BusinessMagazin

Tag: Cover story

  • Pac-Man de Romania

    Francezi, israelieni, americani, japonezi si nu numai isi
    disputa din Romania bucati dintr-o piata care la nivel mondial
    depaseste 5 miliarde de euro, cea a jocurilor pentru telefoanele
    mobile. Mitul programatorului roman este astfel confirmat; mai mult
    de 1.000 de oameni isi pun la bataie aptitudinile tehnice in patru
    mari filiale si multe alte firme mai mici. De mai bine de un an, de
    cand a intrat in joc si compania japoneza Namco, creatoarea
    binecunoscutului Pac-Man, batalia se da in liniste. Poate fi calmul
    dinaintea furtunii.


    Pe pervazul biroului lui Andrei Lopata se afla “Arta
    managementului”, editia a V-a, o carte scrisa de Christine Porter
    si David Reese. Cartea este putin prafuita si subliniaza dualitatea
    unui manager de companie de jocuri, pasionat initial de personaje
    animate, curse sau strategii virtuale, dar care este obligat, in
    cele din urma, sa renunte la natura sa ludica si sa se dedice
    administrarii afacerii.


    Desi conduce Namco Bandai Networks Romania, cea mai recent
    intrata companie pe piata locala, Lopata este unul din cei putini,
    cinci la numar, care in 1992 au pus bazele a ceea ce se poate numi
    astazi industria romaneasca a jocurilor. Intre timp au crescut
    considerabil si numarul angajatilor din sistem, si numarul de
    companii, iar Romania s-a transformat, printr-un soi de joc al
    sanselor, intr-un “hub” european al dezvoltarii de jocuri, cu un
    accent special pe nisa jocurilor pentru telefonul mobil.


    Pe continentul european, numele Namco Bandai este insa destul de
    putin cunoscut, desi apartine unuia dintre cei mai mari producatori
    de jocuri din lume. In Romania, nici atat. Intrebati pe oricine din
    afara cercului de oameni din industria jocurilor si probabil nu va
    putea spune cu ce se ocupa compania. “Nici macar cei care vin la
    interviuri de angajare nu stiu prea multe”, spune in gluma Andrei
    Lopata, directorul de operatiuni al companiei. “De-abia dupa ce
    afla de Pac-Man fac legatura”, marturiseste el despre jocul devenit
    emblema pentru producatorul japonez.

  • Ce cred Mariana Gheorghe si Liliana Solomon despre antreprenoriat

    “Sunt oameni care sunt antreprenori si sunt extraordinari si
    sunt oameni care iubesc viata aceasta corporatista – pentru ca ai
    posibilitatea de a face niste lucruri la o alta scala decat daca ai
    tu business-ul tau mic. Si satisfactiile sunt cu totul diferite. In
    ambele situatii ai niste satisfactii enorme dar nu le poti
    comparara. Cred ca daca dimineata te bucuri cand te scoli si seara
    te bucuri de ceea ce ai facut, cred ca este fantastic in ambele
    situatii”, a spus Liliana Solomon, CEO Vodafone Romania, in cadrul
    evenimentului “Meet the CEO”, organizat de catre BUSINESS
    Magazin.


    Mariana Gheorghe nu exclude si alte experiente, pe care nu le-a
    avut pana acum, si anume a conduce o afacere antreprenoriala: “Eu
    am un respect fantastic pentru antreprenori. Sunt motorul
    societatilor, au curaj sa faca ce nu stiu, viseaza, desi poate nu
    au toate instrumentele, iar daca ar fi sa lucrez pentru un
    antreprenor, as face-o doar pentru unul cu care as avea afinitati
    de personalitate.” Gheorghe motiveaza ca afinitatile sunt
    importante, deoarece experienta atat de lunga intr-un mediu care
    i-a permis sa ia decizii doar in functie de evolutia pietei ar face
    dificil lucrul in functie de “toanele sau dorintele cuiva”.

  • Ce sfaturi au cei mai puternici manageri romani pentru cei care lucreaza in strainatate

    “Le-as spune veniti (n.red. romanilor care lucreaza in strainatate), aveti o oportunitate sa faceti o diferenta. Nu va asteptati la disparitia gropilor sau ca aerul este mai putin poluat dar va puteti astepta ca veti intalni oameni care sunt extraordinari de avizi si dornici de a face o diferenta”, a spus, in cadrul evenimentului “Meet the CEO”, organizat de catre BUSINESS Magazin, Mariana Gheorghe, cel mai important executiv roman din pozitia de director executiv al Petrom OMV.

    Liliana Solomon, CEO al Vodafone Romania, considera ca romanii care lucreaza in pietele vest-europene ar trebui sa lucreze in cat mai multe piete, inclusiv Asia si America. “Globalizarea s-a intamplat, iar daca ne uitam la cat de repede se misca banii, care nu mai au granite, vedem ca si mobilitatea umana este mult mai mare fata de acum zece ani. E vorba de deschiderea mentala a granitelor si de competitivitate, pe care trebuie cumva sa si-o insuseasca si generatiile care vin”.

  • Povestea celor doua prietene care conduc afaceri de peste 4 mld. euro

    “Nu suntem in competitie, chiar suntem foarte bune prietene.” Mariana Gheorghe zambeste larg cand face aceasta afirmatie. O leaga multe de Liliana Solomon: copilaria la Cluj, studiile in strainatate, experientele de management de la Londra si nu numai, multiculturalitatea si mai ales administrarea, de cativa ani incoace, a doua dintre cele mai mari afaceri din Romania. Mariana Gheorghe si Liliana Solomon au privit impreuna in urma si si-au detaliat atat experientele ca CEO, precum si planurile de viitor, in prima editie a “Meet the CEO”, un eveniment BUSINESS Magazin care si-a propus sa aduca fata in fata membri marcanti ai comunitatii de business cu manageri si oameni de afaceri din diverse domenii.

    Cu o seara inainte de a veni la “Meet the CEO”, Mariana Gheorghe si-a dat seama ca va trebui sa faca o expunere a carierei sale, care implineste 30 de ani in 2010: “Nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp, e foarte ciudat cand spui cu voce tare ca ai o experienta de 30 de ani si ca nu mai esti o tanara speranta pentru business”. Mariana Gheorghe vorbeste din prisma managerului cu o experienta complexa – care a inceput in industrie, in productia chimica, a continuat cu comert intern si international, apoi cu macroeconomie (fiind angajata la inceputul anilor ’90 in Ministerul de Finante), iar de la mijlocul anilor ’90 cu banking in cadrul BERD: “Cei 14 ani de banking la Londra au fost cea mai lunga etapa din cariera mea, care a marcat foarte mult profilul meu de profesionist, dar si personalitatea si cariera in final”.

    Iar daca in urma cu ceva ani Mariana Gheorghe se gandea ca la 50 de ani s-ar putea retrage din business (“in Vest, bancherii mai reduc din motoare la 50 de ani”), chiar in jurul acelei varste a fost recrutata de unul dintre clientii cu care lucra ca bancher BERD in acea vreme, OMV: “Asa a inceput cea mai mare aventura din viata mea si nu este doar un alt job, ci un job la care, cand mi s-a oferit, am reactionat: wow, pot sa fac eu asta?”.

    Mariana Gheorghe conduce deja de patru ani OMV Petrom si tot in seara dinaintea evenimentului “Meet the CEO” si-a dat seama ca nu a fost niciodata in postura de a-si cauta un alt job: “Niciodata nu am trimis CV-ul unui head-hunter; pentru ca totdeauna am facut totul din pasiune, nu am simtit nevoia de schimbare, ci doar am acceptat oportunitatile care mi s-au oferit”. Iar cand isi descrie cariera, Mariana Gheorghe foloseste cuvintele “diversitate si schimbare”: “de fiecare data am invatat ceva nou, dar niciodata nu am trecut de la alb la negru, niciodata nu am facut o miscare fara sa am un fundament pe care sa construiesc urmatoarea miscare de cariera”.

     

  • O elita pentru Romania

    Sunt numai cateva din ideile care circula in societate in
    legatura cu o clasa usor de definit, dar greu de identificat. Care
    sunt tiparele In care aceasta elita se croieste?

    La un moment dat in 2008, o delegatie formata din reprezentantii
    unui partid politic a venit la actorul Mircea Diaconu, in biroul
    directorial de la Teatrul Nottara. Delegatia era din Campulung si
    i-a solicitat actorului sa candideze in numele partidului lor
    pentru un loc in Senatul Romaniei. Diaconu a zis intai “nu”; pe
    urma, pentru a scapa de insistente, le-a cerut un timp de gandire
    pana a doua zi.


    “Bun asa”, au spus cei din delegatie si au plecat. Diaconu a
    coborat in sala mare a teatrului, unde (ironie!) actorii repetau
    “Titanic Vals”. “Intelegeti?”, intreaba zambind Diaconu. “Eu cu
    alegerile, despre alegeri, Spirache Necsulescu din Campulung, eu
    din Campulung…” Si a doua zi le-a spus cinstit celor din
    delegatie ca le accepta propunerea, dar ca la va cere oamenilor din
    Campulung sa nu-l aleaga, la fel ca Spirache, eroul piesei de
    teatru. Ceea ce a si facut la singura emisiune electorala la care a
    participat la un post TV local. Pe urma Diaconu a plecat sa faca un
    film. Ceva mai tarziu a aflat ca a devenit senator.


    Mircea Diaconu a trecut, astfel, 
printr-un amestec de ironie a
    sortii, incapatanare campulungmusceleana si abordare nonconformista
    din zona elitista a culturii spre ceea ce putem numi, in lipsa
    altor optiuni, mai potrivite, elita politica a tarii.

    Un an mai tarziu dupa alegerea lui Diaconu in Senat, Elena
    Basescu, fiica presedintelui Basescu, era votata de peste 200.000
    de oameni sa reprezinte Romania in Parlamentul European. Iar la
    inceputul acestui an, un tanar definit de premierul Emil Boc drept
    “simbol al tinerei generatii” le cerea votul cetatenilor din
    sectorul 1 pentru un loc in Parlament. Cetatenii s-au dovedit
    reticenti, este adevarat, la oferta lui Honorius Prigoana, dar
    trebuie sa fim realisti si sa admitem ca parcursul fiului lui
    Silviu Prigoana catre o functie corespunzatoare ambitiilor lui este
    numai o chestiune de timp.


    Noua elita

    Ne place sau nu, ascensiunea Elenei Basescu si a lui Honorius
    Prigoana spre top poate fi interpretata ca un semnal al noii elite
    care se pregateste pentru Romania. In aceasta noua clasa dominanta
    isi gasesc locul reprezentanti ai tuturor generatiilor cu
    semnificatie sau fara, adica cei nascuti in perioada roz a
    comunismului romanesc (pana prin anii ’60), apoi bine cunoscutii
    “decretei” sau Y – generatia “internet”. Pe unii ii numim elita cu
    derogare de la definitiile uzuale, dar, probabil, definitiile vor
    trebui schimbate, adaptate vremurilor de acum si viitoare.

  • Planurile miliardarului Ioan Niculae

    Zimnicea, intr-o zi din mijlocul saptamanii, la amiaza. E foarte
    liniste si vantul bate cu putere, trecand peste casele si blocurile
    cu doua-trei etaje. Toata lumea e la scoala sau la munca. Dintre
    cei din urma, cam toti cei 5.000 de angajati din oras lucreaza la
    fabrica de bioetanol, in constructii, in agricultura, in
    distributie, la hotel, la discoteci, la brutarii, la depozite sau
    la ferme. Orice potential angajat, fie ca e sofer, muncitor,
    economist sau inginer, isi gaseste de lucru la Zimnicea. Si cam
    toti sunt, direct sau indirect, angajatii lui Ioan Niculae.


    “Nu m-am gandit niciodata sa plec din Zimnicea.” Ioan Niculae se
    afla la cabana lui de vanatoare, la 15 minute de Zimnicea. Pe un
    domeniu de 11.000 de hectare, Niculae vaneaza iepuri si mistreti.
    Merge la vanatoare cu fosti colegi de-ai sai din echipa de fotbal,
    pe care i-a si angajat intre timp. |n rest, rareori invita pe
    cineva la vanatoare. Mai vin prieteni, dar doar dintre apropiati.
    Spune ca nu ii place sa organizeze vanatori: “Orice fac, eu fac
    doar pentru mine”.


    Acum, nici Ioan Niculae nu merge des la vanatoare. Nu a mers
    nici in ultimul an, care a fost neasteptat de rau pentru afaceri.
    Totul a inceput din ianuarie anul trecut, odata cu criza gazelor,
    care i-a inchis brusc combinatele chimice, principala sa afacere,
    dar mai ales principala sursa de profit. Criza gazelor a trecut,
    dar au venit efectele crizei economice, lipsa subventiilor si apoi
    declinul tuturor celorlalte companii din grup. Lucrand la aproape
    jumatate de capacitate in combinatele chimice, Niculae a avut in
    2009 afaceri in jur de 700 de milioane pe intreg grupul Interagro.
    Afaceri de altfel egale cu cele din 2008, cand de asemenea criza
    gaze­lor si problemele legate de subventii au injumatatit rulajul,
    care depasise semnificativ 1 miliard de euro in 2007, de departe
    cel mai bun an pentru Interagro.

  • Cat va fi cursul leu – euro in vara?

    Ar trebui ca politica monetara sa reziste presiunilor de
    apreciere a leului, pentru ca economia ar trebui sa se orienteze
    spre exporturi, pe care un leu prea puternic le inhiba, comenta
    economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, la o intalnire a Asociatiei
    Analistilor Financiar-Bancari din decembrie anul trecut.
    Comentariile lui, ca si ale altor oficiali din BNR care au lasat sa
    se inteleaga ca exista asemenea presiuni spre o apreciere a leului,
    au parut surprinzatoare la vremea respectiva: leul venea dupa
    cateva luni de scadere lenta fata de euro, perioada electorala era
    in toi, semne de redresare dupa recesiune nu erau, iar vechea
    temere de un exod al capitalurilor care ar atrage o prabusire a
    monedei romanesti nu parea sa aiba niciun motiv sa dispara.


    Ceea ce atunci era doar o declaratie intr-un cerc restrans a
    devenit ulterior cuvantul de ordine in comentariile despre mersul
    cursului, nu numai pe parcursul lui ianuarie 2010, cand cursul a
    atins uimitorul nivel de 4,1008 (la 18 ianuarie), dar si in
    prognozele privind ce se va intampla in urmatoarele luni. Cresterea
    de valoare a leului fata de euro a devenit cel mai comentat
    fenomen, de la cele mai nevinovate explicatii, legate de trecerea
    cu bine a perioadei alegerilor si noile sperante privind
    continuarea acordului cu FMI, si pana la explicatia prin atacurile
    speculative ale catorva jucatori mari din piata valutara, aceiasi
    care anul trecut au mizat pe o cadere a leului spre 4,5-5 lei/euro,
    iar acum ar paria pe o intarire excesiva, spre 3,5 lei/euro.

    Spunem intarire excesiva nu numai pentru ca, asa cum ne-a
    invatat experienta anilor 2006-2007, un curs mult sub 4 lei/euro e
    periculos prin definitie pentru exportatori, ci si pentru ca, daca
    atunci cresterea economica accelerata i-a putut insela pe multi sa
    considere ca un curs apropiat de 3 lei/euro ar fi fost corect,
    corespunzator cu performanta economica, acum astfel de iluzii nu
    mai exista. “Aprecierea recenta a leului a avut o dinamica prea
    rapida pentru a fi de durata. Vom observa o revenire catre 4,2
    inainte de reintrarea in intervalul 4-4,1 si apoi testarea pragului
    de 4 lei. |n momentul de fata, un curs intre 4,15-4,2 lei/euro este
    mai realist”, considera Florian Libocor, economist-sef al BRD si
    presedinte al Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari din Romania
    (AAFBR). El se asteapta ca pe parcursul lui 2010 sa avem de-a face
    cu “un prefix al cursului de schimb mai mic de 4, insa nu
    considerabil sub acest prag” (foarte probabil 3,9 dupa prima
    jumatate a anului) si cu o volatilitate mai accentuata a cursului
    decat anul trecut.

  • Falimentul ca persoana fizica. Ce parere aveti?

    Gheorghe Piperea, managing partener la Piperea & Asociatii,
    birou de avocatura specializat in faliment si insolventa, a initiat
    anul trecut un proiect legislativ care sa reglementeze insolventa
    persoanelor fizice, aflat deocamdata in dezbatere parlamentara.
    Proiectul de lege a asimilat mai multe elemente din legislatia de
    profil din cateva state americane. In Europa, mai multe state ofera
    diverse variante pentru falimentul unei persoane fizice, dar putine
    sunt exemplele unde vina este complet stearsa. Astfel, daca in
    cazul persoanelor juridice, legea permite stergerea completa a
    datoriilor in momentul declararii falimentului, persoanele fizice
    pot ramane datoare pe viata, cu toate veniturile viitoare, pentru o
    creanta neplatita.

    In Romania nu exista o asemenea lege, singura varianta pentru
    romanii care vor sa fie declarati falimentari fiind sa apeleze la
    insolventa personala transfrontaliera. Odata cu intrarea in UE,
    romanii se pot folosi de aceasta lege, dar depinde destul de mult
    de tara aleasa, deoarece normele sunt destul de diferite. “In
    general, pentru a folosi aceasta lege, un roman trebuie sa
    demonstreze ca centrul intereselor sale se afla in statul in care
    solicita insolventa”, explica Cezar Gusu, managing partner in
    cadrul Bostina si Asociatii. Astfel, persoana ar trebui sa
    demonstreze ca, desi este cetatean roman si are datorii in Romania,
    viata lui se deruleaza in alt stat, unde lucreaza, este rezident si
    aduce venituri la bugetul acelui stat.

    Proiectul de lege propus anul trecut de Gheorghe Piperea prevede
    ca, in cazul unei persoane aflate in faliment personal, se poate
    dispune procedura de lichidare a bunurilor in vederea acoperirii
    creantelor inscrise in lista creditorilor. “Debitorul care a cerut
    cu buna credinta sau a acceptat deschiderea procedurii insolventei
    va putea fi descarcat total sau partial de datoriile anterioare sau
    ulterioare deschiderii procedurii, daca bunurile sale sunt
    insuficiente pentru plata intregii mase credale si daca instanta
    i-a acordat beneficiul scuzabilitatii”, explica Gheorghe Piperea,
    sustinatorul proiectului.

    Cezar Gusu considera ca mai sunt inca lucruri de rezolvat
    inaintea aplicarii acestei legi, in cazul in care va fi aprobata:
    “In primul rand, este vorba de moravurile societatii si se va
    ajunge la tot felul de situatii stranii, asa ca e bine ca nimic sa
    nu poata fi interpretat si legea sa nu lase portite prin care sa se
    faca fraude; in al doilea rand, eu vad un lobby foarte puternic din
    partea bancherilor, pentru ca ei ar avea cel mai mult de pierdut in
    cazul aprobarii unei astfel de legi”. Oricum, Cezar Gusu crede ca
    aceste eventuale pierderi se vor vedea in alta parte si anume in
    dobanzi mai mari, in inflexibilitate la acordarea creditelor sau in
    dobanzi foarte mici pentru economii.

  • Cele mai datornice judete in functie de companiile aflate in insolventa

    Procentul firmelor din totalul celor inregistrate in Bucuresti
    este de 2,2%, in Sibiu de 2,3%, in Brasov de 3,2% si in Timis de
    4,6%. Cele mai ‘indatorate’ judete in functie de acest indicator
    sunt Galati (7%), Gorj (7,5%) si Salaj (7,8%).

  • Care sunt dezavantajele falimentului?

    Asumarea raspunderii trebuie avuta in vedere in momentul
    declansarii falimentului. Daca in urma analizei dosarului sau a
    declaratiilor tertilor instanta ajunge la concluzia ca ca
    administratorii firmei nu au facut toate eforturile pentru a evita
    starea de faliment, se pune problema unei eventuale atrageri a
    raspunderii, fie patrimoniale, fie chiar penale pentru membrii
    organelor de conducere. Administratorii societatii pot fi acuzati
    de bancruta frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, iar
    practicianul in insolventa poate fi acuzat de delapidare.

    Falimentul unei societati prezinta mai multe dezavantaje pentru
    cei care au de recuperat datorii: creditorii care au imprumutat
    societatea fara a lua garantii pot ajunge sa nu isi recupereze
    nimic din sumele acordate ca imprumut. Creditorii privilegiati
    (bugetarii, garantatii) pot recupera ceva in masura in care exista
    bunuri suficiente pentru a se acoperi creantele.