BusinessMagazin

Tag: Vin

  • Cum profită e-reader-ul, tableta şi smartphone-ul de problemele cărţilor tradiţionale

    Ce puteţi găsi pe tot felul de site-uri de specialitate. Multe dintre titluri vor fi gratuite, altele le puteţi achiziţiona foarte rapid, plătind cu cardul şi aşteptând apoi doar câteva minute pentru ca volumul să se descarce pe propriul dispozitiv. În plus, apelând la cărţile electronice, aveţi access la o colecţie mult mai largă de titluri, în toate limbile pământului.

    Aşadar, avantajele cărţilor în format digital sunt greu de contestat. Însă rămâne o altă întrebare, care reprezintă de fapt subiectul acestui articol: ce folosim pentru a citi aceste cărţi. Iar în 2013, opţiunile cele mai potrivite şi cele mai comod de utilizat sunt eReaderele, tabletele, sau telefoanele mobile inteligente. Să le luăm pe rând.

    eReaderul sau, pe larg, Electronic Book Reader este un dispozitiv creat tocmai pentru a citi cărţi digitale, eBooks. El are la bază un ecran special, bazat pe tehnologia eInk (cerneală electronică), ce oferă cititorului o experienţă apropiată de cea a cititului unei pagini tipărite. În majoritatea cazurilor aceste ecrane nu sunt iluminate intern, aşadar nu obosesc ochii atunci când le priviţi ore în şir, însă pentru a le folosi în întuneric, va trebui să folosiţi o sursă de lumină alternativă, exact ca în cazul cărţilor clasice. Există însă şi soluţii cu iluminare internă şi totuşi „prietenoase„ ochilor. În plus, ecranenele eInk pot fi folosite fără probleme şi afară, chiar şi în lumina puternică a soarelui.

    PE LÂNGĂ ACEASTA, EBOOK READERELE NU CONSUMĂ BATERIE DECÂT ÎN MOMENTUL ÎN CARE SCHIMBAŢI O PAGINĂ (CELE FĂRĂ ILUMINARE INTERNĂ, DESIGUR), oferind autonomie ce se măsoară în mii de redesenări ale conţinutului sau, cu alte cuvinte, săptămâni de utilizare acerbă. Modelele moderne oferă ecrane tactile şi funcţii extra precum conexiune 3G, player audio sau browser încorporat.

    Pe lângă aceasta, eReaderele sunt compacte şi cântăresc doar câteva sute de grame, dar pot stoca sute de cărţi diferite, aşadar sunt ideale pentru cei ce călătoresc foarte mult.
    Aceste dispozitive au însă şi dezavantaje. De cele mai multe ori ele pot afişa doar imagini alb-negru (texte, fotografii, grafice) şi conţinut static. Însă dacă doriţi un dispozitiv primordial pentru citit, eReaderele sunt probabil cea mai bună soluţie pe care o aveţi la dispoziţie. Cu atât mai mult cu cât preţurile lor sunt acceptabile, începând de la 200-300 lei şi urcând spre 700-900 de lei pentru modelele cele mai performante şi mai bine dotate, precum Nook Reader sau Kindle PaperWhite.

    Tabletele, pe de altă parte, sunt dispozitive multivalente. Cititul cărţilor electronice este doar unul dintre modurile în care le puteţi utiliza, ele putând face faţă cu brio şi altor activităţi uzuale, precum navigatul pe internet sau rularea de conţinut multimedia (muzică, jocuri, filme). Strict pentru cei interesaţi să citească însă, ele au trei mari impedimente: ecranul, autonomia şi preţul.

    Tabletele utilizează ecrane iluminate, de diverse tipuri şi calităţi, iar acestea obosesc ochii, mai ales când sunt utilizate în lumina slabă. Pe de altă parte, sunt aproape imposibil de folosit în condiţii de lumină foarte puternică din cauza luminozităţii relativ scăzute şi a sticlei reflexive ce acoperă ecranele tactile. Autonomia unei tablete ţine, desigur, de modul de utilizare, însă chiar şi în cazul celor mai bune modele de pe piaţă aceasta cu greu trece de 15 ore de folosire continuă, chiar şi atunci când dispozitivele sunt folosite exclusiv pentru citit.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Peste 220 de tone de VIN FALSIFICAT, distribuite pe piaţă. Băutura se vindea în en-gros-uri

     Suspectul a fost prins în urma unui control efectuat de ofiţerii Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR) şi poliţişti de la serviciile de investigarea fraudelor de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Buzău şi (IPJ) Prahova, împreună cu inspectori din cadrul Ministerului Agriculturii.

    Potrivit poliţiştilor, administratorul societăţii comerciale este suspectat că, în perioada ianuarie – aprilie 2013, a furnizat, cu ajutorul a zece distribuitori, în vederea comercializării, băuturi falsificate la pet-uri de doi litri, în mai multe en-gros-uri din Argeş, Brăila, Buzău, Ialomiţa şi Prahova.

    Cu ocazia cercetărilor, a reieşit că bărbatul a distribuit aproximativ 222.000 de litri de vin falsificat, în valoare de 770.000 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tohani intră pe piaţa de apă minerală cu brandul Cheile Bicazului

    Producătorul de vin Tohani, deţinut de omul de afaceri Virgil Mândru, intră pe piaţa de apă minerală cu brandul Cheile Bicazului, după ce la începutul anului a cum­părat pachetul majoritar de acţiuni al firmei Naturalaqua Group, producătorul acestui brand.

    „Niciodată nu am predat armele. În fiecare an am găsit soluţii pentru a compensa scăderea de pe piaţa internă a vinului. În 2010 am deschis fililale din China şi Polonia şi astfel am reuşit să compensăm. Între timp, Polonia a căzut şi ea iar acest lucru s-a văzut în 2012. Acum am considerat că trebuie să intrăm pe această piaţă de apă, complementară industrie noastre“, a spus Virgil Mândru pentru ZF. El nu a dorit să precizeze valoarea tranzacţiei.

    Îmbuteliatorul de apă a fost cumpărat de la şapte persoane fizice române, iar anul trecut a avut o cifră de afaceri de un milion de euro. Anul acesta, Virgil Mândru spune că vânzările pe acest segment de apă vor atinge 2 milioane de euro.

    Tohani, care în 2012 a avut o cifră de afaceri de 9 milioane de euro, a intrat astfel pe piaţa apelor minerale, unul dintre puţinele segmente din industria alimentară în care companiile locale mai pot ţine în frâu invazia multinaţionalelor. Piaţa apelor minerale este estimată la 300-350 de milioane de euro.

     

  • Crama Ceptura extinde podgoriile cu 180 de hectare

    Din cele 180 de hectare de vie, specialiştii Cramei intenţionează să creeze noi soiuri de vin de calitate superioara, din struguri Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră sau Shiraz pentru vinurile roze şi roşii, şi Fetească Albă, Fetească Regală, Riesling şi Sauvignon Blanc pentru cele albe. 

    Ca urmare a parteneriatului cu societatea Vie Vin Podgoria Valea Călugarească, Crama Ceptura va gestiona pe deplin atât operaţiunile de producţie, cât şi de management. Experţii Cramei vor controla întregul proces de fabricare a vinurilor realizate aici – de la procesul agricol şi tehnologic si maturarea vinurilor în butoaie de stejar, până la operaţiunile de îmbuteliere şi distribuţie.

    “Crama Ceptura deţine cele mai moderne platforme pentru producerea vinului şi echipament tehnologic sofisticat, de ultimă generaţie. Secţia de vinificare primară asigură prelucrearea a 10.000 de tone de struguri pe sezon, iar capacitatea depozitului de păstrare este de  aproximativ 10 milioane de litri de vin”, a declarat Marcel Grăjdieru, CEO al Cramei Ceptura. După spusele sale, podgoriile din Valea Călugărească au un potenţial unic de vinificaţie: un microclimat ideal, la o altidudine superioară şi cu expunere sudică optimă. Zona Dealu Mare este renumită în special pentru pentru vinurile roşii, corpolente, pline de caracter. “Aici, Feteasca Neagră e la ea acasă”.

    La conceperea şi producerea noilor soiuri de vin create în zona Dealu Mare va participa şi renumitul oenolog italian, Federico Giotto, în calitate de consultant permanent al Cramei Ceptura. Compania colaborează cu Federico Giotto de doi ani, iar vinurile realizate sub îndrumarea lui au primit distincţii în competiţii internaţionale. Dintre acestea, vinul „Crama Ceptura – Merlot” a fost premiat cu medalia de aur la International Wine Contest Bucharest 2011, în timp ce „Crama Ceptura – Cabernet Sauvignon” a primit medalia de argint în cadrul aceleiaşi competiţii.
     

  • Bun e ceaiul ghiurghiuliu

    În restaurantele  cu pretenţii din Marea Britanie, ca Fat Duck, Hix sau Gauthier Soho, dar şi la alte restaurante cunoscute, ca Noma din Copenhaga sau Momofuku din New York, li se propune clienţilor să înlocuiască vinurile cu specialităţi de ceai, băutură ce cunoaşte un reviriment în vânzări, după o perioadă de scădere a popularităţii.

    Un motiv pentru trecerea de la vin la ceaiul băut la masă, spun specialiştii, ar fi grija tot mai mare a multor oameni pentru starea lor de sănătate, care-i face să vrea să găsească uşor ceai alb sau verde nu doar la ceainării sau cafenele, ci şi în restaurante. Ca atare, susţin experţii, nu peste multă vreme se va ajunge la recomandări de specialităţi de ceai care să meargă cu o anumită mâncare, aşa cum se procedează în prezent cu vinurile. De partea ceaiului sunt şi diverşi maeştri bucătari celebri, care consideră că aşa îşi pot pune în valoare creaţiile culinare. Alexis Gauthier, de la Gauthier Soho din Londra, susţine că, însoţind preparatele sale cu ceai în loc de vin, cei care le consumă pot simţi mai bine gustul umami pe care-l dă creaţiilor lui, deoarece ceaiul este mai subtil decât, de pildă, un Sauvignon alb.

    Cum clienţii care trec pragul restaurantelor ar putea avea nevoie de îndrumare din partea casei la fel ca atunci când aleg un vin, se organizează deja şi cursuri care pregătesc  somelieri pentru a putea face  asemenea recomandări.

    Revenirea ceaiului în topul preferinţelor consumatorilor nu a scăpat neobservată marilor companii, care vor să profite de această tendinţă. Lanţul de cafenele Starbucks a cumpărat anul trecut un lanţ de ceainării din SUA, Teavana, iar Unilever, proprietar al mărcilor de ceai PG Tips şi Lipton, ar fi interesat de deschiderea unui lanţ de ceainării.

  • Două medalii de aur şi una de argint pentru Domeniul Coroanei Segarcea

    Concursul Challenge International du Vin se desfăşoară în Franţa, la Bourg et Blaye, în regiunea Bordeaux şi este una dintre cele mai prestigioase competiţii de profil din lume. Challenge International du Vin este un concurs agreat de Comunitatea Europeană încă din 1986 şi se desfăşoară conform reglementărilor «Codului Internaţional de Practici Oenologice pentru Vie şi Vin». Prima ediţie a avut loc în 1976 şi de atunci s-a organizat anual. Juriul care degustă fiecare vin este unul mixt, format din viticultori, oenologi, distribuitori şi consumator i. La ediţia din acest an au fost degustate 4.360 vinuri, provenite din 28 ţări.

    Domeniul Coroanei Segarcea a obţinut în ultimii ani mai multe medalii la concursuri internaţionale de profil:  Sauvignon Blanc 2011 – Medalie de Aur la Selections Mondiales de Vins, Canada 2012; Sauvignon Blanc  2009 – Medalie de Aur la Concours Mondial de Bruxelles, Belgia 2010; Tămâioasă Românească 2011- Medalie de Aur la Vinalies Internationales, Franţa 2012; Tămâioasă Românească 2011- Medalie de Aur la Los Angeles International Wine & Spirits Competition, SUA 2012; Merlot 2007 – Medalie de Aur şi “Cel mai bun Merlot din Romania” la Mondial du Merlot, Elveţia 2010; Cabernet Sauvignon 2008 – Medalie de Aur la Selections Mondiales des Vins, Canada 2010; Fetească Neagră 2008 – Medalie de Medalie de Aur la China Wine Awards, Hong Kong 2012; Tămâioasă Roză 2010 – Medalie de Aur la Selections Mondiales des Vins, Canada 2011; Tămâioasă Roză  2011 – Medalie de Aur la Challenge International du Vin, Franţa 2012; Principesa Margareta Alb 2010 –  Nova de Diamant – Femmes et Vins du Monde, Monaco 2012

  • Când se lansează cea mai nouă şi aşteptată parte a trilogiei Riddick? – GALERIE FOTO SI VIDEO

    Pe această planetă însă eroul înfruntă nu numai extratereştri vorace dar şi vânători de recompense. Riddick nu numai că nu moare, ci chiar luptă cu extratereştri şi ticlueşte un plan de salvare a plantei sale de origine, Furya.

    Filmul face parte dintr-o trilogie, înainte fiind lansate Pitch Black şi The Chronicles of Riddick; criticii n-au fost prea îngăduitori cu prima parte, însă cea de-a doua producţie a seriei a beneficiat de recenzii bune.Din distribuţie mai fac parte Karl Urban, Katee Sackhoff şi David Bautista.
     

  • Cât de bună este o sticlă cu vin de 30.000 de dolari?

    Iar cea mai bună dovadă în acest sens este conflictul în care este implicat miliardarul William Koch. Se pare că el l-a dat în judecată pe Eric Greenberg, iar motivul procesului este vânzarea de către acesta a unui vin contrafăcut extrem de scump. Unele dintre sticlele cu vin au urcat la un preţ de aproape 30.000 de dolari, fapt care l-a contrariat pe Koch şi l-a determinat să refuze o înţelegere în ce priveşte rezolvarea procesului.

    Experţii i-au explicat lui Koch că diferenţa între sticlele cu vin de 10.000, 20.000 sau 30.000 de dolari nu este calitatatea ci mai degrabă prestigiul, raritatea şi vârsta. După deschidere, circa cinci sticle cu vin îşi justifică preţul din punct de vedere al calităţii, un exemplu fiind un Cheval Blanc din 1947 care i-a impresionat pe critici. Alte sticle şi-au pierdut aroma din cauza vârstei şi a modalităţilor improprii de depozitare. 

    Este dificil de anticipat cât din preţul unui vin ultra scump poate fi un indiciu pentru calitatea acestuia. În unele cazuri, preţul nu are legătură cu băutura aflată ăn sticlă, un exemplu fiind una dintre cele mai scumpe sticle cu vin vândute vreodată, parte din colecţia lui Thomas Jefferson, care a ajuns la un preţ de circa 150.000 de dolari la o licitaţie.

    S-a descoperit între sticlele Jefferson au devenit între timp considerate fraudă, iar William Koch se află şi în posesia câtorva dintre acestea. De obicei, cumpărătorii nu intenţionează vreodată să bea conţinutul acestor sticle.

    De cele mai multe ori, cumpărătorii intenţionează să îşi impresioneze prietenii bogaţi cu experienţa unui vin extreme de vechi, din această categori face parte şi vinul, probabil fals Château Pétrus de la care a pornit procesul miliardarului. Investigaţia cazului a dezvăluit că în 1991, o sticlă uriaşă cu acelaşi sortiment de vin a fost vândut cu 6.800 de dolari.

    În 2000, o astfel de sticlă s-a vândut cu 10.000 de dolari, iar Koch a plătit o sumă aproape triplă în 2005. Creşterea preţului vinurilor poate fi o consecinţă  a orgoliului miliardarilor care participă la astfel de licitaţii şi ridică preţul în mod nejustificat al produselor.

  • Vinurile regizorului Francis Ford Coppola au fost lansate şi în România

    “Am decis să aducem pe piaţa din România vinurile lui Francis Ford Coppola, pentru că în podgoria din California a celebrului regizor sunt cultivate soiuri premium, care au parte de condiţii optime de sol, umiditate şi climă.

    Am avut însă şi un argument emoţional, foarte puternic: marelui regizor îi place ţara noastră”, a declarat Bogdan Ciocoveanu, directorul general al Lerida International.

    Din portofoliul de vinuri al Francis Ford Coppola Winery, Lerida importă sortimentele Claret, Pavillion Chardonnay white şi Diamond Red Blend din Diamond Collection, Cabernet Sauvignion, precum şi Sofia – Blanc de Blanc şi Sofia – Rose.

    Sofia este un brand special pentru Francis Ford Coppola Winery, numit după fiica marelui regizor şi produs special pentru femei. ”Produsele Francis Ford Coppola Winery sunt foarte bune si estimăm că pot ajunge rapid în topul vânzărilor de vinuri americane pe piaţa din România”, a adăugat Bogdan Ciocoveanu.

    Vinurile produse de Francis Ford Coppola Winery se găsesc la preţuri situate în jurul valorii de 90 de lei (circa 20 de euro) sticla şi Lerida are deja comenzi pentru câteva sute de sticle.

    Producerea vinului este o tradiţie de generaţii în familia celebrului regizor italian. Bunicul său, Agostino Coppola, obişnuia să facă vin în subsolul clădirii apartamentului său din New York. Vinurile de azi produse de Francis Coppola nu sunt la fel ca acela făcut de Agostino, dar păstrează acelaşi spirit: să fie băute împreună cu prietenii şi familia.

    Pasiunea pentru vin, pentru mâncare şi pentru aventură l-a determinat pe Francis Ford Coppola să deschidă în luna iulie 2010 o vinărie situată în inima Californiei (Alexander Valley). Printre numeroasele atracţii de pe această proprietate, vinăria Francis Ford Coppola pune la dispoziţia vizitatorilor un bar de degustări de vinuri, două restaurante, piscine, o galerie de film, dar şi un pavilion în care sunt organizate diferite evenimente culturale.

    Lerida International este cel mai mare importator autohton de vinuri şi unul dintre cei mai importanţi distribuitori de vinuri şi băuturi spirtoase din România. Compania a fost fondată în anul 1993 de familia Ion Matei, cu scopul de a importa şi distribui pe piaţa internă produse premium din domeniul vinurilor şi băuturilor alcoolice.

    Lerida International are un portofoliu format din peste 400 de soiuri de vin şi sortimente de băuturi alcoolice din diferite ţări.

    Printre partenerii săi se numără Francis Ford Coppola Winery  (SUA), Kendall-Jackson (SUA), Les Grand Chais de France (Franţa) – producătorul vinurilor J.P. Chenet, Louis Jadot (Franţa), Castello Banfi (Italia), Fazi Battaglia (Italia), Feudi di San Gregorio (Italia), Aldegheri (Italia), Duca di Salaparuta (Italia), Gianni Gagliardo (Italia), Fabiano (Italia), Botter (Italia), Beveland (Spania), Destilerias MG (Spania) sau Global Brands (Marea Britanie). 

  • Oraşul care producea vinul preferat al lui Winston Churchill

    MELNIK VREA ÎNSĂ SĂ DEVINĂ CELEBRU ŞI PENTRU STILUL PROPRIU, arhaic, cu casele zugrăvite în alb printre care se poate vedea piatra folosită la construcţie, bănci scorojite, dar şi mici garduri din piatră. Mai are de arătat vizitatorilor Biserica Sfântul Nicolae sau Casa Kordopulova, celebră în Bulgaria, care a fost construită pentru producţia de vinuri şi care astăzi este muzeu. Şi care ascunde secrete şi în pivniţă. Mai multe tuneluri adăpostesc vinul produs în timpul anului, iar pe ziduri se pot vedea mii de monede.

    O mică piaţă şi un drum greu accesibil cu maşina, câteva magazine de accesorii. Cam asta ar mai avea vizitatorii de văzut în Melnik. Cei 208 locuitori se arată bucuroşi de vizitatori. Se îmbracă în costume naţionale, iar pe masă îţi pun numai bucate preparate în casă: brânză, iaurt, miere şi bineînţeles celebrul vin. Dacă se întâmplă să treci pe aici în apropierea lunii martie, cu siguranţă vei primi un mărţişor, pe care îl numesc martenitsa. Este simplu, făcut doar din două fire, unul alb şi unul roşu. E pentru sănătate, spun ei, se leagă la mână şi după ce îl porţi trebuie să-l agăţi de crengile unui pom.

    Primul contact cu Melnik arată un loc mai degrabă sărăcăcios, care încearcă să trăiască din istorie, cea pe când se număra printre cele mai înfloritoare oraşe ale statului. Însă în acelaşi timp o istorie tulbure, când, aflat sub ocupaţie otomană, a încercat să-şi conserve identitatea. Urmele trecerii otomane se mai văd încă: una dintre clădiri îşi invită oaspeţii să încerce un hamam (baie turcească) autentic. Un oraş mai degrabă trist, înveselit doar de portul popular viu colorat pe care localnicii îl îmbracă atunci când îşi aşteaptă oaspeţii.

    IN TIMP CE MARILE ORAŞE DIN EUROPA ÎNCEARCĂ SĂ IMPRESIONEZE PRIN GRANDOARE, catedrale gigant vechi de sute de ani, bulevarde gălăgioase, aşezarea din Bulgaria, care îşi păstrează numele de oraş doar din motive istorice, impresionează prin simplitate şi stilul nealterat păstrat de-a lungul timpului. Micul oraş din sud-vestul Bulga-riei este înconjurat de stânci înalte în formă de piramidă, care lasă să se vadă un sol deschis la culoare. De aici îşi trage de fapt numele, Melnik însemnând “lut alb”. Pentru cei atraşi de turismul rural, Melnik este o destinaţie accesibilă: 15 euro pe noapte pentru o cameră dublă într-o casă tradiţională.

    FEBRUARIE ESTE LUNA VINULUI ÎN ZONA MELNIK, MAI EXACT PE 14 FEBRUARIE, când are loc o sărbătoare specifică vinului ce marchează începutul unui an nou viticol. Preotul este chemat pentru a binecuvânta recolta, sunt tăiate vechile ramuri, iar după slujbă locuitorii cântă şi dansează pe muzică tradiţională. Ritualul este respectat cu sfinţenie la Villa Melnik, afacere de familie din zonă care deţine 30 de hectare de viţă de vie şi care se pregăteşte să finalizeze o investiţie într-o nouă cramă. Îşi cheamă angajaţii, dar şi prietenii să petreacă pentru un an viticol bun. Ceva mai târziu, după ritual, vine şi degustarea. Proprietarul Villa Melnik propune trei tipuri de vin: un cupaj Chardonnay şi Viognier, unul Cabernet Sauvignon şi Merlot şi un Merlot cu Syrah.

    Spun că şi-ar dori să vândă 200.000 de sticle de vin anual, dar încă nu au ajuns la acest nivel. Preţul maxim la care poate ajunge o sticlă de vin în magazinele specializate este de maximum 9 euro, însă preţul mediu este de 4 euro. Mica proprietate exportă doar în Franţa, dar spun că şi-ar dori să ajungă şi în România.

    Melnik este situat la numai câţiva kilometri de Sandanski, unul dintre cele mai cunoscute oraşe din Bulgaria pentru izvoarele cu apă termală. 80 de izvoare se găsesc aici din cele peste 600 din întreaga ţară. Folosite sunt numai 10% din acestea în Sandanski, oraş pe care bulgarii îl promovează ca fiind locul unde s-a născut Spartacus. În cinstea acestuia au ridicat o statuie în mijlocul oraşului.
    Numărul mare de izvoare termale din zonă este dat de un vulcan stins acum, dar care în urmă cu 50 de milioane de ani avea activitate. Solul vulcanic este “responsabil” şi pentru gustul deosebit al vinului din Melnik.

    Este zona cea mai caldă din întreaga Bulgarie, anul trecut spre exemplu au avut doar două zile cu zăpadă. Numai 22 de zile pe an sunt cu ploaie, iar ceaţa este extrem de rară. Iată de ce pe 14 februarie, când un grup de turişi erau strânşi la Villa Melnik, localnicii se întrebau care dintre ei erau responsabili pentru ceaţa care se aşezase în zonă.