Tag: rezultate

  • Cât de important este browserul pe care il foloseşti pentru a avea o carieră de succes

    Poate şi voi v-aţi gândit, la fel ca şi economistul Michael Housman, că preferinţa pentru un anumit browser, fie că e Chrome sau Internet Explorer, este doar o chestiune de gust şi că în niciun caz nu există nicio corelaţie dintre preferinţa pentru utilizarea unui browser sau altul şi performanţa la locul de muncă. Housman s-a înşelat şi a rămas uimit când a văzut rezultatele.

    Michael Housman conducea un proiect care era menit să explice de ce unii angajaţi din serviciile de relaţii cu publicul îşi păstrau mai mult timp jobul decât alţii. A început cercetarea înarmat cu informaţii de la peste 30.000 de indivizi. Echipa sa a strâns informaţii şi despre browser-ul utilizat atunci când şi-au depus CV-ul pentru job.

    Acesta s-a gândit să verifice dacă alegerea unui browser putea să aibă legătura cu părăsirea unui job. Nu se aştepta să găsească mare lucru, dar când s-a uitat peste rezultate a rămas uimit: angajaţii care folosiseră Firefox sau Chrome şi-au păstrat slujbele cu 15% mai mult timp decât aceia care foloseau Internet Explorer sau Safari. Totuşi, Housman s-a gândit că este o coincindeţă şi a decis să facă şi o analiză în ceea ce priveşte absenţele de la serviciu: era cu 19% mai puţin probabil ca utilizatorii de Firefox şi Chrome să chiulească în comparaţie cu amatorii de Internet Explorer sau Safari.

    Ceea ce este mai interesant este că acelaşi lucru l-a descoperit şi când vine vorba de performanţa angajaţiilor: după 90 de zile de prezenţă la serviciu, utilizatorii de Firefox sau Chrome au atins niveluri de satisfacţie a consumatorilor pe care utilizatorii de IE sau Safari nu le-au atins decât după 120 de zile.

    Explicaţia?

    Nu browser-ul în sine i-a făcut să fie mai buni la job, ci alegerea unui alt browser semnalează că, potrivit lui Housman, cei care nu acceptă browserul dat pe tavă, care nu acceptă un şablon preinstalat, dau dovadă de iniţiativă căutând alte soluţii. Iar această mentalitate s-ar aplica şi în viaţa de zi cu zi, în carieră.

     

  • Vânzările Huawei au crescut cu 41% în primele 6 luni ale anului

    Livrările de smartphone-uri au ajuns la 60,56 milioane de unităţi, ceea ce reprezintă o creştere de 25%, în comparaţie cu primul semestru al lui 2015. Potrivit IDC, livrările globale de smartphone-uri în prima jumătate a lui 2016 au crescut cu doar 3,1%, astfel că ascensiunea Huawei a depăşit în mod semnificativ evoluţia pieţei.

    “Am observat o creştere rapidă atât în pieţe în care se vând în mod tradiţional modele high-end, precum Europa, cât şi în pieţe în plină dezvoltare precum Africa de Nord, Asia Centrală & America Latină.” a declarat Richard Yu, CEO-ul Huawei Consumer Business Group.

    În prima jumătate a lui 2016, Huawei Consumer Business Group şi-a optimizat structura veniturilor, iar creşterea pe pieţele externe este de 1,6 ori mai rapidă decât cea internă, din China.

    Potrivit datelor GFK, până la finalul lunii mai 2016, cota de piaţă Huawei la nivel global, pe piaţa de smartphone-uri, a ajuns la 11,4% . Pe piaţa smartphone-urilor cu valori cuprinse între 500-600 dolari, cota de piaţă Huawei a crescut cu 10%.

    Rezultate surprinzătoare s-au înregistrat cu precădere pe pieţele din Europa, iar pătrunderea pe piaţa produselor high-end a fost una de succes. Astfel, potrivit datelor GFK, cota de piaţă a Huawei a ajuns la peste 15% în unele ţări din Europa. În plus, în China, Huawei continuă să fie liderul de piaţă, cu o cotă de 18,6%, potrivit raportului GFK din luna iunie.

    În 2014, produsele şi serviciile Huawei au acoperit peste 170 de ţări, deservind mai mult de o treime din populaţia lumii. În 2014, Huawei s-a clasat pe locul al treilea în ceea ce priveşte livrările de smartphone-uri la nivel global. Compania deţine 16 centre R&D în ţări precum Germania, Suedia, Statele Unite ale Americii, Rusia, India şi China. Făcând parte din cele 3 filiale ale companiei Huawei, Huawei Consumer BG pune la dispoziţia consumatorilor săi telefoane mobile, dispozitive pentru acasă şi servicii cloud.

  • 6 lucruri care prezic slaba performanţă managerială

    Opinie de Viorel Panaite, managing partner Human Invest

    În ce fel i-aş putea sprijini pe managerii mei să se regleze şi singuri, să nu fiu eu nevoit să continuu la nesfârşit să le corectez atitudinile şi comportamentele?“ m-a întrebat un client, director executiv al unei companii cu care lucrăm de mai mulţi ani şi care este recunoscută drept lider al unui sector foarte competitiv în România. Am zece directori care îmi raportează direct. Vreau să ştie „de ce“ e important să aibă o metodă de autoreglare. Să ştie singuri „când“ şi „cum“ să se corecteze atunci când e necesar. Sunt adulţi, nu mai sunt copiii pe care să îi dădăcesc eu.“

    Clientul nostru vorbea cu multă energie şi puternic pătruns de această temă. Ne-a dat două luni să construim un program care să le dezvolte managerilor săi competenţe de autoreglare. Într-un astfel de demers, primul pas este să ştii la ce să fii atent: mulţi manageri se uită doar la rezultatele lor, dar o atitudine care activează şi favorizează maturizarea managerială înseamnă să îmbunătăţeşti constant şi modul în care ei obţin aceste rezultate.

    Iată mai jos doar şase zone esenţiale care ar putea prezice slaba performanţă managerială. Sunt lucruri pe care managerii trebuie să înveţe să le monitorizeze singuri, trebuie să exerseze să le autoevalueze şi să se autoregleze dacă vor să arate un nivel de responsabilitate managerială care să îi onoreze.

    NU REUŞEŞTI SĂ TE UIŢI LA ROLUL TĂU DE MANAGER PRIN PRISMA „DE CE“-ULUI PERSONAL.

    Există şanse să ai o performanţă slabă în orice misiune şi în orice rol pe care ţi-l asumi atunci când nu le faci ca o urmare firească a „de ce“-ului personal. Fiecare din noi trebuie să avem un „de ce exist?“ care dă sens la tot ceea ce facem, indiferent de rolul pe care îl avem. Calitatea acestui „de ce“ ne dă voinţă, determinare, disponibilitate pentru îmbunătăţiri constante, capacitate pentru muncă susţinută şi multe altele. În cazul nostru, un manager arată semne de maturitate când îşi aliniază „de ce“-ul pentru care acceptă acest rol la „de ce-ul“ personal care îi dă sens şi semnificaţie în viaţă. Fie că lucrezi într-o companie privată sau într-o instituţie publică, capacitatea de a realiza această aliniere e unul din cele mai importante semne care prezic nivelul performanţei.

    E modul prin care generăm energie constructivă în viaţa personală şi profesională, e modul prin care ne găsim echilibru şi personal, şi profesional. E modul prin care contribuim la construirea comunităţilor din care facem parte. E modul prin care ne găsim motivaţia care să ne inspire în rolul de manager şi astfel să îi inspirăm şi pe cei din echipa pe care o conducem. Un „de ce exist?“ de calitate slabă şi care nu susţine motivele pentru care ai ales un rol de manager prezice o performanţă mediocră.

    NU ÎNŢELEGI CE ROL JOACĂ VALORILE ÎN PERFORMANŢĂ.

    E imposibil ca oricine să facă performanţă, să aibă succes, ca specialist sau ca manager, când nu înţelege corelaţia dintre valori şi performanţă, la nivel individual şi de grup. Vei fi managerul pe care nici tu nu ai dori să-l ai atunci când neglijezi preocuparea pentru creşterea calităţii valorilor. Unele valori aduc curaj, răbdare, responsabilitate, dorinţa de îmbunătăţire continuă, colaborare şi îţi ridică standardele personale şi profesionale. Altele aduc frică, pasivitate, mândrie, lene, agitaţie, individualism – şi îţi coboară standardele. De exemplu, dacă „sprijinul reciproc“ este o valoare comună declarată, e simplu să ştii dacă reuşeşti sau nu să faci asta, uitându-te la şedinţele pe care le ţii.

    Faci referire explicit la această valoare pentru a întări un proces colaborativ de luare a deciziei? Faci explicit referire la ea pentru a da spaţiu şi pentru vocile mai retrase sau pentru a-i opri pe cei mai vocali? Inviţi la soluţionarea unor conflicte cu parteneri externi organizaţiei sau cu alte departamente interne, punând în centru această valoare? E simplu să observi într-o sedinţă ce valori stau la baza deciziilor şi comportamentelor tale zilnice, pentru a şti de unul singur dacă te ridici la standardele de manager la care ai declarat că aspiri să ajungi.

    ASCULŢI PENTRU TINE ŞI NU PENTRU CELĂLALT.

    Întreabă-te frecvent: ascult ca să cresc autonomia celuilalt, să îl sprijin să înveţe să îşi rezolve în viitor tot mai independent problemele, să-şi dezvolte imaginaţia, să fie mai creativ şi mai responsabil? Sau ascult pentru mine – ca să mă asigur că am toate informaţiile, ca să înţeleg situaţia şi să îi spun celuilalt soluţia mea? Cu cât mai frecvent asculţi pentru tine, cu atât mai frecvent şi ai şanse să îţi ratezi misiunea managerială: aceea de a-i forma şi a-i dezvolta pe cei din jur ca indivizi maturi şi profesionişti autonomi. Scopul cu care asculţi într-o şedinţă este de a suştine echipa să lucreze mai colaborativ şi să îţi ofere propuneri de decizii la care echipa a ajuns prin consens. Când în majoritatea şedinţelor asculţi dezbateri în care se caută vinovaţi (acestea ambalate inteligent în „discuţii de analiză“) sau îi asculţi pe cei care caută atenţie, poţi şti dinainte că nu îţi faci bine rolul managerial.

    CALITATEA RELAŢIILOR CU CEI DIN ECHIPĂ ESTE PREA SCĂZUTĂ CA SĂ POŢI OFERI FEEDBACK, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI ACCEPTATE.

    Observă momentele de feedback, momentele în care faci sugestii şi recomandări celor din echipă: cum se raportează aceştia la ele? Mimează interesul pentru aceste lucruri? Se prefac interesaţi, spun că sunt de acord, spun ca tine – dar ulterior, prin ceea ce fac, pare că nu le pasă deloc? Eşuezi aproape sigur ca manager atunci când nu eşti preocupat de calitatea relaţiilor cu cei din echipă: oricât de bine ai stăpâni tehnicile de a da feedback, de a face recomandări, de a recunoaşte contribuţiile, şi oricât ai încerca, sentimentul celor din echipă va fi: „Managerul meu nu îmi oferă feedback“ sau „Managerul meu nu ştie să ofere feedback constructiv“.

    AI ŞANSE MARI SĂ EŞUEZI CA MANAGER ATUNCI CÂND NU AI AGREAT AŞTEPTĂRILE RECIPROCE.

    La ce să se aştepte de la tine oamenii din echipă? La ce te aştepţi tu de la ei? Sunt două întrebări simple care fac parte din conversaţiile esenţiale ale oricărui manager: aşteptările trebuie clarificate în termeni de valori şi scop, procese de lucru şi rezultate specifice urmărite. Doar după ce ai aceste lucruri poţi redirecţiona şi îndrepta constructiv pe cineva când acesta deraiază de la standardele agreate. Absenţa conversaţiilor despre aşteptările reciproce face dificilă comunicarea, duce la acumulare de tensiuni, contribuie mult la scăderea productivităţii manageriale şi calitatea vieţii în echipă. Când ai avut ultima conversaţie cu echipa despre clarificarea sau reconfirmarea aşteptărilor reciproce privind scopul comun, valorile colective, procesele de lucru şi rezultatele specifice de business urmărite?

    CALITATEA SCĂZUTĂ A CONVERSAŢIILOR TALE MANAGERIALE PREZICE SLABA PERFORMANŢĂ MANAGERIALĂ.

    Cum îţi observi şi îţi verifici singur calitatea dialogurilor? E foarte simplu: aşa cum face şi un departament de calitate al unei organizaţii când măsoară calitatea produselor şi serviciilor. Are standarde pe care şi le-a definit şi indicatori pe care îi urmăreşte.

    Poţi învăţa pentru început structurile conversaţiilor cheie, apoi observi cum le foloseşti în practică: conversaţia pentru definirea unui scop care să motiveze, conversaţia pentru recunoaşterea progreselor şi a contribuţiilor, conversaţia de redirecţionare şi conversaţia de debriefing. Sunt conversaţiile manageriale de bază, iar stăpânirea lor este obligatorie, aşa cum este şi tabla înmulţirii în viaţa de zi cu zi.

    Calitatea execuţiei manevrelor de bază la şoferi (depăşirile, adaptarea vitezei la condiţiile de drum) sau calitatea execuţiilor de bază în fotbal (pasele cu latul, stopul şi preluările, organizarea în teren etc.) sunt genul de lucruri care prezic nivelul performanţei în acel rol. La fel şi în rolul de manager: calitatea execuţiei celor şase procese de mai sus prezice evoluţia performanţei tale manageriale.

  • 6 lucruri care prezic slaba performanţă managerială

    Opinie de Viorel Panaite, managing partner Human Invest

    În ce fel i-aş putea sprijini pe managerii mei să se regleze şi singuri, să nu fiu eu nevoit să continuu la nesfârşit să le corectez atitudinile şi comportamentele?“ m-a întrebat un client, director executiv al unei companii cu care lucrăm de mai mulţi ani şi care este recunoscută drept lider al unui sector foarte competitiv în România. Am zece directori care îmi raportează direct. Vreau să ştie „de ce“ e important să aibă o metodă de autoreglare. Să ştie singuri „când“ şi „cum“ să se corecteze atunci când e necesar. Sunt adulţi, nu mai sunt copiii pe care să îi dădăcesc eu.“

    Clientul nostru vorbea cu multă energie şi puternic pătruns de această temă. Ne-a dat două luni să construim un program care să le dezvolte managerilor săi competenţe de autoreglare. Într-un astfel de demers, primul pas este să ştii la ce să fii atent: mulţi manageri se uită doar la rezultatele lor, dar o atitudine care activează şi favorizează maturizarea managerială înseamnă să îmbunătăţeşti constant şi modul în care ei obţin aceste rezultate.

    Iată mai jos doar şase zone esenţiale care ar putea prezice slaba performanţă managerială. Sunt lucruri pe care managerii trebuie să înveţe să le monitorizeze singuri, trebuie să exerseze să le autoevalueze şi să se autoregleze dacă vor să arate un nivel de responsabilitate managerială care să îi onoreze.

    NU REUŞEŞTI SĂ TE UIŢI LA ROLUL TĂU DE MANAGER PRIN PRISMA „DE CE“-ULUI PERSONAL.

    Există şanse să ai o performanţă slabă în orice misiune şi în orice rol pe care ţi-l asumi atunci când nu le faci ca o urmare firească a „de ce“-ului personal. Fiecare din noi trebuie să avem un „de ce exist?“ care dă sens la tot ceea ce facem, indiferent de rolul pe care îl avem. Calitatea acestui „de ce“ ne dă voinţă, determinare, disponibilitate pentru îmbunătăţiri constante, capacitate pentru muncă susţinută şi multe altele. În cazul nostru, un manager arată semne de maturitate când îşi aliniază „de ce“-ul pentru care acceptă acest rol la „de ce-ul“ personal care îi dă sens şi semnificaţie în viaţă. Fie că lucrezi într-o companie privată sau într-o instituţie publică, capacitatea de a realiza această aliniere e unul din cele mai importante semne care prezic nivelul performanţei.

    E modul prin care generăm energie constructivă în viaţa personală şi profesională, e modul prin care ne găsim echilibru şi personal, şi profesional. E modul prin care contribuim la construirea comunităţilor din care facem parte. E modul prin care ne găsim motivaţia care să ne inspire în rolul de manager şi astfel să îi inspirăm şi pe cei din echipa pe care o conducem. Un „de ce exist?“ de calitate slabă şi care nu susţine motivele pentru care ai ales un rol de manager prezice o performanţă mediocră.

    NU ÎNŢELEGI CE ROL JOACĂ VALORILE ÎN PERFORMANŢĂ.

    E imposibil ca oricine să facă performanţă, să aibă succes, ca specialist sau ca manager, când nu înţelege corelaţia dintre valori şi performanţă, la nivel individual şi de grup. Vei fi managerul pe care nici tu nu ai dori să-l ai atunci când neglijezi preocuparea pentru creşterea calităţii valorilor. Unele valori aduc curaj, răbdare, responsabilitate, dorinţa de îmbunătăţire continuă, colaborare şi îţi ridică standardele personale şi profesionale. Altele aduc frică, pasivitate, mândrie, lene, agitaţie, individualism – şi îţi coboară standardele. De exemplu, dacă „sprijinul reciproc“ este o valoare comună declarată, e simplu să ştii dacă reuşeşti sau nu să faci asta, uitându-te la şedinţele pe care le ţii.

    Faci referire explicit la această valoare pentru a întări un proces colaborativ de luare a deciziei? Faci explicit referire la ea pentru a da spaţiu şi pentru vocile mai retrase sau pentru a-i opri pe cei mai vocali? Inviţi la soluţionarea unor conflicte cu parteneri externi organizaţiei sau cu alte departamente interne, punând în centru această valoare? E simplu să observi într-o sedinţă ce valori stau la baza deciziilor şi comportamentelor tale zilnice, pentru a şti de unul singur dacă te ridici la standardele de manager la care ai declarat că aspiri să ajungi.

    ASCULŢI PENTRU TINE ŞI NU PENTRU CELĂLALT.

    Întreabă-te frecvent: ascult ca să cresc autonomia celuilalt, să îl sprijin să înveţe să îşi rezolve în viitor tot mai independent problemele, să-şi dezvolte imaginaţia, să fie mai creativ şi mai responsabil? Sau ascult pentru mine – ca să mă asigur că am toate informaţiile, ca să înţeleg situaţia şi să îi spun celuilalt soluţia mea? Cu cât mai frecvent asculţi pentru tine, cu atât mai frecvent şi ai şanse să îţi ratezi misiunea managerială: aceea de a-i forma şi a-i dezvolta pe cei din jur ca indivizi maturi şi profesionişti autonomi. Scopul cu care asculţi într-o şedinţă este de a suştine echipa să lucreze mai colaborativ şi să îţi ofere propuneri de decizii la care echipa a ajuns prin consens. Când în majoritatea şedinţelor asculţi dezbateri în care se caută vinovaţi (acestea ambalate inteligent în „discuţii de analiză“) sau îi asculţi pe cei care caută atenţie, poţi şti dinainte că nu îţi faci bine rolul managerial.

    CALITATEA RELAŢIILOR CU CEI DIN ECHIPĂ ESTE PREA SCĂZUTĂ CA SĂ POŢI OFERI FEEDBACK, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI ACCEPTATE.

    Observă momentele de feedback, momentele în care faci sugestii şi recomandări celor din echipă: cum se raportează aceştia la ele? Mimează interesul pentru aceste lucruri? Se prefac interesaţi, spun că sunt de acord, spun ca tine – dar ulterior, prin ceea ce fac, pare că nu le pasă deloc? Eşuezi aproape sigur ca manager atunci când nu eşti preocupat de calitatea relaţiilor cu cei din echipă: oricât de bine ai stăpâni tehnicile de a da feedback, de a face recomandări, de a recunoaşte contribuţiile, şi oricât ai încerca, sentimentul celor din echipă va fi: „Managerul meu nu îmi oferă feedback“ sau „Managerul meu nu ştie să ofere feedback constructiv“.

    AI ŞANSE MARI SĂ EŞUEZI CA MANAGER ATUNCI CÂND NU AI AGREAT AŞTEPTĂRILE RECIPROCE.

    La ce să se aştepte de la tine oamenii din echipă? La ce te aştepţi tu de la ei? Sunt două întrebări simple care fac parte din conversaţiile esenţiale ale oricărui manager: aşteptările trebuie clarificate în termeni de valori şi scop, procese de lucru şi rezultate specifice urmărite. Doar după ce ai aceste lucruri poţi redirecţiona şi îndrepta constructiv pe cineva când acesta deraiază de la standardele agreate. Absenţa conversaţiilor despre aşteptările reciproce face dificilă comunicarea, duce la acumulare de tensiuni, contribuie mult la scăderea productivităţii manageriale şi calitatea vieţii în echipă. Când ai avut ultima conversaţie cu echipa despre clarificarea sau reconfirmarea aşteptărilor reciproce privind scopul comun, valorile colective, procesele de lucru şi rezultatele specifice de business urmărite?

    CALITATEA SCĂZUTĂ A CONVERSAŢIILOR TALE MANAGERIALE PREZICE SLABA PERFORMANŢĂ MANAGERIALĂ.

    Cum îţi observi şi îţi verifici singur calitatea dialogurilor? E foarte simplu: aşa cum face şi un departament de calitate al unei organizaţii când măsoară calitatea produselor şi serviciilor. Are standarde pe care şi le-a definit şi indicatori pe care îi urmăreşte.

    Poţi învăţa pentru început structurile conversaţiilor cheie, apoi observi cum le foloseşti în practică: conversaţia pentru definirea unui scop care să motiveze, conversaţia pentru recunoaşterea progreselor şi a contribuţiilor, conversaţia de redirecţionare şi conversaţia de debriefing. Sunt conversaţiile manageriale de bază, iar stăpânirea lor este obligatorie, aşa cum este şi tabla înmulţirii în viaţa de zi cu zi.

    Calitatea execuţiei manevrelor de bază la şoferi (depăşirile, adaptarea vitezei la condiţiile de drum) sau calitatea execuţiilor de bază în fotbal (pasele cu latul, stopul şi preluările, organizarea în teren etc.) sunt genul de lucruri care prezic nivelul performanţei în acel rol. La fel şi în rolul de manager: calitatea execuţiei celor şase procese de mai sus prezice evoluţia performanţei tale manageriale.

  • Cine este favoritul să câştige alegerile prezidenţiale din SUA

    Folosind date istorice privind modul în care au votat statele federale, dar şi rezultatele a circa 300 de sondaje de opinie efectuate începând cu mijlocul lunii aprilie, modelul de calcul îl dă câştigător pe acest candidat.  Utilizând acelaşi model de calcul, rezulta că Bill Clinton ar fi avut mai puţin de 20% şanse de deveni preşedinte în 1992, cu aproximativ patru luni înainte de alegeri. O lună mai târziu, după Convenţia Partidului Democrat, modelul îl dădea drept probabil câştigător pe Bill Clinton, cu 84% şanse de succes.

    Vezi aici cine este favoritul să câştige alegerile prezidenţiale

     

  • ADMITERE LICEU 2016. Rezultatele primei etape a repartizării computerizate în învăţământul liceal. Topul celor mai bune licee din ţară

    “Dintre cei 119.578 de elevi care au completat fişe de înscriere, au fost repartizaţi 118.661 (99,2%) de elevi, conform uneia dintre opţiunile exprimate. Dintre aceştia, 70.692 (51,48%) de elevi au ales filiera teoretică, iar 47.969 de elevi au optat pentru filiera tehnologică. Numărul total de opţiuni selectate de către candidaţi a fost de 1.792.870, ceea ce conduce la o medie de 15 opţiuni/elev. 971 de elevi nu au putut fi repartizaţi, deoarece nu au completat suficiente opţiuni care să le permită încadrarea într-o unitate de învăţământ liceal. Aceştia vor intra în a doua etapă a repartizării, programată în data de 28 iulie”, anunţă Ministerul Educaţiei într-un comunicat de presă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • EDU.RO – REZULTATE BACALAUREAT 2016, după contestaţii. Procentul final de promovare este de 68,1 la sută

    UPDATE 12:30 Procentul final de promovare a examenului de bacalaureat este de 68,1 la sută

    Procentul final de promovare a examenului de bacalaureat este de 68,1 la sută, după soluţionarea contestaţiilor, rezultatele finale ale examenului fiind publicate sâmbătă pe bacalaureat.edu.ro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Românii mănâncă mai des la restaurant decât polonezii

    Numărul românilor care preferă să mănânce la restaurant este cu 40% mai mare decât al polonezilor, potrivit unui studiu comparativ realizat de lanţul de restaurante de origine poloneză Gusto Dominium. Totodată, acelaşi studiu arată că românii îi depăşesc pe polonezi cu circa 10 procente în ce priveşte notele de plată achitate la restaurante.  

    Astfel, potrivit rezultatelor studiului, aproximativ 300 de persoane ajung zilnic în restaurantele Gusto Dominium din România, în timp ce traficul mediu zilnic din locaţiile din Polonia este de circa 200 persoane. Mai mult, şi notele de plată ale românilor sunt mai mari, bonul mediu în restaurantele de pe plan local fiind de 60 lei, în timp ce polonezii se situează în jurul valorii de 55 lei.

    De asemenea, 70% din totalul sortimentelor de pizza preparate în cadrul celor opt locaţii Gusto Dominium de pe plan local sunt servite în incinta restaurantelor, în timp ce doar 30% sunt livrate la domiciliul ori la biroul clienţilor. Pe de altă parte, în Polonia, doar 35% dintre clienţi preferă să iasă la restaurant, restul optând pentru delivery. De altfel, în ceea ce priveşte modalitatea de comandă, polonezii aleg, în proporţie de 70%, solicitările telefonice, deşi, spre deosebire de români, au la dispoziţie şi posibilitatea de a comanda online direct de la restaurant.

    „În ambele cazuri, pizza rămâne preparatul preferat, iar gustul dulce al mâncărurilor primează. În plus, remarcăm apetitul ambelor popoare pentru carne, doar 20% dintre preparatele comandate fiind vegane atât în România, cât şi în Polonia. De asemenea, pe lângă afinitatea pentru dulce, la români observăm şi o înclinaţie către mâncărurile picante, în timp ce polonezii optează des şi pentru sortimente culinare care conţin usturoi”, a declarat Lukasz Kuzniar, director de dezvoltare al Gusto Dominium România.

    În  ce priveşte cea mai aglomerată perioadă a zilei, în restaurantele din România, cel mai mare trafic se observă în intervalul prânzului, în timp ce locaţiile poloneze se bucură de mai mulţi clienţi după terminarea programului de lucru.Referitor la criteriile în funcţie de care clienţii aleg un restaurant, reprezentantul companiei explică faptul că, atât în cazul românilor, cât şi al polonezilor, cel mai important aspect este amplasarea spaţiului în apropierea unui centru de interes, fie acesta locul în care îşi desfăşoară activitatea, un complex comercial sau un spaţiu destinat divertismentului.

    La nivelul asemănărilor dintre cele două popoare, studiul Gusto Dominium arată că, în ambele cazuri, cel mai activ segment de clienţi este reprezentant de persoane cu vârste cuprinse între 25-50 ani, bărbaţi şi femei în egală măsură, care au un loc stabil de muncă şi obţin venituri medii spre mari. Dintre aceştia, bărbaţii sunt cei care oferă mai des bacşiş ospătarilor, valoarea acestuia reprezentând în ambele ţări circa 10-15% din totalul comenzii.

    „În acest sens, menţionăm că diferenţa dintre zlotul polonez şi leul românesc este infimă, de doar 0,02 lei. Astfel, deşi valoarea bacşişului este egală în cele două cazuri analizate, românii ajung totuşi să scoată mai mulţi bani din buzunare, întrucât şi notele lor de plată sunt mai mari, comparativ cu ale polonezilor. Singura diferenţă se remarcă la nivel de TVA, însă conform legislaţiei în vigoare, România s-a apropiat de Polonia”, a completat  Lukasz Kuzniar.

    Reţeaua de restaurante Gusto Dominium a fost lansată pe piaţa locală în 2007. Reţeaua cuprinde, în acest moment, opt locaţii în Bucureşti şi una în Ploieşti. Compania este parte a grupului Gusto Dominium din Polonia, business ce a fost înfiinţat în 1993 şi deţine 70 de restaurante pe piaţa poloneză. Grupul a raportat anul trecut afaceri de 16,4 milioane de euro, din care două milioane de euro au fost realizate în România.

     

  • Românii mănâncă mai des la restaurant decât polonezii

    Numărul românilor care preferă să mănânce la restaurant este cu 40% mai mare decât al polonezilor, potrivit unui studiu comparativ realizat de lanţul de restaurante de origine poloneză Gusto Dominium. Totodată, acelaşi studiu arată că românii îi depăşesc pe polonezi cu circa 10 procente în ce priveşte notele de plată achitate la restaurante.  

    Astfel, potrivit rezultatelor studiului, aproximativ 300 de persoane ajung zilnic în restaurantele Gusto Dominium din România, în timp ce traficul mediu zilnic din locaţiile din Polonia este de circa 200 persoane. Mai mult, şi notele de plată ale românilor sunt mai mari, bonul mediu în restaurantele de pe plan local fiind de 60 lei, în timp ce polonezii se situează în jurul valorii de 55 lei.

    De asemenea, 70% din totalul sortimentelor de pizza preparate în cadrul celor opt locaţii Gusto Dominium de pe plan local sunt servite în incinta restaurantelor, în timp ce doar 30% sunt livrate la domiciliul ori la biroul clienţilor. Pe de altă parte, în Polonia, doar 35% dintre clienţi preferă să iasă la restaurant, restul optând pentru delivery. De altfel, în ceea ce priveşte modalitatea de comandă, polonezii aleg, în proporţie de 70%, solicitările telefonice, deşi, spre deosebire de români, au la dispoziţie şi posibilitatea de a comanda online direct de la restaurant.

    „În ambele cazuri, pizza rămâne preparatul preferat, iar gustul dulce al mâncărurilor primează. În plus, remarcăm apetitul ambelor popoare pentru carne, doar 20% dintre preparatele comandate fiind vegane atât în România, cât şi în Polonia. De asemenea, pe lângă afinitatea pentru dulce, la români observăm şi o înclinaţie către mâncărurile picante, în timp ce polonezii optează des şi pentru sortimente culinare care conţin usturoi”, a declarat Lukasz Kuzniar, director de dezvoltare al Gusto Dominium România.

    În  ce priveşte cea mai aglomerată perioadă a zilei, în restaurantele din România, cel mai mare trafic se observă în intervalul prânzului, în timp ce locaţiile poloneze se bucură de mai mulţi clienţi după terminarea programului de lucru.Referitor la criteriile în funcţie de care clienţii aleg un restaurant, reprezentantul companiei explică faptul că, atât în cazul românilor, cât şi al polonezilor, cel mai important aspect este amplasarea spaţiului în apropierea unui centru de interes, fie acesta locul în care îşi desfăşoară activitatea, un complex comercial sau un spaţiu destinat divertismentului.

    La nivelul asemănărilor dintre cele două popoare, studiul Gusto Dominium arată că, în ambele cazuri, cel mai activ segment de clienţi este reprezentant de persoane cu vârste cuprinse între 25-50 ani, bărbaţi şi femei în egală măsură, care au un loc stabil de muncă şi obţin venituri medii spre mari. Dintre aceştia, bărbaţii sunt cei care oferă mai des bacşiş ospătarilor, valoarea acestuia reprezentând în ambele ţări circa 10-15% din totalul comenzii.

    „În acest sens, menţionăm că diferenţa dintre zlotul polonez şi leul românesc este infimă, de doar 0,02 lei. Astfel, deşi valoarea bacşişului este egală în cele două cazuri analizate, românii ajung totuşi să scoată mai mulţi bani din buzunare, întrucât şi notele lor de plată sunt mai mari, comparativ cu ale polonezilor. Singura diferenţă se remarcă la nivel de TVA, însă conform legislaţiei în vigoare, România s-a apropiat de Polonia”, a completat  Lukasz Kuzniar.

    Reţeaua de restaurante Gusto Dominium a fost lansată pe piaţa locală în 2007. Reţeaua cuprinde, în acest moment, opt locaţii în Bucureşti şi una în Ploieşti. Compania este parte a grupului Gusto Dominium din Polonia, business ce a fost înfiinţat în 1993 şi deţine 70 de restaurante pe piaţa poloneză. Grupul a raportat anul trecut afaceri de 16,4 milioane de euro, din care două milioane de euro au fost realizate în România.

     

  • REZULTATE BACALAUREAT 2016. Când se publică pe EDU.RO notele la examenul de Bacalaureat

    Afişarea primelor rezultate al examenului naţional Bacalaureat 2016 este prevăzută pentru data de 12 iulie (până la ora 16.00). În aceeaşi zi vor putea fi depuse contestaţiile, în intervalul orar 16.00-20.00. Rezultatele finale la BAC 2016 vor fi făcute publice la data de 16 iulie.

    Prima etapă a examenului de Bacalaureat 2016 s-a desfăşurat în perioada 13-15 iunie, cu evaluarea competenţelor linvistice de comunicare în limba română. În urma datelor publicate de Ministerul Educaţiei, peste 81.000 de elevi au obţinut certificatul de utilizator experimentat la această probă, peste 23.000 pe cel de utilizator avansat, în timp ce peste 9.000 au primit certificatul de utilizator mediu.

    În săptămâna 27 iunie – 1 iulie, candidaţii au susţinut proba de evaluare a competenţelor lingvistice într- o limbă de circulaţie internaţională, constând în înţelegerea unui text audiat, cu durata de 20 de minute, în cadrul căreaia au fost evaluate competenţele privind receptarea textului audiat, o probă scrisă cu durata de 120 de minute, în cadrul căreia s-au evaluat competenţele privind recepratea textului citit şi producerea de mesaje scrise şi o probă orală, cu durata de 10-15 minute, în cadrul căreia au fost evaluate competenţele privind producerea de mesaje orale şi interacţiunea orală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro