BusinessMagazin

Tag: viitor

  • Motivul alarmant pentru care călătoriile cu avionul vor fi mult mai dificile în viitor

    Din cauza încălzirii aerului, densitatea scade, iar aerul mai rarefiat nu permite portantei să genereze altitudine, notează Gizmodo.
    Un studiu publicat de Climate Changes sugerează că din cauza creşterii temperaturilor de pe glob, valurile de căldură vor fi tot mai frecvente, iar liniile aeriene se vor confrunta cu această problemă regulat. 

    Conform studiului, în perioadele cele mai călduroase ale zilei, în viitor, aeronavele cu o încărcătură de peste 30% nu vor reuşi să decoleze. Alternativa cea mai simplă fiind realizarea zborurilor pe parcursul nopţii. În cadrul studiului au fost utilizate modele actuale care realizează zboruri comerciale precum obişnuitul Boeing 737-800 şi rute din Asia, Europa şi SUA.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro


     

  • Motivul alarmant pentru care călătoriile cu avionul vor fi mult mai dificile în viitor

    Din cauza încălzirii aerului, densitatea scade, iar aerul mai rarefiat nu permite portantei să genereze altitudine, notează Gizmodo.
    Un studiu publicat de Climate Changes sugerează că din cauza creşterii temperaturilor de pe glob, valurile de căldură vor fi tot mai frecvente, iar liniile aeriene se vor confrunta cu această problemă regulat. 

    Conform studiului, în perioadele cele mai călduroase ale zilei, în viitor, aeronavele cu o încărcătură de peste 30% nu vor reuşi să decoleze. Alternativa cea mai simplă fiind realizarea zborurilor pe parcursul nopţii. În cadrul studiului au fost utilizate modele actuale care realizează zboruri comerciale precum obişnuitul Boeing 737-800 şi rute din Asia, Europa şi SUA.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro


     

  • Opinie Bogdan Roşu, director executiv la Next Capital Group: Tehnologie şi creditare. Cât de aproape este viitorul?

    Ideea pentru care îţi faci cont de internet sau mobile banking este că nu poţi sau nu mai vrei să îţi pierzi timpul tău personal ca să ajungi la bancă în intervalul 9 am – 5 pm, de luni până vineri, când banca poate să lucreze cu tine. Cei mai mulţi clienţi lucrează fix în acest interval, iar mersul la bancă îi costă pauza de masă.

    Sucursala la care m-am referit mai sus şi pe care o voi folosi doar ca exemplu are locaţie centrală, un sediu de peste 2.000 mp dispuşi pe două etaje, placat cu marmură şi alte materiale scumpe dintr-o stilistică învechită. Deşi era aproape de prânz, erau foarte puţini clienţi în bancă, maximum zece-doisprezece, semnificativ sub numărul consilierilor de la diferitele ghişee şi birouri. Atmosfera era glacială, într-o linişte totală, iar mijloacele de orientare pentru client lipseau. Odată intrat în bancă, nu am avut cui să mă adresez pentru informaţii, aşa că am ales un ghişeu liber şi am mers să întreb acolo.

    în final, am rezolvat problema pentru care venisem, contul meu de internet banking a redevenit activ şi am plecat cât am putut de repede. în calitate de client mai avusesem până atunci parte de o experienţă nereuşită: atmosferă neprimitoare, deşi toţi consilierii erau îmbrăcaţi la patru ace, birocraţie din plin, dar mai ales am avut un mare sentiment de frustrare în privinţa tuturor ineficienţelor constatate acolo.

    Mi s-a părut total nefiresc să mai funcţionezi într-un astfel de sediu faraonic, în care clientul nu simte că este bine-venit, în care consilierii plictisiţi sau demotivaţi nici nu încercau să se conecteze cu tine, ci doar îţi recitau din diferite regulamente interne şi proceduri. Nu mi se pare normal să ţii astfel de sedii, cu mari costuri de întreţinere şi/sau chirie, în care să ai prea mulţi angajaţi subutilizaţi faţă de volumul de activitate real, cheltuieli pentru care în final clientul plăteşte. Nu mi se pare normal să mai funcţionezi ca o bancă din anii ’90. Nu în 2017…

    Am constatat astfel că de fapt mă simţeam mai bine în mediul on-line decât în cel off-line, deşi nu mă încadrez la categoria millennial, ci pur şi simplu am evoluat mai repede decât banca. Cum şi când a ajuns internetul să fie mai primitor decât un sediu elegant de bancă populat cu oameni în carne şi oase? Răspunsul nu e relevant, ci este important ca lucrurile să se schimbe. Bankingul tradiţional pierde teren pe oră ce trece, iar ruperea, detaşarea de modelul de banking învechit nu mai este o opţiune, ci o necesitate stringentă. Aceasta trebuie să se întâmple ieri.

    Sistemul bancar se află încă într-un proces de reformare şi consolidare, care trebuie să continue accelerat. Şi asta strict din cauza noilor realităţi ale pieţei formate din clienţi mult mai evoluaţi şi exigenţi. Libertatea de mişcare, de educaţie şi de muncă în străinătate ne-a expus la modele si soluţii bancare mult mai avansate. Vrem să avem produse şi servicii cel puţin la fel de inovatoare ca acolo, nu ne mai mulţumim cu jumătăţi de măsură:

    1. SUNT PREA MULTE BĂNCI FAŢĂ DE NEVOIA REALĂ A ACESTEI POPULAŢII/ECONOMII.

    S-au produs anumite consolidări/preluări în ultimii ani, însă prea puţine. Sediile somptuoase (de multe ori supraevaluate ca active) nu ar trebui să fie de actualitate, pentru că ridică mari semne de întrebare în rândul clienţilor, care consideră că banca nu lucrează eficient, că nu e suficient preocupată de controlul costurilor, de unde apare poate şi un nivel prea mare al comisioanelor şi dobânzilor. Clientul poate interpreta toată această situaţie ca o risipă sau poate considera că sunt cheltuieli inutile. Clientul, acasă sau la firmă, ştie să ţină cont de fiecare ban cheltuit, după care intră într-o bancă şi vede un monument de brick & mortar căruia nu-i mai înţelege rostul. Nu în 2017…

    2. SUNT PREA PUŢINE DIFERENŢE REALE ÎNTRE OFERTELE DE CREDITARE.

    De cele mai multe ori se desfăşoară o luptă aprigă pe comisioane, însă în acelaşi mediu al creditării clasice. în anii ’90, la o anumită bancă, primeai o sticlă de ulei de floarea-soarelui dacă îţi constituiai depozit la ea. Oamenii din front office aveau baxuri cu ulei alături. Bineînţeles că nu prin astfel de ”inovaţii“ trebuie să se diferenţieze ofertele de produse de creditare, ci prin servicii care aduc valoare adăugată clientului respectiv, fie că vorbim de persoane fizice sau juridice. Lipsa de ofertă reală (în afară de bani din ce în ce mai ieftini) a făcut să se dezvolte atât de mult sectorul IFN-urilor în ultimii ani. Acestea şi-au găsit rolul, nişele şi mijloacele prin care pot veni cu servicii suplimentare pentru clienţi, prin care îi pot înţelege mai bine şi mai repede şi prin care pot fi mai aproape de aceştia. Şi acesta e unul dintre motivele pentru care se bucură de multă apreciere şi loialitate din partea clienţilor.

    3. COMPETIŢIA DINTRE INSTITUŢIILE DE CREDITARE (BANCARE ŞI NEBANCARE) TREBUIE SĂ DUCĂ LA CREŞTEREA NUMĂRULUI DE CLIENŢI CARE FOLOSESC PRODUSE DE CREDITARE PER ANSAMBLU.

    în ultimii ani am văzut mai mult un proces de migrare a clienţilor buni între instituţii de credit în baza unor oferte comerciale mai bune. Deşi costurile de creditare sunt acum la minime istorice, tot sistemul bancar constată că nu apelează la creditare suficiente companii şi se întreabă de ce. Alegerea unei oferte de creditare, dacă e făcută doar pe preţ, nu e sănătoasă pe termen mediu şi lung.

    Azi, competiţia reală este cea dintre produsele standard, de volum pe de o parte şi cele de nişă, personalizate, pe de altă parte. Clienţii nu mai vor produse şablon, pentru că nu li se potrivesc tuturor, clienţii vor produse de tip ”tailor made“. Odată ce toate băncile şi IFN-urile vor accepta acest lucru şi îşi vor adapta oferta acestei noi realităţi, vom vedea că avem din ce în ce mai mulţi clienţi care apelează la creditare. Progresul economic trebuie să se bazeze pe credit, nu trebuie limitat la capitalul propriu, pentru că atunci se pierd multe oportunităţi.

    4. ANALIZELE ARATĂ CĂ ÎNCĂ SUNT PREA MULŢI ANGAJAŢI ÎN SISTEMUL BANCAR.

    Băncile trebuie să se reinventeze şi să ţină pasul cu tehnologia, pentru că sunt multe IFN-uri mult mai suple şi agile, care fac asta deja, construind încet-încet o alternativă atractivă, o contra-ofertă la sistemul bancar. Banca în esenţă este un sistem de computere conectate, care operează sub nişte softuri specifice. Banca nu are neapărat nevoie de un anume număr de sucursale şi nici de un standard de dotări opulente pentru clienţi, care să fie gestionat de mulţi consilieri în costum. Inclusiv scoringul, eternul şi necesarul scoring, este făcut din ce în ce mai des de computer, care opereză modele informatice, simple şi ultrarapide, care nu mai necesită aportul uman la procesare.

    Există deja bănci care au apărut şi s-au dezvoltat fără nicio sucursală, totul bazat pe operaţiuni on-line. Nu se mai vine cu geanta diplomat la bancă, nu mai e nevoie de săli de protocol, nu mai e timp pentru asemenea operaţiuni lente. Instituţiile de credit au nevoie, în primul rând, de o ofertă de produse utile, susţinute de platforme tehnologice prietenoase şi sisteme informatice performante. Operaţiunile clienţilor trebuie făcute doar on-line, chiar de pe smartphone/tabletă, iar vizitele clientului la un sediu de bancă trebuie reduse la minimum. Fiecare angajat din sistemul bancar, de la consilier clienţi până la director, trebuie să înţeleagă că salariul şi bonusurile vin exclusiv de la client, nu de la board şi nici de la acţionari.

    Toate instituţiile de credit trebuie să înţeleagă că trebuie să fie utile, plăcute şi disponibile clientului 24/7. Câteva dintre bănci (încă prea puţine), dar şi multe IFN -uri, arată că au înţeles mai repede ce vor clienţii şi că s-au adaptat mai bine. Este uimitor că, deşi nu au sedii clasice impunătoare şi nici reţea teritorială precum băncile, IFN-urile chiar reuşesc să aducă din ce în ce mai mulţi clienţi care nu mai vor în sistemul clasic bancar, iar asta trebuie să oblige băncile la reforme de substanţă, la creşterea competitivităţii.

    Avantajul costului mai mic al capitalului, principalul atu tradiţional al unei bănci, este din ce în ce mai puţin important în această ecuaţie. Explicaţia fenomenului rezidă în faptul că IFN-urile suplinesc acest lucru cu o ofertă mult mai bine adaptată nevoilor fiecărui client, livrată mult mai rapid şi mai atractiv, astfel încât la final clientul rămâne cu mai mult.
    Nu trebuie aşteptată o nouă criză financiară pentru a se face restructurări serioase în sistemul bancar, iar restructurare nu înseamnă doar ”clean-up“, adică să-ţi vinzi portofoliile de creanţe neîncasate, ci să-ţi regândeşti din temelii modelul de business. Cu sau fără acceptul băncilor, tehnologia îşi intră în drepturi acum, fără limite, fără constrângeri. Banking fără tehnologie nu se mai poate. Noile forme de creditare alternativă (P2P, direct lending, crowd-funding, multi-finanţarea etc.), bazate în principal pe sisteme şi platforme informatice, au apărut cam de nicăieri şi au luat deja o amploare uluitoare, fiind larg acceptate de clienţi.

    Aceasta este noua competiţie care vine şi rupe din felia de clienţi ai sistemului bancar. Băncile nu trebuie să se considere ameninţate doar de celelalte bănci, ci trebuie mai degrabă să se uite mai atent în jos, la nivelul jucătorilor încă mici, dar inovativi tehnologic, pentru că de acolo va veni competiţia cea mai aprigă. Brandurile construite în zeci şi sute de ani vor conta mult prea puţin. Dacă băncile şi celelalte instituţii de creditare nu vor urma acelaşi trend de adaptare a ofertei şi tehnologizare accelerată, într-un timp foarte scurt (câţiva ani) se vor confrunta la modul cel mai radical cu competitorii de nivel următor, Fintech-urile. Pentru că tehnologia nu ne scapă doar de birocraţie, ci ne protejează cea mai valoroasă resursă pe care o avem şi pe care nu o putem cumpăra: timpul.

  • Analiză: în ce stadiu se află industria dezvoltării de jocuri video din România şi care sunt perspectivele

    Jocurile elementare, la care aveau acces doar cei cu computere foarte scumpe, ţin de un trecut (care pare foarte) îndepărtat. Industria a prins contur în anii 1970; astăzi, milioane de copii şi adulţi se aventurează în lumi virtuale, rezolvă puzzle-uri, salvezează prinţese şi înving răufăcători pe PC-uri, smartphone-uri sau console.

    Industria dezvoltării de jocuri video va ajunge la o valoare estimată de peste 97 miliarde de euro anul acesta la nivel mondial, ceea ce înseamnă un avans de 7,8% faţă de 2016. Firma de cercetare de piaţă specializată pe gamining Newzoo anticipează că piaţa va creşte cu o rată de 6,2% până în 2020, atingând o valoare de 114,6 miliarde de euro. Asia-Pacific este cea mai mare regiune, China fiind cea mai mare piaţă a dezvoltărilor de jocuri video, cu o valoare estimată de 24,5 miliarde de euro în 2017.

    Segmentul cel mai profitabil este cel dedicat mobilelor: dezvoltatorii de jocuri pentru smartphone-uri şi tablete vor genera venituri de 41,1 miliarde de euro, adică 42% din totalul pieţei. Jocurile video destinate consolelor vor genera anul acesta venituri de 29,8 miliarde de euro (31% din piaţă), iar PC-ul 26,2 miliarde de euro (27%).

    Abilităţile tehnice ale românilor au atras de-a lungul anilor foarte multe companii IT internaţionale, inclusiv pe segmentul de dezvoltare a jocurilor video. Printre primele şi cele mai importante sunt subsidiarele Ubisoft şi Electronic Arts. Compania franceză Ubisoft este una dintre cele mai vechi pe plan local, venind în România la puţin timp după Revoluţie, în 1992; Electronics Arts a înfiinţat o subsidiară pe plan local în 2005 cu divizia de jocuri pentru telefoane EA Mobile.

    Peisajul dezvoltatorilor de jocuri pe vremea aceea era populat de subsidiare ale companiilor internaţionale; acum numărul actorilor este mai mare şi reuneşte deopotrivă companii mari precum şi studiouri mici, cu trei-patru angajaţi, care produc jocuri video pentru piaţa locală, dar în special pentru alte pieţe; veniturile generate sunt de ordinul milioanelor de euro. ”Industria jocurilor video este una dintre cele mai dinamice şi este în continuă creştere. Avansul pieţei de jocuri mobile şi faptul că dispozitivele sunt tot mai accesibile au dus la o democratizare a jocurilor video. Tot mai mulţi oameni au acces la ele şi au descoperit o pasiune pentru jocurile casual – de la copii până la seniori“, spune Sebastien Delen, managing director la Ubisoft Bucureşti.

    Cei mai mare cinci dezvoltatori de jocuri video de pe piaţa locală – Ubisoft, Electronic Arts Games, Gameloft, Amber Studio şi King – au avut afaceri cumulate de 459,1 mil. lei (100,3 mil. euro) în 2016, mai mult cu 6,7% faţă de 2015, conform calculelor realizate pe baza datelor publicate pe site-ul Ministerul Finanţelor. Per total, în 2016, veniturile studiourilor din România au ajuns la 112 milioane de dolari, spune Sebastien Delen, care citează raportul Newzoo, adăugând că ”industria jocurilor video este în continuă creştere“.

    Şi profitabilitatea celor cinci studiouri a avansat în 2016, profitul net cumulat ajungând la 28,5 milioane de lei (6,2 mil. euro), un plus de 46%, ritm de două ori mai alert faţă de cel înregistrat în 2015 comparativ cu 2014. ”Trecem printr-o metamorfoză. Până de curând, eram priviţi ca India Europei, pentru că ofeream servicii pe bani puţini, dar în ultimii ani am reuşit să schimbăm această percepţie, crescând nivelul serviciilor şi al costurilor. Intrăm într-o zonă de normalitate“, spune Dragoş Hâncu, fondator al Amber Studio, cel mai mare studio independent de jocuri din România. Tot el adaugă: ”Tendinţa naturală este ca afacerile studiourilor să crească. Facem parte dintr-o piaţă globală în expansiune. Creşterea poate fi spectaculoasă dacă acest trend este susţinut de legislaţie şi educaţie“. Veniturile sunt generate de proiecte de dezvoltare pentru piaţa externă, în general; doar o mică parte din vânzările acestora provin din livrările de pe piaţa din România.

    Compania franceză Ubisoft a avut anul trecut cea mai mare cifră de afaceri pe plan local – 168,4 milioane de lei (36,8 mil. euro), cu un avans de 14,8% faţă de 2015; profitul net a crescut cu 68,9%, ajungând la 9,8 milioane de lei (2,1 mil. euro). Următorul în topul firmelor de profil este Electronic Arts, cu afaceri de 145,4 mil. lei (31,7 mil. euro) în 2016, mai mari cu 9,1% faţă de 2015; profitul de anul trecut s-a plasat la 9,9 milioane de lei (2,2 mil euro). Locul trei este ocupat de Gameloft, cu afaceri de 105 milioane de lei (22,9 mil. euro) şi profit de 4,2 milioane de lei (0,9 mil. euro). ”Este foarte important însă de menţionat că în România sunt studiouri de dezvoltare şi nu de business, iar vânzările de jocuri se fac prin distribuitori autorizaţi, şi nu direct prin dezvoltatori“, spune Delen.

     

    Amber Studio, cel mai mare studio de jocuri independent din România, a avut în 2016 o cifră de afaceri de 29,4 milioane de lei (6,4 mil. euro), mai mult cu 52,5% faţă de 2015; în acelaşi interval, profitul a scăzut cu 11%, la 3,8 milioane de lei (0,8 mil. euro).

    ”Dacă până acum motorul de creştere au fost multinaţionalele, ne aşteptăm ca anul acesta şi în viitor creşterea să vină mai degrabă din partea firmelor româneşti“, spune Cătălin Butnariu, general manager la Carbon, incubator de jocuri video, şi preşedintele RGDA (Romanian Game Developers Association). El estimează că sunt cam 60-70 de firme mici în acest domeniu pe plan local şi se aşteaptă ca ”numărul de studiouri dezvoltatoare de jocuri din România să crească semnificativ în anii următori“. Un exemplu de firmă mică care se bucură de succes este studioul Killhouse Games, format din trei persoane şi despre care Business Magazin a scris în urmă cu un an; ei au produs un joc numit Door Kickers şi l-au vândut direct pe platforma online de jocuri video Steam. Afacerea celor trei a generat un profit net de 2,4 milioane de lei în 2015 şi 1,4 milioane de lei în 2016, potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe, la o cifră de afaceri de 3,2 milioane de lei în 2015, respectiv 2 milioane de lei anul trecut.

    Un alt exemplu edificator este studioul de dezvoltare de jocuri video numit Those Awesome Guys, cu o cifră de afaceri de 4,3 milioane de lei şi cu un profit de 2,8 milioane de lei în 2016, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor. Those Awesome Guys a fost înfiinţat de Nicolae Berbece în 2012, iar în momentul de faţă echipa este formată din alţi şase oameni, dintre care patru sunt străini, conform informaţiilor disponibile pe site-ului dezvoltatorului. Jocul produs de ei se numeşte Move or Die şi a fost lansat pe 21 ianuarie 2016 pe Steam. Până în prezent, jocul a obţinut peste 4.200 de recenzii pozitive şi 600 negative şi a primit diferite premii, precum ”Cel mai bun multiplayer“ la Indie Prize Europe 2015. Aşadar, un sigur joc a generat profit de milioane de lei pentru echipa din Bucureşti.

    Studioul de jocuri din Bucureşti al companiei suedeze King, care de anul trecut este parte a gigantului american Activision Blizzard, a înregistrat în 2016 o cifră de afaceri de 10,9 mil. lei (2,4 mil. euro), în scădere cu 68% faţă de anul anterior. Profitul net al companiei din Bucureşti s-a situat în 2016 la 0,82 mil. lei, în scădere cu 59% faţă de anul anterior, iar numărul mediu de angajaţi s-a redus aproape la jumătate, de la 92 în 2015, la 48 anul trecut. Scăderea se datorează faptului că studioul local s-a reprofilat într-unul exclusiv de QA (testare), iar astfel au dispărut departamentele de producţie, creaţie şi business analysis. în cadrul companiilor producătoare de jocuri lucrează în jur de 7.000 de persoane, adică 4,2% din totalul angajaţilor în IT din România, conform datelor Institutului Naţional de Statistică pentru anul 2015.

    URMĂTORUL NIVEL. 

    Andrei Lopată şi-a început cariera la Ubisoft ca technical director încă de când era student, iar după ce a absolvit Universitatea Politehnica din Bucureşti s-a alăturat celor de la Gameloft, unde a fost manager al studioului din Bucureşti. A făcut un pas important în carieră în 2007, când a fost numit manager general al Vivendi Games; din 2012 a început dezvoltarea la Atypical Games.

  • Un prototip promiţător poate fi avionul viitorului: este electric şi poate avea o autonomie de 1.000 de kilometri

    Noul concept poate deveni un element cheie în transformarea industriei aeriene, care în prezent este responsabilă pentru mai mult de 2% dintre emisiile globale de gaze cu efect de seră.
     
    Prototipul a fost prezentat cu ocazia celei de a 52-a ediţii a Spectacolului Aviatic de la Paris. Avionul poate transporta 6-9 pasageri şi doi membri ai echipajului, scrie Futurism.
     
    Omer Bar-Yohay, CEO-ul companiei, a precizat că „avionul nostru electric reprezintă o oportunitate pentru oameni de a se deplasa cu viteza pe care o cere economia globală actuală”.
     

  • Cu ce pensie ieşim la pensie?

    Acelaşi lucru l-au spus şi părinţii sau bunicii noştri, acelaşi lucru l-am spus şi noi când ne-am angajat, la începutul anilor ’90. Părinţilor noştri li s-a topit pensia prin inflaţie, instrumentul folosit de România, de Banca Naţională pentru a ţine în viaţă statul, administraţia, economia.

    Inflaţia, salariile sub inflaţie, pensiile sub inflaţie au fost preţul plătit sub acest model de supravieţuire.

    Generaţia părinţilor noştri s-a trezit la pensie fără bani, cu un nivel al costurilor zilnice în creştere şi fără posibilitatea unui job suplimentar.

    Pe baza acestei experienţe, noi sau cei care intră pe piaţa muncii acum trebuie să ne gândim cum vom arăta peste 25-30-40 de ani, pe câţi bani ne vom baza atunci când piaţa muncii ne va da reject.

    Indiferent cât de buni profesional sunteţi, la un moment dat vârsta este un indicator mai puternic în faţa unui angajator.
    Pe piaţă au început să apară modele pentru pensia suplimentară, pensii private, care fac simulări pentru viitor. De asemenea, sunt fonduri mutuale sau fonduri de investiţii care, pe baza datelor actuale, pot să îţi simuleze ce bani ai putea să ai peste mulţi ani. Sunt bănci care îţi arată ce bani poţi să economiseşti şi cum va arăta contul tău peste 50 de ani.
    Toate aceste instrumente, toţi aceşti administratori de bani speră să treacă testul timpului. La ce mişcări dinamice sunt pe pieţele financiare, întrebarea este cine va rezista mai mult: clientul, adică tu, sau societatea de administrare, care îţi prezintă viitorul?

    În criză, au fost câţiva giganţi mari, în frunte cu AIG, ING, Merill Lynch, Lloyd’s, Erste etc., care au fost la un pas să intre în istorie. Noroc cu banii de la stat, care au salvat aceste grupuri financiare care de-a lungul anilor au vândut pe bandă rulantă produse financiare de investiţii, economisire, de viaţă.

    Pentru cei care s-au angajat la începutul anilor ’90 şi care ar fi pus deoparte câte 10 dolari pe lună până în anul 2000 şi apoi câte 100 de dolari/euro după 2000, contul ar trebui să aibă acum cel puţin 20.000 de euro.

    Cu încă 25 de ani de muncă, la 100 de euro puşi deoparte, ar trebui să se mai adune încă 30.000 de euro în contul privat.
    Deci la pensie ar trebui să ai puşi deoparte, banii tăi, cel puţin 50.000 de euro. Nu ştiu câţi dintre voi aveţi sau veţi avea acest cont. La nivelul dobânzilor actuale, o dobândă anuală de 1% v-ar aduce un câştig anual de 500 de euro, adică vreo 50 de euro pe lună. Cât era salariul mediu pe lună la începutul anilor ’90 în România.

    Cu aceşti bani nu vă descurcaţi.

    Aşa că trebuie să economisiţi mai mult acum, pentru a vă asigura un câştig mult mai mare când veţi ieşi la pensie.
    Dacă în acest moment aveţi, să spunem, un nivel salarial de 1.000-1.500 de euro pe lună, ar trebui să puneţi deoparte cel puţin 200 de euro pentru a încerca peste 3-4 decenii să vă menţineţi cât de cât nivelul de trai, fără să suferiţi o cădere majoră.

    Noi, românii, nu suntem daţi ca exemplu în privinţa economisirii, pentru că noi funcţionăm pe ideea de ”trăieşte clipa“.
    Dar pentru cei care au şansa să prindă pensia, fără bani deoparte, fără active în spate, apartamentul propriu şi un apartament dat în chirie, căderea va fi dramatică. Uitaţi-vă în jurul vostru. La acest lucru se adaugă şi costurile pentru menţinerea sănătăţii, care vor creşte.

    Nu aş putea să spun cuiva ce să facă, cum să economisească, unde să-şi pună banii – la bancă, într-un fond mutual, într-o pensie de viaţă, în acţiuni la bursă, în obligaţiuni, în titluri de stat, într-un apartament, într-un teren, în aur, bijuterii.
    Fiecare plasament are plusuri şi minusuri, dar de obicei toate merg cu piaţa. Cele mai multe plasamente cresc când piaţa creşte şi scad când piaţa scade. Foarte rar găseşti ceva care să te protejeze de fluctuaţiile vremurilor. Şi, oricum, sunt foarte puţini cei care au curaj să-şi investească banii în ceva exotic, unde nu multă lume se duce sau îşi pune banii. Aceasta este natura umană, să meargă cu turma.

    Ideal ar fi ca orice câştig care este mai mare decât piaţa să fie luat şi pus deoparte, în alte instrumente, mai conservatoare. De la un anumit nivel încolo, conservarea a ceea ce ai este mai importantă decât un câştig peste media instrumentelor din piaţă. De aceea se duce lumea în Elveţia, nu să câştige, ci să-şi conserve ceea ce are.

    Important este să facă ceva, să fie disciplinat şi să nu uite că fiecare an care trece înseamnă o şansă mai mică pe piaţa muncii în viitor.

    Întrebarea pe care ar trebui să v-o puneţi este cât ar trebui să am şi cum astfel încât să ajung la minimum 500 de euro pe lună din activele pe care le am, pe care le-am economisit şi adunat în timp.

    Cei 100-200 de euro de la stat nu vă vor ajunge dacă acum sunteţi obişnuiţi cu peste 1.000 de euro pe lună. În caz că nu ştiţi, punctul de pensie creşte la 1.000 de lei din acest an.
     

  • Cu ce pensie ieşim la pensie?

    Acelaşi lucru l-au spus şi părinţii sau bunicii noştri, acelaşi lucru l-am spus şi noi când ne-am angajat, la începutul anilor ’90. Părinţilor noştri li s-a topit pensia prin inflaţie, instrumentul folosit de România, de Banca Naţională pentru a ţine în viaţă statul, administraţia, economia.

    Inflaţia, salariile sub inflaţie, pensiile sub inflaţie au fost preţul plătit sub acest model de supravieţuire.

    Generaţia părinţilor noştri s-a trezit la pensie fără bani, cu un nivel al costurilor zilnice în creştere şi fără posibilitatea unui job suplimentar.

    Pe baza acestei experienţe, noi sau cei care intră pe piaţa muncii acum trebuie să ne gândim cum vom arăta peste 25-30-40 de ani, pe câţi bani ne vom baza atunci când piaţa muncii ne va da reject.

    Indiferent cât de buni profesional sunteţi, la un moment dat vârsta este un indicator mai puternic în faţa unui angajator.
    Pe piaţă au început să apară modele pentru pensia suplimentară, pensii private, care fac simulări pentru viitor. De asemenea, sunt fonduri mutuale sau fonduri de investiţii care, pe baza datelor actuale, pot să îţi simuleze ce bani ai putea să ai peste mulţi ani. Sunt bănci care îţi arată ce bani poţi să economiseşti şi cum va arăta contul tău peste 50 de ani.
    Toate aceste instrumente, toţi aceşti administratori de bani speră să treacă testul timpului. La ce mişcări dinamice sunt pe pieţele financiare, întrebarea este cine va rezista mai mult: clientul, adică tu, sau societatea de administrare, care îţi prezintă viitorul?

    În criză, au fost câţiva giganţi mari, în frunte cu AIG, ING, Merill Lynch, Lloyd’s, Erste etc., care au fost la un pas să intre în istorie. Noroc cu banii de la stat, care au salvat aceste grupuri financiare care de-a lungul anilor au vândut pe bandă rulantă produse financiare de investiţii, economisire, de viaţă.

    Pentru cei care s-au angajat la începutul anilor ’90 şi care ar fi pus deoparte câte 10 dolari pe lună până în anul 2000 şi apoi câte 100 de dolari/euro după 2000, contul ar trebui să aibă acum cel puţin 20.000 de euro.

    Cu încă 25 de ani de muncă, la 100 de euro puşi deoparte, ar trebui să se mai adune încă 30.000 de euro în contul privat.
    Deci la pensie ar trebui să ai puşi deoparte, banii tăi, cel puţin 50.000 de euro. Nu ştiu câţi dintre voi aveţi sau veţi avea acest cont. La nivelul dobânzilor actuale, o dobândă anuală de 1% v-ar aduce un câştig anual de 500 de euro, adică vreo 50 de euro pe lună. Cât era salariul mediu pe lună la începutul anilor ’90 în România.

    Cu aceşti bani nu vă descurcaţi.

    Aşa că trebuie să economisiţi mai mult acum, pentru a vă asigura un câştig mult mai mare când veţi ieşi la pensie.
    Dacă în acest moment aveţi, să spunem, un nivel salarial de 1.000-1.500 de euro pe lună, ar trebui să puneţi deoparte cel puţin 200 de euro pentru a încerca peste 3-4 decenii să vă menţineţi cât de cât nivelul de trai, fără să suferiţi o cădere majoră.

    Noi, românii, nu suntem daţi ca exemplu în privinţa economisirii, pentru că noi funcţionăm pe ideea de ”trăieşte clipa“.
    Dar pentru cei care au şansa să prindă pensia, fără bani deoparte, fără active în spate, apartamentul propriu şi un apartament dat în chirie, căderea va fi dramatică. Uitaţi-vă în jurul vostru. La acest lucru se adaugă şi costurile pentru menţinerea sănătăţii, care vor creşte.

    Nu aş putea să spun cuiva ce să facă, cum să economisească, unde să-şi pună banii – la bancă, într-un fond mutual, într-o pensie de viaţă, în acţiuni la bursă, în obligaţiuni, în titluri de stat, într-un apartament, într-un teren, în aur, bijuterii.
    Fiecare plasament are plusuri şi minusuri, dar de obicei toate merg cu piaţa. Cele mai multe plasamente cresc când piaţa creşte şi scad când piaţa scade. Foarte rar găseşti ceva care să te protejeze de fluctuaţiile vremurilor. Şi, oricum, sunt foarte puţini cei care au curaj să-şi investească banii în ceva exotic, unde nu multă lume se duce sau îşi pune banii. Aceasta este natura umană, să meargă cu turma.

    Ideal ar fi ca orice câştig care este mai mare decât piaţa să fie luat şi pus deoparte, în alte instrumente, mai conservatoare. De la un anumit nivel încolo, conservarea a ceea ce ai este mai importantă decât un câştig peste media instrumentelor din piaţă. De aceea se duce lumea în Elveţia, nu să câştige, ci să-şi conserve ceea ce are.

    Important este să facă ceva, să fie disciplinat şi să nu uite că fiecare an care trece înseamnă o şansă mai mică pe piaţa muncii în viitor.

    Întrebarea pe care ar trebui să v-o puneţi este cât ar trebui să am şi cum astfel încât să ajung la minimum 500 de euro pe lună din activele pe care le am, pe care le-am economisit şi adunat în timp.

    Cei 100-200 de euro de la stat nu vă vor ajunge dacă acum sunteţi obişnuiţi cu peste 1.000 de euro pe lună. În caz că nu ştiţi, punctul de pensie creşte la 1.000 de lei din acest an.
     

  • Privire spre viitor

    Vorbele lui au ilustrat practic evenimentele care au avut loc în cadrul unuia dintre cele mai mari festivaluri de tehnologie din Europa Centrală şi de Est, iCEE.fest, aflat la a şasea ediţie.

    Chris Skinner a vorbit despre revoluţia digitală care va schimba lumea într-un mod similar cu cel al revoluţiei industriale, argumentând că felul în care arăta o fermă înainte de industrializare este complet diferit faţă de cum arată acum. ”În Africa se creează noua generaţie de servicii financiare, ce nu arată deloc ca serviciile financiare pe care le folosim noi în Europa sau SUA. Avem nevoie de banking, dar nu avem nevoie de bănci. Îţi dai seama de asta când vezi că operatorii de telefonie mobilă creează servicii financiare în Africa“, spune el.

    În opinia sa, următoarea frontieră este spaţiul, pe care omenirea îl va explora. ”Acum 100 de ani nu escaladaserăm vârful Everest, nu descoperiserăm jumătate din lume, acum am explorat totul, mai puţin adâncurile oceanelor. Oamenirea are nevoie să exploreze. Vom explora spaţiul. Lumea se mişcă într-un ritm ameţitor“, spune Skinner.

    În cadrul iCEE.fest s-a vorbit despre tehnologie în diferite forme: de la realitate virtuală, augmentată, e-commerce, conţinut digital la marketing, start-up-uri sau digital health. De-a lungul celor două zile, cât a durat evenimentul, pe patru scene, peste 100 de experţi au susţinut prezentări. De asemenea, anul acesta în cadrul festivalului au avut loc două evenimente satelit dedicate caselor inteligente şi fintech, tehnologiei care schimbă modul tradiţional în care funcţionează băncile şi sistemele de plată. ”Tehnologia este prezentă. Nu este vorba de un viitor îndepărtat. În general, oamenii supraestimează impactul tehnologiei, în cazul de faţă inteligenţa artificială, pe termen lung şi subestimează impactul pe termen scurt“, spune Jessica Capplow, manager ecommerce & emerging platforms în cadrul companiei de advertising MEC.

    La Bucureşti au fost prezenţi Shafi Ahmed, primul chirurg care a folosit realitatea virtuală într-o operaţie, şi Dave Birss, creativul care îmbină muzica şi neuromarketingul. Potrivit organizatorilor, peste 3.500 de oameni din peste 10 ţări au participat la această ediţie.

    În prima zi de festival s-au făcut cozi la intrare pentru ca toţi participanţii să-şi primească legitimaţiile care să le acorde acces la prezentări.

    Prima zi a fost caracterizată de prezenţa reprezentanţilor unor companii de nivel global precum Facebook, Yahoo, Google, Lego, New York Times sau AOL. Tot în prima zi a vorbit Chris Skinner, consultant şi creator al site-ului The Finanser; el s-a referit la a patra revoluţie, digitalizarea, şi felul în care ne schimbă modul în care trăim, cum facem comerţ, cum plătim şi care va fi impactul asupra sectorului financiar. Elisabeta Moraru, country manager al Google România, a vorbit despre viitorul căutării pe Google şi despre marketing, iar Igor Skokan, measurement lead la Facebook, a explicat care sunt lucrurile cele mai importante într-o lume care se îndreaptă tot mai mult spre mobilitate, iar utilizarea smartphone-urilor creşte tot mai mult.

    Jessica Capplow a povestit despre felul în care inteligenţa artificială poate schimba retailul. Capplow a explicat cum, în viitor, un retailer, cu ajutorul inteligenţei artificale, ar putea deduce starea de spirit a unui client, în funcţie de ce scrie pe reţelele de socializare, şi astfel ar putea să-i facă reduceri la produse care i-ar putea îmbunătăţi felul în care se simte. Un Snickers este exemplul dat de Capplow. ”Intri într-un supermarket, iar acolo tu primeşti o reducere personalizată de 10-20% la Snickers ca să te simţi mai bine“, explică ea. ”Oamenii ne spun de multe ori că tehnologia x sau y nu este pentru noi în acest moment, dar asta este doar o scuză. Trebuie să se gândească că, indiferent de mărimea pieţei, se poate implementa inteligenţa artificială. Nu trebuie să fie o soluţie completă, ci poate «injecta» inteligenţa artificială doar într-un anumit segment al afacerii“, este de părere ea.

    Capplow adaugă că firmele mici care implementează noile tehnologii pot face salturi uriaşe, depăşind astfel companii consacrate, dar care se adaptează mai greu la ceea ce se întâmplă în mediul digital.

    Oameni de marketing, jurnalişti, publicitari, oameni de afaceri sau de comunicare au participat la diverse prezentări în cele două zile la festival sperând să înveţe ceva punctual despre o anumită arie (fie comerţul online, fie publicitatea online) sau să primească o privire de ansamblu a ceea ce se întâmplă în lume sau să afle cum poate fi folosită tehnologia ca un motor de creştere pentru afaceri. Majoritatea prezentărilor au durat 15-20 de minute, dar au existat dezbateri de peste 60 de minute.

    De asemenea, la Bucureşti s-a vorbit foarte mult despre conţinutul de calitate, ştirile false, cum poţi face publicitate online şi noile modele de afaceri pentru trusturile media.

    Principalele tendinţe şi probleme de pe piaţa de publicitate digitală din regiunea Balcanilor sunt similare celor întâlnite şi în marile pieţe din lume, declară Constantine Kamaras, preşedinte al boardului de directori al Asociaţiei IAB Europe, în cadrul unei ediţii speciale a emisiunii ZF Live transmise de la iCEE.fest.

    ”Există o continuitate între tendinţe – precum creşterea mobile-ului sau a videoului, care sunt două megatendinţe pe care nu le putem nega şi pe care le vedem cum accelerează cel puţin pentru viitorul imediat, şi o serie de lucruri noi, care nu erau prezente în urmă cu un an. Acestea se referă de exemplu la calitatea mediului de publicitate digitală – un aspect critic dacă publicitatea digitală îşi va continua creşterea explozivă. Mai exact, sunt discuţii legate de fraudele cu reclame, dar şi probleme care se manifestă la nivelul societăţii, cum sunt ştirile false.

    Sunt discuţii care aduc din nou în prim-plan calitatea conţinutului editorial. Devine critic pentru ecosistemul digital care este poziţia unor publisheri care oferă conţinut premium, aşa cum este New York Times, de exemplu, care este prezent aici, la iCEE.fest, sau cum este Ziarul Financiar. Rolul furnizorilor de ştiri de încredere devine unul critic pentru societate“, a spus Kamaras. Dominaţia Google şi Facebook în segmentul publicităţii digitale este vizibilă şi în România, şi Balcani, cei doi giganţi americani înghiţind cea mai mare parte a investiţiilor făcute de companii în promovare.

    În acest context, Meagan Lopez, global digital business director la New York Times, explică modelul celebrului cotidian care se bazează pe conţinut de caliate, unic, disponibil celor dispuşi să plătească un abonament. Lopez recunoaşte dreptul unui utilizator de a folosi un program de ad-blocking (blocarea reclamelor online), fără a le interzice accesul pe site. Întrebată dacă inteligenţa artificială va înlocui reporterul de rând, Lopez spune ferm: ”Nu cred că roboţii vor fi capabili să priceapă unele nuanţe şi să pună întrebările potrivite la sfârşitul zilei. Va exista probabil un mix, dar nu cred că roboţii vor înlocui vreodată jurnaliştii“.

    De asemenea, pe plan local a fost anunţată lansarea Orange Fab Accelerator, program de accelerare pentru start-up-urile din România, cu ocazia  împlinirii a 20 de ani de activitate pe piaţa locală. ”Orange Fab Accelerator e dedicat start-up-urilor care au depăşit etapa de prototip. Vom oferi acces la tehnologiile noastre, la sisteme, atât în România, cât şi în cadrul grupului“, spune Liudmila Climoc, CEO al Orange România. Scopul Orange Fab Accelerator este să ofere ajutor start-up-urilor care vor să-şi dezvolte serviciile, să le testeze într-un mediu real şi chiar să ajute la promovarea serviciilor comerciale prin reţeaua Orange.

    Tehnologia reprezintă o oportunitate, o metodă de a creşte afacerea, indiferent de tipul ei, iar digitalizarea este atotprezentă. Este important să aflăm care sunt oportunităţile de dezvoltare, dar şi capcanele ei.

  • Fenomen îngrijorător în Antarctica: peste 700.000 de kilometri pătraţi din calota Ross, afectaţi de topire

    În vara lui 2016, suprafaţa calotei Ross s-a dezgheţat în unele locuri, în total zonele afectate de topire au atins 777.000 de kilometri pătraţi, informează Science Alert. 
     
    Experţii susţin că topirea gheţii la suprafaţă ar putea provoca creşterea nivelului oceanelor cu 3 metri. ,,Observaţiile ne oferă informaţii despre viitor. Mulţi cercetători consideră că Antarctica Apuseană a început să se dezintegreze, fenomen produs în mare parte de apa cu temperaturi crescute care macină partea inferioară a calotei,” a declarat David Bromwich, unul dintre autorii studiului. 
     
    Cercetătorii din cadrul Scripps Institution of Oceanography, precum şi alte instituţii, au observat topirea prin implementarea unei staţii de monitorizare în zonele îndepărtate din Antarctica Apuseană care poate detecta încălzirea atmosferică şi prezenţa norilor care conţin o cantitate mare de umezeală. Bromwich şi echipa sa au analizat cu ajutorul sateliţilor consecinţele evenimentului, iar informaţiile prin microunde au dezvăluit suprafaţa imensă topită. 
     

  • Ajunge salariul din România pentru a duce o viaţă relaxată?

    Cercetarea online de tip sondaj a cuprins un eşantion de 2.160 de respondenţi, cu vârste între 25-45 ani, dintre care cei mai mulţi au început să lucreze după vârsta de 20 de ani, în mediul privat.

    52% dintre respondenţi au spus că s-au angajat în perioada de 20-25 ani, iar cei mai “grăbiţi”, cu un procent de 37%, au recunoscut că aveau 18-20 ani.

    Dacă vorbim despre optimismul adus de studiile făcute, 49% dintre respondeţi simt că au primit un ajutor din partea studiilor realizate, iar 51% consideră că facultatea nu i-a ajutat în carieră. Indiferent de relaţia facultate-optimism, majoritatea respondenţilor afirmă că intrarea pe piaţa muncii a dus la o creştere a responsabilităţilor (91%), iar această “maturizare” în raport cu viaţa, îi face să fie mulţumiţi de carierele lor profesionale actuale (66%).

    Pe viitor, 45% dintre respondeţi ar dori să-şi îmbunătăţească venitul lunar, aproape 20% vor să scape de datorii, în timp ce 17% vor să nu mai aibă grija zilei de mâine, iar 3,5% nu ar vrea să-şi îmbunătăţească veniturile.

    Salariul ajunge sau nu ajunge pentru a avea o viaţă relaxată şi o situaţie financiar echilibrată? Această întrebare se referă la relaţia psihologică extrem de dinamică şi complexă între bani şi muncă, bani şi viitor, bani şi confort psihologic sau frustrări şi stres.

    Salariul ajunge în cea mai mare parte a anului (33%) sau lunar (13%), ceea ce ar duce la o stare relativ echilibrată şi stabilă financiar pentru un procent semnificativ de respondenţi. Doar un procent mic sunt nemulţumiţi (15%), fiind mereu într-o situaţie financiară dezechilibrată. Aceştia sunt probabil şi cei care au probleme financiare (35%), restul respondenţilor, cei echilibraţi, neavând probleme financiare (65%).

    Există însă şi aspiraţii ”îndrăzneţe”, visuri care ies din perimetrul aspiraţiilor realiste, posibile, faţă de care renunţarea duce la frustrări şi tristeţe. Aceste visuri neîmplinite se cer realizate. Soluţia este curajul de a împrumuta bani (64%). Alţii, rămân prudenţi, evită împrumuturile şi îşi construiesc scenarii în care acceptă nerealizări (36%).

    Respondenţii afirmă că uneori nu au încredere în viitorul lor financiar (28%), iar alteori, da (33%). În general, adunând procentul celor din urmă cu cel al celor care au încredere în forţele proprii de a-şi construi un viitor financiar (39%), rezultă că respondenţii sunt încrezători într-un viitor financiar satisfăcător (72%).

    “Explorarea atitudinilor tinerilor faţă de felul în care îşi administrează câştigurile financiare şi situaţia lor financiară în viitor arată că percepţia viitorului lor financiar depinde de aceste atitudini. Ele se structurează datorită influenţei intrării timpurii pe piaţa muncii care furnizează tinerilor o experienţă socială necesară percepţiei mature a contextului social al muncii. Tinerii nu mai dau dovadă de naivitate faţă de acest context realizând importanţa flexibilităţii lor, a înţelegerii pieţei muncii ca o realitate dinamică şi complexă. În acest fel, ei consideră că faţă de viitorul lor financiar şi obţinerea unei situaţii financiare echilibrate ei trebuie să adopte o atitudine de optimism strategic exprimat prin punerea în relaţie a realităţii schimbătoare a pieţei muncii cu propriile lor aspiraţii privind viitorul lor financiar”, a declarat  Aurora Liiceanu, doctor în psihologie şi cercetător.