BusinessMagazin

Tag: pasiune

  • Managerii despre generaţia Y la muncă. Adrian Cojocar, Intercapital Investment Management: “Cred că cel mai mult îşi doresc succesul construit pe o pasiune personală”

    BM: Ce pondere (aproximativa) au tinerii în compania pe care o conduci?

    R:77%

    BM: Cum este sa fii sef de Generatia Y, fiind un reprezentant al acestei generatii?

    R: Este o realizare personala dar in acelasi timp si o provocare.

    Ca tanar ajuns director general simti ca trebuie sa depui mai mult efort ca sa te ridici la asteptarile celor din jur comparativ cu o persoana mai varsnica, ce inspira experienta si incredere doar prin simplul aspect.

    BM: Care sunt principalele caracteristici ale generatiei Y, din punctul dvs. de vedere?

    Cei din generatia Y s-au nascut antreprenori. Aproape toti vor sa inceapa o afacere proprie si renunta cu greu la acest vis pentru a ocupa pozitii intr-o companie care sa le ofere venitul stabil de care au nevoie.

    BM: Care sunt punctele forte si slabiciunile reprezentantilor generatiei dvs.?

    R: Stim sa cautam informatiile de care avem nevoie si de aceea sa le accesam mult mai repede, avem o capacitate mai mare de a acumula cunostinte, ne adaptam mai repede la mediul dinamic de business. In acelasi timp suntem mai putin rigizi, avem idei mai creative, suntem mai indrazneti cand vine vorba de punerea in practica a unor idei noi si asta poate sa deschida multe oportunitati.

    Avem mai putina rabdare, vrem sa vedem rezultate intr-un timp poate prea scurt. Nu am trecut prin multe esecuri astfel incat sa invatam sa le gestionam, ceea ce poate fi un dezavantaj.

    BM: Sunt ei diferiti de generatiile  X (1960 – 1980) sau Baby Boomers (1940 – 1960)?

    R: Generatia X incearca sa tina pasul cu noile tehnologii si tendinte dar intampina uneori dificultati in a se adapta. Acestia imbina tehnicile consevatoare cu noile tehnologii. Generatia Y in schimb vrea sa utilizeze imediat orice metoda de comunicare nou aparuta sau tehnologie.

    BM: Cat cantaresc pentru tineri cariera, provocarea, pasiunea, succesul, loialitatea fata de companie?

    R: Cred ca cel mai mult isi doresc succesul si daca se poate construit pe o pasiune personala.

    BM: A adus Generatia Y schimbari in organizatia pe care o conduci?

    R: Compania pe care o conduc in prezent a fost construita de la zero de un grup de tineri, care au demonstrat ca sunt capabili sa puna pe picioare un business de succes in domeniul investiilor, intr-o perioada in care piata era oarecum intr-o faza incipienta si erau multe necunoscute.

    BM: Ce schimbari ai facut/intentionezi sa faci pentru a adapta organizatia la nevoile lor?

    R: Compania noastra are in general un public tinta mai matur pentru ca ei sunt cei care de obicei se gandesc cum sa-si creasca disponibilitatile pe care le-au acumulat de-a lungul vietii. Cu toate aceastea am luat masuri si pentru a ne apropia de cei din generatia mai tanara, care va avea in curand aspiratii investitionale. Pentru ca noi, tinerii, suntem orientati catre comunicarea online, am demarat primii pasi pentru a construi o comunitate de fani pe Facebook, care ii tine la curent cu noutatile noastre si in acelasi timp ne oferta oportunitatea de a primi feedback din partea lor pentru a ne imbunatati serviciile.

    BM: Cum crezi ca va evolua piata muncii?

    Va fi o concurenta mai acerba pe piata muncii, in conditiile tendintei de orientare antreprenoriala a tinerilor, si vor castiga cei care se vor adapta mai repede si vor inova produse si servicii care sa aiba succes in randul publicului larg sau unei nise de piata.

    BM: Dincolo de piata muncii, care vor fi schimbarile pe care le aduc tinerii in societate?

    Noile tehnologii de comunicare dau posibilitatea tinerilor sa-si gaseasca comunitati cu aceleasi principii si sa se uneasca. Acestea le ofera o forta de mobilizare cu care ar putea sa-si impuna ideile si sa aduca schimbarile pe care si le doresc in societate.

     

     

  • Pasiunea secretă a lui Ioan Niculae. Cel mai bogat om din România îşi ia doar prietenii apropiaţi

    Cel mai bogat om din România, Ioan Niculae, proprietarul grupului Interagro, este cunoscut datorită pasiunii sale pentru vânătoare. Imperiul de la Zimnicea cuprinde, la 15 kilometri de oraş, un domeniu de 11.000 de hectare, unde Niculae vânează iepuri şi mistreţi. Merge la vânătoare cu foşti colegi de-ai săi din echipa de fotbal Astra Giurgiu, pe care i-a şi angajat între timp. În rest, rareori invită pe cineva la vânătoare, dintre cei mai apropiaţi prieteni. Spune că nu îi place să organizeze vânători: „Orice fac, eu fac doar pentru mine”.

    De câţiva ani, Ioan Niculae nu se mai bucură de pasiunea sa doar în România, iar concediul de vară şi-l petrece la mii de kilometri distanţă, în Africa, unde împuşcă antilope sau rinoceri. O excursie de zece zile în Africa îl costă pe miliardar mai bine de 10.000 de dolari, preţul unui trofeu variind între 200 şi 5.000 de dolari, potrivit informaţiilor disponibile pe site-urile de profil. La întoarcerea din Africa, Niculae  primeşte cel mai mare trofeu, pe care îl păstrează în colecţia sa personală. Presa vehiculează şi informaţii referitoare la achiziţia unui TAB casat de armată pe care îl foloseşte în jurul cabanei de vânătoare de la Zimnicea, unde îşi petrece weekendurile.

    Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, este singurul român prezent în Topul Forbes al miliardarilor lumii pentru anul 2013, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari, pe locul 1.268 în lume, în timp ce Dinu Patriciu, care se găsea anul trecut pe locul 854, a părăsit clasamentul. În ultimul an, el a investit aproape 50 mil. dolari într-o centrală în cogenerare, parte a strategiei pe termen lung de a reduce costurile şi de a începe să vândă energia generată în exces.

  • Un bucureştean şi-a făcut o super afacere din pasiunea lui din copilărie. S-a îmbogăţit rapid: „La început a fost foarte greu, dar acum suntem pe val”

    Un inginer şi un economist au renunţat la o afacere în publicitate şi la munca în multinaţionale pentru a se dedica unui business de familie născut dintr-o pasiune din copilărie.

    Cu câteva momente înainte de începerea interviului cu Business Magazin, Cătălin Câmpeanu se afla pe lacul din Mogoşoaia, măsurând adâncimea apei, lângă un excavator care făcea săpături în lac. „Aici va fi un parc acvatic gonflabil, primul de acest tip din România“, explică pasionat antreprenorul în vârstă de 36 de ani, de profesie inginer, proiectul de „aqua glide“, pentru care investiţia s-a ridicat la peste 100.000 de euro.

    Parcul acvatic gonflabil Acvamania se va alătura afacerii Kara Sails, care prin brandul Bărci în Bagaje vinde echipament nautic, cu o cifră de afaceri de 250.000 de euro anul trecut, şi Green Adventure, cu activităţi în zona turismului de aventură, cu venituri de circa 100.000 de euro.

    Câmpeanu a pornit afacerea Bărci în Bagaje în 2008, ca urmare a unei pasiuni din copilărie: „De mic mi-au plăcut sporturile nautice şi am fost atras de sporturile de nişă care nu îşi găseau corespondenţă în sporturile de performanţă, precum whitewater-ul“ (raftingul – n.r.). Era implicat atunci în conducerea unei alte firme, de producţie publicitară, la care a renunţat în 2011 pentru a se dedica în totalitate afacerii cu bărci. Între timp, a cooptat-o în afacere şi pe soţia sa, Emilia, economist cu experienţă în vânzări, resurse umane şi în departamentul financiar al unor companii multinaţionale.

    Numele firmei defineşte cel mai bine conceptul afacerii: „bărci în bagaje“ se referă la vânzarea de caiace, canoe, bărci mici de sailing şi echipamentele aferente care pot fi luate uşor în maşină şi transportate în orice parte a ţării sau chiar şi în străinătate. „Astfel, după ce cumperi o ambarcaţiune de acest tip, eşti scutit de plata spaţiului în care ai ţine o ambarcaţiune cu motor; stă în maşină, ori pe maşină, este cu tine tot timpul oriunde ai fi; dacă vezi un luciu de apă, ai pus-o pe apă şi timp de două ore te poţi bucura de linişte şi de sport.“ Costurile pentru un echipament pornesc de la 300 de euro şi ajung, pentru un echipament premium, la 2-3.000 de euro. „Nu vorbim doar despre ambarcaţiuni, ci despre veste de salvare, saci ermetici, vâsle etc.; foarte multe echipamente adiacente la achiziţionarea unui caiac sau canoe.“

    „La început a fost foarte greu, doar noi eram clienţii noştri, doar noi cumpăram de la noi pentru noi. Am crescut lent, iar anul acesta suntem pe val pentru că este de departe cel mai bun an pe care l-am avut, semn că promovarea pe care am făcut-o până acum şi-a arătat roadele.“ Cumpărarea a din ce în ce mai multor echipamente a condus la dezvoltarea firească, în 2012, a celui de-al doilea business al familiei, Green Adventure, axat pe turismul de aventură şi pe team building-urile care includ, pe lângă alpinism şi zbor cu parapanta, sporturi de apă.

    În dezvoltarea acestei afaceri, Câmpeanu mizează pe faptul că românii se vor apropia mai mult de preferinţele turiştilor din Occident: „Nimeni nu înţelege potenţialul ţării la capitolul turism de aventură. În afara României, turismul clasic, de tip all inclusive, pierde în faţa turismului de aventură. Oamenii s-au orientat din ce în ce mai mult către vacanţe active – cele în care descoperi oameni, locuri, obiceiuri practicând în fiecare zi sporturi diferite, rafting, canyoning ş.a.“

    Vacanţele de acest tip oferă, spre deosebire de vizitarea obişnuită a unei ţări, o experienţă mai „umană“: „Se scapă puţin de componenta comercială a turismului, intri în contact cu populaţia autentică a unei ţări pentru că râurile de rafting se află în oraşe mici şi în sate“. Câmpeanu s-a întors recent dintr-un astfel de program de şapte zile, desfăşurat în Bosnia şi Muntenegru şi pentru care turiştii au plătit câte 550 de euro. Deşi antreprenorul a observat că românii nu sunt foarte deschişi la astfel de activităţi, toţi cei care au fost într-un astfel de program i-au spus că a fost peste aşteptările lor. Media de vârstă a participanţilor este de 30-40 de ani „şi am avut chiar şi participanţi de 50-60 de ani“.

    În ce priveşte team building-urile pentru companii, Green Adventure participă la acestea fie prin organizarea lor, fie prin oferirea de sprijin logistic altor firme organizatoare. Familia Câmpeanu organizează 15 team building-uri pe an şi la încă pe atâtea participă cu echipamentul. Costurile pentru un astfel de program variază de la 100 de lei/persoană – în cazul celor care se desfăşoară în Mogoşoaia, „unde este un program de randament maxim pentru că elimină costurile de cazare şi transport“ – şi între 200 şi 250 lei/persoană pentru program, la care se adaugă încă cel puţin 800 de lei pentru transport, cazare şi masă, în cazul celor organizate în afara Capitalei.

     

    Ce riscă firmele dacă  nu le permit accesul inspectorilor de la Consiliul Concurenţei?

     

  • “Paralizia care apare în dorinţa de a planifica lansarea perfectă a unei afaceri reprezintă o frână pentru antreprenori”

    LAVINIA RAŞCA

    (ESTE MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

    AXUL CENTRAL AL CURSULUI ÎL REPREZINTĂ DEZVOLTAREA, ÎN ECHIPE DE STUDENŢI, pe parcursul a şase săptămâni, a unor planuri pentru afaceri pe care decid de comun acord să le analizeze. Atunci când am ales această activitate, menită să completeze dezbaterile şi discuţiile de caz, acum 17 ani, m-am întrebat: ”Va fi oare util?”.

    Ştiam din practică şi din studii că antreprenorii care petrecuseră mult timp analizând oportunitatea şi contextul acesteia şi care planificaseră în detaliu afacerea nu aveau neapărat mai mult succes decât cei care porniseră rapid la acţiune. În timp, experienţa mi-a arătat însă că acest exerciţiu de scriere, de prezentare şi de discutare a planurilor de business într-un mediu relaxat, aşa cum e cel dintr-o sală de clasă cu oameni deştepţi, care nu se află în competiţia acerbă din mediul real, este important. Dincolo de sintetizarea datelor şi de analize, este vorba de schimbul de idei, de exerciţiul de a asculta păreri contrare şi întrebări, de a susţine propriul punct de vedere şi de a-i convinge pe ceilalţi, dar şi de disponibilitatea de a schimba propriile opinii şi calcule când e cazul, de a îmbunătăţi.

    Apoi este vorba despre deprinderea de a studia, sub presiunea timpului, cele mai importante faţete ale oportunităţii şi mediului şi de a modela cât mai bine conceptul de business. Studenţii sunt mulţumiţi în fiecare an, în ciuda efortului pe care îl fac. Unele dintre planurile de afaceri dezvoltate în timpul cursului s-au materializat realmente. Dimpotrivă, unele afaceri avute serios în vedere de potenţiali antreprenori, membri ai grupelor de studiu, nu s-au mai lansat, pentru că, în urma analizelor şi dezbaterilor, nu şi-au dovedit viabilitatea şi atractivitatea.

    Cred că e bine ca cei care se gândesc să devină întreprinzători să treacă cel puţin o dată prin exerciţiul scrierii unui plan complet de afaceri. Să o facă atunci când nu sunt sub presiunea timpului, chiar dacă nu neapărat pentru afacerea pe care vor să o pornească.

    Cei care doresc să-şi lanseze afaceri sunt extrem de diverşi, unii luând decizii înainte de a gândi, alţii analizând şi planificând până când dispar fie oportunitatea, fie entuziasmul lor. Între aceste extreme, antreprenorii cântăresc rapid oportunităţile, le dau repede deoparte pe cele neinteresante, iar, în cazul celor interesante, se concentrează pe analiză şi pe planificarea aspectelor importante şi utile. Evident, situaţiile diferă de la caz la caz. Dacă sunt necesare investiţii iniţiale mari şi finanţări externe, totul trebuie mai bine documentat. La fel se întâmplă atunci când operaţiunile sunt complexe sau domeniul de activitate revoluţionar. În general însă, e necesar a fi rezolvate întrebările mari. Faptul de a fi parcurs anterior exerciţiul de scriere a unui plan complet de afaceri, atunci când nu a existat presiunea timpului, ajută tocmai la capacitatea de a alege rapid cele mai importante aspecte, care trebuie neapărat gândite.

    Spre deosebire de companiile mari, cu o activitate foarte complexă şi cu responsabilitate asupra multor resurse, care nu întreprind nimic fără să facă înainte analize solide, pe care cheltuiesc sume mari, antreprenorii nu au nici bani şi nici timp să se aplece asupra celor mai mici detalii ale afacerii pe care şi-o doresc. De cele mai multe ori, ei minimizează riscul neîncepând mai multe proiecte simultan şi implicându-se cu precădere în anumite tipuri de afaceri. Condiţiile esenţiale ale succesului sunt ca afacerea să aibă la bază un concept creativ şi ca antreprenorul să demonstreze excelenţă în execuţie. A face repede şi bine ceva diferit faţă de concurenţi este de multe ori mai important decât o strategie genială.

    În alegerea oportunităţii pe care urmează a o exploata pentru a-şi porni afacerea, antreprenorii se gândesc serios cât de atractivă li se pare din punct de vedere personal şi cât de bine se potriveşte cu ceea ce vor să facă şi pot să facă bine. Asta pentru că, fără pasiune, nu vor putea trece prin momentele de început, care sunt extrem de grele. Decizia lor depinde de ceea ce-şi doresc şi de câte eforturi sunt dispuşi să facă. De asemenea, să înţeleagă bine cât e de mare, dacă şi cum poate fi acoperită diferenţa dintre resursele şi competenţele de care dispun şi cele necesare. E bine ca antreprenorii să intre în relaţii cu multe categorii de oameni care le pot da sfaturi. Să le asculte întrebările cu mare atenţie. Dar şi să încerce să obţină încrederea şi implicarea lor ca investitori, angajaţi, furnizori, clienţi.

    În companiile mari există o distincţie clară între analiză şi acţiune. Nu e cazul start-up-urilor. De cele mai multe ori e benefică începerea activităţii înainte de finalizarea analizei. Implicarea antreprenorului care începe timpuriu să-şi asume riscuri şi să facă eforturi şi cheltuieli îi determină pe cei vizaţi de el ca angajaţi, parteneri, investitori să-i acorde mai multă încredere. În urma acţiunilor începute imediat, strategiile elaborate sunt mai corecte. Şi, de multe ori, a învăţa din greşeli e mai benefic decât a începe activitatea doar după angajarea unor cercetări de piaţă sau focus grupuri.

    Alături de perseverenţă şi de tenacitate, este esenţială pentru reuşită disponibilitatea întreprinzătorului de a perfecţiona, dezvolta şi adapta permanent conceptul de business la piaţă. Să fie atent, să înţeleagă ce nu e în ordine când clienţii care ar trebui să comande nu o fac şi să opereze schimbările necesare.

    Nu vreau cu niciun chip să se înţeleagă că sunt împotriva analizei şi a planificării afacerii. Consider însă că paralizia care apare în dorinţa de a planifica lansarea perfectă reprezintă o frână. Strategiile antreprenoriale sunt de fapt rezultatul unei combinaţii între ipoteze, analiză şi acţiune.

  • Povestea fascinantă a unui surfer devenit miliardar. Cum se pot face bani dintr-o pasiune

    Nicholas Woodman, de 38 de ani, este exemplul perfect al unui om împlinit. A dezvoltat o afacere evaluată la 2,6 miliarde de dolari, s-a căsătorit cu iubita sa din liceu şi îşi face timp pentru pasiunile sale. Iată povestea incredibilă a unui surfer devenit miliardar.

    Woodman a avut, dintotdeauna, două pasiuni: surfingul şi fotografiile. Aşa că în 2002 a decis să fondeze Woodman Labs, compania care a creat camerele GoPro. Produsul a devenit extrem de popular pentru că permite filmarea în timpul unor activităţi “extreme”: scufundări, ski sau chiar sărituri cu paraşuta, relatează Business Insider.

    În prezent, compania are peste 500 de angajaţi şi a generat vânzări de 986 milioane de dolari în 2013. S-a listat pe bursă pe 26 iunie şi este evaluată la 2,6 miliarde de dolari.

    Woodman a crescut în Silicon Valley, tatăl său fiind un bancher de investiţii care a lucrat la achiziţia Taco Bell de către Pepsi. În liceu, el a vândut tricou pentru a câştiga bani, iar apoi a urmat cursurile Universităţii San Diego. Acolo, Nicholas Woodman a devenit membrul unei frăţii ce avea casa pe plajă. “Ne trezeam în fiecare dimineaţă şi mergeam la surf”, povesteşte bărbatul. “Apoi mergeam la cursuri, ne întorceam la casă şi mergeam iar la plajă.”

    În 2004, el a fondat o companie web pentru care a strâns finanţări de patru milioane de dolari, însă afacerea a murit odată cu criza dotcom. Woodman avea 26 de ani la acea vreme. Căutând inspiraţie pentru un nou business, el a plecat într-o călătorie de patru luni în Australia şi Indonezia. Pentru a documenta experienţa, Woodman avea nevoie de o cameră. El şi-a legat un aparat de mână cu nişte sfoară şi aşa a apărut GoPro.

    Woodman şi părinţii săi au investit 260.000 de dolari în prima versiune a camerei, iar până să împlinească 30 de ani, antreprenorul avea vânzări de peste 350.000 de dolari pe an.

    GoPro este un accesoriu căutat de tot mai multă lume, iar Woodman spune că vrea să continue perfecţionarea camerelor.

  • Povestea clujencei care a creat partidul tinerilor din România şi apoi l-a desfiinţat. Câştigă 100.000 de euro pe an

    “Îmi aduc aminte că la prima mea întâlnire de negociere cu o firmă de construcţii am fost întrebată: «Când vine domnul director!?»”, descrie Diana Calfa o idee preconcepută întâlnită deseori în piaţa de construcţii, cu care se interesectează în activitate şi în care activează mai ales bărbaţi. “Importante sunt viziunea, curajul, determinarea, valoarea adăugată şi verticalitatea. Toate împreună îţi determină succesul în mediul de afaceri”, adaugă ea.

    Diana Calfa a avut în 2008 viziunea unui concept nou pe piaţa amenajărilor interioare din Cluj-Napoca. Morphoza – atelier de interioare îmbină, pe lângă soluţii de mobilare, utilaje, decorare şi o parte de servicii, de la consultanţă, concept şi proiectare până la management integral. Pariul a fost unul de succes pentru Calfa, iar compania pe care a înfiinţat-o a ajuns în 2013 la o cifră de afaceri de 800.000 de euro şi un profit de 100.000 de euro.

    Portofoliul companiei cuprinde peste 300 de proiecte rezidenţiale amenajate, alături de locaţii HoReCa şi clădiri de birouri.  Absolventă de sociologie şi ştiinţe politice, Calfa a fost pe rând voluntar în coordonarea unor programe pentru tineri, angajat şi antreprenor. În perioada 2000-2004 a înfiinţat un partid politic al tinerilor neimplicaţi anterior în politică – Uniunea pentru Reconstrucţia României. Resursele financiare şi umane insuficiente nu i-au permis însă să îşi pună în practică idealurile în politică şi a decis să pună capăt acestei activităţi.

    Şi-a început cariera de antreprenor cu două proiecte imobiliare construite împreună cu soţul ei, Dora Park şi Bella Park.  Ca antreprenor, nu are regrete, însă şi-ar fi dorit “să gândesc mai mult şi să acţionez mai mult fără graniţe: dacă în design şi dezvoltare mă inspir destul de mult din ceea ce se întâmplă la nivel internaţional, ca acţiune şi piaţă abordată am rămas concentrată pe zona apropiată Clujului”.

  • Ce trebuie să ştii când începi un business. Sentimente şi atitudini în afacerile antreprenoriale

    LAVINIA RAŞCA

    (ESTE MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

    CU TOŢII AU CEVA ÎN COMUN: LE LIPSEŞTE CEVA ŞI CRED CĂ DOAR AFACEREA LA CARE SE GÂNDESC POATE SĂ LE ADUCĂ ACEL CEVA. Majoritatea sunt convinşi că ştiu tot ce trebuie şi sunt exact cum trebuie pentru a reuşi. Nu este tocmai aşa, de vreme ce s-a demonstrat statistic că, oriunde în lume, peste 85% dintre iniţiativele antreprenoriale sunt sortite eşecului – fie prin lichidare, fie prin anonimat.

    În acest context, apare natural întrebarea: cum trebuie să fie o afacere, astfel încât pericolul de faliment sau de anonimat să fie cât mai mic?

    Să pornească prin exploatarea imediată şi rapidă a unei oportunităţi valoroase (cu cerere durabilă, generoasă, în creştere şi cu potenţial mare de profit) care, mai presus de toate, i se potriveşte întreprinzătorului; să funcţioneze  într-un context favorabil; să atragă la momentul oportun resursele necesare, care sunt apoi folosite cu mare chibzuinţă şi maximum de eficienţă şi eficacitate; să păstreze o structură organizatorică plată şi flexibilă.

    DE LA PASIUNE LA COMPETENŢE ŞI LA AVANTAJ COMPETITIV.

    Lipseşte ceva? Cu siguranţă: nu m-am referit încă la oameni, pentru a putea acorda acestora atenţia specială pe care o merită, fie că e vorba despre antreprenori, fie despre angajaţi sau despre partenerii lor. Pentru succesul afacerii, este nevoie ca oamenii să exceleze în competenţele cheie specifice afacerii (când spun competenţe, mă gândesc la cunoştinţe, abilităţi şi atitudini), adică în acelea cuprinse în răspunsul la întrebarea pe care trebuie să şi-o pună orice întreprinzător: ce să fac şi ce să nu fac, astfel încât clienţii să cumpere de la mine şi nu de la concurenţii mei?

    Antreprenorul trebuie să reflecteze serios şi să răspundă corect la această întrebare. Doar identificând bine competenţele necesare le va putea dezvolta prin exerciţiu, pentru a atinge măiestria. Când clientul va recunoaşte această măiestrie, avantajul competitiv va fi aproape sigur.

    Aţi urmărit vreodată un tangou dansat cu virtuozitate, de profesionişti? Mă fascinează sincronizarea perfectă a paşilor executaţi cu uşurinţă şi în totală armonie de cei doi parteneri, dar şi pasiunea, energia şi bucuria din privirile lor. Când nu am văzut pasiune, energie şi bucurie în ochii dansatorilor, nu am văzut nici virtuozitate în mişcările lor. Nu este întâmplător: ritmul, uşurinţa execuţiei şi sincronizarea au în spate enorm de multă trudă, curajul de a înfrunta oboseala extremă, durerea şi pericolul, încrederea în partener. Pentru a atinge perfecţiunea prin exerciţiu, este necesar în primul rând ca dansatorii să-şi definească viziunea asupra a ceea ce înseamnă dansul perfect. Abia apoi se cer eforturi şi sacrificii, care sunt imposibile dacă nu există pasiune şi energie.

    Afacerile antreprenoriale sunt la fel ca tangoul: pentru ca întreprinzătorul să obţină avantaj competitiv, este nevoie de viziune, dar şi de eforturi şi de sacrificii, care nu pot fi susţinute în timp fără pasiune. Mă refer aici atât la pasiunea întreprinzătorului, cât şi a tuturor angajaţilor săi.

    ÎMI PLACE SĂ URMĂRESC PRIVIRILE OAMENILOR. Dincolo de cuvinte, ele îmi spun dacă cel cu care vorbesc despre business este cu adevărat pasionat de ceea ce face. Fiţi atenţi şi veţi vedea pasiunea şi energia în ochii antreprenorilor de succes, atunci când vorbesc despre afacerea lor, aşa cum le vedeţi la virtuozii tangoului. Antreprenorii pasionaţi de produsul şi de compania lor nu precupeţesc eforturi şi îşi asumă riscuri pentru a înainta în direcţia viziunii lor, la fel cum dansatorii pasionaţi au puterea să exerseze mai presus de suferinţă şi pericol, pentru a realiza dansul perfect pe care şi l-au imaginat. Cuvintele antreprenorilor sunt captivante şi convingătoare, pentru că exprimă substanţa competenţei şi a încrederii lor în reuşită, a credibilităţii dobândite în timp, la fel cum paşii dansatorilor care urcă pe scenă după exerciţii îndelungate sunt uşori şi precişi.

    Acum înţelegeţi de ce spuneam mai sus că, mai presus de orice, oportunitatea trebuie să fie potrivită pentru antreprenor? Pentru că numai astfel îi va plăcea şi-l va pasiona. Altfel, nu poate apărea pasiunea, iar fără pasiune nu există excelenţă şi avantaj competitiv durabil.

  • Două croitorese din fabrică şi-au făcut propria afacere: au început cu două maşini de cusut, iar acum vând de 250.000 de euro

    Mihaela Popa şi Liliana Nigai au hotărât în urmă cu 13 ani să transforme pasiunea pentru cusut într-un  atelier de confecţii pentru preşcolari. După ce au observat că în piaţă există o lipsă de căciuliţe pentru copii, au început să creeze modele practice într-o gamă variată de măsuri şi culori.

    La început, nu aveau niciun angajat şi lucrau cu două maşini de cusut de uz casnic pentru a produce circa 100 de căciuliţe pe lună distribuite magazinelor din Bucureşti. În 2011, brandul Piticot şi-a mutat fabrica în sectorul 3 al Capitalei, iar ulterior au deschis un atelier şi în judeţul Călăraşi.

    În prezent, au circa 30 de angajaţi care, în medie, produc 20.000 de căciuli pe lună pentru circa 200 de clienţi persoane juridice din întreaga ţară, dar şi pentru clienţii finali prin intermediul magazinului online al firmei.

    Nigai şi Popa sunt de părere că femeile din mediul de afaceri autohton se confruntă în continuare cu prejudecăţi, iar uneori “trebuie să muncească de două ori mai mult ca să arate că pot face acelaşi lucru ca şi un bărbat, poate chiar mai bine”.

    Compania a raportat afaceri de 250.000 de euro în 2012 şi un profit lunar de aproximativ o mie de euro.

  • 10 fotografii incredibile realizate cu un smartphone – GALERIE FOTO

    O serie de pasionaţi ai fotografiei au reuşit să producă adevărate opere de artă cu telefonul mobil.Următoarele poze au fost premiate la o serie de festivaluri dedicate fotografiilor captate cu telefonul mobil, relatează Business Insider.

    10 FOTOGRAFII INCREDIBILE REALIZATE CU UN SMARTPHONE

  • Sergiu Oprescu, CEO Alpha Bank: „Indiferent de ceea ce faceţi, faceţi cu mândrie, pasiune şi dedicaţie acest lucru” VIDEO