Niciun antreprenor american nu are o problemă să-şi împărtăşească ideea de business cu alţii, şi nu-şi pune problema că ar putea să-i fie furată, ci dimpotrivă, caută păreri, caută investitorii, caută finanţare, caută pe cineva care să-l susţină. Pentru acest lucru, este dispus să dea procente din afacere. La început, dacă nu are bani să-şi plătească angajaţii, le dă acţiuni.
La polul opus, noi, românii, nu share-uim nimic, ţinem totul între cei patru pereţi şi în mintea noastră, crezând că avem cea mai mare idee din lume cu care vom da lovitura şi vom deveni milionari. Verificăm tot timpul dacă portofelul este la locul lui şi nu ni l-a furat cineva. Aşa este şi în business şi probabil că mulţi au dreptatea lor să facă acest lucru.
Din lipsa unei interacţiuni cu ceilalţi, ţinem ideile pentru noi, nu le punem pe hârtie într-un concept, ideea de afacere nu are nici început şi nici sfârşit, dar suntem revoltaţi că băncile nu le finanţează, că nu avem o „pilă” care să ne dea un credit, care să ne ajute. Peste toate acestea, vine statul, care nici el nu ne ajută cu bani, iar frustrarea este şi mai mare.
În economiile care se aşază, se consolidează, ideile tradiţionale au mai puţin succes, iar cele care răzbat trebuie să fie creative, să fie altceva, să fie contra trendului etc.
Nici societatea românească şi nici noi nu ne ajutăm să fim antreprenoriali, să ducem ideea în viaţa reală, să o punem în aplicare.
Ideile care au succes ţin mai mult de determinarea antreprenorului decât de altceva. Până a fi puse în aplicare, ele trebuie testate în discuţii, la o bere, pentru a vedea reacţia prietenilor şi a pieţei înainte de a cheltui un ban. Aceste păreri nu costă şi sunt cea mai bună consultanţă pe care o poate obţine cineva fără să scoată măcar un leu din buzunar.
Mulţi urăsc ideea de concept, de a explica într-o propoziţie ceea ce vrea să facă şi unde vrea să ajungă, pentru că este un lucru foarte greu. Bill Gates a spus că vrea să pună Windows pe fiecare calculator şi pe fiecare birou din această lume. Unul dintre directorii executivi ai Coca-Cola, Roberto Goizueta, a spus în anii ’80 că vrea ca celebra băutură să ajungă în fiecare colţ din această lume. Mark Zuckerberg a vrut să facă un produs prin care studenţii să interacţioneze într-un campus şi uite unde a ajuns.
Vlad Craioveanu, unul dintre cofondatorii Impact Hub, un loc unde start-up-urile se pot aşeza la un birou, pot interacţiona cu ceilalţi, pot „cumpăra” consultanţă de vânzări, de marketing aproape free, spune că românii au ajuns la concluzia că noua generaţie de antreprenori înţelege că trebuie să se deschidă, că trebuie să împărtăşească ideile cu alţii înainte de a merge mai departe, cu toate că este un proces greu care ţine de istoria noastră de a ne „apăra” în faţa duşmanilor, concurenţei. Este şi acesta un progres, este un lucru pe care viaţa îi va determina pe viitorii antreprenori să-l facă pentru a ajunge la finanţare, pentru a pune ideea în practică.
O altă problemă a companiilor româneşti, a antreprenorilor români care deja au un business pe piaţă este că nu caută diversificarea de opinii, nu caută opinia laterală, nu sunt dispuşi să plătească pe consultanţă decât dacă îi aduce o creştere a vânzărilor şi a profitului, nu vrea să îşi facă auditul propriei afaceri pentru a vedea dacă produsele mai merg sau sunt deja depăşite pentru că au venit altele mai noi. Când realizează acest lucru este prea târziu.
Americanii au un cult al boardului unei companii din două motive: nepotism, respectiv de a aduce oameni care pot să le aducă business, care pot să vină cu relaţiile lor, care îi pot introduce în anumite cercuri, unde nu au cum să intre; al doilea motiv este de a avea diversitate de opinii, de a vedea ce se întâmplă în alte domenii de activitate, care la prima vedere nu au nicio legătură cu businessul companiei.
A-ţi crea un board cu oameni din mai multe domenii reprezentă cel mai uşor lucru şi poate cel mai ieftin.
Din păcate, antreprenorii români cu afaceri mijlocii şi mari nu fac acest lucru. Boardul companiilor lor este format din neamuri, din oameni din acelaşi sector, care din păcate nu au şi o privire din alte industrii.
Dacă vrem să progresăm ca antreprenori (nu eu, ci voi) trebuie să vă deschideţi, să acceptaţi provocarea discuţiilor şi a altor păreri pentru a testa piaţa. Bineînţeles că 99% vor spune că ideea voastră nu va merge şi unii vor aduce argumente. Dar poate acel 1% vă va determina să mergeţi mai departe şi să „furaţi” din părerile altora când construiţi produsul şi-l puneţi pe piaţă.