BusinessMagazin

Tag: cultura

  • Ministrul Culturii: M-aş bucura să existe un pact pe cultură care să ducă la un buget de 1% din PIB

    Membrii Comisiei pentru cultură din Senat s-au întâlnit, marţi, cu ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, pentru a discuta despre proiectele instituţiei culturale pentru anul 2015.

    “Într-o zonă foarte sensibilă, vedeam astăzi (marţi, n.r.) că s-a semnat un acord, pe care îl salut, în ceea ce priveşte bugetul Apărării. M-aş bucura ca şi ceea ce înseamnă zona de cultură, care spune ceva despre noi, în lumea aceasta foarte complicată şi globală, să existe o înţelegere a tuturor formaţiunilor politice. S-a folosit cuvântul «pact». Poate un pact pe cultură, vom vedea, aici este de discutat, ca să mergem spre impresionanta cifră de 1% din PIB, un prag pe care Uniunea Europeană (UE) îl cere. Suntem încă sub acest prag”, a declarat ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu.

    De asemenea, el a precizat că “s-a bucurat” că a reuşit, în colaborare cu membrii Comisiilor pentru cultură din Parlament, să obţină la Comisiile de buget-finanţe o suplimentare pentru susţinerea proiectului de consolidare şi restaurare a Muzeului Naţional de Istoriei a României (MNIR).

    “Pe de altă parte, (am reuşit, n.r.) să avem banii suficienţi astfel încât marile festivaluri care sunt chiar în prima parte a anului – Festivalul Internaţional de Film de la Cluj, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu – să aibă susţinerea financiară care să permită şi în acest an să fie nişte ediţii la nivelul anilor anteriori”, a completat acesta.

    Vulpescu a subliniat că rolul său, cel de ministru al Culturii, este de a schimba percepţia asupra acestei instituţii şi asupra acestui domeniu, iar cultura să fie cu adevărat “un obiectiv fundamental, strategic”.

    “Lipseşte în acest domeniu extrem de delicat, extrem de important, o strategie naţională. Nu există aşa ceva, în 25 de ani nu s-a făcut. (…) Cred că într-un dialog, cu uniunile de creaţie, comisiile din Parlament, cu cei care fac cultură, cred că ar trebui să ne gândim dacă nu cumva la o strategie care să treacă dincolo de ciclul electoral şi care să nu fie apanajul unui ministru, pe câteva idei fundamentale să susţinem de-a lungul câtorva mandate”, a spus ministrul Culturii.

    Vulpescu a subliniat că trebuie repoziţionată ideea de cultură în societate, precizând că sunt “discrepanţe uriaşe între sat şi oraş”. “Sunt foarte puţini la democratizarea accesului la cultură. Este foarte important şi este un obiectiv pe care îl asum. S-a discutat că trebuie să susţinem revistele de cultură. (…) Am vrut să citesc revistele culturale care sunt în minister, am constatat că nu există în ministerul Culturii nici măcar o publicaţie culturală. Nu există un singur abonament la nicio revistă culturală, noi spunem că susţinem şi vrem să susţinem, dar ar trebui să începem cu noi înşine pentru nu a fi într-o situaţie absolută ridicolă. Abonamentul l-am rezolvat, să vedem cum rezolvăm problema de fond, de a susţine publicaţii de tradiţie”, a completat Vulpescu.

    Pe de altă parte, Ionuţ Vulpescu a declarat că legea cinematografiei trebuie amendată pentru a fi o lege modernă. “Ea se află în dezbatere publică, încă nu s-a dus până la capăt şi poate 2015 este un an care să ne aducă clarificări necesare în acest ton”, a mai spus ministrul Culturii.

    Membrii Comisiei pentru cultură din Senat se vor întâlni miercuri cu directorii generali şi managerii instituţiilor de cultură din municipiul Bucureşti aflate în subordinea Ministerului Culturii (MC) şi în subordinea Primăriei Capitalei.

  • Cărţile anului: de la o scânteie la cei care schimbă jocul

    Locul 5
    KRISTINE BARNETT, „SCÂNTEIA. POVESTEA UNEI MAME CARE A CRESCUT UN GENIU“, EDITURA PUBLICA.

    Geniul din titlu este Jacob Barnett, acum un adolescent în vârstă de 16 ani cu un IQ mai mare decât al lui Einstein, văzut deja drept un candidat serios la un premiu Nobel. Dar în fragedă copilărie Jake Barnett a fost diagnosticat cu autism. Copilul s-a retras într-o lume a lui, compusă din tăceri, cartonaşe cu litere colorate, cutii cu cereale răsturnate, rafturi de dulap şi fire de lână colorate aşezate laborios în motive geometrice, prin casă. A intrat într-un program pentru copii cu nevoi speciale, dar nu a înregistrat progrese. Drept urmare, mama a decis să aplice propriul său sistem de lucru cu copilul, sistem care i-a scos la iveală acestuia realele aptitudini; la trei ani conversa cu un astronom, la observator, asupra sateliţilor lui Marte. Ceva mai târziu Jake a dovedit că putea memora 200 de zecimale ale lui ”pi“, pe care le spunea şi într-un sens, şi în celălalt, iar la nouă ani lucra la propria teorie în astrofizică. Şi este vorba de un copil despre care ”sistemul“ a afirmat că nu va putea să citească vreodată. Cum a depăşit familia Barnett toate aceste obstacole, determinarea şi dârzenia lor sunt lucruri de mirare, iar povestea merită citită până la capăt.

    Locul 4
    MIKE DASH, ”MANIA LALELELOR“, EDITURA HUMANITAS.

    Subiectul este inedit: povestea uneia dintre primele, dacă nu chiar prima bulă speculativă din istoria omenirii. Mike Dash povesteşte minunat, documentat şi cu lux de amănunt despre nebunia lalelelor, ce a avut loc între 1633 şi 1637, cu un punct culminant în toamna şi iarna anilor 1636 şi 1637, perioadă în care preţurile bulbilor de lalea au atins valori de neimaginat, şi o cădere abruptă a valorii florilor în februarie 1637. De ce spun valori de neimaginat? Într-o perioadă în care 150 de litri de coniac franţuzesc costau 60 de guldeni, iar un meseriaş calificat, de genul unui dulgher, câştiga pe an 150 de guldeni, cel mai mare preţ plătit pentru un bulb de lalea, atestat şi verificat, a fost de 5.200 de guldeni. Alte comparaţii de preţuri: Rembrandt a primit pentru ”Rondul de noapte“ 1.600 de guldeni, în 1642, iar venitul anual mediu al unui mare negustor era, în 1630, de circa 3.000 de guldeni. Olanda a traversat atunci o aşa-zisă ”perioadă de aur“, de înflorire economică şi culturală, care a alimentat gustul oamenilor pentru frumos, pentru excentric şi pentru lucruri speciale. Mike Dash nu se mulţumeşte să relateze date şi momente, ci creează figuri, umanizează povestea, îi dă dimensiuni geografice, economice, culturale şi artistice.

    Locul 3
    DAVID BROOKS, ”ANIMALUL SOCIAL“, EDITURA PUBLICA.

    O carte ciudată şi unică, care îmbină o naraţiune elementară – viaţa unei familii – cu cercetarea ştiinţifică de top, cu idei moderne despre creşterea copilului şi formarea individului, despre şcoală, despre cultură, morală, maturitate sau moarte. Şi nu are nimic de-a face, în ciuda titlului, cu Facebook. Umanizându-şi discursul, integrând în istoria vieţii lui Harold şi a Ericăi pasaje de tom ştiinţific, descriind în amănunţime, de exemplu, complexele procese chimice, biologice şi cognitive care înseamnă dragostea părinţilor eroului principal şi conceperea acestuia, Brooks oferă un soi de nouă dimensiune literaturii de popularizare a ştiinţelor. Într-un discurs la TED, David Brooks vorbeşte despre devenirea insului modern: ”Timp de secole am moştenit o perspectivă asupra naturii umane bazată pe noţiunea că sinele nostru este divizat, că raţiunea este separată de emoţii şi că societatea progresează în măsura în care raţiunea poate suprima pasiunile. Se poate vedea în felul în care ne creştem copiii. Mergi la o şcoală elementară la trei după-amiaza şi îi priveşti pe copii ieşind, iar ei poartă aceste ghiozdane de 35 de kilograme… Vezi maşinile care se apropie – de obicei sunt Saab-uri, Audi-uri şi Volvo-uri… Sunt luaţi de către aceste creaturi pe care le-am numit supermame, care sunt femei de carieră de mare succes, care şi-au luat timp liber să se asigure că toţi copiii lor intră la Harvard. Şi de obicei îţi poţi da seama care sunt supermamele, pentru că de fapt cântăresc mai puţin decât copiii lor… Copiii sunt deci crescuţi într-un anumit fel, sărind prin cercuri ale realizării de lucruri pe care le putem măsura – pregătiri pentru SAT, oboi, antrenament de fotbal. Intră la facultăţi competitive, obţin slujbe bune şi uneori obţin succesul într-un mod superficial şi fac o grămadă de bani. Uneori îi poţi vedea în locuri de vacanţă precum Jackson Hole sau Aspen. Iar ei au devenit eleganţi şi supli – nu au cu adevărat coapse; au doar o pulpă elegantă deasupra altei pulpe… Au propriii lor copii şi au atins un miracol genetic prin căsătoria cu oameni frumoşi, în aşa fel încât bunicile lor arată ca Gertrude Stein, fiicele lor arată ca Halle Berry — nu ştiu cum au reuşit asta“.

  • Un deputat PDL iniţiază o lege privind acordarea de vouchere culturale de 125 de lei pentru bugetari

    Claudia Boghicevici arată în expunerea de motive la propunerea legislativă că potrivit unui sondaj Eurobarometru dat publicităţii de Comisia Europeană şi realizat în perioada 26 aprilie-14 mai 2013, aproximativ 51% dintre români au citit o carte în ultimele 12 luni, procent inferior mediei europene, care este de 68%.

    Ea menţionează că prin această propunere doreşte să ofere cadrul legal pentru şanse egale în ceea ce priveşte accesul la cultură a angajaţilor din sistemul bugetar şi să stimuleze creşterea gradului de acces şi participare la cultură.

    Boghicevici propune ca acest voucher cultural să se acorde o singură dată, fondurile urmând a se asigura de la bugetul de stat, prin Ministerul Culturii.

    Potrivit propunerii legislative de acordare a voucherelor culturale, cuantumul acestui voucher care va fi acordat pentru fiecare angajat din sistemul bugetar este stabilit în valoare de 0,5 ISR, respectiv 125 lei.

    Deputatul PDL mai propune ca valoarea acestui voucher să se actualizeze şi să se indexeze, anual, prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de rata inflaţiei.

    Criteriile de întocmire, acordare şi repartizare a voucherelor se stabilişte, prin ordin comun, de Munisterul Curturii, Ministerul Finanţelor Pubice şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

    Prin normele de aplicare ale legii urmează să se stabilească şi modalitatea prin care fiecare angajat din sistemul bugetar poate folosi suma prevăzută de voucher, respectiv pentru achiziţionarea sau decontarea de sumelor cheltuite pentru cărţi, bilete la evenimente culturale, bilete la spectacole de teatru, filarmonică, operă, sau muzee.

    Propunerea legislativă a fost înregistrată pe 15 decembrie la Camera Deputaţilor şi a fost transmisă Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată.

  • Generaţia noii renaşteri

    Pe urmă, desigur, le-am dat dreptate; un exemplu este „tabla albă“, patentată în 1937, un obiect neplisit din sălile de şedinţe corporatiste, în lipsa căruia, poate, multe schimbări fundamentale din cultura companiilor ar fi rămas neîmpărtăşite. La fel de fireşti găsesc PIB, codul de bare, Organizaţia Statelor Producătoare de Petrol – OPEC, e-mailul, outsourcingul, transportul cu containerul sau avionul cu reacţie comercial, aflat pe primul loc, inovaţie care a redus considerabil dimensiunile lumii şi a făcut posibilă apariţia expresiei „satul planetar“.

    Dar, răsfoind, am avut un soi de surpriză: din cele 85 de inovaţii şi tehnologii, doar 25 au apărut după 1980 – printre care CNN, PowerPoint, moneda euro sau bascheţii Jordan de la Nike – şi doar şapte după anul 2000, printre care smartphone-ul, Twitter, YouTube, Facebook sau mariajul gay. O mare parte a oamenilor este tentată să creadă că trăim o epocă de uluitor avans tehnologic – telefoanele, informaţia, socializarea, televizoarele uriaşe, mobilitatea, sondele spaţiale, organismele clonate sau genomul uman. Iar demesrsul celor de la Businessweek poate părea nedrept şi discutabil, pentru că mută accentul spre o perioadă care pare, tinerilor cu mobil şi cont de Facebook, şi nu numai lor, preistorie. 

    Dar de fapt aşa este şi, cinstit vorbind, epoca de aur a inovaţiei umane a început după al doilea război mondial şi s-a terminat undeva la începutul anilor ‘80; vorbesc aici de cele mai importante medicamente, care au făcut ca populaţia lumii să crească exponenţial, de transportul aerian de masă, de computere, energie nucleară, sateliţi, agricultură industrială, pilulă sau automobilul personal. Acea perioadă avea un zbor supersonic transatlantic care astăzi nu mai este.

    Acea perioadă a trimis un om pe Lună, azi mai există o singură naţie care are rachete ce pot duce oameni sau obiecte pe orbită, iar exploarea spaţiului se mută spre o zonă de interese comerciale. Medicamentele se înghesuie mai degrabă în zona placebo, şi oamenii mor în continuare de boli ce ar fi trebuit învinse de mult. Inovaţiile se regăsesc acum într-o zonă consumeristă, regăsindu-se într-o zonă tehnologică de masă, subţirică şi fără fond. Antreprenorul Peter Thiel a spus la un moment dat o vorbă mare, intens citată: „Am vrut maşini zburătoare şi am dobândit 140 de caractere“. Teoria plafonului tehnologic de care s-a lovit omenirea este adoptată, de altfel, de mulţi economişti sau oameni de afaceri; îl amintesc doar pe Tyler Cowen cu „The Great Stagnation“.

    Şi nu este vorba doar de ştiinţă sau de economie, putem vorbi aici şi de cultură, de literatură, film sau muzică – toată lumea reinterpretează la nesfârşit aceleaşi refrene sau aduc pe ecrane aceiaşi eroi din trecut, spidermani cărora le-am pierdut numărul.

    O să mă opresc acum şi o să invoc un studiu al EY, „Barometrul educaţiei şi culturii antreprenoriale în rândul tinerilor“, care prezintă nişte valori încurajatoare: mai mult de jumătate din tineri preferă antreprenoriatul şi nu o funcţie managerială, 52% vor propria afacere, 86% (!) sunt dispuşi să îşi asume riscuri şi 97% (!!!!) sunt dispuşi să muncească din greu. Dacă este aşa, generaţia Y ar avea şanse să transforme lumea în conformitate cu aşteptările care îi sunt atribuite. Pentru asta trebuie ca tinerii să iasă dintr-o zonă de conformism şi să devină generaţia viitoarei renaşteri, inventatori şi inovatori reali.

    Acestea sunt premisele anului 2015 şi pentru Business Magazin, un an în care ne propunem să continuăm ce am început în toamnă cu „Catalogul celor mai inovatoare companii“: să descoperim şi să promovăm oameni şi idei şi tehnologii care să ne facă să trăim mai bine, dincolo de cifrele seci din statistici, oameni şi idei şi tehnologii care să aducă bani, locuri de muncă şi bunăstare. Un bun exemplu este tânărul de pe coperta acestui număr al revistei, partener la o companie din tehnologie care a realizat una dintre cele mai mari tranzacţii care implică antreprenoriat românesc.

    Ilustrez cu un tablou al lui Adrian Ghenie, un tânăr pictor care a devenit un nume pe piaţa internaţională.

    La mulţi ani! tuturor cititorilor şi partenerilor Business Magazin.

  • Cum a ajuns Carmen a lui Bizet să fie incorectă politic

    Aşa a procedat o companie de operă din Australia, prin hotărârea de a nu mai monta opera “Carmen” de Georges Bizet în următorii doi ani, deoarece protagonista lucrează într-o fabrică de ţigări.

    Scopul deciziei a fost de a nu supăra o organizaţie guvernamentală care sponsorizează compania de operă şi care promovează un stil de viaţă sănătos. Decizia nu a fost însă deloc bine primită de public, scrie LA Times. Chiar şi politicienii, inclusiv membri ai guvernului, au luat atitudine, afirmând că reprezintă un exemplu de cenzură în artă şi chiar de corectitudine politică “care a luat-o razna”.

  • România agresivă şi prea competitivă

    Doi poliţişti trebuie să îşi predea rapoartele săptămânale de activitate. Primul îl predă la ora stabilită, al doilea întârzie scrierea raportului şi îl completează în timp ce bombăne sistemul şi prostia că trebuie să facă un raport. „Diferenţa dintre cei doi reprezintă forţa culturii de organizaţie“, explică Robert Cooke, directorul general şi acţionarul majoritar al Human Synergistics International, dar şi unul dintre cercetătorii care au pus la punct instrumentele cu care lucrează astăzi milioane de organizaţii din întreaga lume.

    Cei doi poliţişti sunt din Australia, iar interesul domeniului public de a răspunde la chestionarele dezvoltate de Robert Cooke este o particularitate a ţărilor anglo-saxone – „în SUA raportul public-privat este cam 50/50. Lucrăm mult şi cu rezultate bune cu sectorul public, de la companii de stat până la administraţii locale, biserici, şcoli publice, închisori – pentru cele din urmă, autorităţile au constatat că recidiva este mai mică în cazul deţinuţilor care lucrează cu instrumentele noastre. Când am dezvoltat instrumentele HS, mi-am dorit ca toată lumea să aibă acces şi cred că am reuşit“, spune Robert Cooke, care a preluat în anii 2000 controlul companiei de la familia lui Clayton Lafferty, cel care a fondat Human Synergistics în anii ’70.

    În România, instrumentele Human Synergistics au venit din 2004 şi discuţia despre cultura de organizaţie a început tot cam de atunci. „Spunem că noi (Human Synergistics România – n.r.) am adus conceptul culturii organizaţionale în România deoarece toată lumea vorbeşte acum despre cultură organizaţională, dar conceptul acesta are în spate o metodologie, o abordare sistematizată prin care el poate fi înţeles şi condus. Atunci când vorbim de sănătate, este de la sine înţeles pentru toată lumea că e important să aibă sănătate, iar noi vrem să aducem piaţa în punctul în care, atunci când vorbim de organizaţii, să fie clar pentru toată lumea că e important să aibă o cultură organizaţională bună“, spune Iuliana Stan, managing partner al Human Synergistics România, care a evaluat până acum peste 300 de companii de pe piaţă.

    Aşezarea Human Synergistics pe piaţa din România a inclus şi realizarea unei cercetări naţionale care să descifreze piaţa şi care să răspundă la întrebări referitoare la modul cum se lucrează în companii, la ce îi conduce şi la ce îi motivează pe oameni. „Organizaţiile din România sunt dominate de stilurile agresiv şi constructiv. Am descoperit că managerii care conduc agresiv duc în timp la extinderea şi permanentizarea agresivităţii în organizaţii. Stilul competitiv domină interiorul fiecărei persoane şi respectiv al fiecărei organizaţii, nu exteriorul. Tocmai asta face ca oamenii să nu coopereze şi lucrurile nu se întâmplă aşa cum ar trebui“, sintetizează Robert Cooke raportul realizat de echipa din România.

    Cercetarea Naţională Human Synergistics din 2009 a relevat faptul că organizaţiile din România sunt dominate de stilurile agresiv şi competitiv. A descris însă şi profilul ideal, profil care ar creşte motivaţia şi performanţa. Profilul ideal din România ar trebui să ajungă să fie, treptat, bazat pe autodezvoltare (stil în care se aşteaptă de la angajaţi să îşi menţină integritatea, să le placă ceea ce fac şi să îşi comunice ideile) sau pe afiliere (în care de la oameni se aşteaptă să colaboreze cu ceilalţi, să lucreze cu ceilalţi într-o manieră prietenoasă, plăcută, şi să aibă tact). Iuliana Stan spune că acest profil ideal nu este determinat prin recomandări făcute de consultanţi, ci este rezultatul investigaţiei, atât la nivel de management, cât şi la nivel de angajaţi.

    Studiul observă că în organizaţiile româneşti aspiraţiile sunt foarte constructive, dar, spre deosebire de profilul ideal internaţional, cel românesc are o extensie mai mare pentru stilurile agresive şi în special pentru stilul competitiv. „Deşi această preocupare agresivă este prezentă mai mult în România decât în alte ţări, la nivel de ideal al aspiraţiilor, este foarte bine temperată de valorile constructive. În ciuda clişeelor curente, receptivitatea oamenilor pentru schimbare în organizaţiile din România este foarte mare şi este o oportunitate de care trebuie să profităm“, mai spune Iuliana Stan.

  • În 2012 îl prezentam pe Călin Drăgan, de la Coca-Cola Japonia. Astăzi e cel mai puternic executiv român din lume.

    În 2014, Drăgan conduce o afacere de 4 miliarde de euro, cu 8.000 de angajaţi şi a fost desemnat managerul anului de către revista japoneză Toyo Keyzai. Au fost luate în calcul nu numai evoluţia profitului şi preţul acţiunilor, ci şi gradul de satisfacţie al clienţilor şi angajaţilor.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2013

    Sunt mai multe filiere prin care companii din întreaga lume au ajuns să fie conduse de manageri români. Familiile emigrate înainte de ’89 au dat Americilor câţiva CEO preţioşi. Multinaţionalele care au venit în România în anii ’90 au dezvoltat adevărate pepiniere de lideri care au ajuns la cârma filialelor din alte ţări. Nu în ultimul rând, a fost şi valul entuziast de antreprenori români care a trecut hotarele şi a dezvoltat afaceri pe tărâmuri mai mult sau mai puţin exotice.

    Cei mai vizibili executivi români aflaţi la cârma unor companii din alte ţări conduc afaceri mari, cu rulaje de miliarde de dolari, fiind foarte vizibili în organizaţii şi în comunitatea de business a ţărilor respective. În condiţiile în care imaginea românilor peste hotare a suferit mult în ultimii ani, rolul unor expaţi care au abilităţi de lider şi care au făcut dovada că pot conduce businessuri dificile este foarte important pentru România. Pot fi expaţii români vectori de imagine pentru România? Îşi doresc ca imaginea lor să fie legată de ţara natală? Dar, şi mai important, cât de mult conştientizează ei şi acest rol, pe lângă multiplele responsabilităţi pe care le au la cârma companiilor pe care le conduc?

    „Cred că orice român aflat peste hotare se simte «ambasadorul» ţării. În ceea ce mă priveşte, sunt foarte mândră că România e ţara mea natală şi spun acest lucru tuturor celor cu care fac cunoştinţă aici, în Ungaria. Mă bucură, mă onorează, dar mă şi responsabilizează faptul că pot fi un ambasador al României. Din acest motiv, sunt mereu preocupată ca rezultatele mele profesionale să fie remarcabile, astfel încât să se răsfrângă şi asupra imaginii României, respectiv a tinerilor cu potenţial, pentru ca ei să fie apreciaţi peste hotare”, spune Cornelia Coman, director general, ING Asigurări de Viaţă şi Pensii Ungaria.

    Tudor Marchiş, managing director, Thermo Control Services and Expertise, India, se consideră un ambasador mai eficient decât cei din corpurile diplomatice: „Am adus şi voi aduce oameni în ţara noastră care, până să mă fi cunoscut pe mine şi pe soţia mea, credeau că România e Dracula, orfelinat, ţiganiadă şi sărăcie”.

    Angela Creţu, group vice president Europa de Est şi general manager Rusia al Avon, spune că „mulţi colegi de-ai mei din toate colţurile lumii au venit să ne viziteze ţara datorită poveştilor mele despre locurile şi cultura noastră”. Reputaţia unei persoane sau a unei ţări este indivizibilă: orice percepţie negativă asupra unui detaliu poate induce o generalizare periculoasă asupra întregului, spune şi Andrei Hareţ, managing director al SABMiller Ungaria.

    „Percepţia oamenilor despre mine, despre ceea ce fac şi cum fac, se răsfrânge şi asupra României. Sper să transmit o imagine pozitivă”, spune Silviu Popovici, CEO al PepsiCo Rusia. În ultimii 15 ani de management în afara ţării, Popovici a observat managerii români şi a încercat să traseze un portret al acestora: „Sunt foarte muncitori, se adaptează şi învaţă repede, produc rezultate, nu sunt pretenţioşi„. „Aceste calităţi explică de ce un număr din ce în ce mai mare de români ajung să ocupe poziţii foarte înalte în multe companii în străinătate„, mai spune Silviu Popovici. Conectat fiind la comunitatea de români, managerul spune că în Rusia companii ca Inditex, BAT, IKEA, Western Union, PepsiCo, Coca-Cola Hellenic, General Electric şi multe altele au români în funcţii de conducere.

    La o privire pe harta managementului românesc, vom vedea că cei mai mulţi expaţi români au ajuns în Rusia. Silviu Popovici crede că managerii români rezistă în Rusia pentru că sunt mai apropiaţi de cultura rusă, dar şi pentru că sunt mai maleabili, mai orientaţi către a demonstra ce  pot şi mai dispuşi să respecte tradiţiile locului.

    Din punct de vedere geografic, dar şi al domeniilor în care românii au crescut ca manageri, Rusia şi respectiv FMCG-ul conduc detaşat. Cele două afaceri din băuturi răcoritoare conduse de români, Coca-Cola East Japan şi PepsiCo Rusia, cumulează peste 15 mili-arde de euro.

    Vorbim despre volume de business pe care un manager le-ar fi atins cu greu în România, dat fiind că mai puţin de 30 de companii din numărul afacerilor locale au rulaj de peste un miliard de euro. Ieşirea peste hotare a fost aşadar o şansă ca mai mulţi manageri români să îşi poată demonstra potenţialul. În paginile următoare, vom face cunoştinţă cu 12 dintre cei mai cunoscuţi manageri români (sau de origine română) de peste hotare, cei care au dus limba română în mijlocul a mii de angajaţi din toate colţurile lumii.

  • Semnificaţii istorice pentru ziua de 25 septembrie

    1599    – S-a născut arhitectul Francesco Castelli Borromini, reprezentant al barocului italian (Biserica San Carlino alle Quattro Fontane din Roma)  (m. 1667)

    1849    – A încetat din viaţă Johann Strauss- tatăl, compozitor, violonist şi dirijor austriac (n.14 martie 1804)

    1866    – S-a născut biologul Thomas Hunt Morgan, fondatorul teoriei cromozomiale a eredităţii – “morganism”; a primit Premiul Nobel pentru Medicină în 1933 (m. 4 decembrie 1945)

    1881    – S-a născut Lu Xun, unul dintre cei mai importanţi scriitori chinezi din secolul al XX-lea; este considerat iniţiatorul curentului literar modern baihua (m. 19 octombrie 1936)

    1881    – S-a născut poetul Panait Cerna (Panait Stanciof) (m. 1913)

    1883    – A fost terminat şi inaugurat castelul Peleş, ocazie folosită de autorităţi pentru a declara Sinaia oraş

    1897    – S-a născut scriitorul William Faulkner, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1949, laureat al premiului Pulitzer: “Cătunul”, “Lumină de august”, Zgomotul şi furia” (m. 6 iulie 1962)

    1913    – S-a născut cântăreaţa de muzică populară Maria Tănase (m. 22 iunie 1963)

    1919    – A avut loc demisia guvernului I. I. C. Brătianu, căruia i-a succedat, pentru o perioadă de trei luni, guvernul condus de generalul A. Văitoianu

    1920    – S-a născut actorul şi regizorul rus de film Serghei Bondarciuk (m. 20 octombrie 1994)

    1952    – S-a născut actorul Christopher Reeve, interpret principal în filmul “Superman” (m. 10 octombrie 2004)

    1970    – A încetat din viaţă scriitorul german Erich Maria Remarque: “Soroc de viaţă şi soroc de moarte”, “Nimic nou pe frontul de vest” (n. 22 iunie 1898)

    1992    – A fost inaugurat, la Nürenberg, canalul de navigaţie Rin-Main-Dunăre. Prin folosirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, distanţa de transport dintre Rotterdam şi Constanţa se reducea la jumătate

    1997    – La Biserica Mirăuţi din Suceava, necropolă voievodală, sediul primei Mitropolii a Moldovei, a fost descoperit mormântul domnitorului Petru I Muşatinul

    2003    – A încetat din viaţă Franco Modigliani, laureat al Premiului Nobel pentru economie pe anul 1985. In 1939 a emigrat în SUA de teama represiunilor regimului fascist (n. 18 iunie 1918)

    2006    – A încetat din viaţă scriitorul şi poetul american John M. Ford (n. 1957).

  • Idei de afaceri: food court de ultimă generaţie (VIDEO)

    Numite acum “food halls”, aceste restaurante de mall includ de regulă localuri care servesc hamburgeri din carne de vită hrănită cu iarbă, măcelării şi magazine de brânzeturi scumpe, gelaterii care vând îngheţata casei şi restaurante care nu fac parte dintr-un lanţ, conduse de maeştri bucătari cu renume, care încearcă să servească pe cât posibil specialităţi din produse locale.

    Este cazul Grand Central Market din Los Angeles, o piaţă veche şi emblematică pentru oraşul californian, a cărei zonă de restaurante atrag numeroşi clienţi cu mixul său de oferte de mâncare mexicană, texană sau thailandeză, asezonate cu evenimente muzicale sau alte spectacole. Revista de specialitate Bon Appetit a plasat recent “food hall”-ul din Grand Central Market printre cele mai bune 10 restaurante noi din SUA.

  • Cum a reuşit Sibiul, capitala europeană culturală din 2007, să atragă mai mulţi turişti prin promovare pe reţelele sociale

     În total, în Sibiu au sosit anul trecut 76.000 de străini, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică.  

    Spre comparaţie cu alte oraşe, Sibiu a avut o expunere mai mare pe pieţele externe, dat fiind că a fost desemnat capitală europeană culturală în 2007 dar şi datorită unor proiecte finanţate de Primărie.

    În ultimii trei ani oraşul a fost promovat în social media prin proiectul #MySibiu, implementat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu prin bloggerii Tudor Popa şi Răzvan Pop, în colaborare cu Cezar Dumitru. Circa 30.000 de euro au fost investiţi pentru dezvoltarea acestui proiect în perioada 2011-2013.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro