BusinessMagazin

Tag: europa

  • Cel mai vândut ziar din Europa va înlocui o mare parte dintre jurnalişti cu programe de inteligenţă artificială

    Publicaţia germană Bild va înlocui o mare parte dintre jurnalişti cu programe de inteligenţă artificială.
    În mesaj se arată că „editorii, angajaţii din tipografii, subeditorii, corectorii şi editorii foto nu vor mai exista ca până acum” .
    Bild nu este singura publicaţie care apelează la programe de inteligenţă artificială.
    Publicaţia germană Bild, cel mai bine vândut ziar din Europa, va înlocui o mare parte dintre jurnalişti cu programe de inteligenţă artificială, ca parte a unei strategii de reducere a costurilor cu 100 de milioane de euro, se arată într-o informare primită de angajaţi, scrie The Strait Times, conform The Gurdian.

    „Din păcate ne vom despărţi de colegii ale căror sarcini în lumea digitală pot fi realizate de inteligenţa artificială sau de procesele automate” , se arată în e-mailul primit de angajaţi din partea companiei Axel Springer, care deţine ziarul.

    În mesaj se arată că „editorii, angajaţii din tipografii, subeditorii, corectorii şi editorii foto nu vor mai exista ca până acum” .

    Mesajul vine după ce, în luna februarie, directorul ziarului, Mathias Döpfner, a anunţat că publicaţia va deveni „o companie media pur digitală” .

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Revoluţie în comerţul electronic: Alibaba vine în Europa prin intermediul Tmall. „Veţi vedea Tmall pe care îl avem în China, venind în Europa, ceea ce înseamnă că vom servi mărcile şi consumatorii de piaţa locală”

    Alibaba va extinde unul dintre site-urile sale cheie de comerţ electronic din China în Europa, a declarat joi preşedintele companiei, scrie CNBC.

    „Veţi vedea Tmall pe care îl avem în China, venind în Europa, ceea ce înseamnă că vom servi mărcile şi consumatorii de piaţa locală”, a spus Michael Evans la conferinţa Viva Tech din Paris, Franţa.â

    Acesta a mai explicat că în prezent se derulează un proiect pilot în Spania, care „se va extinde în toată Europa”.

    Lansarea Tmall în Europa reflectă o schimbare semnificativă a strategiei Alibaba în operaţiunile sale internaţionale de comerţ electronic.

    „Europa este o prioritate pentru toate afacerile care au o componentă internaţională.”

  • România, ţara din Europa unde este cel mai periculos să circuli cu maşina. Unde se află ”raiul” şoferilor

    România, ţara din Europa unde este cel mai periculos să circuli cu maşina, iar Suedia este ţara cea mai sigură pentru conducătorii auto, potrivit unui studiu realizat de Stress Free Car Rental cu privire la numărul de decese la un milion de locuitori în Europa.

    Stress Free Car Rental este o companie britanică de închiriere auto, care a calculat numărul de decese la un milion de locuitori cauzate de accidente rutiere în 2022.
    În România, au decedat 81 de persoane la un milion de locuitori, cifră puţin mai mare decât cele 78 de decese din Bulgaria, a doua ţară cea mai periculoasă pentru conducătorii auto din Europa. Suedia, cu 21 de decese la un milion de locuitori, este, în schimb, ţara cea mai sigură pentru automobilişti.

    După România, cea mai periculoasă ţară pentru şoferi este Bulgaria. A treia naţiune din acest clasament este tot una estică, şi anume Croaţia, cu 71 de decese la un milion de locuitori.

     

  • Criza imobiliară îşi face simţită prezenţa în una dintre cele mai importante pieţe de real-estate din Europa: Suntem în cel mai rău moment din ultimii 30 de ani

    Pe piaţa imobiliară din Suedia, construcţia de noi locuinţe a scăzut la mai mult de jumătate în primul trimestru, în condiţiile în care una dintre cele mai grave crize imobiliare din lume continuă să se agraveze, scrie Bloomberg.

    Numărul total de locuinţe noi care au intrat în faza de construire a fost de 7.437 în primul trimestru, faţă de 16.675 în aceeaşi perioadă a anului 2022, potrivit datelor Statistics Sweden. Deşi cele mai recente cifre vor fi probabil revizuite substanţial din cauza unui decalaj în raportare, direcţia de deplasare a sectorului este clară.

    „Ne aflăm în cea mai gravă criză de după anii ’90. Construcţia de noi locuinţe se va reduce cu peste 50% în următorii doi ani”, a declarant Anna Broman de la Federaţia Suedeză de Construcţii.

    Comisia Europeană se aşteaptă ca Suedia să sufere cea mai mare contracţie economică din Uniunea Europeană în acest an, în condiţiile în care ratele mai mari ale dobânzilor vor afecta cheltuielile de consum şi o piaţă imobiliară în care se preconizează că preţurile vor continua să scadă după o recentă revenire.

    În centrul problemelor Suediei se află o piaţă imobiliară disfuncţională, care nu numai că a cimentat diviziunile sociale, dar le-a şi dus la extrem.

    Boomul imobiliar al ţării – care a dus la o creştere a preţurilor cu aproape 250% în ultimii 20 de ani – a fost alimentat de costurile de împrumut foarte mici şi de o penurie de proprietăţi de închiriat. Această lipsă de locuinţe a împins familiile mai sărace în locuinţe supraaglomerate. Totodată i-a împins pe alţii să cumpere – valoarea totală a creditelor ipotecare a crescut cu 459% în ultimii 20 de ani.

    Înainte de cea mai recentă criză, datoria gospodăriilor, inclusiv ipotecile şi datoriile de consum, au crescut vertiginos la peste 200% din venitul disponibil, potrivit celor mai recente date ale OCDE din 2021. Acest nivel este dublu faţă de cel din Germania.

    Banca centrală consideră că împrumuturile imobiliare reprezintă cel mai mare risc din sistemul financiar suedez  şi a avertizat cu privire la impactul creşterii datoriei gospodăriilor asupra tuturor elementelor economice , de la consum la falimente şi credite neperformante.

  • Care este cel mai mare ştrand din România şi al doilea din Europa denumit şi Litoralul Vestului. Este considerat unul dintre cele mai spectaculoase locuri de agrement din Europa – VIDEO

    Ştrandul Neptun din Arad este situat în spaţiul încadrat de bucla Mureşului, pe o suprafaţă de peste 20 de hectare de verdeaţă.

    Este al doilea ştrand ca mărime din Europa situat lângă o apă curgătoare.

    Lucrările de construcţie au fost demarate la sfârşitul anilor 60.

    Aleile sunt pavate, spaţiul verde cu peste 65 de specii de arbori este întreţinut, există un complex de agrement cu cinci bazine ( 8.700 mp din care unu de înot, unul pentru adulţi şi trei pentru copii cu apă termală) şi tobogan acvatic,si un alt complex cu 3 bazine din care 2 pentru copii si unul pentru inot, locuri pentru joacă, 331 de căsuţe de agrement.

    În incinta ştrandului funcţionează peste 40 baruri, terase, berării, restaurante, discoteca, pizza, teren de fotbal, tobogane, jocuri, etc. Există două solare pentru nudişti, două terenuri de tenis cu zgură, doua terenuri de volei, teren pentru minifotbal cu instalaţie nocturnă, şi 438 de cabine închiriabile pentru sezon.

     

    Cititi mai multe pe www.timisoarastiri.ro

  • Europa a supravieţuit fără gazele ruseşti şi a ieşit şi din criza de energie, dar a rămas cu o vulnerabilitate: a schimbat o dependenţă mare cu mai multe mai mici

    Traderii de gaze din Europa s-a trezit dintr-o dată cu prea multă marfă, rod al eforturilor europe­nilor de a înlocui gazele ruseşti toxice cu alte surse sau chiar cu alte forme de energie, al măsurilor de reducere a consumului, al încetinirii activităţii econo­mice în marii consumatori şi nu în ultimul rând al iernii blânde care a trecut.

    Ca rezultat, sunt şanse ca la vară preţurile gazelor să devină negative – producătorii vor plăti pentru a fi scăpaţi de marfă, scrie Bloom­berg, care citează traderii participanţi la târgul energetic de la Essen, Germania. Astfel, se pare că Europa nu doar că a ieşit din criza de energie care a declanşat o criză a costului vieţii fără precedent, dar o şi lasă în urmă cu viteză. Dar încotro se îndreaptă? UE a scăpat de de­pendenţa de gaze ruseşti, însă a rămas de­pen­dentă de importuri şi prin urmare încă este vulnerabilă.

    În ceea ce este o pre­mieră pentru Ungaria, această ţară est-euro­pea­nă va primi anul acesta 100 de mili­oa­ne de metri cubi de ga­ze naturale din Azerbaidjan. Es­te o cantitate ne­în­sem­na­tă dacă este comparată cu consumul anual de 10 mi­li­arde de me­tri cubi de gaze sau cu im­porturile de aproa­pe 5 miliarde mc de gaze de la grupul rus Gazprom. Este însă o primă etapă spre un contract pe termen lung pentru importul de gaze azere şi încă un pas spre diversificarea resur­selor energetice.

    Azerbaidjan este o ţară exportatoare de ga­ze, dar nou intrată în acest joc, care are ca ţintă principală imensa piaţă a UE şi este con­side­ra­tă, aşa cum spun şi autorităţile ungare, o alter­nativă mai mică la Rusia. Ungaria este un caz special pe scena energetică a UE deoarece nu vrea să iasă de pe orbita energetică a Rusiei. To­tuşi, vrea diversificare. Spre Azer­baidjan s-au îndreptat şi alte state europene, în special cele din Europa de Est, pentru a înlocui gazele ruseşti. Altele au găsit scă­pare din criza ener­getică în alte părţi. În cazul Germaniei, locul Rusiei ca furnizor principal de gaze a fost luat anul trecut de Norvegia, care a acoperit peste 30% din cererea celui mai mare consumator de energie din UE.

    De altfel, importurile Germaniei de gaze şi petrol ruseşti erau în februarie cu 99,8% mai mici decât în aceeaşi lună a anului trecut. Im­porturile de cărbune s-au prăbuşit cu 93%. Ber­linul a anunţat că Germania nu va mai cum­păra anul acesta petrol rusesc, preferând ţiţeiul din Kazahstan. Acest lucru înseamnă că Rusia va avea totuşi o oarecare influenţă asu­pra aprovizionării cu energie a industriei ger­mane deoarece petrolul kazah tranzitează teritoriul său în drumul spre UE. Rusia a repre­zentat anul trecut cel mai mare furnizor de petrol pentru Germania. Polonia nu mai importă gaze ruseşti, dar a cumpărat anul trecut cantităţi record de gaze naturale liche­fiate de la producători precum SUA, devenit princi­palul furnizor, şi Qatar şi îşi mai aduce acest combustibil preţios tocmai din Norvegia, prin propriul gazoduct.

    Anul trecut, GNL au acoperit o treime din consum. De asemenea, cea mai mare econo­mie est-europeană şi-a majorat semnificativ capacitatea de generare de energie din surse regenerabile, dar a rămas dependentă de căr­bune, din care o bună parte este importat. Cehia, cea mai matură economie est-euro­peană, şi-a redus dependenţa de gazele ruse de la 97% la 3-4% în doar opt luni şi la zero în primul trimestru al acestui an. Acest lucru a fost posibil datorită diminuării consumului, care a coborât cu 13% în primele trei luni din 2023, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Combustibilul rusesc a fost înlocuit cu gaze na­tu­rale şi GNL din Norvegia, Belgia şi Olanda, acestea anungând în ţară prin Germania.

    Cehia încă depinde de petrolul rusesc, dar acţionează pentru a-şi reduce vulnerabilităţile. O primă manevră făcută în acest sens a fost să se asigure că poate importa mai mult ţiţei printr-o conductă care vine din Italia şi ajunge în Germania. În plus, guvernul de la Praga în­locuieşte furnizorul rus de combustibil nuclear pentru centrala atomică de la Dukovany cu unul american. A avea mai mulţi furnizori mici de energie este cu siguranţă mai bine decât a avea unul singur şi mare pentru că acest lucru înseamnă diversificare şi concurenţă. Dar nu este ceva care să reducă vulnerabilităţile sub cota de pericol.

    Spre exemplu, Azerbaidjanul, încurajat de dezvoltarea unui nou zăcământ uriaş de gaze şi de eforturile europenilor de a fugi cât mai departe de gazele ruse, curtează statele din Balcani şi din Europa de Est pentru a-şi majora exporturile de gaze. Ceea ce ar putea îngrijora sunt acordurile pe care compania de petrol şi gaze a statului azer SOCAR le încheie cu Gazprom. Printr-o astfel de înţelegere Azerbaidjan a importat anul acesta gaze ruse. Combustibilul cel mai probabil nu a ajuns pe piaţa europeană, spun analiştii, ci a fost destinat consumatorilor azeri, scopul importurilor fiind de a permite Azerbaidjanului să-şi onoreze contractele de export către UE. Însă astfel de înţelegeri arată cum importurile europene din Azerbaidjan depind într-o oarecare măsură şi de Moscova.

     

  • Furtuna economică loveşte Europa: Economia zonei euro intră oficial în recesiune după ce economia s-a contractat pentru al doilea trimestru consecutiv

    Economia zonei euro s-a contractat în ultimele două trimestre, potrivit cifrelor revizuite în scădere publicate joi de Eurostat, care arată că economia din blocul comunitar a scăzut cu o rată trimestrială de 0,1%, scrie FT.

    Această retrogradare şterge din strălucirea performanţei recente a economiei zonei euro, care s-a descurcat mai bine decât se temeau mulţi economişti atunci când blocul a fost afectat de o criză a energiei şi a costului vieţii.

    Eurostat, biroul de statistică al UE, a declarat joi că PIB-ul al blocului european, cu 0,1% de la un trimestru la altul, atât în primele trei luni ale acestui an, cât şi în ultimele trei luni ale anului trecut.

  • Un nou val de durere este pe cale să lovească sectorul imobiliar deja suferind al Europei

    Deja afectaţi puternic de creşterea costurilor de finanţare şi scăderea valorizărilor, proprietarii europeni se pregătesc pentru un nou val de suferinţă.

    Companiile din sectorul imo­biliar au obligaţiuni de aproximativ 165 miliarde de dolari ce ajung la maturitate până în 2026, în timp ce băncile îşi reduc expunerea la indus­trie, iar costurile de credit se situează la cel mai ridicat nivel de la criza financiară, scrie Bloomberg, citat de ZF.

    În acest context, unele firme riscă să fie retrogradate la statutul junk, pentru acestea costurile de finanţare urmând să crească şi mai mult.

    Printre probleme se numără o prăbuşire a valorilor birourilor din Lon­dra până în Berlin, sectorul pro­prietăţii devenind astfel cel mai puţin popular în rândul managerilor de fonduri pentru a treia lună consecu­tiv, relevă un sondaj realizat de Bank of America Corp.

    Copleşiţi de datorii, mulţi pro­prie­tari vor fi nevoiţi să recurgă la vân­zări de active, reduceri de divi­den­de şi emisiuni de drepturi în încercarea de a poziţiona firmele pentru un viitor mai turbulent.

    Pieţele imobiliare sunt aproape îngheţate, în condiţiile în care cum­părărorii cer randamente mai mari pentru a compensa riscul creşterii dobânzilor şi plecării chiriaşilor.

    Situaţia s-ar putea agrava, cu va­lorile segmentului imobiliar comer­cial putând scădea cu până la 40%, avertizează Aaron Guy, analist în cadrul Citigroup.

    Nesiguranţa îi face pe managerii de active precauţi.

    „Stăm departe de sector“, arată Lucas Maruri, fund manager la MAPFRE Asset Management. „Es­ti­măm că există în continuare riscuri care vor sta în calea unei perfor­manţe solide a acţiunilor companiilor imobiliare şi dezvoltatorilor europeni în lunile următoare“.

    În cadrul unui raport recent pri­vitor la impactul scumpirii creditului asupra stabilităţii pieţelor, Banca Centrală Europeană subliniază de asemenea riscurile cu care se con­fruntă sectorul imobiliar european.

    Preţurile locuinţelor s-au tem­pe­rat considerabil într-o perioadă rela­tiv scurtă de timp şi ar putea scădea în continuare puternic în cazul în care scumpirea creditelor ipotecare va continua să reducă cererea.

    În acelaşi timp, pieţele imobiliare comerciale rămân pe scădere din cauza condiţiilor mai dure de finan­ţare, perspectivei economice nesigu­re şi unei cereri postpandemice mai fragile.

    Această corecţie ar putea testa rezilienţa fondurilor de investiţii, se arată în raportul BCE.

    „Corecţia de pe pieţele imobiliare ar putea deveni dezordonată în cazul unor surprize macrofinanciare negative“, se mai arată în raportul respectiv.

     

  • Industria produselor de lux cucereşte bătrânul continent: A devenit Europa dependentă de un sector pe care mulţi îl consideră un simbol al decadenţei?

    Pieţele europene au primit în ultima perioadă un impuls semnificativ, generat de boom-ul global al vânzărilor de produse de lux – o veste deosebit de bună pentru regiune. Totuşi, această poveste de succes ridică o întrebare tulburătoare: a devenit Europa prea dependentă de un sector pe care mulţi îl consideră un simbol al decadenţei? 

    În acest context, putem compara Europa cu SUA, unde, în ultimele 12 luni, 10 dintre cele mai mari companii tech au reprezentat 65% din randamentele bursiere – ceea ce reprezintă un semn alarmant de concentrare a industriei. Semnele similare de concentrare sunt şi mai îngrijorătoare în Europa. Pe bătrânul continent, 10 dintre cele mai mari branduri din domeniul luxului, de la LVMH la Ferrari, au reprezentat aproximativ 30% din randamente, potrivit Financial Times.

    Industria luxului din Europa a căpătat un avânt puternic în ultimul deceniu, în special în timpul pandemiei – perioada cea mai „fertilă” din istorie pentru sector – stimulentele record generând venituri de triliarde de dolari pentru brandurile de lux. 

    Lista celor mai mari 10 companii europene în funcţie de capitalizarea bursieră, care a fost dominată în mod istoric de bănci, utilităţi şi conglomerate industriale, cuprinde acum patru branduri de lux, în condiţiile în care la începutul anilor 2010 nicio companie din această categorie nu figura în topuri. În esenţă, marile branduri de lux europene au devenit mai profitabile decât giganţii tech din SUA.

    Acesta poate fi un pas înainte pentru industria luxului, dar unul înapoi pentru Europa. Construirea unei economii bazate pe o paletă de meşteşuguri care datează din secolul al XVII-lea reprezintă, fără îndoială, un regres îngrijorător, mai ales într-un moment istoric în care capitalismul occidental se confruntă cu o creştere slabă a productivităţii, cu dezechilibrul claselor sociale şi cu ameninţarea tot mai mare a Chinei.

    În timp ce magnaţii din domeniul tehnologiei sunt subiecte de controverse în SUA, magnaţii din domeniul luxului au devenit ţinta protestelor de stradă în Franţa. În timp ce Occidentul dezbate o posibilă răcire faţă de China, sectorul european al luxului este mai dependent ca niciodată de consumatorii chinezi, care reprezintă în prezent aproximativ o treime din vânzările industriei.

    Pe măsură ce tehnologia americană a luat amploare în ultimul deceniu, la fel s-a întâmplat şi cu industria luxului european. Din 2010, primele 10 firme tech ale planetei şi-au mărit de patru ori cota de piaţă bursieră din SUA, ajungând la aproape 25 de procente. În aceeaşi perioadă, cele mai mari 10 branduri din industria luxului şi-au triplat cota de piaţă europeană, ajungând la aproape 15% – o mare parte din această creştere fiind înregistrată în ultimul an. 

    În domeniul luxului – similar cu domeniul tech – puterea se concentrează la vârf. Cele mai importante mărci europene reprezintă acum o treime din vânzările globale, faţă de 15% cât însumau în 2010. Primele patru companii de lux din Europa, în funcţie de capitalizarea de piaţă, sunt de provenienţă franceză: LVMH, L’Oréal, Hermès şi Christian Dior (care este deţinută de LVMH). 

  • Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război: Europa vrea să se reînarmeze într-un ritm fără precedent după 30 de ani de linişte pe continent, însă nimeni nu ştie cum va arăta nota de plată şi cât timp a mai rămas în clepsidră

    La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

    Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

    În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

    După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

    Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

    Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

    În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

    Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

     Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

    Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

    Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

    Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

    Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.