Forbes, doar şase dintre ele au fost evaluate la sub 100 de milioane de dolari.

  • Cum arată şi cât costă cea mai scumpă casă din lume – GALERIE FOTO

    O casă cu 27 de etaje din Mumbai deţinută de miliardarul Mukesh Ambani ocupă prima poziţie în clasamentul celor mai scumpe case din lume, întocmit de Forbes, scrie Business Insider.

    Casa are o suprafaţă de 37.000 de metri mătraţi şi este cunoscută sub numele Antilia, după o insulă din Oceanul Atlantic.

    Ambani, preşedintele Reliance Industries, un conglomerat din India a declarat că pentru construirea casei au fost cheltuiţi între unu şi două miliarde de dolari, echivalentul a 7 clădiri World Trade Center sau a unui birou de clădiri din Manhattan, cu o suprafaţă de aproape 160.000 de metri pătraţi.

    Antilia este formată din şase niveluri pentru parcare subterană şi trei eliporturi. În total este nevoie de aproape 600 de îngrijitori pentru a întreţine locuinţa.

    Construcţia a început în 2008 şi a fost finalizată la sfârşitul lui 2010.

    Locul doi în topul Forbes este ocupat de o locuinţă din Franţa – Villa Leopolda, a miliardarei Lily Safra. Cu o suprafaţă de aproape 81.000 de metri pătraţi, proprietatea este printre singurele case de pe malul mării, pe care regele Belgiei – Leopold II le-a construit pentru iubitele sale.

    Evaluată la jumătate de miliard de euro, rusul Mikhail Prokhorov a încercat să o achiziţioneze în 2008, însă în cele din urmă a renunţat, ceea ce a dus la pierderea depozitului de 50 de milioane de euro.

    Pe locul trei în topul Forbes s-a clasat proprietatea Irei Rennert din New York, estimată la valoarea de 248,5 milioane de dolari, potrivit ultimelor evaluări. Locuinţa include 29 de camere, trei piscine şi o centrală electrică proprie.

    Apartamentul din One Hyde Park vândut recent în Londra pentru 237 de milioane de dolari, ocupă poziţia a patra în clasamentul Forbes, urmat de Kensington Palace Gardens din London deţinute de miliardarul Lakshmi Mittal.

    Forbes a anunţat că preţul imobiliarelor de lux este în creştere. Dintre cele 20 de case ale miliardarilor din lume, care fac parte din topul Forbes, doar şase dintre ele au fost evaluate la sub 100 de milioane de dolari.

  • Săptămâna aceasta se lansează cel mai ieftin telefon din lume. Costă mai puţin decât un pachet de ţigări

    Freedon 251, cel mai ieftin telefon produs vreodată, va ajunge în magazine la finalul acestei luni. Cei de la First Post scriu ca CEO-ul companiei a anuntat ca livrarile vor incepe de pe 30 iunie iar cei care au facut precomanda vor putea plati la primire. Pretul telefonului din India este de 250 Rs (aprox 15 lei).

    Freedom 251 are un display de 4 inch, procesor quad-core la 1.3GHz, 1GB de RAM si o baterie de 1.450 mAh. Vine cu o camera principala de 3.2MP si una frontala de 0.3MP. Telefonul are 8GB spatiu de stocare si slot pentru microSD pana la 32GB.

    Foto:Gadgets360

    Piaţa indiană a telefoanelor inteligente este cea mai promiţătoare şi cea mai importantă ţintă pentru producătorii de dispozitive şi pentru operatorii de telefonie mobilă şi servicii.

    În prezent cel mai ieftin smartphone de pe piaţa indiană este un Alcatel Fire C, la 25 de dolari.

    În 2015 India a devenit a doua cea mai importantă piaţa pentru telefoane inteligente, după China, trecând înaintea SUA. India are în jur de 220 de milioane de useri de smarphone la o populaţie totală de 1,25 miliarde persoane. Pe piaţă există peste 150 de măci de telefoane.

  • Geografia arată de ce a ieşit Marea Britanie din UE: nu mai e loc pe insulă şi au închis poarta

    Uniunea Europeană pierde 17% din PIB-ul său prin plecarea Marii Britanii, astfel încât nu mai poate rivaliza cu blocul asiatic şi nici cu cel al SUA. PIB-ul UE cu Marea Britanie a fost în 2015 de circa 15.000 mld. euro, dar fără este la circa 12.500 miliarde de euro, departe acum de cel al SUA, de 16.000 mld. euro sau de cel al blocului asiatic unde numai China, Japonia, India şi Indonezia împreună fac tot circa 16.000 mld. euro.

    Marea Britanie însă nu îşi poate trăda geografia şi va rămâne de văzut cum va putea fi mai apropiată comercial sau instituţional de alte spaţii economice decât cel al UE, mult mai îndepărtate.

    Centrul de greutate al Uniunii se mută dintr-o dată mult mai la est, iar Germania va prelua cu şi mai mare fermitate rolul de lider al UE pe care oricum l-a avut până acum în virtutea PIB-ului de 3.300 mld. euro, cu 50% mai mare decât cel al Franţei (2.400 mld. euro în 2015) şi aproape dublu faţă de cel al Italiei (1.800 mld. euro).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum arată conacele abandonate ale miliardarilor lumii – GALERIE FOTO

    Regiunea Shekhawati aflată în deşertul Tharr din Rajasthan a fost cândva casa a numeroşi miliardari ai Indiei. În prezent, multe dintre măreţele havelis (conace) ale acestora – sunt pe punctul de a se prăbuşi –  singurele amintiri ale opulenţei lor  fiind adusă de frescele decolorate ce au mai rămas pe pereţii acestora,  potrivit BBC.

    Picturile acoperă aproape fiecare centimetru de pe havelis, astfel că oraşele şi satele din regiunea Shekhawati surprind cea mai mare concentrare de fresce dintr-o singură regiune la nivel mondial. Pentru a proteja aceste proprietăţi, două districte din regiunea Shekhawati au inters vânzarea conacelor oricui ar putea să distrugă aspectul lor traditional, astfel încât să conserve şi să promoveze Shekhawati ca destinaţie turistică.

    Povestea acestei regiuni începe în anii 1820, când comerţul a trecut de la rutele pe uscat la cele pe apă şi ferate, iar centrele de comerţ ale Rajasthanului au intrat în declin. Totuşi, comercianţii din Shekhawati au urmat drumul banilor şi s-au mutat în oraşele port din Mumbai şi Calcultta pe coasta indiană, trimiţând înapoi cantităţi enorme de bani spre casele lor din Shekhawati şi transformând astfel conacele în dovezi artistice de bogăţie.

    Majoritatea conacelor tip havelis erau construite în stiluri arhitecturale similare: aveau de cele mai multe ori două etaje, de la două până la patru grădini deschise, iar fiecare dintre acestea şi camerele care ieşeau în curţile respective erau construite cu scopuri specifice. De obicei, prima încăpere era destinată bărbaţilor şi afacerilor lor, a doua era pentru femei, iar a treia pentru gătit şi pentru animale.

    Până la începutul secolului XX, frescele au început să capete influenţe europene şi moderne, acestea reprezentând amintiri a ceea ce neguţătorii au văzut în marile oraşe. În unele cazuri rare, pictorii erau trimişi să observe şi să recreeze anumite scene. Printre motivele tradiţionale se află frescele reginei Elizabeta, Isus, heruvimii, etc.

    Conacele havelis şi frescele din Shekhawati au cunoscut o perioadă înfloritoare până la începutul secolului XX, după care miliardarii indieni au părăsit deşertul pentru oportunităţi mai bune în metropole precom Mumbai şi Calcutta şi chiar peste hotare. După ce comerţul s-a mutat, nu au mai existat dezvoltări în regiunea aridă Shekhwati, iar conacele indiene din Shekhawati au fost abandonate pentru totdeauna.

    Câteva dintre cele mai importante nume indiene din scena globală de business sunt originare din Shekhwati: printre acestea se află cel al miliardarului din industria oţelului Laxmi Mittal, miliardarul din industria farma Ajay Piramal şi singurul miliardar din Nepal, Binod K Chaudhary. Potrivit publicaţiei americane Forbes, aproape 25% dintre 100 cei mai bogaţi oameni din India sunt din regiunea Shekhawati. 

    Credit foto: Neelima Vallangi 

  • Cum o cameră de hostel a dus la o idee de afacere evaluată la 1 miliard de dolari

    În 2012 Shintaro Yamada avea 34 de ani, era singur şi frustrat la locul de muncă. A părăsit o slujbă confortabilă din Tokyo pentru a călători în lume, scrie Bloomberg.

    Nu voia să cheltuie mult, dar dorea şi să cunoască cultura locală. Aşa că a stat în hosteluri foarte ieftine, a făcut autostopul şi a mers cu transportul în comun. De-a lungul a şase luni a vizitat 23 de ţări.

    „Călătoria mi-a deschis mintea. M-a făcut să vreau să fac ceva folositor pentru oamenii din întreaga lume. Am început să mă gândesc la o platformă care să le permită oamenilor să facă schimb de obiecte, servicii, unde pot schimba bani, doar prin intermediul unui smartphone”, a spus Yamada.

    A fost determinat să înfiinţeze un start-up care le-ar permite oamenilor din diferite zone ale globului să intre în contact unii cu alţi. Astfel a fondat Mercari Inc, un site de e-commerce unde oamenii pot cumpăra şi vinde aproape orice.

    Mercari a fost fondată în 2013, iar luna aceasta a ajuns la o evaluare de 1 miliard de dolari, fiind primul unicorn din Japonia, a treia economie a lumii. Pe glob există în prezent 155 de unicorni, dintre care 92 în Sua, 25 în China şi 7 în India, potrivit CB Insights.

    Yamada nu crede că este o problemă atât de mare, faptul că nu există unicorni în Japonia. Multe companii de tehnologie din Japonia se listează la bursă înainte de a ajunge la o evaluare de 1 miliard de dolari deoarece cerinţele pentru listare sunt mult mai puţin restrictive decât în alte ţări. Pe piaţa din Japonia, compania are nevoie de o capitalizare de 10 milioane de dolari şi nu necesită să aibă un venit, pe de altă parte, companiile care decid să se listeze în SUA au nevoie de o capitalizare de 50 milioane de dolari sau 750.000 de dolari în profituri.
    Unul din motivele pentru care Mercari a avut succes a fost faptul că a fost creat special pentru mobil. Oamenii vând orice, de la haine, la gadgeturi sau la cărţi de baseball. Aplicaţia a fost descărcată de peste 32 de milioane de ori şi a generat tranzacţii de 10 miliarde de yeni în fiecare lună, iar Mercari primeşte o parte din fiecare tranzacţie.

    „Piaţa serviciilor business-to-consumer este deja dezvoltată, dar piaţa de aplicaţii user-to-user încă mai creşte”, spune Tomoaki Kawasaki, analist la Iwai Cosmo Securities.

  • Enciclopedia terorismului: Talibanii, cei care au rezistat celor mai puternice armate din lume

    Business Magazin vă prezintă cele mai puternice grupări insurgente din lumea nesigură în care trăim. În numărul viitor, ISIS

    Viitoarea fază a conflictului din Afganistan poate avea consecinţe dincolo de regiune.

    Talibanii au fost înlăturaţi de la putere în Afganistan în 2001, pentru că au protejat Al-Qaeda, dar nu au fost înfrânţi în totalitate. Cu o forţă armată formată dintr-un nucleu dur estimat la circa 60.000 de luptători, talibanii sunt cea mai puternică grupare de insurgenţi din Afganistan, controlând civilii din sudul şi estul ţării. Gruparea s-a extins şi în ţara vecină, Pakistan, unde mii de luptători din vestul tribal al ţării se luptă cu forţele guvernamentale.

    În condiţiile în care misiunile internaţionale din Afganistan se apropie de sfârşit, talibanii ameninţă să destabilizeze regiunea, să adăpostească grupări teroriste cu ambiţii globale şi să anuleze progresele realizate în domeniul drepturilor omului şi economiei, în regiunile unde deţin controlul.

    Cu toate că este improbabil ca talibanii să răstoarne guvernul şi să readucă la putere emiratul, reprezintă un pericol serios pentru autorităţile de la Kabul, în timp ce Statele Unite şi NATO îşi restrâng prezenţa în regiune, potrivit unei analize realizate de organizaţia independentă Council on Foreign Relations.

    Rezistenţa insurgenţilor pune sub semnul întrebării proiectul de construcţie a statului afgan, care a costat susţinătorii internaţionali sute de miliarde de dolari.

    Coaliţia condusă de Statele Unite a înregistrat aproape 3.500 de morţi şi peste 10.000 de răniţi în luptele din Afganistan. Din 2001, cel puţin 21.000 de civili afgani au fost ucişi în conflict, iar 3 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţi.

    Retragerea forţelor internaţionale din Afganistan ridică întrebări despre strategia Pakistanului în sudul Asiei şi controlul asupra talibanilor afgani. Insurgenţii nu s-ar fi dezvoltat fără protecţia Pakistanului, al cărui sistem de securitate i-a susţinut în anii 1990 şi a menţinut legăturile cu aceştia după anul 2001.

    Pakistanul promovează de mult timp o doctrină strategică: un regim favorabil la Kabul, pentru a evita să fie prins între principalul său rival, India, la est, şi un Afganistan pro-India la vest. Alături de mai multe grupări militante, facţiunile talibane pakistaneze s-au dezvoltat în sanctuare de-a lungul frontierei pe care armata pakistaneză a creat-o pentru talibanii afgani. Dar Pakistanul nu controlează militanţii islamişti pe care i-a protejat, iar armata se confruntă în prezent cu o mişcare ale cărei obiective diferă de cele ale talibanilor afgani. Talibanii pakistanezi luptă împotriva administraţiei de la Islamabad, care a susţinut politica americană după atentatele de la 11 septembrie 2001. Mii de militanţi islamici suniţi au înfiinţat tabere rudimentare de-a lungul graniţei afgano-pakistaneze. Acolo au adăpostit luptători ai al‑Qaeda şi grupări jihadiste afiliate.

    În iunie 2013, forţele afgane au preluat responsabilitatea de la coaliţia internaţională pentru asigurarea securităţii, o precondiţie pentru retragerea zecilor de mii de militari, în frunte cu cei americani. În 2014, alegerile prezidenţiale au permis primul transfer democratic de putere în Afganistan. Aceste evoluţii ar putea reduce argumentele talibanilor, care îşi asumă rezistenţa faţă de ocupaţia străină, dar aceştia îşi justifică continuarea campaniei militare prin faptul că guvernul ar fi ilegitim şi ne-islamic, o marionetăa Occidentului.
    Pe de altă parte, persistenţa unor instituţii ale statului ineficiente, corupte şi deseori lipsite de credibilitate în Afganistan şi Pakistan ar putea da gherilelor talibane un impact supradimensionat asupra securităţii, dezvoltării şi democratizării ambelor state, după retragerea forţelor internaţionale.

    Cum au apărut Talibanii.

    În 1994, Afganistatul era dominat de anarhie. Armata Roşie a Uniunii Sovietice se retrăsese din Afganistan cu cinci ani înainte, iar sprijinul internaţional pentru jihadul antisovietic, condus de SUA şi Arabia Saudită, a dispărut la scurt timp. Afghanistanul, plin de arme, nu avea la începutul anilor 1990 un guvern sau o economie funcţională. În vidul postsovietic, mujahedinii, lorzi ai războiului care aveau ca obiectiv comun cauza antisovietică, s-au luptat pentru putere, iar guvernul condus de Partidul Democratic al Poporului din Afganistan s-a prăbuşit în 1992. Ţara s-a afundat în război civil, iar carnagiul nu a dus la un cîştigător clar.

     

  • Ţara cu cele mai multe sărbători legale. Angajaţii mai câştigă echivalentul unui concediu

    Soluţia pentru a avea angajaţi mulţumiţi este să le dai cât mai multe zile libere, arată un studiu publicat recent de compania de cercetare Mercer LLC. Aceştia au realizat o analiză pentru a afla care sunt statele care oferă cele mai multe zile libere, respectiv sărbători legale.

    Columbia are cele mai multe sărbători legale, astfel că angajaţii beneficiază, pe lângă zilele de concediu contractuale, de încă 18 zile nelucrătoare. La polul opus se află Mexic, cu doar 7 zile nelucrătoare pe an.

    În clasamentul realizat de cei de la Mercer urmează India, tot cu 18 zile, Liban, Thailanda şi Coreea de Sud, cu 16 zile fiecare. Din punct de vedere geografic, regiunea Asia-Pacific se află în fruntea clasamentului, iar America de Nord pe ultimul loc.

    În Europa, ţara cu cele mai multe sărbători legale este Finlanda, cu 15, urmată de Turcia, Malta, Rusia şi Spania (toate câte 14). România se află la mijlocul clasamentului, cu 12 sărbători legale.

  • Unul dintre cele mai consumate alimente de pe planeta este pe cale de disparitie

    Revenirea preţului petrolului în ultimele luni face o victimă colaterală neaşteptată, zahărul. Asta deoarece în momentul de faţă pentru procesatorii brazilieni de trestie de zahăr este mai profitabil producerea de etanol în loc de zahăr, potrivit Bloomberg.

    Un exemplu dat de publicaţia americană este Usina Batatais SA, un procesator de trestie de zahăr din Sao Paulo, care a decis să dedice o mare parte din recolata de trestie de zahăr pentru a produce etanol, ca urmare a creşterii marjelor de profit la etanol. În acest timp proucţia de zahăr brut a rămas aceeaşi.

    În aceeaşi situaţie se află şi alte companii de pe teritoriul Braziliei, cel mai mare producător şi exportator de zahăr din lume. Această situaţie ar putea exacerba deficitul de zahăr existent, după ce recoltele din India şi Thailanda, al doilea exportator mondial, au fost afectate de secetă.

    “Marjele de profit la etanol au fost bune iar acest lucru a redirecţionat mai mult zahăr spre industria etanolului. Dacă te uiţi la producţia mondială de zahăr, zona de centru-sud a Braziliei este singurul punct strălucitor în ceea ce priveşte producţia mondială”, a declarat Arlan Suderman, economist şef la INTL FCStone Financial.

    Preţurile la zahăr brut au crescut cu 23% în acest an până la 18,79 cenţi livra la Bursa ICE Futures U.S. din New York. Cel mai ridicat nivel de după data de 23 iunie 2014.

    Atât analiştii, cât şi traderii se aşteaptă la noi creşteri de preţuri. Cotaţiile futures ar putea ajunge la 19,9 cenţi livra până la finele anului, potrivit estimărilor analiştilor.

    “Problemele cu privire la vreme şi deficitul de aprovizionare vor ţine piaţa într-o tendinţă crescătoare”, a declarat Donald Selkin, analist la National Securities Corp.

    Preţurile au crescut constant în ultimiele patru luni din cauza secetei din India şi Thailanda, iar potrivit  Citigroup, exporturile din America Latină nu vor fi suficiente pentru a echilibra piaţa mondială.

     

     

     

     

     

     

  • Povestea indianului care a studiat în patru ţări şi a creat un conglomerat de miliarde de dolari

    J.R.D. Tata s-a născut pe 29 iulie 1904 în Paris, fiind al doilea copil al lui Ratanji Dadabhoy Tata şi al soţiei sale de origine franceză, Suzanne „Sooni” Brière. Tatăl său a fost văr primar al lui Jamsetji Tata, un pionier al industriei indiene. J.R.D. Tata şi-a petrecut mare parte din copilărie în Franţa. A studiat în cadrul şcolii Janson De Sailly din Paris, iar ulterior a fost educat în Londra, Japonia, Franţa şi India. În octombrie 1932, după ce mama sa a murit, tatăl lui Tata a decis să îşi mute familia în India şi să îl trimită pe J.R.D. la studii în Anglia, în octombrie 1923.

    Tânărul s-a înscris la o şcoală de gramatică, fixându-şi ca obiectiv să studieze ingineria la Cambridge. La scurt timp după ce cursul de gramatică s-a încheiat şi spera să fie acceptat la universitatea britanică, în Franţa s-a aprobat o lege prin care toţi bărbaţii de origine franceză sub 20 de ani erau obligaţi să îndeplinească serviciul militar. Ca cetăţean francez, J.R.D. trebuia să se înroleze în armată pentru cel puţin un an.

    După ce s-a înrolat în Armata Franceză, a fost trimis într-un regiment numit Spahis. Colonelul regimentului a aflat în scurt timp că Tata poate nu doar să citească şi să scrie în franceză şi engleză, dar şi să dactilografieze, prin urmare l-a desemnat secretar al biroului său. După o perioadă de 12 luni de serviciu în Armata Franceză, a vrut să meargă la Cambridge pentru a-şi continua educaţia, dar tatăl său a decis să îl aducă înapoi în India, unde s-a alăturat companiei Tata & Sons ca ucenic neplătit în 1925. În 1929, J.R.D. Tata a renunţat la cetăţenia franceză, a devenit cetăţean  indian şi a fost angajat în cadrul companiei. În 1930 s-a căsătorit cu Thelma Vicaji, fiica lui Jack „Prinţul” Vicaji, un avocat pe care l-a angajat ca să îl apere de acuzaţia de a-şi fi condus Bugatti-ul cu viteză prea mare pe principala promenadă din Mumbai (pe atunci denumit Bombai), Marine Drive.

    Inspirat de pionierul Louis Blériot, Tata a luat lecţii de zbor, iar pe 10 februarie 1929 a obţinut primul brevet de pilot emis în India. A devenit ulterior cunoscut drept părintele aviaţiei civile indiene, ca urmare a faptului că a fondat prima linie comercială a Indiei, Tata Arilines, în 1932 (companie ce avea să devină în 1946 Air India, linia aeriană naţională a Indiei). În 1938, la vârsta de 34 de ani, J.R.D a fost ales preşedinte al Tata & Sons, succedându-l pe unul dintre verii săi, funcţie ce l-a făcut şeful celui mai mare grup industrial din India.

    A condus astfel grupul de companii Tata, cu activitate în industria oţelului, ingineriei, energetică, industria chimică şi ospitalităţii vreme de mai multe decenii. Tata a devenit faimos pentru faptul că şi-a menţinut standardele etice în conducerea companiei şi pentru faptul că a refuzat să mituiască politicieni sau să se folosească de piaţa neagră. A început cu 14 companii sub conducerea sa, iar jumătate de secol mai târziu, pe 26 iulie 1988, când a părăsit compania, Tata & Sons era un conglomerat format din 95 de companii. Sub conducerea sa, activele grupului Tata au crescut de la 100 de milioane de dolari la 5 miliarde. În 1945, J.R.D. Tata a pus bazele Tata Motors, iar trei ani mai târziu Tata a lansat Air India International drept prima linie aeriană internaţională a Indiei. În 1953, guvernul indian l-a numit pe J.R.D. Tata drept preşedinte al Air India şi director de consiliu al Indian Airlines – o funcţie pe care a avut-o timp de 25 de ani.

    J.R.D. a fost renumit şi pentru modul în care şi-a tratat angajaţii – în 1956 a iniţiat un program de asociere a angajaţilor cu managementul, astfel încât angajaţii să aibă o voce mai puternică în afacerile companiei. Era convins de necesitatea binelui angajaţilor săi şi, în consecinţă, a expus principiile beneficiilor unei zile de muncă de opt ore şi a impus scheme de compensaţie în caz de accident şi de ajutor social care au fost ulterior acceptate ca cerinţe statutare în India. Tata a fost de asemenea un susţinător al declaraţiei puterilor emergente ale primului-ministru Indira Gandhi, în 1975, şi a fost şi membru fondator al corpului guvernator al Consiliului Naţional de Cercetări de Economie Aplicată din New Delhi – primul institut de politică economică independentă din India, fondat în 1956. În 1968, a fondat serviciile de consultanţă Tata, iar în 1987 a pus bazele Titan Industries.

    Tata a fost de asemenea administratorul fondului Sir Dorabji Tata de la lansarea acestuia, în 1932, pentru o perioadă de 50 de ani. Sub ghidarea lui, fondul a susţinut construirea primului spital destinat pacienţilor diagnosticaţi cu cancer din Asia, în Mumbai, în 1941, şi a fondat de asemenea Institutul Tata de Ştiinţe Sociale (TISS, 1936), Institutul Tata pentru Cercetări Fundamentale şi Centrul Naţional pentru Arte Performative.

     J.R.D. Tata a murit în Geneva, Elveţia, pe 29 noiembrie 1993 din cauza unei infecţii la rinichi. La moartea lui, parlamentul indian a fost suspendat în memoria sa – onoare acordată de obicei doar membrilor parlamentului.