BusinessMagazin

Tag: actionari

  • Doua si foarte asemanatoare

     

    In urma cu aproape un an, cand a cumparat afacerea Jetran Air de la un om de afaceri american, Ovidiu Tender a cumparat si intentiile companiei de a dezvolta cat se poate de bine contractele de curse charter pe care opera, insa nu numai atat. Intentiile pe termen mediu erau de a intra treptat pe piata curselor de linie, dupa cum spunea in aprilie anul trecut Bogdan Dimitrescu, director general adjunct al companiei: “Jetran Air a avut initial ca principala activitate inchirierea aeronavelor, iar din 2008 si inchirierea in regim charter. A fost o dezvoltare pas cu pas, in urmarirea scopului de a deveni o companie de linie”. Jetran era anul trecut singura companie din Romania care actiona exclusiv pe piata de chartere si ACMI (o metoda de inchiriere a aeronavelor gata de zbor – cu tot cu personal de bord, asigurare si intretinere). Si celelalte companii locale, precum Carpatair, Blue Air sau TAROM, au oferit tot timpul servicii de curse charter, dar Jetran avea la dispozitie pentru ofertele din piata toata flota sa de opt avioane, fiind astfel mai flexibili.
     
    La sfarsitul lui 2008, planurile insa s-au schimbat, conform deciziei actionarului majoritar, omul de afaceri Ovidiu Tender. “Eu am cumparat aceasta companie in aprilie 2008 si nu am facut nicio schimbare, nici in echipa de management, nici in planurile de dezvoltare”, povesteste omul de afaceri Ovidiu Tender. Spre sfarsitul anului trecut insa, omul de afaceri a decis ca administrarea companiei ar trebui sa intre intr-o noua etapa si a solicitat o insolventa voluntara, pentru a putea restructura complet compania. “Analiza facuta de administratorul judiciar este in curs de realizare, iar la sfarsitul acestei analize instanta va hotari daca e necesar ca Jetran sa intre intr-o reorganizare judiciara care va dura doi ani”, spune omul de afaceri, care vede in decizia instantei momentul zero al implicarii sale in acest proiect.
     
    Ovidiu Tender asteapta decizia instantei, insa intre timp a inceput sa urmareasca evolutia Jetran: “Sper sa pot dezvolta aceasta companie cat se poate de bine; deocamdata am renuntat la propunerea fostului management de a intra pe curse de linie, asadar Jetran va ramane o companie de chartere”. Omul de afaceri admite ca semnalele dinspre touroperatori nu sunt foarte incurajatoare pentru sezonul de vara, dar spera sa aiba un grad de ocupare suficient. 
     
    Odata cu inceperea reorganizarii Jetran, o parte din managementul si echipa companiei, impreuna cu Bogdan Dimitrescu, a plecat si a inceput sa lucreze la infiintarea unei noi companii aeriene, Medallion Air. “Impreuna cu investitori din domeniu si o echipa profesionista de manageri (partial formata din fosta echipa a Jetran Air) lucrez momentan la fondarea companiei aeriene Medallion Air”, spune Bogdan Dimitrescu, care mai spune insa ca nu poate da detalii despre planurile companiei. Actionarul principal al noii companii este Mirica Victor Dimitrescu, iar actionar minoritar este Cristian Gheorghe Mihalache, care au fost actionari si la Jetran Air, conform datelor Registrului Comertului.
     
    Dat fiind ca Bogdan Dimitrescu spune ca nu poate da multe detalii despre viitoarea activitate a companiei, pagina de internet con­tine cateva detalii importante: Medallion Air va opera, la fel ca si Jetran Air, tot avioane McDonnell Douglas – cel mai probabil flota va fi compusa din modelul 83 al acestui tip de avion. De asemenea, informatiile de pe site-ul noii companii arata ca principalul obiect de activitate va fi tot o combinatie de operare de curse charter si ACMI. Cu alte cuvinte, managementul Medallion Air va construi un rival al Jetran Air, prin care isi vor indeplini poate in timp fostele ambitii: de a dezvolta segmentul de zboruri VIP si de a lansa, in sfarsit, zboruri de linie. 
     

     

  • Cehia ataca tot ce zboara

     

    Jana Studnickova, impreuna cu mai multi membri din boardul companiei cehe producatoare de avioane Aero Vodochody, a calatorit constant in ultimele saptamani intre Praga, Varsovia si Bucuresti. Aero Vodochody, compania ceha care a castigat licitatia pentru privatizarea Avioane Craiova si se lupta acum in licitatia pentru IAR Ghimbav, este si in cursa pentru achizitia PZL Swidnik, un producator de elicoptere din Polonia. Compania mai are insa si alte tinte de achizitii, in special in Romania, Polonia sau alte tari din regiune, dat fiind ca Penta Investment, grupul de investitii care a cumparat in 2006 Aero Vodochody, are ambitia de a plasa compania in primul esalon al producatorilor de avioane si piese de schimb din Europa.
     
    Din 2006, cand a cumparat Aero Vodochody, Penta a gandit un program agresiv de achizitii, scopul fiind ca producatorul ceh sa devina varful de lance al unui holding aeronautic cu prezenta in toata Europa, incepand cu partea centrala si de est, iar apoi cat se va putea si in vest. Pentru moment, principalul scop al Penta este sa semneze actele pentru preluarea controlului Avioane Craiova (semnarea ar trebui sa aiba loc in cursul acestei saptamani), in paralel cu continuarea luptei pentru castigarea IAR Ghimbav, pasii urmatori fiind pregatirea pentru alte achizitii, in paralel cu restructurarea companiilor cumparate.
     
    “Scopul nostru este sa cream un holding aeronautic in Europa Centrala si de Est si sa dezvoltam cat mai mult Aero Vodochody, dat fiind interesul pe care l-am intalnit pentru acest domeniu in negocierile cu partenerii nostri de afaceri, dar si cu actualii sau potentialii clienti”, spune Igor Hulak, directorul general al companiei. Pentru a extinde compania, strategii Aero Vodochody au in vedere cresterea organica, dar si cea prin achizitii. De fapt, “Aero este interesata de orice posibila achizitie care ne-ar putea ajuta sa ne atingem scopul”, spune Hulak.
     
    Conform cu strategia de dezvoltare a companiei, care prevede mai ales dezvoltarea segmentului in care Aero Vodochody este lider de piata mondial, respectiv avioanele de antrenament, cea mai potrivita achizitie strategica a grupului de pana acum a fost tocmai Avioane Craiova. Pentru compania romaneasca, cehii au oferit 16,3 milioane de euro, din care 4,1 milioane pentru pachetul de 64,89% din actiuni scos la privatizare, 8,8 milioane de euro ca investitii de dezvoltare pentru urmatorii cinci ani, iar restul – capital de lucru si investitii de mediu.
     
    Pasul urmator este dezvoltarea unei prezente cat mai puternice in zona producatorilor de elicoptere, PZL Swidnik si IAR Ghimbav fiind primele vizate; Aero Vodochody a capatat experienta si in acest segment datorita colaborarii pentru realizarea elicopterului Sikorsky. Pentru IAR Ghimbav, cehii concureaza cu firma israeliana Marcovici Capital Limited.
     
    “Strategia grupului va varia in timp odata cu achizitiile pe care le vom face”, spune Jana Studnickova, directorul de comunicare al grupului. Cu toate acestea, strategia va avea la baza aceleasi elemente principale ca pana acum, care vor caracteriza si prezenta grupului in Romania: “In Cehia, si speram ca si in Romania, principalul client al fabricii noastre este statul, mai precis armata, restul productiei mergand aproape exclusiv catre export”, spune Jana Studnickova. Exportul inseamna atat vanzarea peste hotare a produselor finite, cat si livrarea comenzilor catre partenerii de afaceri, producatori de aeronave civile sau militare. “Acelasi model am vrea sa il aplicam si in Romania si credem ca vom avea inca din primul an clienti noi aici”, spune Jana Studnickova, referindu-se la faptul ca Avioane Craiova va mentine atat propria productie de IAR Soim, dar va primi si o serie de investitii pentru constructia de noi linii de productie pentru alte proiecte. “Deocamdata, noi vrem sa pastram portofoliile companiilor pe care le cumparam, cel putin pana vom intra in faza de consolidare a achizitiilor”, mai spune Jana Studnickova, care precizeaza ca aceasta etapa va veni probabil si cu un nume nou al holdingului care va integra toate companiile cumparate. Pana atunci, la Avioane Craiova va incepe restructurarea, Aero Vodochody pregatindu-se pentru a putea intra in forta la negocierile cu norocosul castigator al contractului pentru inzestrarea armatei, contract pe care il vede ca avand “mare potential”. 
     
     

     

  • Avioanele lui Tender ataca in linie

    “Nu ne grabim sa sarim la etapa zborurilor regulate”, spune Bogdan Dimitrescu, director adjunct al Jetran Air, companie care in urma cu doua saptamani a fost preluata de Grupul Tender pentru suma de 45 de milioane de dolari (28 de milioane de euro).

    Dimitrescu foloseste cuvantul “etapa”, deoarece pana acum compania a avut ca activitate principala inchirierea aeronavelor, intai in wet-lease (inchirierea aeronavelor cu tot cu echipaj si celelalte servicii, pentru a opera in numele companiei care preia aeronava) catre companii straine de aviatie, iar din acest an in regim charter, operand pentru prima oara sub brand propriu atat din Romania, cat si din strainatate. “A fost o dezvoltare pas cu pas, iar piata de wet-lease, spre care ne-am indreptat initial, ne-a oferit cresterea afacerilor si ne-a sustinut planurile pentru a opera acum in nume propriu, iar mai tarziu ca o companie de linie”, spune Bogdan Dimitrescu.

    Pentru o companie care activeaza din 2002 in Romania, Jetran este foarte putin cunoscuta din cauza faptului ca a lucrat predominant cu companii din strainatate carora le-a inchiriat aeronavele. Jetran a devenit ceva mai vizibila abia odata cu anuntul facut in urma cu doua saptamani privind vanzarea catre grupul omului de afaceri Ovidiu Tender. Tranzactia reprezinta o premiera pentru piata autohtona, fiind prima vanzare a unei companii aeriene (exceptie facand start-up-urile din jurul anilor 2000).

    Operatorul national TAROM sau low-cost-ul Blue Air au fost de vanzare de mai multe ori in anii trecuti, dar intentiile de achizitie nu s-au concretizat, principalul motiv fiind dificultatile cu care se confrunta in general aviatia europeana, legate in special de costul carburantilor si de aglomerarea pietei.

    “In ultimii ani, investitorii strategici care sa cumpere o companie de aviatie au fost tot mai rari, pe de o parte pentru ca piata s-a complicat foarte mult, iar pe de alta parte pentru ca s-au dezvoltat mult aliantele, iar astfel operatorii au putut avea legatura cu orice alta piata”, spune Szabolcs Nemes, consultant in cadrul Roland Berger Romania. Achizitiile unor companii de aviatie pe plan international au loc in cazul unor operatori care vor cu orice pret acapararea unei cote cat mai importante dintr-o anumita piata, cum este cazul grupului franco-olandez Air France-KLM sau al micului operator italian Air One, care au vanat mult timp compania nationala italiana Alitalia, aflata in mari dificultati financiare, sau in cazul unor investitori de tip holding, care isi adauga aviatia ca nou domeniu de activitate pentru a-si completa structura sau a crea unele sinergii.

    Din aceasta ultima categorie face parte tranzactia prin care grupul Tender a cumparat Jetran, Ovidiu Tender declarand deocamdata ca a cumparat compania pentru ca era de vanzare: “Actionarul majoritar american avea nevoie de lichiditati in contextul crizei creditelor, iar noi vom vedea ce vom face pe viitor cu noua achizitie, care oricum este un business profitabil”. Cand vorbeste de business profitabil, Ovidiu Tender nu se refera la aviatie in general, ci la Jetran in special, care a avut profit inca din primul an de functionare, dupa cum spune Bogdan Dimitrescu, directorul adjunct al companiei.

    “Unul dintre principalele motive pentru care compania a avut profit este faptul ca nu a fost expusa in mod direct la fluctuatiile pietei de aviatie, la problemele legate de costuri ale combustibilului sau ale aglomerarii pietei, deoarece veniturile sale au fost si sunt atrase prin contracte de inchiriere, fie in wet-lease, fie in regim charter”, comenteaza Szabolcs Nemes. Acesti factori de risc ar putea avea impact asupra profitabilitatii companiei atunci cand compania ar incepe operarea de curse regulate. In cazul operarii curselor regulate insa, o scadere a profitului ar putea fi compensata de o crestere a cifrei de afaceri (anul trecut, compania a facut afaceri de 25 de milioane de euro, iar pentru acest an estimeaza cel putin 35 de milioane de euro).

    De asemenea, compania mai are un atu: este singurul operator local de chartere care nu are si curse regulate si singurul operator care pastreaza o aeronava de rezerva. In Romania, turoperatorii care organizeaza curse charter inchiriaza de obicei aeronavele de la companiile de linie (TAROM, Carpatair) sau de la cele low-cost (Blue Air), insa de multe ori orarul charterelor este influentat negativ de faptul ca trebuie sa “strecoare” zborurile charter intre cursele lor de linie.

    Inainte de a fi cumparata de Tender Group, principalele rezultate la o cautare pe internet a Jetran Air aratau ca aceasta companie ar fi fosta Acvila Air sau fosta Angel Airlines – ambele companii de aviatie cu actionariat romanesc, care au iesit de pe piata la inceputul anilor 2000. Singurul lucru care ar lega Jetran de aceste companii este numele lui Gheorghe Valceanu, fost actionar in acele companii, dar si in altele, precum Carpatair, si actualmente actionar minoritar si la Jetran. Iar in perioada in care aceste doua companii au disparut de pe piata a aparut Jetran.

  • Morgan Stanley castiga teren la BVB

    Nici un broker sau actionar al BVB nu spune ca vanzarea participatiei inseamna iesirea de pe piata tranzactiilor cu actiuni. Dar valorificarea unor titluri al caror pret s-a dublat in mai putin de un an si are perspective bune in continuare nu se face fara motive intemeiate. In primul rand trebuie sa vedem ce inseamna Bursa de Valori.

    O societate pe actiuni, cu un capital social de aproape 50 de milioane de lei (aproximativ 13,5 milioane de euro la cursul zilei), cu o valoare nominala pe actiune de 10 lei. Numarul total de titluri include si 184.200 de actiuni preferentiale, care nu ofera drept de vot in cadrul Adunarii Generale (conform regulamentului de functionare al BVB, drept de vot nu au decat societatile de brokeraj, nu si persoanele fizice).

    Actionarii sunt 72 de persoane juridice si 86 de persoane fizice, dintre care doar 66 au drept de vot. In prezent, principalul actionar, conform datelor de pe site-ul BVB, este SSIF Broker Cluj, cu 2,96%, in conditiile in care nici un actionar nu poate detine mai mult de 5%.

    Compania Bursa de Valori Bucuresti a avut anul trecut o crestere de aproape 40% a tranzactiilor derulate fata de 2006, a caror valoare a ajuns pana la 4,1 miliarde de euro, conform datelor preliminare. Sustinerea volumului de tranzactionare, in principal de catre investitorii straini, a insemnat o majorare cu 87% a profitului net, care s-a ridicat astfel la 8,7 milioane de euro.

    Important de subliniat este ca Bursa creste indiferent de trend. “Daca trendul este descrescator, BVB isi mentine aceeasi valoare, dar daca este ascendent, Bursa va creste mult mai mult”, spune Stere Farmache, presedinte si director general al BVB.

    In prima parte a anului trecut, Bursa de Valori era estimata la aproximativ 75-80 de milioane de euro de catre firma de consultanta Ernst & Young, valoare la care a ajuns dupa ce pretul unei actiuni a crescut de zece ori fata de cotatia sfarsitului de an 2004.

    Vanzarile de actiuni nu au aparut insa decat inspre sfarsitul lui 2007, cand banca de investitii Morgan Stanley a achizitionat societatea de brokeraj HTI Imobiliare. Iar valoarea Bursei a crescut exponential. Conform datelor rezultate din vanzarile efectuate luna trecuta, cele aproape 50 de milioane de actiuni ale BVB pot fi vandute contra unei sume intre 210 si 236 de milioane de euro.

    Unul dintre principalii vanzatori de actiuni este WBS Romania, societate de brokeraj controlata de Cristian Sima. Presedintele WBS a achizitionat tot mai multe actiuni in perioada in care facea parte din Consiliul de Administratie (CA) al Bursei, cu intentia de a obtine cat mai multe voturi. Esecul de a reforma activitatea BVB – intentia declarata in momentul intrarii in CA – a determinat brokerul sa demisioneze din conducerea bursei. Titlurile detinute au fost de atunci ca o investitie, din care a incercat sa obtina maximum de profit.

    In vara lui 2007, WBS Romania a achizitionat circa 20.000 de actiuni de la Mobinvest Oradea la pretul de 90 de lei/actiune, insa din cauza unui sechestru asigurator asupra respectivelor titluri, tranzactia a fost blocata, situatia acestora fiind in continuare incerta. Ultima vanzare incheiata de societatea de brokeraj a lui Cristian Sima s-a petrecut luna trecuta si a inclus 60.000 de actiuni (1,21% din capitalul social al BVB), la pretul de 160 lei/actiune.

    Conform surselor din piata, cumparatorul pare sa fi fost tot Morgan Stanley, insa informatia nu a fost confirmata. Oferte de vanzare a titlurilor BVB au aparut si dupa aceasta tranzactie. Egnatia Securities, care detine un pachet de 1,21% (60.000 de actiuni), si-a anuntat intentia de a vinde 10.000 de titluri la pretul de 170 de lei, Dorinvest vrea sa valorifice doar o mica parte din detineri, mai putin de 2.000 de titluri, la pretul de 177 lei/actiune, iar Intervam ofera circa 8.500 de actiuni la 165 lei/titlu. De asemenea, WBS Romania a decis sa mai scoata la vanzare 30.000 de titluri BVB la preturi intre 140 si 150 de lei.

    Desi cumparatorii nu sunt in totalitate cunoscuti, se pare ca principalul “castigator” este Morgan Stanley. Insa achizitionarea unor pachete mari de actiuni ale BVB s-ar inscrie in strategia institutiei pe piata de capital romaneasca. In noiembrie anul trecut, americanii de la Morgan Stanley au devenit cei mai importanti actionari ai Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu, obtinand 5% din drepturile de vot dupa achizitia HTI Valori Mobiliare.

    In prezent este si principalul actionar al BVB, cu aproape 5% (o achizitie importanta a fost si preluarea, la sfarsitul anului trecut, a titlurilor detinute de casa de brokeraj H&C Securities din Iasi, reprezentand 1,31% din capitalul social, la pretul de 150 lei/actiune). Aproximativ jumatate din titlurile detinute direct sau indirect de catre banca de investitii nu au insa drept de vot. Banca americana este una dintre putinele institutii care au trecut relativ bine prin criza de anul trecut.

    Profitul pe primul trimestru al anului in curs a scazut cu 42% fata de aceeasi perioada a anului trecut, in special din cauza reducerii valorii activelor cu 2,3 mld. dolari, insa rezultatele au fost prognozate. Valoarea participatiilor la companii romanesti se ridica la aproape 10 mil. euro. Cele mai valoroase detineri sunt la SIF-uri, Imotrust Arad, Albalact Alba Iulia si Adama. Preluarea HTI de catre banca de investitii americana s-a tradus si printr-o revigorare semnificativa a activitatilor casei de brokeraj.

    HTI Valori Mobiliare a intrat intre primii zece brokeri de la BVB dupa valoarea tranzactiilor incheiate in luna martie. Pozitia a noua a fost ocupata dupa ce a intermediat achizitia unei participatii de 22% din Comvex Constanta de catre ECE Energy Consulting Establishment, transfer in valoare de 13,5 mil. euro. Este evident ca banca de investitii atrage investitorii institutionali, care pot propulsa societatea de brokeraj pe locurile fruntase ale topului tranzactiilor si, mai ales, pot majora substantial profitul din intermediere.

    Vanzarea actiunilor BVB reprezinta cel mai probabil restrangerea tot mai anuntata a pietei de intermediere a tranzactiilor pe piata de capital. “Societatile mici de brokeraj, nesustinute de grupuri financiare mari, au probleme din cauza crizei, care a dus la o scadere a valorii tranzactiilor.

    Vanzarea actiunilor detinute la BVB este si o forma de sustinere a profiturilor, pot trece astfel mai usor peste perioada de scadere”, spune Adrian Simionescu, director general al Vienna Investment Trust. Micsorarea numarului de brokeri existenti este o miscare prevazuta de majoritatea analistilor, in conditiile in care din totalul de 75 de intermediari autorizati, primii 15 detin o cota de aproximativ 60% din piata.

    Comparativ cu alte burse din lume, BVB are o valoare mult mai mica. Cea mai mare piata din lume, Bursa din Londra, era estimata anul trecut la 3,6 mld. euro, iar Bursa din Milano are o valoare de circa 1,7 mld. euro. Bursa de la Bucuresti mai are mult de crescut pana la asemenea valori, insa “cresterea organica” anuntata de Stere Farmache, care include aparitia a noi instrumente de tranzactionare si a noi companii, este de asteptat sa urce pretul unei actiuni BVB indiferent de randamentul titlurilor tranzactionabile in 2008. Profitul de peste 400% din ultimii trei ani nu poate fi ignorat de nici un investitor.

    Proprietarii BVB

     

  • Bancherul de la Zapp

    Raspunsul noului CEO al Telemobil, companie care opereaza sub brandul de telefonie mobila Zapp, la intrebarea asupra duratei mandatului sau in aceasta pozitie e „pana cand ne vom simti confortabil in acest business“. Dintr-un punct de vedere, Chris Bataillard are un statut interesant la Zapp: este propriul sau sef. Nu va renunta la functia de CEO pe care o detine in paralel la Zapp Holding, structura care coordoneaza cei doi operatori Zapp, din Romania si Portugalia. Cele doua fotolii de CEO pe care le detine la Bucuresti si Londra inseamna de doua ori mai multa presiune asupra celui care acum e responsabil cat se poate de direct pentru scoaterea din amorteala a exoticului operator CDMA in peisajul GSM european.

    Primul interviu in aceasta calitate l-a prins pe Bataillard intre doua sedinte. In cea premergatoare discutase cu managementul Zapp ce tipuri de servicii mobile sunt cerute de consumatorii romani, iar dupa plecarea reporterului BUSINESS Magazin urma sa participe la sedinta care dezbatea ce anume poate din punct de vedere tehnic si comercial sa ofere Zapp consumatorilor. Chiar si in timpul discutiei se scuza ca trebuie sa plece 15 minute, pentru o intrevedere cu Vijay Srinivasagopalan, directorul de operatiuni.

    Venirii lui Bataillard ii vor urma in viitorul apropiat o serie de lansari de produse noi (cel mai probabil, serviciul de internet mobil inclusiv in regim de roaming si eventual intrarea pe segmentul de convorbiri preplatite), cresterea numarului de angajati cu 10-15% pana la sfarsitul anului, de la 950 la finele lui 2007, si negresit ocuparea celor doua scaune ramase libere la sedintele din ultimele luni: cel al directorului de marketing si cel al directorului de resurse umane.

    Americanul Bataillard il inlocuieste pe fostul CEO pana acum doua saptamani, Piermario di Pietro. Schimbarea de conducere de la Telemobil a fost operata imediat dupa ce unul dintre actionari, conglomeratul Saudi Oger, controlat de familia Hariri, a cumparat participatia, egala ca marime, a Qualcomm. „In orice afacere este dificil sa conduci un joint-venture 50/50. Qualcomm si-a atins obiectivul, iar acum si Saudi Oger poate obtine ce vrea din aceasta investitie“, explica aluziv cel care se afla la a treia achizitie a operatorului roman de-a lungul carierei. Pentru a intelege obiectivul Qualcomm, Bataillard muta discutia cativa ani in trecut. O va face de mai multe ori pe parcursul interviului pentru a explica fundamentele afacerii Zapp; fostul bancher de investitii trecut de prima tinerete e cea mai potrivita persoana sa faca asta gratie carierei sale incepute practic odata cu perioada pionieratului in telefonia mobila in Europa, dar si pentru ca, sub diverse forme, a fost tot timpul aproape de operatorul CDMA din Romania.

    Pentru Qualcomm, investitia a fost una strategica la momentul intrarii in afacere, in 2000. Activitatea de baza, acum ca si atunci, consta in vanzarea de chipset-uri – componente in echipamente telecom – si punerea la dispozitie a brevetelor pe care le detine, printre care cel pentru tehnologia CDMA, concurenta GSM. In acea perioada de inceputuri, Zapp era primul care dezvolta la scara nationala o retea CDMA in banda de frecvente de 450 MHz. „Toti ceilalti operatori, de la China la Indonezia, Vietnam si Scandinavia, se uitau la Telemobil pentru a studia businessul. Asa ca pentru Qualcomm a fost mai important ca anumite lucruri sa fie facute pentru a promova CDMA 450“, spune Bataillard. „Cand am inceput Telemobil, Saudi Oger avea ca obiectiv sa aiba o investitie de succes, iar Qualcomm – sa aiba o retea CDMA 450 de succes proprie.“ Acum, piata CDMA este suficient de matura; doar in China sunt livrate anual 10 milioane de terminale care folosesc aceasta tehnologie.

    Pretul tranzactiei este un subiect inchis. Pe site-ul Saudi Oger, informatia lipseste, iar comunicatul catre investitori de saptamana trecuta al Qualcomm, continand raportul financiar corespunzator ultimului trimestru fiscal, incheiat la 30 decembrie 2007, nu face referire distincta la amploarea acestei tranzactii. Indicii exista pe pagina de internet a Qualcomm – cel mai recent raport anual complet, cel din 2006, mentioneaza investitia in cei doi operatori Zapp din Romania si Portugalia prin intermediul firmei Inquam, adica cea prin care Qualcomm si Saudi Oger au controlat indirect Telemobil. „Am inregistrat pierderi de capital de 20 de milioane de dolari, respectiv 33 de milioane de dolari si 59 de milioane de dolari prin Inquam pe parcursul anilor 2006, 2005 si 2004, inclusiv o pierdere de 12 milioane de dolari rezultata din restructurarea din anul fiscal 2006“, se spune in raportul Qualcomm, care in 2006 inregistra un profit brut de 5,34 miliarde de dolari. Conform datelor disponibile la Ministerul Finantelor, Telemobil a avut in 2006 o cifra de afaceri de aproape 99 de milioane de euro si un profit net de 14 milioane de euro.

    Raportul anual anterior, cel din 2005, mentiona cu privire la Inquam un amanunt de alta natura. Potrivit acestuia, Saudi Oger are dreptul sa cumpere actiunile Qualcomm la Inquam exercitandu-si aceasta optiune care urma sa expire nu mai tarziu de 14 mai 2008. Pretul de achizitie prevazut in acest caz era de aproximativ 66 de milioane de dolari, iar Qualcomm comunica actionarilor ca nu anticipa asigurarea unor finantari suplimentare catre Inquam.

  • La scara avionului

    Zi si noapte cu clientii la telefon“, sintetizeaza Nicolae Demetriade, fondatorul si directorul general al agentiei de turism Happy Tour, strategia prin care s-a dezvoltat pe piata de turism. Demetriade si-a deschis agentia in 1996, imediat dupa ce a renuntat la un post de director de directie din compania TAROM, si a intrat intr-o cursa contra cronometru pentru locul intai pe piata. Acesta era ocupat la acel moment de Marshal Turism, agentia omului de afaceri Ion Antonescu, urmata la distanta destul de mare de Nova Touring Eurolines (a omului de afaceri Dragos Anastasiu), Paralela 45 (detinuta de Alin Burcea) si de J’Info Tours (agentia familiei Pavel).

    „Venind atat eu, cat si sotia mea (Carmen Demetriade, partenera de afaceri a lui Demetriade si proprietara agentiei in acte – n. red.) din domeniul aviatiei, principala activitate pe care am centrat agentia la inceput a fost ticketingul“, spune Demetriade. Iar singura sansa de a-i ajunge din urma pe cei patru care erau inaintea lui a fost o abordare diferita a clientului. „Se spune, desigur, ca nu exista conceptul de calitate cand vorbim de vanzarea biletelor de avion, pentru ca biletul e unul si acelasi indiferent de unde il cumperi“, recunoaste Demetriade. Insa omul de afaceri a simtit pe propria piele ca acest concept de calitate se poate aplica si la vanzarea biletelor de avion: „De la solicitarea clientului pana la vanzarea biletului aveau loc cativa pasi: oamenii nostri raspundeau repede la solicitari, oferind doua-trei variante de zbor, iar apoi urmareau clientul dandu-i posibilitatea de a contacta agentul la orice ora de oriunde daca avea probleme – aceasta s-a realizat prin trecerea numerelor de telefon mobil pe toate cartile de vizita ale agentilor“, explica Demetriade. In 2000, Demetriade vindea bilete de avion de 225 de miliarde de lei (10 milioane de euro), cu 10% mai mult decat Marshal Turism.

    Din 2000 si pana in 2007 inclusiv, Happy Tour si-a mentinut pozitia de lider, ceea ce l-a facut atractiv in ochii fondurilor de investitii, dar si a partenerilor strategici care au tatonat piata de turism din Romania. Happy Tour a primit, cel putin in ultimii doi-trei ani, mai multe oferte de achizitie. Din mai multe, Demetriade a ramas in discutii cu trei fonduri de investitii si cu un investitor strategic (un turoperator strain), iar intr-un final a facut publica saptamana trecuta acceptarea GED Eastern Fund II in actionariat.

    Atat Demetriade, cat si GED au refuzat sa dea detalii despre tranzactie, insa Demetriade este convins de cateva lucruri: „Voi ramane directorul agentiei pana la pensie, voi avea mai multi bani la indemana pentru a investi in programe informatice si in oameni, dar nu ma voi duce pe alte segmente de piata“. Demetriade va fi secondat in conducerea agentiei de experti in domeniu, dupa cum arata comunicatul de presa emis de GED Eastern Fund II, filiala a grupului spaniol GED, aflat acum la a patra tranzactie in Romania dupa achizitia Dasimpex, Dragon Star Guard (in joint-venture cu Prosegur) si Romanian Real Estate Partners (in joint-venture cu Warburg Pincus).

    Momentul 2000 a coincis pentru Demetriade si cu o schimbare de birou: a trecut din sediul din Piata Victoriei inapoi la Otopeni, in biroul directorului TAROM. Inapoi pentru ca in compania nationala de aviatie se consumase aproape intreaga cariera anterioara a lui Demetriade: a inceput in aviatia utilitara, apoi a lucrat ca reprezentant al liniei aeriene romanesti in Alger, Amsterdam si Abu Dhabi (unde a stat zece ani). A preluat functia de director TAROM in ianuarie 2001, cand a gasit in contul companiei pierderi de 68 de milioane de dolari pentru 2000, datorii externe si interne si niciun leu in cont, „in afara de un descoperit de cont la ABN Amro, de unde erau platite salariile angajatilor“, spune Demetriade.

    Omul de afaceri, care a lasat agentia de turism pe mainile sotiei, sustine ca acuzatiile care i s-au adus referitor la coincidenta de a fi numarul unu pe piata la ticketing in aceeasi perioada in care conducea TAROM sunt nefondate: „In 2001 am interzis agentiei Happy Tour sa participe la orice licitatie pentru a vinde bilete de avion catre ministere, iar asta continua si acum“. Demetriade insista ca interzicerea a continuat si dupa 2002, cand a parasit TAROM, deoarece nu voia sa isi puna semnatura pe achizitia celor doua Airbus 330 noi (pe care Guvernul de atunci voia sa le cumpere), dupa ce oprise de la zbor celelalte doua Airbus-uri, 310, de la zborurile de lung curier.

    Despre perioada TAROM, Demetriade are multe de povestit. In special despre planul de restructurare pe care l-a facut pentru a scoate compania din pierdere si care prevedea reduceri de costuri in special din zona beneficiilor pentru angajati, precum si din renuntarea la zborurile neprofitabile: „Am facut un plan conform caruia in 2001 compania sa ajunga la 38 de milioane de euro pierdere (de la 60 de milioane in 2000), in 2002 la 8 milioane pierdere, in 2004 pe zero si in 2005 pe profit“, spune Demetriade. Asa s-a si intamplat, desi omul de afaceri nu a mai fost la carma companiei inca din 2002, lucru pe care acum il comenteaza ironic: „Planul a fost urmat pentru ca de la plecarea mea pana cand compania a intrat pe profit au fost patru directori la conducerea companiei si niciunul nu a avut destul timp sa faca alt plan“.

  • Noua luni bune

    Desi aflata in mijlocul unui intens proces de restructurare, cea mai mare banca romaneasca, BCR, pune pe masa actionarilor de la Erste Bank rezultate (macar) pe masura celor pe care le pune orice alta banca din grupul austriac. In primele noua luni din 2007, profitul net al BCR a crescut cu mai bine de 21% fata de aceeasi perioada a anului trecut, ajungand la aproape 220 de milioane de euro.

    E o situatie „satisfacatoare“ si cu perspective de a se mai imbunatati „putin“ in ultimul trimestru al anului, aprecia Andreas Treichl, CEO al Erste Bank, la prezentarea rezultatelor grupului in fata analistilor la Viena. Spre comparatie, in aceeasi perioada, banca pe care o detin austriecii in Cehia, Ceska sporitelna, anunta un profit net (dupa deducerea participatiilor minoritare) de 260 de milioane de euro, in crestere cu 12,4% fata de aceeasi perioada a anului precedent. In Slovacia, Slovenska sporitelna afisa in septembrie o crestere a profitului de la an la an de 22% (pana la 90,6 milioane de euro). Si, in pofida restructurarii care „va continua sa afecteze si rezultatele din 2008“, dupa cum aprecia recent Ioan Cuzman, presedintele SIF Banat-Crisana (actionar minoritar al bancii), austriecii reconfirma ca de la Romania asteapta mult: obiectivul de crestere a profitului net pentru BCR pentru 2007 ramane batut in cuie la 40% (inaintea deducerii costurilor cu restructurarea).

    Schimbarile interne si investitiile masive in retelele de sucursale sunt, de fapt, firul rosu care leaga primele zece banci din Romania, dupa ce sase dintre ele si-au anuntat rezultatele de la finele lunii septembrie. Desi lipsesc informatii despre BRD, Raiffeisen, Unicredit Tiriac si ING – care nu au publicat sau nu obisnuiesc sa-si prezinte deloc bilantul la noua luni – schimbarile de pozitie sunt evidente.

    Banca Transilvania, unul dintre cei mai agresivi jucatori in ultimii ani, pierde cota de piata in fata grecilor de la Alpha Bank, inviorati parca de atentia mai mare data zonei de retail sub conducerea lui Sergiu Oprescu si a celor de la Bancpost, scapati de acum de un proces de restructurare ce i-a tinut in loc in ultimii ani. „O restructurare profunda iti scade drastic capacitatea de a fi activ pe piata“, apreciaza presedintele Bancpost, Mihai Bogza, care poate insa de acum sa se bucure de rezultatele acestei transformari. Dupa primele noua luni din 2007, banca pe care o conduce – in echipa cu fostul vicepresedinte responsabil cu retailul de la HVB, Manuela Plapcianu, ce a preluat din acest an pozitia de director general al bancii elene – a obtinut un profit net de 14,5 milioane de euro, de peste cinci ori mai mare decat in aceeasi perioada din 2006. Mai mult, culegand acum roadele schimbarilor din ultimii doi ani, dupa cum spune tot Bogza, Bancpost se lupta acum pentru locul cinci cu ceilalti eleni din top zece, Alpha Bank. Greu de spus cine castiga, in conditiile in care diferenta dintre volumul activelor pentru cele doua banci este de 300 milioane de euro, iar cele patru miliarde de euro ale Bancpost (potrivit datelor actionarului majoritar, Eurobank) includ si finantarile externalizate.

    Indiferent de locul unde s-ar plasa in final, evolutia Alpha Bank in primele trei trimestre este notabila, in conditiile in care banca a reusit sa-si majoreze activele de trei ori mai repede decat piata, potrivit propriilor aprecieri, ajungand la o cota de piata estimata la 5,8%. Expansiunea retelei de sucursale cu 31 de noi puncte de lucru de la inceputul anului, pana la peste 100 in prezent, a ajutat-o sa ajunga la active de 3,7 miliarde de euro. Totusi, cresterea agresiva din ultimul an are costurile ei – o diminuare a profitului brut din primele trei trimestre cu aproape 17% fata de aceeasi perioada din 2006.

    Devansata de Alpha Bank (si probabil de Bancpost) din punctul de vedere al cotei de piata, Banca Transilvania incheie primele trei trimestre cu un profit net de 40 de milioane de euro si active de 3,4 miliarde de euro. Rezultate care, potrivit directorului general al bancii, Robert Rekkers, „inseamna aproape atingerea obiectivelor anuale cu trei luni inainte de sfarsitul acestuia“. Un motiv pentru ca directorul general al bancii romanesti sa afirme ca „tintele de profit pentru anul in curs vor fi depasite substantial“.

    Asteptari la fel de optimiste emite si austriacul Gerald Schreiner, sub bagheta caruia Volksbank a cunoscut in ultimul an o adevarata frenezie in activitatea de retail si a ajuns, la inceputul acestui an, intre primii zece jucatori. Doar in ultimul an, pariul cu retailul i-a ajutat pe austrieci aproape sa-si tripleze volumul de credite acordate (pana la 1,79 miliarde de euro la finele lunii trecute) si sa castige accelerat cota de piata. La sfarsitul lui septembrie, activele bancii ajunsesera la 2,7 miliarde de euro, in crestere cu 166% fata de aceeasi perioada a anului precedent – rezultat ce-l face pe presedintele bancii sa spere ca tinta (active de trei miliarde de euro), stabilita la inceputul anului, sa fie depasita. Schreiner, care spera sa vada banca cel putin pe pozitia a cincea pana in 2011, estimeaza ca in septembrie cota de piata a Volksbank a urcat la 4%, fata de de 2,3% la inceputul anului.

    In lipsa informatiilor despre rezultatele olandezilor de la ING Bank, care nu au anuntat situatia actuala, este destul de greu de estimat cat de mult au reusit austriecii sa urce in top si daca se plaseaza acum pe locul noua sau chiar si mai sus, pe opt. In schimb, caderea CEC pe ultimul loc din top zece in functie de active este aproape o certitudine. Doar o situatie greu de crezut, in care olandezii nu ar fi crescut aproape deloc, ar mai putea plasa singura banca comerciala ramasa in proprietatea statului pe un alt loc, atata vreme cat CEC a terminat primele trei semestre cu active de 2,64 miliarde de euro.

    Caderea CEC in clasamentul dupa active nu este o surpriza, in conditiile in care banca a intrat pe acest fagas de mai multa vreme, iar restructurarea a mers cu pasi mici in asteptarea unei privatizari ce n-a mai venit. Si totusi, eficientizarea – misiune pornita de fostul sau presedinte Eugen Radulescu si preluata in mai din mers de Radu Ghetea, fostul vicepresedinte al Alpha Bank – da roade, chiar daca nu la toate capitolele. CEC a anuntat la finele lunii septembrie rezultate care au surprins: un profit net de peste 21 de milioane de euro, mai mult decat dublu fata de anul precedent. Rezultate care, spune Radu Ghetea, „ne dau posibilitatea in perioada urmatoare sa ne concentram in principal pe modernizarea si eficientizarea bancii“.

    Din partea bancilor ce nu si-au anuntat inca rezultatele dupa primele trei trimestre, surprize prea mari nu ar avea de unde sa vina. Greu de crezut ca, dupa cum a evoluat in ultimele 12 luni, BRD ar putea fi urnita de cineva de pe locul secund al clasamentului si nici la capitolul profit analistii nu asteapta surprize neplacute. Rezultatele BRD vor fi date publicitatii pe 12 noiembrie, iar dupa inca o zi le vor publica si italienii de la UniCredit. Plasata pe locul patru, dupa Raiffeisen, UniCredit a trecut printr-un amplu proces de fuziune cu HVB Tiriac, incheiat in iunie. Noua banca, UniCredit Tiriac Bank, avea la data fuziunii active totale nete de 3,7 miliarde de euro (calculate pe baza bilanturilor celor doua institutii dupa primul trimestru). ING, pe de alta parte, nu isi prezinta rezultatele trimestriale pe piata locala, insa la nivel de grup ele vor fi facute publice in aceasta saptamana.

    Dupa noua luni ale lui 2007, schimbarile din top 10 al bancilor romanesti nu arata decat ca finalul anului s-ar putea dovedi si mai agitat. Cert este ca profiturile obtinute de bancheri aproape pe linie – chiar daca nu cu ritmuri de crestere la fel de spectaculoase ca in anii precedenti, dar oricum in urcare – par a-i da dreptate sefului de la Millennium bcp, una dintre „mezinele“ sistemului bancar romanesc. In pofida concurentei puternice, Filipe Pinhal, presedintele grupului portughez, spunea de curand ca se asteapta ca Romania, unde au intrat recent cu o investitie de la zero, va fi pentru grup piata cu cel mai mare potential. De la varful si, respectiv, din coada clasamentului bancar (in functie de active), portughezul Pinhal si austriacul Treichl – care se luptau acum doi ani umar la umar pentru BCR – au ceva in comun: pretentii ridicate de castig de la piata romaneasca.