Eurostat estimează că numărul şomerilor din UE a crescut cu 191.000 în ianuarie, la 24,325 milioane de persoane, dintre care 16,925 milioane în zona euro. Faţă de ianuarie 2011, numărul şomerilor din UE a crescut cu aproape 1,5 milioane. Spania rămâne statul cu cea mai ridicată rată a şomajului din UE, de 23,3% în ianuarie, urmată de Grecia, cu 19,9%. Situaţia gravă din cele două state este subliniată de rata alarmantă a şomajului în rândul tinerilor, de aproape 50%.
Tag: Somaj
-
Un cioban din judeţul Hunedoara a devenit şomer la 95 de ani
Ştefan Grosu este cioban de peste 70 de ani, însă numai din anul 2008 a fost angajat cu carte de muncă de proprietarul unui turme de oi, pentru o stână din localitatea Ciula Mare, din Ţara Haţegului, în judeţul Hunedoara. Bătrânul a fost trimis în şomaj după ce turma de oi a fost dusă la câmpie pe timp de iarnă, urmând să fie reangajat în luna aprilie. Ştefan Grosu a mers la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara pentru a-şi depune actele de şomaj şi pentru a beneficia de banii de şomaj.
-
Voi, cei care schimbaţi istoria
Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schaeuble, a calificat Grecia drept “sac fără fund” şi a sugerat că ar fi mai bine ca alegerile anticipate din această ţară, programate pentru aprilie, să fie amânate pentru 2013, iar până atunci să fie la putere un guvern de tehnocraţi în stil italian, scopul fiind ca Germania şi creditorii Greciei să se asigure că Atena se ţine de planul de austeritate.
Oficialii finlandezi au cerut Greciei să aducă garanţii pentru viitoarele credite de la UE şi FMI, iar cei olandezi au spus că zona euro e gata să amâne noul pachet de credite pentru Grecia, adică să lase ţara în incapacitate de plată, ca pedeapsă că opoziţia elenă face nazuri la planul de austeritate. Pentru prima dată de la declanşarea crizei datoriilor greceşti, preşedintele Karolos Papoulias, octogenarul veteran al rezistenţei elene antinaziste, a reacţionat cu furie, afirmând că nu permite ca Schaeuble să-i insulte ţara: “Cine-i Schaeuble să insulte Grecia? Cine sunt finlandezii? Cine sunt olandezii?”
Reacţia lui Papoulias venea la câteva zile după violentele manifestaţii de stradă din Atena, care s-au lăsat cu devastări de magazine, incendieri de clădiri şi cererea sindicatului poliţiştilor ca oficialii UE şi ai FMI să fie arestaţi. “Protestele din Grecia reflectă, poate, o altă faţetă a protestelor mondiale: bogaţi vs. săraci – în cazul acesta, nu indivizi, ci ţări întregi”, comentează Paul Donovan, analist al băncii elveţiene UBS.
Într-adevăr, dacă protestele indignaţilor spanioli, francezi, britanici ori italieni şi ale “ocupiştilor” americani vizau faptul că democraţia politică a fost înlocuită cu dictatul pieţelor financiare, iar preocuparea statelor s-a deplasat de la servirea societăţii la servirea lobby-ului corporatist, varianta grecească a protestului vizează, pe lângă cele de mai sus, şi faptul că tot visul de convergenţă a dezvoltării între statele europene a făcut loc brusc unei realităţi în care statele periferice (PIIGS) nu numai că sunt culpabilizate că s-au dezvoltat pe datorie. Ci şi puse să restituie cu dobândă această dezvoltare, dobânda fiind pierderea suveranităţii asupra bugetelor şi sărăcirea populaţiei pe termen lung.
Cuvântul esenţial pentru motivarea protestelor e aici “brusc”: în urmă cu doar trei ani, aceleaşi pieţe financiare, reprezentate inclusiv de marile grupuri bancare ulterior salvate din faliment de state, nu găseau nimic în neregulă în faptul că principiile de la Maastricht (datorie sub 60% din PIB, deficit bugetar sub 3%) erau încălcate regulat de europeni, astfel încât au continuat liniştite cu aceştia jocul profitabil al rostogolirii datoriilor. Cât despre Germania, Finlanda sau Olanda, statele care acum culpabilizează PIIGS, a fost mult mai uşor pentru ele să-şi acuze partenerii mai slabi din eurozonă decât să admită cât de temătoare sunt ele însele faţă de forţa pieţelor. Ca atare, răspunsul Europei la criză a fost pactul fiscal de austeritate – cel la care va adera şi România oficial la 1 martie – şi simpla ignorare sau dezavuare a protestelor de stradă. Recunoaşterea şi analiza protestelor a venit însă din altă parte: din SUA.
În America, a cărei marjă de acţiune în raport cu pieţele financiare e natural mult mai mare, protestele populare au fost valorificate de administraţia Obama în sprijinul încercării ei de a reintroduce legi vechi de reglementare a pieţelor (Glass-Steagall) şi de a aplica o combinaţie de coerciţie şi stimulente fiscale pentru readucerea acasă a locurilor de muncă pierdute în folosul Asiei (“insourcing”). “Nu vreau ca America să fie o ţară cunoscută pentru speculaţii financiare şi care se îndatorează cumpărând mărfuri produse în alte ţări. Nu vreau ca următoarea generaţie de slujbe în industrie să se implanteze în China sau Germania, ci în Michigan sau Ohio”, a rezumat preşedintele Barack Obama.
Or, ce altceva îşi doresc americanii furioşi care ocupă parcurile naţiunii? Aşa se explică faptul că, punând în paranteză ciocnirile spectaculoase cu poliţia şi arestările de pe teren, analizele americane le-au atribuit protestelor o importanţă istorică extraordinară. Revista Time a socotit Protestatarul, ca figură colectivă, drept personalitatea anului 2011, iar echivalenţa de mesaj justiţiar între Piaţa Tahrir, Plaza del Sol, Zuccotti Park sau Piaţa Syntagma a fost socotită automat şi o echivalenţă de efect.
-
Numărul cererilor de ajutoare de şomaj din SUA a scăzut la minimul ultimilor patru ani
Departamentul Muncii a anunţat scăderea numărului de solicitări cu 13.000, la 348.000, cel mai redus nivel atins după martie 2008. Analiştii anticipau că numărul cererilor va creşte la 365.000. Datele aferente săptămânii precedente au fost revizuite în urcare de la 358.000 la 361.000. Media ultimelor patru săptămâni a numărului de solicitări, considerată un indicator mai elocvent al tendinţei pieţei muncii, a scăzut cu 1.750, la 365.250, cel mai redus nivel după aprilie 2008.
-
UE către greci: acum tăiaţi şi pensiile!
Ca atare, guvernul elen va trebui să economisească 3 mld. euro în 2012 şi încă 10 mld. până în 2015, prin reducerea salariului minim cu 22% şi cu încă 10% pentru tinerii sub 25 de ani, îngheţarea indexărilor de lefuri până ce şomajul va fi redus de la 19% la mai puţin de 10%, reducerea la 3 ani a duratei maxime a contractelor colective de muncă, tăierea cu 2% a contribuţiilor angajatorilor la asigurările sociale şi cu 3% a celor plătite de angajaţi la fondul de asigurări sociale.
Singura cerinţă neacceptată, potrivit presei elene, a fost reducerea cu 15% a cheltuielilor cu pensiile. Creditorii i-au trasat însă Greciei un termen de 15 zile să găsească o altă zonă din buget din care să taie 300 mil. euro, posibil în domeniul apărării.
Ministerul pentru Reformă în Administraţie a anunţat deja că guvernul intenţionează să concedieze 15.000 de angajaţi din sectorul public şi să desfiinţeze sau să reducă numărul agenţiilor din sectorul public, până la sfârşitul acestui an. Guvernul are ca obiectiv ca numărul angajaţilor din sectorul public să fie redus cu 150.000 până la sfârşitul anului 2015.
Circa 3.500 de persoane au manifestat sâmbătă la Atena şi 4.000 la Salonic, la apelul sindicatelor, contra măsurilor de austeritate. Planul cu noile măsuri de restrângere a cheltuielilor va fi prezentat duminică în parlamentul elen.
-
Cum îi ajută mediul de afaceri pe tineri?
“Regulile capitalismului spun că există o rată mare de eşec la trecerea de la prima generaţie, a celui care a construit afacerea, la generaţia a doua, a copiilor. E vorba de o rată de eşec de 70%.” Vasile Iuga, country managing partner la compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers, susţinea în declaraţia sa ideea implicării sectorului privat în formele de învăţământ, dat fiind că “lacunele din educaţie costă anual România procente importante din PIB”. Potrivit şefului PwC, tinerii manageri profesionişti ar trebui să preia în actualul context economic frâiele afacerilor, însă expertiza lor lipseşte în cele mai multe din cazuri. Şi nu doar la nivel de management.
Mi-am petrecut o bună parte din ultimele două luni în preajma lui Călin Fusu în încercarea sa de a coopta un tânăr pe care să-l integreze în modelul său de business, ca parte a proiectului “125 de ani de inovaţie, 125 de reguli despre leadership”, realizat de Mercedes-Benz Clasa E. Sosit în România în anul 1990 de peste Prut, Fusu a reuşit să construiască unul dintre cele mai cunoscute businessuri din online-ul autohton, aflat mai ales în atenţia celor care îşi caută un job, prin bestjobs.ro, dar şi prin portalul neogen.ro. De curând a decis să se mute la Sofia pentru a creşte afacerea similară pe care o are în ţara vecină, experienţa sa devenind relevantă şi pentru ucenica pe care avea s-o recruteze. Principalele probleme pe care Fusu le-a sesizat la cei care doreau să-i devină ucenici au fost fie aşteptările nerealiste, fie lipsa unor cunoştinţe palpabile în domeniul în care voiau să lucreze. Printr-o selecţie pe site-ul său de recrutări a ales o tânără care studiază comunicare şi relaţii publice. Aşa a ajuns Gabriela Udeanu să lucreze la zumzi.ro, proiectul de cupoane de reduceri al omului de afaceri. Fusu îşi petrece cinci zile pe săptămână în Bulgaria unde a dezvoltat conceptele cu care a punctat şi în online-ul local, aşadar colaborarea lor s-a mutat în scurt timp de la Sofia la Sibiu şi apoi la Bucureşti. “Nu prea se pliază pe postul pe care i l-am propus, cel de om de vânzări, şi nu e ascultătoare. E independentă şi cu personalitate”, spunea Fusu despre ucenica sa. El explică faptul că mare parte din tinerii pe care i-a văzut vin cu foarte multe preconcepţii despre jobul pe care şi-l doresc – “unii vin cu idei corporatiste şi spun că într-o companie mare, dacă începi într-un domeniu, reuşeşti cu mare greutate să migrezi spre un alt sector” – însă ei compensează prin entuziasmul şi prospeţimea pe care o pot aduce în companie. O posibilă contribuţie la inflexibilitatea lor o are, în viziunea sociologului Alfred Bulai, sofisticarea educaţiei, odată cu apariţia studiilor postuniversitare, a programelor de master sau doctorat, prin care se amână contactul cu viaţa reală şi, deci, teama de a lua decizii ferme legate de carieră sau familie. “Prefer să extind termenul de mentorship dincolo de relaţia într-un singur sens mentor-ucenic: ucenicul va fi aruncat în apă şi va învăţa să înoate atât de la şefi, cât şi de la ceilalţi colegi. Simultan sper să învăţ şi eu ceva de la ucenic, dat fiind că deseori o abordare proaspătă face diferenţa între succes şi mediocritate”, spunea Fusu.
Vlad Nistor, decanul Facultăţii de Istorie din Universitatea din Bucureşti şi fost director al Institului Diplomatic Român, spune că unica soluţie pentru actuala generaţie de tineri care iese de pe băncile şcolii este profesionalismul şi hiperprofesionalismul. Cei care vor ajunge să găsească slujbe eficiente şi bine-plătite vor fi numai cei profesionişti dintre ei. “Nu cred că vreunul dintre noi poate să-şi imagineze cum va arăta lumea în cinci ani. Vor exista modificări fundamentale în structura globală a realităţilor sociale, lumea se va schimba fundamental în anii ce urmează”, anticipează Nistor. Generaţia tânără, spune el, e cea mai expusă la aceste schimbări, pentru că nu face parte din structura stabilă a statului şi nu are nici căi directe de a pătrunde în structura deja aşezată a societăţii. “Singura soluţie este capacitatea de adaptare la dinamismul secolului în care trăim, iar manifestarea certă a capacităţii de adaptare este hiperprofesionalismul”, mai spune Vlad Nistor, exprimându-şi temerea că societatea n-o să fie deloc de partea noii generaţii de tineri. Ce-i drept, n-a mai fost în stare de mult timp să-i integreze, iar date fiind actuala criză mondială şi problemele geopolitice globale, va fi şi mai puţin aptă să o facă.
Cum doar un sfert dintre absolvenţii de facultate mai reuşesc să lucreze în domeniul în care s-au pregătit, iar dintre studenţi, cel mult jumătate au un job, o legătură mai apropiată cu mediul de afaceri poate să le fie de mare ajutor pentru a lua contact cu realitatea, adeseori obstrucţionată de cunoştinţele teoretice din şcoli. Minusul de comunicare între cele două părţi e şi vina mediului de afaceri, spune şi antreprenorul Camelia Şucu, însă managerii care înţeleg că tinerii pot acumula mult mai uşor cunoştinţe proaspete, costă mai puţin şi sunt mai deschişi spre nou pot schimba radical felul cum funcţionează compania lor. Ce e tot mai clar e că viitorul nu va fi al celor inteligenţi, ci al celor care vor şti să se adapteze.
-
Ce avantaje va avea România prin aderarea la noul tratat fiscal al UE
“România se află în faţa unei opţiuni fundamentale: ce lăsăm copiilor noştri – lăsăm o casă sau o datorie? Dacă decidem să lăsăm o datorie, mergem înainte ca până în 1989, dar asta le vom lăsa moştenire – o datorie mare. Dacă decidem să le lăsăm o casă, mergem împreună cu cei 24, cărora, declarativ cel puţin, ne-am alăturat, prin declaraţia mea”, a afirmat şeful statului.
“Eu nu propun românilor un viitor de austeritate. Dacă noi intrăm în acest tratat, România va fi mult mai atractivă pentru investiţii decât a fost până acum şi România are şansa că este loc pentru investiţii, de la autostrăzi, minerit, termocentrale, hidrocentrale, orice se poate face în ţara asta şi asta înseamnă creştere economică sănătoasă. Dar să nu ne mai iluzionăm că putem genera prosperitate prin consum excesiv”, a subliniat Băsescu.
El a comentat, în context, declaraţia adoptată luni la Bruxelles de liderii europeni despre crearea de locuri de muncă. Una dintre priorităţi este stimularea angajării pe piaţa muncii, cu atenţie specială pentru tineri, prin măsuri pe care Comisia Europeană va trebui să le prezinte la Consiliul European din 1-2 martie. Este vizată creşterea oportunităţilor de angajare a tinerilor după terminarea studiilor, prin prezentarea unor oferte de angajare, opţiuni de continuare a studiilor, programe de ucenicie sau un stagiu într-o societate sau într-o instituţie. “Ucenicia, pe care noi tocmai am legiferat-o anul trecut, ce-i drept, prin asumarea răspunderii, prin noul Cod al Muncii, a devenit unul din obiectivele la nivel european”, a remarcat Traian Băsescu.
De asemenea, se vizează programe pentru reintroducerea în sistemul de formare a celor care au părăsit timpuriu şcoala – “un alt obiectiv pe care îl angajează chiar noua Lege a educaţiei din România, hulită, tot pentru că s-a făcut prin angajarea răspunderii”.
O altă prioritate se referă la consolidarea pieţei interne, care prevede că o ţară care nu a cheltuit toate fondurile alocate de Uniunea Europeană în exerciţiul bugetar 2007-2015 poate să utilizeze fondurile neangajate ca şi garanţie pentru creditare în vederea creării de locuri de muncă în întreprinderi mici şi mijlocii. De asemenea, Banca Europeană de Investiţii primeşte sarcină să declanşeze programe de creare de întreprinderi mici şi mijlocii în toate statele membre.
În privinţa unui plan de inhibare a delocalizării industriilor din Europa de către marile companii, plan dorit de România, subiectul va fi abordat la următorul Consiliu European, a mai spus Băsescu.
-
Băsescu: Ar trebui să găsim stimulente fiscale pentru ca marile industrii să nu se mai delocalizeze către Asia
Traian Băsescu participă luni la Consiliul European informal de la Bruxelles, unde va ridica subiectul delocalizării multinaţionalelor spre Asia, unde costurile cu forţa de muncă sunt mai mici.
“Sigur, în ceea ce ne priveşte, încă nu avem un proces de delocalizare alarmant, cu excepţia Nokia, care nici măcar nu s-a delocalizat, ci pur şi simplu s-a închis. Problema noastră este să creăm IMM-uri. Dar, dacă ne batem pentru libera circulaţie a forţei de muncă, trebuie să ştim că, indiferent ce se întâmplă în Franţa sau în Germania sau în Italia, afectează şi forţa de muncă din România, care-şi găseşte mai greu un loc de muncă”, a spus preşedintele.
“Până unde mergem cu delocalizarea? Pentru că numai IMM-urile nu pot rezolva problema ocupării forţei de muncă, mai ales că, priviţi în România, cea mai mare parte din IMM-uri sunt legate în funcţionarea lor de marile companii. Priviţi la Dacia, câte IMM antrenează pe orizontală! Priviţi la Şantierul Naval Constanţa sau Mangalia, sau la SIDEX Galaţi, sau la orice mare întreprindere! Dacă vom continua cu delocalizarea, în mod categoric nu vom putea crea atâtea IMM-uri încât să garantăm un nivel de ocupare a forţei de muncă mai bun la nivelul Uniunii Europene”, a adăugat şeful statului.
În context, el s-a referit la circulaţia liberă a forţei de muncă, remarcând că “vorbim de o piaţă unică europeană, dar România încă are restricţii pentru forţa de muncă în nouă state ale Uniunii Europene”. Ceea ce România doreşte de la Consiliul European este deci să fie adoptate măsuri de stimulare a creşterii economice – pe de o parte prin liberalizarea pieţei muncii la nivel european, pe de altă parte prin stimularea cu bani europeni a înfiinţării şi dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii.
“Dacă eurozona intră în recesiune, aşa cum mulţi analişti prognozează, în partea a doua a anului 2012, România va fi în dificultate şi creşterea noastră economică va fi frânată”, a avertizat preşedintele. Evaluările de creştere pentru 2012, care sunt în momentul de faţă legate de o cifră în jurul a 1,5% din PIB pentru anul acesta, au în vedere exact o posibilă recesiune în zona euro.
“Eu nu îi invit pe români să plece la muncă în străinătate, dar tot mai mult discutăm de o piaţă globală a forţei de muncă”, a precizat Traian Băsescu.
-
Frica de viitor, văzută de la Davos
Un interviu cu Anya Schiffrin, soţia economistului Joseph Stiglitz, publicat de Reuters cu câteva zile înainte de începerea reuniunii anuale de la Davos, a fixat într-o cheie uşor tabloidă reflecţiile ulterioare pe marginea utilităţii Forumului Economic Mondial: “nevestele de la Davos” sunt preocupate să-şi ia cu ele creme hidratante ca să facă faţă aerului de munte, tinerele nou-venite sunt mai înclinate să poarte tocuri înalte decât cizme antiderapante şi în general toată lumea bârfeşte discret despre beţiile şi aventurile nocturne ale onorabililor invitaţi la Forum de sex masculin.
Anya Schiffrin aprecia că Forumul e mai interesant în perioadele de revolte sociale, aşa încât anul acesta vor fi multe sesiuni despre protestele Occupy sau despre “primăvara arabă”; cu tâlc, soţia lui Stiglitz rememora însă o intervenţie de acum câţiva ani a unui participant la o sesiune despre încălzirea globală, care spunea că schimbarea climei are şi o parte bună pentru afaceri, fiindcă face mai uşoară forarea după petrol sub gheţari. În fine, zicea ea, “anul acesta vom vedea mai mulţi şefi de state cu vederi conservatoare, din moment ce aşa de puţine guverne democratice au supravieţuit alegerilor şi turbulenţelor din 2011”.
Ironia doamnei trimitea la un cinism latent al participanţilor la Forum, fie ei manageri, bancheri, analişti sau politicieni, cinism care s-a simţit încă dinainte ca lucrările să înceapă oficial. George Soros şi Nouriel Roubini s-au grăbit să revină în primplan cu previziuni catastrofice, în funcţie de obsesiile şi de interesele financiare ale fiecăruia (Soros: vine un război sau măcar o serie de tulburări sociale; Roubini: BCE trebuie să tipărească urgent bani, UE trebuie să accepte falimentul Greciei), iar preşedintele Goldman Sachs, Gary Cohn, a dezavuat îngrijorat ideea de impunere a unei taxe globale asupra tranzacţiilor financiare, ameninţând că efectul ei ar fi părăsirea Europei de marile grupuri bancare şi scumpirea serviciilor financiare pentru clienţi.
Instituirea taxei, pe care liderii Europei continentale se luptă s-o impună în 2013 pentru a descuraja tranzacţiile riscante şi a recupera o parte din banii cheltuiţi cu susţinerea băncilor, ar însemna, după Cohn, ca băncile cuminţi gen Goldman Sachs să abandoneze o serie de activităţi speculative cu grad mare de risc (şi cu câştiguri mari) în favoarea fondurilor speculative şi a “sectorului bancar gri”, pentru că “riscul va migra de la sectorul bancar reglementat spre cel opac, nereglementat”. Să admitem totuşi că nu era treaba lui Cohn să propună statelor o egalizare a terenului de luptă, printr-o extindere a reglementărilor şi asupra fondurilor speculative (chit că ideea e vehiculată încă de prin 2002, când The Economist trăgea semnale de alarmă asupra pericolului ca “sectorul opac, nereglementat” să provoace o criză de sistem).
Ideea avea să fie reluată aproape imediat la Forum de premierul britanic David Cameron, care a proclamat că introducerea taxei pe tranzacţiile financiare, tocmai când Europa se luptă să se menţină pe creştere economică, e “pur şi simplu o nebunie” ce va costa pierderea a mii de locuri de muncă (cert e că în City s-ar pierde într-adevăr destule). Nu doar taxa l-a enervat însă pe Cameron, ci birocraţia şi mulţimea de reglementări ale pieţei muncii şi ale comerţului din UE “impuse în numele protecţiei sociale”, tocmai când Uniunea are nevoie de locuri de muncă şi de capacitate de adaptare, ca să facă faţă concurenţei americane şi asiatice.
Explicaţia lui pentru faptul că zona euro, ca nucleu al UE, a pierdut teren în această concurenţă e că nu s-a format ca o uniune monetară sănătoasă, cu o bancă centrală care să susţină toată arhitectura financiară şi o bază de transferuri fiscale şi de instrumente de datorie comune. “Nu că zona euro nu le-ar avea pe toate acestea; problema e că nu are niciuna”, a spus Cameron, în râsetele sălii.
-
Numărul şomerilor a crescut în decembrie cu peste 6.000. Ce judeţe au avut cea mai mare rată a şomajului?
În ultima lună a anului trecut, rata şomajului a fost mai mare cu 0,06 puncte procentuale faţă de noiembrie şi mai mică decât cea din decembrie 2010 cu 1,75 puncte procentuale.
La agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă au fost înregistraţi până la sfârşitul lunii decembrie 461.013 de şomeri, cu 6.035 mai mult faţă de luna precedentă.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro