BusinessMagazin

Tag: constructii

  • Plus 12% în primele patru luni pentru AdePlast

    Unul din constructorii care lucrează cu produsele AdePlast a câştigat, în Vestul ţării, la Timişoara, o licitaţie pentru reabilitarea a 18.000 de mp de faţadă. „Partenerul nostru a ales unul dintre cele mai performante termosisteme pentru a merge la licitaţie şi a câştigat pentru că beneficiarul a înţeles că un termosistem ieftin devine mai scump în timp, chiar în foarte scurt timp. Dacă scopul final al termoizolării este o factura mai mică la întreţinere, dar şi o amortizare rapidă a investiţiei, atunci este clar că un termosistem care foloseşte materiale de calitate este o soluţie optimă. Este bine ca toţi cei care construiesc sau reabilitează azi să înţeleagă să folosească materiale de calitate care fac din faţada unei clădiri un lucru viu, care-şi păstrează calităţile – proprietatea de termoizolare, culoarea etc. – pentru zeci de ani” declară Bogdan Pîrvu, CEO AdePlast.

    Astfel, costul unui termosistem performant se amortizează în 3-4 ani. La un calcul simplu, costul mediu final pentru reabilitarea a 18.000 de mp de faţadă, materiale şi manoperă, se amortizează în 3-4 ani de la aplicarea termosistemului, în condiţiile unui cost tot mai mare al utilităţilor. „Dacă s-ar folosi materiale ieftine, neagrementate, costul ar fi cu maxim 10 procente mai mic, dar termoizolarea ar fi ineficientă, deci banii cheltuiţi, oricât de mic este preţul, ar fi pur şi simplu aruncaţi” explică Bogdan Pîrvu.

    În 2008, AdePlast producea mortare uscate în fabrica de la Oradea. După investiţii de aproximativ 50 de milioane de euro, AdePlast îşi produce integral termosistemul şi operează nouă fabrici proprii de mortare uscate şi adezivi, vopsele, tencuieli decorative şi polistiren, pe trei platforme industriale la Oradea, Ploieşti şi Roman. Pentru această dezvoltare au fost necesare investiţii în mijloace de transport de toate capacităţile şi dimensiunile. Din mai, AdePlast şi-a înnoit parcul auto cu 13 camioane Volvo pentru transportului de produse finite şi 6 cement truk-uri destinate aprovizionării cu materii prime sau transportului de mortare uscate vrac către silozurile mobile din santiere.  Investiţia se ridică la 2 mil euro.

     „Cu ajutorul acestui up-grade al flotei auto proprii de mare tonaj vom reuşi să fim mai eficienţi şi mai mobili, mai ales în perioadele de vârf de sezon. Este de notorietate faptul că odată ce creşte activitatea în construcţii, apar sincope în sectorul de transport, situaţie cu care noi nu avem cum să ne confruntăm. Mai mult, suntem capabili să oferim utilităţi de transport şi pentru alte companii” mai precizează Bogdan Pîrvu.

    AdePlast este unul dintre cei mai importanţi producători români de materiale de construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone de vopsea  şi tencuieli decorative pe an  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cub, la care se adaugă  fabrica de vopsea, tencuieli decorative şi lacuri şi emailuri pe bază de apă, cu capacitate de 50.000 tone pe an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi.

  • Leroy Merlin a deschis în Ploieşti cel de-al treilea magazin din România

    Achiziţia operaţiunilor comerciale din România ale lanţului bauMax permite Leroy Merlin să-şi extindă mai repede reţeaua de magazine. Reamenajarea şi redeschiderea magazinului din Ploieşti este primul pas în rebrabding.

    Oferta Leroy Merlin are în ofertă zeci de mii de produse de bricolaj, construcţii, decoraţiuni şi grădinărit, pe o suprafaţă de 12.000 mp iar echipa est formată din 100 de angajaţi.

    “Acum aducem şi în Ploieşti acest concept, într-un oraş care ne-a interesat de mai mult timp şi tocmai de aceea am organizat aici, în cele mai mici detalii, cel de-al treilea magazin din ţară”, a declarat  Frédéric Lamy, directorul general al Leroy Merlin România.

    Primul magazin deţinut de Leroy Merlin în România a fost deschis în septembrie 2011, în cadrul parcului de retail Colosseum din Chitila. Magazinul din nordul Capitalei a înregistrat în 2013 cele mai mari vânzări per magazin de pe piaţa românească de bricolaj.

    Fondat în 1923, Leroy Merlin este liderul actual al pieţei de bricolaj din Franţa şi al treilea retailer de profil la nivel mondial. Leroy Merlin România face parte din Adeo.

  • Lupta antreprenorilor români cu forţa de lobby a multinaţionalelor

    “Ponderea firmelor străine în piaţa construcţiilor este de 30%. Având în vedere că businessul de construcţii ar trebui să fie preponderent local, în orice ţară această pondere este îngrijorător de mare. Opriţi pogromul împotriva oamenilor de afaceri din România!“ Mesajul gre-cului Alexandros Ignatiadis, proprietar al companiei Octagon, reuneşte vocea antreprenorilor români din construcţii, ajunşi subcontractori pentru firmele străine care câştigă tot mai multe contracte în România.

    O firmă din trei din sectorul construcţiilor din România nu are capital românesc, iar cele mai importante 35 de firme străine au realizat 40% din cifra de afaceri a primelor 100 şi 65% din profit. Şeful asociaţiei antreprenorilor români din construcţii (ARACO), Laurenţiu Plosceanu, atrage atenţia că interesul firmelor autohtone pe piaţă nu mai este reprezentat, iar dialogul cu autorităţile, deşi există, nu produce efecte palpabile pentru capitalul românesc.

    „Antreprenorii români nu mai pot lucra individual şi rezista pe cont propriu, ci trebuie să se protejeze prin intrarea în asociaţii patronale sau profesionale şi clustere. E un moment în care trebuie să învăţăm din lecţia scorului de la ultimele alegeri parlamentare. Cu acel 70% obţinut la scru-tinul din 2012 şi cu implicarea AmCham şi a Consiliului Investitorilor Străini, guvernul a uitat că mai există entităţi profesional-patronale în România. Practic, nu a mai avut nevoie să se consulte cu ele, deşi a făcut-o formal fără să ţină cont de ceea ce au spus. Preţul îl plătim şi îl vom plăti în continuare. Trebuie să învăţăm să lucrăm împreună mult mai mult pentru că, dacă lucrăm separat şi fiecare este o voce discretă în zona de comunicare politică, foarte puţine mesaje vor ajunge la urechile celor care iau decizii. O consolidare a modului asocia-tiv în care putem acţiona este mai mult decât necesară.“

    Deşi tema efectelor lobby-ului pe lângă autorităţi este un subiect slab reflectat în presa locală, acesta ţine de luni bune prima pagină a presei de pe peste ocean. Un articol publicat recent de revista Weekly Wonk arăta schimbarea de paradigmă după care funcţionează asociaţiile şi organizaţiile active în promovarea propriilor interese de natură comercială în relaţia cu statul, citând chiar un reprezentant al multinaţionalelor specializat în corporate affairs: „În urmă cu 20-25 de ani, preocuparea noastră era să ţinem guvernul departe de afaceri şi să putem să ne vedem de treabă. Apoi, ne-am gândit să transformăm guvernul în partenerul nostru. De la «Lăsaţi-ne în pace!» am ajuns la «Haideţi să lucrăm împreună la aceeaşi masă!». Şeful meu spunea că am ajuns să facem astăzi lucruri pe care nu le credeam vreodată posibile“.

    Analiza arată că influenţa crescută a asociaţiilor şi a organizaţiilor care promovează interesele corporaţiilor a crescut atât de mult în ultimii ani încât acestea „au ajuns să copleşească orice potenţială forţă oponentă“. În SUA, de exemplu, dintre organizaţiile din top 100 după cele mai mari bugete alocate lobby-ului, 95 sunt companii care funcţionează după principii comerciale. Iar bugetele alocate în prezent promovării anumitor interese înseamnă, cumulat, 2,6 miliarde de dolari, mai mult decât bugetul din anul 2000 al Camerei Reprezentanţilor şi Senatului la un loc. Pentru fiecare dolar cheltuit de sindicate şi de asociaţii care promovează interese ale comunităţilor, multinaţionalele cheltuie alţi 34, conform The Atlantic.

    În România, organisme precum Camera de Comerţ Româno-Americană, AmCham, Consiliul Investitorilor Străini (FIC) şi Coaliţia pentru Dezvoltarea României au devenit tot mai apropiate de structurile de decizie de la Bucureşti, fapt confirmat de însuşi preşedintele FIC, Mihai Bogza, totodată preşedinte al consiliului director al Bancpost. FIC grupează cele mai importante multinaţionale care activează pe piaţa locală, precum OMV Petrom, Automobile Dacia, Orange, GDF SUEZ Energy România, Bancpost, Raiffeisen Bank, HP, GSK sau Holcim. Preşedintele FIC constată o îmbunătăţire a dialogului între guvernul României şi reprezentanţii mediului de afaceri în ultimul an, în principal sub aspectul structurării acestui dialog. Astfel, au loc lunar întâlniri între reprezentanţi ai Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, din care face parte şi FIC, şi premierul Victor Ponta, însoţit de reprezentanţi ai guvernului.

  • Dragnea: Costurile erorilor în proiectarea construcţiilor vor fi suportate de proiectant

    Liviu Dragnea, împreună cu deputatul PSD Iulian Iancu au expus, la o conferinţă de presă, modificările care vor fi făcute la această lege, arătând că sunt mulţi proiectanţi cu pregătire superficială care fac erori, iar statul român, autorităţile locale au suportat costurile generate de aceste greşeli.

    Dragnea a mai spus că proiectul de modificare mai prevede că proiectanţii vor fi obligaţi să acorde asistenţă tehnică pentru lucrările proiectate în toate fazele.

    Ministerul Dezvoltării va organiza atestarea profesională a specialiştilor, verificatorilor de proiect, experţii tehnici, auditorii energetici. Responsabilii tehnici, diriginţii de şantier vor fi atestaţi de Inspectoratul de stat în Construcţii.

    El a mai spus că au fost mărit cuantumul amenzilor.

    “Sunt extrem de puţine lucrări care să nu fi fost sesizate greşeli mai mici sau mai mari în documentaţia tehnică“, a spus Dragnea.

  • Lucrările de construcţii au crescut în primele două luni cu aproape 15%

    “Pe elemente de structură au avut loc creşteri la lucrările de construcţii noi cu 20,2% (serie brută, n.r.) şi la lucrările de întreţinere şi reparaţii curente, cu 8,3%. Lucrările de reparaţii capitale au scăzut cu 2,0%. Pe obiecte de construcţii, au avut loc creşteri astfel: clădirile nerezidenţiale cu 31,2%, clădirile rezidenţiale cu 12,3% şi la construcţiile inginereşti cu 6,3%“, arată INS, într-un comunicat.

    În februarie, lucrările de construcţii au crescut faţă de luna precedentă atât ca serie brută cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 24,3% , respectiv 5,3%.

    Faţă de februarie 2014, indicatorii sunt mai mari cu 19,7%, respectiv 17,7%.

     

  • ARACO: Piaţa construcţiilor a scăzut sub 9 miliarde de euro în 2014, cel mai slab an de la începerea crizei

    “La fiecare rectificare bugetară (din 2014, n.r.) au fost amputări din zona de investiţii, ceea ce a afectat în final cifrele cu care sectorul închide activitatea. Este pentru prima oară când valoarea agregată coboară sub 9 miliarde euro, nivelul de 8,9 miliarde euro fiind, din evaluările noastre, minimul care se atinge după 2007. Asta arată că, din păcate, decidenţii politici nu au avut nici înţelepciunea, nici curajul, nici rezonabilitatea de a veni cu programe de investiţii pe care să şi le asume”, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă, Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO).

    Datele asociaţiei arată că piaţa construcţiilor a scăzut de la 15,7 miliarde euro la 9,33 miliarde euro în perioada 2007 – 2012, în anul următor fiind consemnată o creştere uşoară, până la 9,36 miliarde euro.

    Printre factorii care au influenţat negativ performanţa industriei construcţiilor în 2014 se numără influenţa politică în alocarea proiectelor, recuperarea dificilă a creanţelor de către constructori, sincope în asigurarea finanţării lucrărilor, incapacitatea autorităţilor de a promova proiecte în parteneriat public-privat şi declinul sever al investiţiilor străine directe.

    ARACO evidenţiază, ca elemente care au afectat evoluţia sectorului de profil, şi poziţiile “abuzive” ale unor entităţi achizitoare de stat în pregătirea licitaţiilor, alterarea mecanismelor de facturare din cauza plăţii anticipate a TVA, nefinalizarea de către ANRMAP a caietelor de sarcini standardizate pe tipuri de lucrări, toleranţa “complice” a multor entităţi achizitoare în ceea ce priveşte utilizarea unor operatori fără certificare a capabilităţii tehnice şi umane, precum şi continuarea “epidemiei” de insolvenţe/ falimente în rândul constructorilor.

    Plosceanu spune că în acest an premisele sunt mai favorabile acestui sector decât în 2014 iar piaţa ar putea reveni pe plus, la peste 9 miliarde euro, în condiţiile în care bugetul aprobat de Parlament include sume “considerabile” pentru investiţii, dar punctează că este nevoie ca autorităţile să-şi asume implementarea proiectelor.

    “Este un gripaj, generat poate de teama de anchetele pe care DNA le efectuează, dar în multe judeţe din ţară firmele ne spun că au probleme în derularea contractelor din cauza faptului că cei care trebuie să joace anumite roluri specifice nu le joacă: amână, nu au curajul să-şi asume decizii. (…) Încă nu simţim determinarea Guvernului de a-şi asuma riscurile pentru programul de investiţii pe care şi l-a asumat prin bugetul aprobat de Parlament”, a mai spus reprezentantul ARACO.

    Printre măsurile propuse de asociaţie pentru relansarea industriei se numără asumarea unui program de plată a creanţelor către constructori, comunicarea publică a programelor de investiţii şi a resurselor financiare disponibile, promovarea unui act normatic privind certificarea firmelor din construcţii, finalizarea Master Planului General de Transport, corectarea mai multor reglementări tehnice inadecvate, numirea de manageri profesionişti la principalele companii de stat şi atragerea de experţi tehnici neutri în comisiile de licitaţii.

  • Românul desemnat antreprenorul anului în Italia. A construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al conaţionalilor

    Florin Simon, singurul român desemnat antreprenorul străin al anului în Italia, face parte din primele generaţii de emigranţi care au luat drumul Vestului în anii ’90. În două decenii, a construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al românilor din Italia.

    “Aveţi de mers 10 staţii cu metroul, 16 staţii cu autobuzul şi 200 de metri pe jos“ – aşa au sunat indicaţiile pe care le-am primit la telefon pentru a ajunge din centrul Romei până la depozitul lui Florin Simon, antreprenorul numit în urmă aproximativ trei ani omul de afaceri al anului în Italia, singurul premiu acordat antreprenorilor imigranţi din Italia, de compania de transfer de bani MoneyGram.

    Sosit în Peninsulă în urmă cu 18 ani, Florin Simon a pus bazele unei companii de import şi distribuţie de produse fabricate în România care ajung la românii răspândiţi în toată Italia. Afacerea totalizează în prezent venituri de 16 milioane de euro şi are 50 de angajaţi, toţi români. Denumită simbolic Roma..nia SRL, compania lui Simon a îndeplinit toate cele cinci criterii pentru câştigarea titlului de „cel mai bun antreprenor“: creştere, număr de angajaţi, inovaţie, tineri antreprenori şi responsabilitate socială.

    În drum spre depozitul lui Florin Simon, semnele că te apropii de o mică Românie sunt evidente de la staţia de metrou Rebibbia, în nordul Romei, unde vezi la tot pasul afişe cu apartamente de închiriat în limba română. Depozitul, întins pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, se află într-o zonă industrială din Roma, poartă în poartă cu un depozit al producătorului italian de cafea Lavazza, departe de Forul Roman, de Vatican şi, în general, de ochii turiştilor. Chiar dacă era o zi de sâmbătă, Florin Simon a fost bucuros să acorde un interviu între două întâlniri de afaceri şi a fost încântat să răsfoiască o revistă Business Magazin în care a găsit întâmplător şi povestea antreprenorială a lui Adrian Gârmacea, fondatorul Electric Plus şi al brandului Barrier, originar, la fel ca şi el, din zona Moldovei. Sunt prieteni şi, potrivit lui Simon, se gândeau chiar să colaboreze, dar afacerea românului stabilit în Italia se concentrează deocamdată exclusiv pe produsele alimentare.

    „Povestea mea este lungă, aş putea spune că poate fi cuprinsă într-o carte“, şi-a început Simon discursul presărat cu oftaturi dese şi zâmbete modeste. Începe cu concluziile: a sosit singur la Roma în 1996, la 26 de ani, dar acum alături de el se află părinţii săi, soţia sa, Monica, fără de care spune că nu şi-ar fi putut construi afacerea, şi cei doi copii, unul în vârstă de 19 ani, student la Economie şi Management în Roma, şi un băieţel de 12 ani, elev pasionat de fotbal.

    Spiritul antreprenorial al lui Simon a început să se manifeste când avea puţin peste 20 de ani, în Bacău: „Făceam tot comerţ, adică luam de aici – vindeam acolo, vindeam nişte măsuţe găsite prin târgurile la care mergeam zilnic: la Roznov, la Târgu-Frumos, la Bucureşti“. Şi-a încercat apoi norocul cu un bar şi, pentru că lucrurile nu mergeau bine, a decis să plece în Italia cu gândul de a economisi banii de care afacerile lui aveau nevoie ca să funcţioneze. „Am venit în Italia pentru că aveam aici o rudă îndepărtată care mi-a spus că îmi poate oferi un pat. Era bun şi acesta, nu am fost nevoit să dorm pe sub poduri sau prin vagoane, cum s-a întâmplat cu alţi conaţionali“, îşi aminteşte Simon.

    Cele patru luni care au urmat au fost însă printre cele mai grele din viaţa sa: posturile erau blocate, mai ales în domeniul construcţiilor, din cauza Mani Pulite, una dintre cele mai vaste operaţiuni anticorupţie din Europa Occidentală postbelică, în care a fost dezvăluită lumea afacerilor murdare din spatele sistemului politic italian. După patru luni a reuşit să îşi găsească un loc de muncă pe un şantier, tot prin intermediul unei cunoştinţe. „Ţin minte că eram foarte descurajat şi aş fi vrut să mă întorc“, spune Simon. Dar nu se putea întoarce din cauza unui împrumut de 1.000 de dolari pe care trebuia să îl returneze cu dobândă. „Momentele în care vii sunt foarte grele, te gândeşti numai la familie şi îţi spui «Ce bine era acasă!».“ A început să lucreze ca salahor (ajutor de zidar – n.r.), muncă ce îi asigura un câştig zilnic ce echivalează astăzi cu suma de 25 de euro. „Era o experienţă nouă şi nu îmi plăcea, niciodată nu m-am gândit că o să lucrez în construcţii, nici nu mă uitam la domeniul acesta când eram în România.“

    Spera însă să strângă 10.000 de dolari într-un an, cu care să se întoarcă în România şi să îşi continue afacerile. După un an însă, a realizat că nu reuşeşte să economisească nici măcar suma pe care o împrumutase din cauza cheltuielilor pe chirie şi hrană. „După un an de zile începusem să mă obişnuiesc şi să îmi dau seama că, dacă nu ştiu chiar nimic, o să rămân salahor toată viaţa, iar visurile mele nu se vor putea adeveri niciodată“, rememorează el momentul când a conştientizat că s-ar putea să stea în Italia mai mult decât îşi propusese. I-a venit astfel ideea de a-şi face o firmă de renovări, la modă la vremea aceea în Peninsulă. Pentru a face acest lucru, trebuia să cunoască meseria, astfel că a început să se implice tot mai mult în activităţile firmei de construcţii în care era angajat.

    Ulterior s-a angajat într-o altă firmă, nişată pe ceea ce îşi dorea el să facă – rigips, pereţi falşi, tavane – , iar după trei ani consideră că „a început să înveţe“. O altă problemă de care s-a lovit în întemeierea unei firme era însă lipsa documentelor care să îi asigure şederea legală în ţară. „Mă gândeam că niciodată nu o să mă pot realiza. Italia era o ţară care nu îţi oferea prea multe şi trebuia să răzbaţi singur.“ A reuşit să îşi facă documentele în anul 2000, datorită soţiei. Sosită şi ea în Italia la un an după soţul său, a început să lucreze în cadrul unor familii care au ajutat-o să îşi facă documentele mult mai repede şi astfel au intrat amândoi în legalitate.

  • Aproape 42.600 locuinţe au fost terminate anul trecut, în scădere cu 1.000 de unităţi faţă de 2013

    Pe medii de rezidenţă, anul trecut a crescut ponderea în mediul urban (50,3%) şi a scăzut în mediul rural (49,7%).

    Repartiţia pe fonduri de finanţare a locuinţelor terminate relevă faptul că, faţă de anul 2013, în anul 2014, a crescut numărul locuinţelor realizate din fonduri private cu 119 locuinţe, iar numărul locuinţelor realizate din fonduri publice a scăzut cu 1.117 locuinţe.

    Distribuţia în profil regional pune în evidenţă o scădere a numărului locuinţelor terminate în regiunile de dezvoltare Sud–Est (-1.275 locuinţe), Nord–Est (-945), Sud-Muntenia (-630), Sud-Vest Oltenia (-306), Vest (-62) şi Bucureşti-Ilfov (-6).

    Creşteri s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare Nord-Vest (+1.589) şi Centru (+637).

    Pe medii de rezidenţă, în trimestrul IV 2014, faţă de trimestrul IV 2013, numărul locuinţelor construite în mediul rural a crescut cu 51,9 %. Pe trimestrul IV 2014, a scăzut numărul locuinţelor realizate din fondurile private cu 1.539 locuinţe, iar numărul locuinţelor realizate din fondurile publice a scăzut cu 1.421 locuinţe.

    Distribuţia în profil regional subliniază o scădere a numărului locuinţelor terminate, pe total, cu 2.960 locuinţe, scădere reflectată în regiunile de dezvoltare Bucureşti-Ilfov (-2.210 locuinţe), Sud-Est (-924), Nord-Est (-426), Sud-Muntenia (-202) şi Sud-Vest Oltenia (-129). Creşteri s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare Centru (+653), Nord-Vest (+261) şi Vest (+17).

  • Asociaţia Română de Factoring: “În 2014 construcţiile au accesat cea mai mare parte a finanţărilor de tip factoring, în valoare de peste 520 milioane de euro”

    “Luând în considerare evoluţia faţă de 2013, când construcţiile au reprezentat 32,8% din totalul operaţiunilor de factoring intern, ponderea de doar 23,82% de anul trecut vine pe fondul scăderii investiţiilor publice si a marilor proiecte de dezvoltare şi infrastructură. In acest context, multe firme din constructii si-au redus activitatea si personalul, au intrat in somaj tehnic sau chiar insolventa, pe acest sector, rata de neporformanta situandu-se la aproximativ 28-30% (cf BNR). Datorită specificului sau direct dependent de mersul afacerilor, putem spune că, în general, evoluţia factoringului este o oglindă fidelă a felului în care funcţionează si a etapelor prin care trec diferitele sectoare ale economiei. Iar acest lucru se vede foarte bine şi în domeniul construcţiilor care a raportat contracţii consistente în 2014 faţă de 2013. Totuşi domeniul reprezintă un potenţial imens pentru finanţări prin factoring, atat in zona privata, cat si în zona contractelor cu statul, cu conditia ca termenele si conditiile de plată contractuale sa fie respectate”, explică Bogdan Roşu.

    După sectorul construcţiilor, o pondere importantă din totalul operaţiunilor de factoring a obţinut-o domeniul FMCG, urmat de auto&echipamente (11,74%) şi agricultură&produse alimentare (10,29%). În 2013 ponderea FMCG în totalul operaţiunilor de factoring a fost de 12,3%, în timp ce domeniile auto&echipamente au înregistrat  12,1%, iar sectoarelor agricultură&produse alimentare de 9,4%. “În a doua parte a anului 2014 am înregistrat un uşor reviriment al consumului pe baza creşterii încrederii populaţiei, dar şi a deblocării unor disponibilităţi financiare, mai ales în sectorul bugetar. Toate acestea se reflectă cel mai bine în creşterile parametrilor care măsoară evoluţia factoringului în FMCG”, mai adaugă Bogdan Roşu.

    Studiul realizat de ARF are la bază informaţii furnizate de membrii asociaţiei (Access Financial Services IFN, Banca Comerciala Romana S.A., Banca Transilvania S.A., BRD – Groupe Societe Generale S.A., IFN Next Capital Finance S.A., ING Bank S.A., Raiffeisen Bank S.A, Romfactor S.R.L., Unicredit Tiriac Bank S.A.), precum şi de la alte instituţii financiare non-membre.

    Factoringul este o operaţiune financiară care are la bază un contract încheiat între o parte (Furnizor) şi o altă parte (Factor), în baza căruia Furnizorul cesionează Factorului creanţele rezultate din contracte de vânzare bunuri/prestari servicii, încheiate între Furnizor şi partenerii săi (Debitori). Pe baza acestui contract, Factorul va finanţa Furnizorul, prin plata în avans a creanţelor cesionate, ocupând-se ulterior, în nume propriu, de administrarea creanţelor cesionate şi de colectarea lor.

  • INS: Numărul autorizaţiilor de construcţie pentru locuinţe a crescut cu 6,4% în luna ianuarie

    “Cele mai semnificative creşteri s-au înregistrat în următoarele regiuni de dezvoltare: Sud-Muntenia (+47 autorizaţii), Sud-Est (+41) şi Nord-Vest (+35). Scăderi ale numărului de autorizaţii eliberate pentru construirea de clădiri rezidenţiale au fost în trei regiuni de dezvoltare: Sud-Vest Oltenia (-13 autorizaţii), Vest (-11) şi Nord-Est (-1)”, se arată în comunicatul INS.

    În luna ianuarie au fost eliberate 14 autorizaţii pentru clădiri administrative, faţă de 8 autorizaţii în prima lună din 2014, iar pentru alte clădiri nerezidenţiale numărul autorizaţiilor s-a dublat, de la 350 la 712.

    Numărul autorizaţiilor pentru clădiri rezidenţiale s-a redus în 2014 pentru al şaselea an consecutiv, cu 0,3%, şi cumulează un regres de aproape 40% de la debutul crizei, însă scăderile temperate din ultimii doi ani indică un trend de stabilizare.