Dacă vreţi să vă luaţi o vacanţă de câteva zile cu un buget mai mic, cel mai bine este să uitaţi de marile capitale europene precum Londra, Paris sau Madrid.
Există numeroase alte opţiuni pentru a petrece un week-end, iar cei de la The Guardian au alcătuit un top al acestora.
Vedeţi în galeria foto destinaţiile propuse
Dacă vreţi să vă luaţi o vacanţă de câteva zile cu un buget mai mic, cel mai bine este să uitaţi de marile capitale europene precum Londra, Paris sau Madrid.
Există numeroase alte opţiuni pentru a petrece un week-end, iar cei de la The Guardian au alcătuit un top al acestora.
Vedeţi în galeria foto destinaţiile propuse.
Mai văzusem o singură dată o navă de croazieră, atunci când MSC Opera a acostat în portul Constanţa, însă asta doar pentru câteva ore. Înainte de a începe aventura, mi-au trecut prin cap gânduri năstruşnice (cele legate, de pildă, de capacitatea de a sta în picioare când marea e învolburată), dar pe de altă parte eram curioasă cum este să trăieşti câteva zile în larg. Când am avut ocazia să simt pe propria piele experienţa unei vacanţe pe o navă de croazieră, n-am stat pe gânduri. Am zburat de la Bucureşti spre Bergamo, iar de acolo am mers cu autocarul câteva ore spre portul de îmbarcare. Ne-am îmbarcat pe MSC Fantasia din portul Genova, un oraş aşezat pe un deal scăldat la poale de Marea Mediterană şi pictat în crem, galben şi arămiu. Aşezarea este brăzdată de străzi înguste, înconjurate de clădiri pătrate, cu până la 7-8 etaje, care par uriaşe datorită galeriilor înalte de la parter, tipice oraşelor italiene.
În ochi îţi sare imediat însă albul navelor de croazieră care îşi aşteaptă în port miile de turişti; am pus piciorul pe punte pe la ora prânzului. Nava, lansată la apă în anul 2008, are o lungime de 333 metri şi o înălţime de 66 de metri; poate transporta peste 4.300 de pasageri în cele peste 1.600 de cabine. Desigur, la bord sunt şi membrii echipajului – nu mai puţini de 1.300 – de la personal navigant la bucătari şi ospătari. MSC Fantasia aparţine clasei de nave cu acelaşi nume din portofoliul unei companii italiene, care mai operează alte trei nave asemănătoare ca dimensiuni şi stil: Preziosa, Divina şi Splendida.
Îmbarcarea este similară celei de la aeroport, cu normele de securitate specifice. Înainte de a intra pe navă îţi este înmânat un card care conţine date precum ziua îmbarcării şi a debarcării, numărul cabinei, sectorul în care trebuie să ajungi în caz de urgenţă, restaurantul a la carte şi masa la care eşti repartizat; ţi se face, pe loc, o poză tip buletin. Cardul poate fi alimentat cu o sumă minimă indicată, cu care poţi plăti produsele achiziţionate de pe vasul de croazieră; practic, nu poţi cumpăra nimic cu cash pe navă, iar toate cheltuielile sunt „imprimate“ pe card.
Când ajungi în lobby-ul navei de croazieră, ai impresia că nu mai eşti de mult pe un hotel plutitor, ci pe unul aşezat pe pământ. Zona recepţiei şi lobby-ul sunt colorate în nuanţele oraşului Genova, iar fiecare încăpere are o nuanţă diferită.
Am petrecut patru zile şi trei nopţi pe MSC Fantasia, însă itinerarul întreg cuprindea şapte de nopţi de cazare. Ai nevoie de câteva zile ca să cunoşti tot vasul, care are 18 punţi – teoretic; practic, nava are 17 punţi, însă 17 este pentru italieni un fel de 13 pentru români şi a fost exclus din numerotare.
Evident că imediat după ce ne-am îmbarcat am dat iama în bucatele pregătite de bucătarii italieni la restaurantul tip bufet. Pizza, paste cu fructe de mare, peşte, sunt doar câteva de titlurile din meniul restaurantului tip bufet, iar bucătăria navei este una în miniatură a gastronomiei italiene.
MSC Fantasia dispune de un restaurant tip bufet, mai multe restaurante a la carte, baruri cu diferite tematici, cazino, teatru, cinema 4D, locuri de joacă, piscină, şi alte servicii precum spa. În plus, nava are şi o zonă dedicată clienţilor exclusivişti, numită MSC Yacht Club, care include 99 de apartamente, piscine, un bar etc.
Am plecat din Genova după- amiaza şi am navigat până dimineaţă când am ajuns la Cannes, iar frumuseţea croazierelor este că într-un timp foarte scurt poţi vizita mai multe oraşe din ţări diferite, relaxându-te într-un hotel de cinci stele. Am ajuns la Cannes atunci când soarele ieşea de după bătrânul continent şi începea să lumineze marea. Răsăritul soarelui pe mare este un „must have“ atunci când îţi petreci vacanţa pe o navă de croazieră, mai ales că în fiecare zi ai parte de o altă experienţă. Nu ai nevoie de mult timp să-ţi dai seama de ce în fiecare an 8.000-9.000 de români merg în croazieră, conform datelor din piaţă. Am stat la o cabină cu balcon la puntea 14, însă nava are şi cabine fără balcon sau apartamente.
Mai văzusem o singură dată o navă de croazieră, atunci când MSC Opera a acostat în portul Constanţa, însă asta doar pentru câteva ore. Înainte de a începe aventura, mi-au trecut prin cap gânduri năstruşnice (cele legate, de pildă, de capacitatea de a sta în picioare când marea e învolburată), dar pe de altă parte eram curioasă cum este să trăieşti câteva zile în larg. Când am avut ocazia să simt pe propria piele experienţa unei vacanţe pe o navă de croazieră, n-am stat pe gânduri. Am zburat de la Bucureşti spre Bergamo, iar de acolo am mers cu autocarul câteva ore spre portul de îmbarcare. Ne-am îmbarcat pe MSC Fantasia din portul Genova, un oraş aşezat pe un deal scăldat la poale de Marea Mediterană şi pictat în crem, galben şi arămiu. Aşezarea este brăzdată de străzi înguste, înconjurate de clădiri pătrate, cu până la 7-8 etaje, care par uriaşe datorită galeriilor înalte de la parter, tipice oraşelor italiene.
În ochi îţi sare imediat însă albul navelor de croazieră care îşi aşteaptă în port miile de turişti; am pus piciorul pe punte pe la ora prânzului. Nava, lansată la apă în anul 2008, are o lungime de 333 metri şi o înălţime de 66 de metri; poate transporta peste 4.300 de pasageri în cele peste 1.600 de cabine. Desigur, la bord sunt şi membrii echipajului – nu mai puţini de 1.300 – de la personal navigant la bucătari şi ospătari. MSC Fantasia aparţine clasei de nave cu acelaşi nume din portofoliul unei companii italiene, care mai operează alte trei nave asemănătoare ca dimensiuni şi stil: Preziosa, Divina şi Splendida.
Îmbarcarea este similară celei de la aeroport, cu normele de securitate specifice. Înainte de a intra pe navă îţi este înmânat un card care conţine date precum ziua îmbarcării şi a debarcării, numărul cabinei, sectorul în care trebuie să ajungi în caz de urgenţă, restaurantul a la carte şi masa la care eşti repartizat; ţi se face, pe loc, o poză tip buletin. Cardul poate fi alimentat cu o sumă minimă indicată, cu care poţi plăti produsele achiziţionate de pe vasul de croazieră; practic, nu poţi cumpăra nimic cu cash pe navă, iar toate cheltuielile sunt „imprimate“ pe card.
Când ajungi în lobby-ul navei de croazieră, ai impresia că nu mai eşti de mult pe un hotel plutitor, ci pe unul aşezat pe pământ. Zona recepţiei şi lobby-ul sunt colorate în nuanţele oraşului Genova, iar fiecare încăpere are o nuanţă diferită.
Am petrecut patru zile şi trei nopţi pe MSC Fantasia, însă itinerarul întreg cuprindea şapte de nopţi de cazare. Ai nevoie de câteva zile ca să cunoşti tot vasul, care are 18 punţi – teoretic; practic, nava are 17 punţi, însă 17 este pentru italieni un fel de 13 pentru români şi a fost exclus din numerotare.
Evident că imediat după ce ne-am îmbarcat am dat iama în bucatele pregătite de bucătarii italieni la restaurantul tip bufet. Pizza, paste cu fructe de mare, peşte, sunt doar câteva de titlurile din meniul restaurantului tip bufet, iar bucătăria navei este una în miniatură a gastronomiei italiene.
MSC Fantasia dispune de un restaurant tip bufet, mai multe restaurante a la carte, baruri cu diferite tematici, cazino, teatru, cinema 4D, locuri de joacă, piscină, şi alte servicii precum spa. În plus, nava are şi o zonă dedicată clienţilor exclusivişti, numită MSC Yacht Club, care include 99 de apartamente, piscine, un bar etc.
Am plecat din Genova după- amiaza şi am navigat până dimineaţă când am ajuns la Cannes, iar frumuseţea croazierelor este că într-un timp foarte scurt poţi vizita mai multe oraşe din ţări diferite, relaxându-te într-un hotel de cinci stele. Am ajuns la Cannes atunci când soarele ieşea de după bătrânul continent şi începea să lumineze marea. Răsăritul soarelui pe mare este un „must have“ atunci când îţi petreci vacanţa pe o navă de croazieră, mai ales că în fiecare zi ai parte de o altă experienţă. Nu ai nevoie de mult timp să-ţi dai seama de ce în fiecare an 8.000-9.000 de români merg în croazieră, conform datelor din piaţă. Am stat la o cabină cu balcon la puntea 14, însă nava are şi cabine fără balcon sau apartamente.
Alfredo Seafood, brand dezvoltat de Romfood Trading, vrea ca în următorii cinci ani, să tripleze consumul de peşte în România, care este acum la unul dintre cele mai scăzute niveluri din Europa. În prezent, românii mănâncă puţin peste 6 kg de peşte/capita anual, iar la polul opus se situează ţări ca Spania (40 de kg de peşte/capita anual) şi Franţa (38 de kg/capita anual).
Valoarea pieţei de peşte şi produse de pescărie se ridică în ţara noastră, în momentul actual, la 350 de milioane de euro/an. În condiţiile în care consumul de peşte va creşte de la 6 kg/capita, cât este la ora actuală, la 18 kg/capita, piaţa de peşte ar putea ajunge, în 2021, la 1 miliard de euro pe an.
“Peştele este o resursă de proteine curate, necesară într-o dietă echilibrată, minimum o dată pe săptămână. Conform statisticilor, în acest moment în România se consumă, în medie, o masa de peşte la trei săptămâni, ceea ce este extrem de puţin. Suntem conştienţi că nu avem cum să ajungem, cel puţin deocamdată, la nivelul Spaniei, ţară cu o cultură culinară specific meditaraneeană, unde se mănâncă două mese de peşte săptămânal. Aşadar ne-am propus o creştere treptată, la o masă de peşte pe săptămână. Ca să ajungem aici va fi nevoie de efortul concertat al întregii industrii: de la producători, la importatori, distribuitori şi retaileri”, declară Mihai Cristian Dărmănescu, Director General Romfood Trading.
Alfredo Seafood a identificat principalele bariere ce stau în calea unui consum mai mare de peşte pe plan local:
• temeri legate de prospeţimea produselor
• dificultatea de preparare (oamenii nu ştiu cum să îl gătească, ce reţete să folosească etc.)
• dificultatea de a curăţa peştele
• mirosul neplăcut
• teama a nu se îneca cu oase
• preţul puţin mai ridicat decât la alte tipuri de carne
• lipsa unei comunicări active dintre brandurile din această industrie şi consumatori
“Rezistenţa la consumul de peşte îşi are rădăcinile şi în faptul că România este o ţară continentală, care nu are o tradiţie de a mânca peşte şi fructe de mare. În ţara noastră încă se mai asociază peştele cu perioada de post sau cu o dietă dedicată strict copiilor sau persoanelor care trebuie să urmeze un regim alimentar. Noi ne-am propus să înlăturăm prejudecăţile legate de peşte şi de produsele din peşte, oferind datele corecte sau alternative”, explică Mihai Cristian Dărmănescu.
Site-ul BrightSide a compilat o listă cu meniuri din mai multe ţări care pot fi cumpărate cu aproximativ 100 de lei.
Elveţia
Japonia
Italia
Canada
Franţa
Spania
Jamaica
Australia
Grecia
Mexic
India
Macedonia
Evenimentele din ultimul an, din Turcia în special, dar şi din alte destinaţii turistice europene, i-au determinat pe unii turişti români să aştepte până în ultimul moment atunci când îşi aleg vacanţele, numărul rezervărilor last minute crescând în acest an cu 25%, potrivit datelor agenţiei Paravion.
Astfel, tot mai mulţi români îşi fac rezervările pentru vacanţe cu o săptămână sau chiar cu câteva zile înainte de plecare, destinaţiile preferate fiind Grecia, Spania şi Portugalia. În plus, o parte dintre turiştii care aveau în plan să îşi petreacă vacanţa de vară în Turcia au renunţat la litoralul turcesc şi au migrat către oferte de ultimă oră în Grecia, Spania sau Portugalia.
Pablo Isla, preşedintele şi directorul executiv al grupului Inditex a declarat că va lansa plăţile mobile, prin intermediul aplicaţiilor, în cadrul tuturor magazinelor din grup – Zara, Pull&Bear, Stradivarius, Oysho, Zara Home şi Uterqüe. Cumpărătorii vor putea folosi şi varianta InWallet pentru a cumpăra din oricare magazin din Spania, din septembrie.
Pablo Isla a mai arătat că anul trecut, Inditex a ajuns la vânzări de 20,9 miliarde de euro şi un profit de 2,89 miliarde de euro; ca urmare, dividendele pe acţiuni au ajuns la 0,60 de euro pe acţiune. Inditex operează peste 7.000 de magazine în 88 de ţări şi are magazine online în 29 dintre acestea.
România se află pe locul cinci în Europa, după Portugalia, unde preţurile au crescut cu 14,3%, Germania – cu un avans de 11,24%, Turcia – 10,68% şi Spania – cu 6,64%. La polul opus se situează ţări precum Slovacia sau Grecia, unde preţurile au scăzut chiar şi cu până la 3%, sau Elveţia, unde majorarea a fost infimă, de sub 1%.
Cu toate că România este fruntaşă în ceea ce priveşte creşterile preţurilor în prima jumătate a anului, dacă este luat în calcul costul pe metrul pătrat, acesta se situează la cca. 900 de euro. Pe primele locuri în acest sens se află Elveţia, Franţa şi Germania, unde preţurile pe metrul pătrat sunt cuprinse între 5.785 euro/mp şi 2.860 euro/mp. La polul opus se află ţări precum Turcia, unde preţul pe metrul pătrat a fost în primul semestru de doar 534 de euro, Cehia (832 euro), Slovacia (879 euro) şi România (900 euro).
În ceea ce priveşte închirierile pe segmentul rezidenţial, preţul pe metrul pătrat a rămas aproape neschimbat în majoritatea statelor. Astfel, în România acesta se situează la cca. 5 euro/mp, la acelaşi nivel ca şi la finele lui 2015. Cele mai mari valori sunt înregistrate în Elveţia (17 euro/mp), Olanda (13 euro/mp), Franţa (12,6 euro/mp) şi Finlanda (12,5 euro/mp). La polul opus se află Turcia – 2,27 euro/mp, Grecia – 4,2 euro/mp, Italia – cca. 5 euro/mp şi România, cu 5 euro/mp.
“Căutăm oameni de două luni de zile. Într-un final, am găsit pe cineva în Spania. Pentru celălalte posturi am mers în Argentina”, a declarat Samuel Pimentel, headhunter. Experienţa lui Pimentel este o trăsătură bizară a pieţei muncii spaniole, unde 5 milioane de oameni sunt şomeri, iar următorul prim-ministru se va confrunta cu lipsa forţei de muncă şi cu faptul că angajatorii se luptă pentru a găsi personalul de care au nevoie, potrivit Bloomberg.
“Este un paradox. Rata somajului este prea mare. Cu toate acestea vedem o tensiune în piaţă deoarece şomerii nu au competenţele pe care angajatorii le cer”, a spus şi Valentin Bote, şeful Randstad, agenţie de recrutare. Rata şomajului din Spania este de 20.4%, a doua cea mai mare din Europa (media în UE este de 8,6%), iar Randstad estimează că firmele spaniole se vor chinui să găsească oamenii pentru cele 2 milioane de posturi vacante.
Mariano Rajoy, favoritul pentru a conduce următorul guvern al Spaniei, a promis să creeze jumătate de milion de slujbe în fiecare an, dar campania sa se concentrează în a crea locuri de muncă pentru legiunile de şomeri şi nu pe producerea de muncitori bine antrenaţi care ar putea să impulsioneze economia ţării, scrie Bloomberg. De asemenea, Rajoy a promis să pună mai mult accent pe predarea tehnologiei în şcoli şi să convingă mai mulţi studenţi să înveţe limba engleză.
Opozanţii lui Rajoy spun că iniţiativele acestuia fac ca salariile să scadă şi că impulsionează crearea de slujbe care nu necesită abilităţi complexe şi care sunt plătite prost.
Astfel companiile moderne din Spania nu găsesc oamenii potriviţi pentru locurile vacante. Lipsa competenţelor este o piedică în calea productivităţii, se întârzie investiţiile străine şi atârnă greu asupra sistemului de pensii care depinde de noi angajaţi cu salarii bune pentru a plăti pentru populaţia în curs de îmbătrânire, potrivit lui Sandalio Gomez, profesor la IESE Business School din Madrid.
“Forţa de muncă nu are competenţele pe care piaţa le cere. Este o adevărată problemă”, a mai spus Gomez pentru publicaţia americană.
Astfel companiile spaniole trebuie să se mulţumească cu angajaţii de un calibru mai mic decât concurenţii lor din alte ţări europene, ceea ce le afectează profitabilitatea şi capacitatea de rezistenţă, potrivit raportului anual din 2015 al Băncii centrale spaniole.
În plus, executivii spanioli sunt mai slabi calificaţi decât directorii din Germania, Franţa sau Italia, potrivit unui studiu din 11 ţări europene. Numai în Grecia situaţia este mai rea.