BusinessMagazin

Tag: restaurant

  • Romanul care a lucrat de la 16 ani ca ospătar, iar acum conduce o afacere de circa jumătate de milion de euro

    Laurel Sanda a lucrat de la 16 ani ca ospătar în cadrul unor restaurante precum Casa Doina, Velvet, Select, Intercontinental, iar la 23 de ani s-a îmbarcat pe un vas de croazieră în cadrul companiei Princess Cruises, cu gândul să strângă banii pentru a-şi lua o maşină. În prezent, deţine restarantul Britannia din cartierul bucureştean Rahova, ce a înregistrat afaceri de circa 2 milioane de lei (aprox. 450.000 de euro) în 2015, anul în care Sanda a acordat interviul Business Magazin. 

    Laurel Sanda a lucrat pe pe vasele de croazieră şase contracte, până în 2004. „A fost un capitol din viaţa mea, au fost doar şase ani, dar parcă a fost o viaţă întreagă, într-o altă viaţă“, rememorează el experienţa de pe vapor şi, deşi au trecut 11 ani de când lucrează pe uscat, îşi aduce aminte toate detaliile. În prima săptămână de muncă, era uimit de familiaritatea cu care chelnerii îi tratau pe pasageri: „Aveam un şef italian pe care l-am întrebat cum este posibil să tratezi astfel clienţii. «Dacă vrei să faci bani, aici trebuie să fii prietenos, nu sobru», mi-a replicat el“.

    Între timp, a devenit şi el prietenos şi a început să le arate pasagerilor chiar şi almanahul despre România, pe care îl ducea cu el în fiecare călătorie, pentru a-l arăta turiştilor, majoritatea cu vârste de peste 50 de ani şi dornici de explorare. În schimb, unii dintre ei îi povesteau despre războaiele în care au luptat, în Vietnam, în Al Doilea Război Mondial şi chiar şi despre bombardarea Ploieştiului, la care participaseră. A fost o perioadă în care a asimilat mult şi exemplifică de la cele 20 de feluri de cereale şi 10 dressing-uri de salată, despre care nu ştia că există înainte să se îmbarce pe vapor, până la lecţiile de management.

    După îmbarcare, a slăbit 20 de kilograme, dar atitudinea sa pozitivă şi discuţiile cu pasagerii i-au adus nu doar premii din partea companiei în care lucra, ci şi venituri consistente. Ajunsese să câştige chiar 5.000 sau 10.000 de dolari lunar şi se întorcea în România la finalul unui contract cu economii de 20-30.000 de dolari.

    „Am plecat de la nivel 1 de servire şi am ajuns la nivel internaţional, la 10. Totuşi, profesionalismul l-am învăţat în ţară, iar pe vas am învăţat prietenia, modul ideal de interacţiune cu clientul. La noi în ţară există o altă mentalitate de a servi clientul, cu un stil mult mai formal, foarte diferit de ospătăria americană, în care trebuie să fii foarte «friendly», să vorbeşti mult“, descrie Laurel Sanda principalele lucruri învăţate pe vapor. Din experienţa acumulată pe vasele de croazieră, i-a învăţat şi pe angajaţii din cadrul restaurantului său să nu fie insistenţi şi să recomande fără să fie agresivi. În plus, fiecare dintre ei este familiarizat cu specificul jargonului de vaporean, ce include cuvinte precum „brata“ (prea multe lucruri de făcut într-un timp foarte scurt). Sanda s-a întors acasă în 2004, după ce a „avut noroc să facă investiţiile potrivite“.

    A investit mare parte din banii câştigaţi pe vapor în imobiliare, la sfatul unuia dintre şefii săi italieni, care îi spunea că situaţia din Italia, cu preţuri foarte mici la apartamente care vor creşte ulterior, avea să se repete şi în România. „Fiţi deştepţi şi investiţi“, le spunea italianul, iar Laurel Sanda a început să trimită bani acasă. Sora sa a investit cei 20.000-30.000 dolari trimişi într-o casă de schimb valutar din sectorul cinci, care acum a ajuns, potrivit lui Sanda, la o cifră de afaceri „de ordinul milioanelor de euro“. Afacerea, care ajunsese să susţină traiul de zi cu zi al familiei, a fost unul dintre motivele pentru care Laurel Sanda a ales să rămână acasă, după şase contracte.

    Lucrurile au luat o altă turnură în 2006, odată cu bula imobiliară, când a început să vândă terenuri şi să facă tranzacţii, „cu profituri exagerate“. „Prima investiţie majoră a fost într-un teren de 5.000 de metri pătraţi în prelungirea Ghencea care a costat 25.000 de dolari.“ Dacă în anul achiziţiei (2000) terenul costa 4 dolari metrul pătrat, câţiva ani mai târziu valoarea acestuia a crescut la 250 de euro/mp. Cea mai bună decizie a fost însă vânzarea unei case în cartierul bucureştean Aviaţiei, pe care a construit-o treptat împreună cu soţia sa pe durata contractelor sale şi în care investise aproximativ 300.000 de euro.

    A început proiectul Britannia în 2004, odată cu achiziţia terenului de 300 de metri pătraţi din Rahova, în care a investit 30.000 de dolari. „Erau foarte mulţi bani atunci, în condiţiile în care un apartament costa 8-10.000 de dolari.“ A investit 800.000 de euro în restaurantul construit de la zero, treptat, după un design propriu. Restaurantul, format din trei saloane distribuite pe trei etaje şi o terasă, cât şi un loc de joacă pentru copii, are circa 450-500 de locuri şi aduce aproximativ 200-300 de clienţi zilnici. „Eu am plecat de la o premisă: pe vapor era lux la preţ social, acesta fiind şi conceptul pe care ne axăm în acest restaurant“, explică el filosofia din spatele afacerii sale. Printre planurile sale de viitor se află deschiderea unui nou restaurant.

     

  • KFC deschide primul restaurant din Piatra Neamţ cu o investiţie de 350.000 de euro

    KFC extinde reţeaua de restaurante prin inaugurarea locaţiei cu numărul 63, în cel mai nou centru comercial din nord-estul ţării. Prima unitate KFC din judeţul Neamţ poate fi găsită în cadrul Shopping City Piatra Neamţ din Bulevardul Decebal, numărul 79, în zona de food court. Locaţia are o suprafaţă de 150 de metri pătraţi, fiind rezultatul unei investiţii de 350.000 de euro, ce beneficiază de acelaşi designul tuturor restaurantelor KFC în România. Deschiderea restaurantului KFC a creat 30 de noi locuri de muncă în Piatra Neamţ, conform reprezentanţilor companiei. 

    ,,Suntem mândri de fiecare dată când inaugurăm noi locaţii, însă acest restaurant este cu atât mai important fiind primul din judeţul Neamţ, o regiune în care nu am ajuns până acum. Oportunitatea oferită de inaugurarea noului centru comercial din Piatra Neamţ ne-a ajutat să aducem produsele KFC mai aproape de locuitorii din nord-estul ţării, pe care îi aşteptăm astfel să se bucure de produse proaspete, preparate în fiecare zi în restaurant, după reţeta secretă a Colonelului Sanders”, a declarat Monica Eftimie, Chief Marketing Officer KFC.

  • 8 feluri de mâncare pe care nu ar trebui să le comanzi niciodată intr-un restaurant

    Să alegi un preparat pe care să îl consumi la un restaurant poate fi o provocare, în special dacă este vorba de zeci de opţiuni care sună delicios. Câţiva chefi au dezvăluit însă o listă de preparate care ar trebui excluse din start din listă, potrivit unui articol publicat de Daily Mail.

    1. Ouă cu sos olandez

    Chef-ul Anthony Bourdain a spus că brunchul este masa zilei în care cbefii pot să servească resturile de la cinele de vineri sau sâmbătă seara. Astfel, un preparat clasic precum ouăle Benedict sau ouăle regale – ar trebui evitate; sosurile folosite la acestea trebuie să fie la o temperatură optimă pentru a fi sigur de consumat. ”Bacteriile iubesc sosul hollandaise” a dezvăluit Bourdain în cartea sa, Kitchen Confindential.

    2. Stridiile

    Dacă nu vă aflaţi într-un restaurant specializat pe preparate din peşte, este de preferat să evitaţi stridiile. Dacă nu sunt depozitate şi gătite corespunzător, acestea pot genera boli grave.

    3. Peştele într-o zi de luni

    Majoritatea restaurantelor primesc peşte proaspăt în zilele de joi – acest lucru înseamnă că până luni, au trecut deja patru-cinci zile înainte ca acesta să ajungă în farfuria consumatorului.

    Bourdain a declarat în cartea lui: ”Nu comand niciodată peşte luni, decât dacă mănânc la un restaurant de patru stele unde ştiu că peştele este cumpărat direct de la sursă.”

    4. Bugerii din vită Wagyu şi Kobe

    Cele mai scumpe cărnuri reprezintă adevărate delicatese, datorită modului în care grăsimea este structurată marmorat în carne.

    Dacă sunt cărnuri autentice, acest tip de friptură este servită în porţii mici, majoritatea chefilor consideră că este o risipă să foloseşti acest gen de cărnuri pentru un buger, de pildă. Astfel, dacă vedeţi un burger în ale cărui ingrediente se află vită wagyu sau kobe, restaurantul respectiv ar putea să vă mintă şi să folosească aceste nume pentru e ridica preţurile, potrivit MSN.

    5. Orice preparat din pui

    Dacă urmăriţi show-urile culinare de la TV, s-ar putea să observaţi că chefii nu plasează puiul în centrul demonstraţiilor lor culinare. Preparatele pot părea deseori neinspirate şi cu un preţ prea mare pentru ceea ce este cea mai ieftină carne de pe piaţă, prin comparaţie cu vita sau mielul de calitate.

    6. Preparate din fructe de mare, dacă restaurantul respectiv nu se află în apropierea mării

    Dacă vă aflaţi într-un restaurant situat în apropiere de mare, sunt şanse mari ca preparatele cu fructe de mare să fie proaspete. În restaurantele aflate departe de o astfel de sursă, calitatea preparatului scade; acesta poate fi chiar congelat. Imediat după ce a fost prins, calitatea peştelui scade – aşa că este vine să evitaţi cumpărarea acestui preparat.

    7. Vita bine făcută

    Vita bine făcută este urâtă de chefii din întreaga lume – supragătirea acestui tip de carne reduce savoarea, iar un ingredient scump devine astfel greu de mestecat şi fără gust.

    8. Preparatele care nu se află în meniu

    O modalitate sigură prin care să supăraţi chelnerii şi chefii, este să faceţi o cerere specială sau să cereţi foarte multe înlocuiri pentru un preparat existent în meniu. Un utilizator Reddit care pretinde că este chef, spune: ”De fiecare dată cineva cere ceva care nu se află pe meniu, toată lumea devine frustrată. Chelnerul trebuie să îi roage pe cei de la bucătărie să gătească respectivul preparat, bucătarii se enervează şi, în general, durează mai mult ca preparatul respectiv să ajungă în farfuria clientului; într-un final nimeni nu este fericit.”

     

  • Viaţa plină de frustrări a unui proprietar de franciză McDonald’s

    Al Jarvis avea 16 ani când a început să lucreze în cadrul unui restaurant McDonald‘s din Saginaw, un oraş din Michigan, în 1965. Primul său client a comandat un meniu All-American: un burger, cartofi prăjiţi şi un shake pentru 52 de cenţi. În curând, Jarvis ajunsese să lucreze 50 de oră săptămânal şi să recupereze orele pierdute de somn la şcoală. A renunţat chiar şi la colegiu pentru a se ocupa de managementul restaurantelor, iar până în 1977 devenise consultant pentru proprietari de franciza McDonald’s pe care îi ajuta să deschidă restaurante în statul Michigan – descriu jurnaliştii de la publicaţia Business Week povestea unuia dintre cei mai vechi angajaţi al lanţului american de fast-food.

    Ulterior, Jarvis a cumpărat un restaurant McDonald‘s, iar pe parcursul anilor a angajat sute de persoane, a văzut zeci de articole de meniu intrând şi iesind din acesta şi a petrecut 4-5 ore pe zi, cinci sau şase zile pe săptămână, administrând restaurantul. Jarvis a lucrat 50 de ani  la McDonald’s şi, la şase luni după aceasta perioadă, a decis sa vanda cele doua restaurante pe care ajunsese sa le detina. “Când vedeam cozile ce ajunsesera sa se creeze la drive-thru, simteam o durere in stomac. Oamenii erau diferiţi, compania era diferită. Devenise foarte frustrant”, explica el, referindu-se la modul diferit in care functiona compania, un exemplu in acest sens fiind faptul ca devenise imposibil pentru angajati sa livreze rapid produsele cerute de clienti in timp util.

    Există 5.000 de francize McDonald’s în toată lumea, iar acestea genereaza o treime din veniturile companiei, potrivit Business Week. ”McDonald’s a fost extrem de bun cu mine. Cred în brand.” Dar, la fel ca alţi proprietari de franciza, Jarvis se întreabă dacă directorii din sediile centrale ale companiei vor putea să inoveze pentru a-şi respecta promisiunea de a livra in continuare mâncare gustoasă rapid, promisiune făcută la inceputurile comapaniei. Experienţa lui Jarvis sugerează că răspunsul este nu şi, spre deosebire de alţi proprietari de franciza care nu doresc să comunice presei obsevaţiile lor, Jarvis a acceptat să povestească Business Week părerea sa.

    ”Nu cred că ştiu ce vor să facă”, a spus el referindu-se la executivii de top ai McDonald’s. Ei spun ca ar trebui să ne întoarcem la modul iniţial de a face afaceri, apoi fac burgeri customizaţi şi vorbesc despre micul dejun care va putea fi comandat toată ziua.(…) Îmi pare rău pentru manageri şi pentru echipă. Nu aceea este nişa noastră. Noi facem burgeri şi cartofi prăjiţi.”

    Pentru prima dată în cel puţin trei decenii, McDonald’s va închide mai multe restaurante în Statele Unite ale Americii decât va inaugura. Vanzarile celor 59 de locatii inchise au inregistrat scaderi în ultimele 10 trimestre si, potrivit Business Week,  acţiunile companiei au subperformat in indexul Standar&Poor în ultimii trei ani calendaristici. McDonald’s vrea să concureze cu Starbucks, Chick-fil-A şi Jamba Juice, încercând să pună prefixul Mc oricărui trend observant pe piaţa. ”Fac prea multe”, spune Bob Goldin, vicepreşedinte executiv şi cercetător în cadrul Technomic. ”Nu par să mai fie cei mai buni la nimc.”

    În această vară, McDonald’s a crescut salariile angajaţilor din restaurantele deţinute de companie cu cel puţin un dolar peste minimul local. Acest lucru pune de asemenea presiune asupra proprietarilor de franciza. De asemenea, la începutul lunii septembrie, McDonald’s a anunţat că va începe să ofere micul dejun pe parcursul întregii zile în Statele Unite ale Americii, iar acest lucru va aduce schimbări în restaurante care necesită investiţii cuprinse între aproximativ 500 şi 5000 de dolari pentru echipament – presiune care va cădea din nou, mai ales pe proprietari de franciza.

    Restaurantele cumparate de Jarvis functioneaza langa alte restaurant, parte din lanturi internationale: Burger King, Pizza Hut, KFC, Subway, etc. Jarvis a crezut că poate aduce restaurantul la break even în şase luni, iar acest lucru a durat 18.

    Câteva din tensiunile proprietarilor de francize McDonald’s vin de la  sediile centrale ale companiei. McDonald’s deţine doar 18% din restaurantele  deschise în toată lumea, dar controlează terenurile şi clădirile în care se află majoritatea dintre acestea. McDonald’s are o taxă de franciză care variază între 8,5% şi 15% din veniturile unui restaurant, depinzând de locaţie şi de alţi factori. Astfel, operatorii au griji legate de ce rămâne după plata chiriei, redeventelor, fondului de salariu şi a altor cheltuieli. În general, se descurcă bine, scrie Business Week. Jarvis nu a discutat despre veniturile sale cu jurnaliştii de la publicatia americana, dar nu este neobişnuit pentru proprietari să ajungă la venituri cu sume de şase cifre, potrivit lui Arturs Kalnis, profesor de management axat pe studiul francizelor. Un proprietar care în mod obişnuit lucrează în cadrul McDonald s poate să ajungă la un salaraiu de manager de 108.000 de dolari, pe lângă alte beneficii.

    Presiunile asupra proprietarilor de franciza devin mai mari in contextual in care executivii McDonald’s insistă asupra unui nou produs precum cafeaua McCafe şi cer între 15.000 şi 20.000 de dolari pentru un aparat de făcut espresso. Proprietarul de franciza şi nu compania plăteşte pentru acesta.

    Ambele părţi sunt multumite când anumite investiţii determină recuperarea rapidă a costurilor, iar Jarvis oferă exemplul unui spaţiu de joacă deschis în restaurantul său care i-a crescut numărul de clienţi.

    În 2013, McDonald’s a lansat McWrap-ul. Directorii considerau că acest produs este ideal pentru noua generaţie. Politica McDonald’s spune ca 90 de secunde este sunt suficiente pentru servirea fiecărui client, aspect pe care Jarvis l-a găsit imposibil de implementat după introducerea McWrap-ului, a cărui realizare dura cel puţin 20 de secunde.

    Un alt impas de care s-a lovit Jarvis a fost ca, la cererea conducerii McDonald’s, a încercat să ţină deschis restaurantul timp de 24 de ore în 2009. Pentru a menţine break even-ul,avea nevoie de vânzări de 100 de dolari pe oră, dar în intervalul orar 2 a.m. – 4 a.m. obţinea doar 15-20 de dolari. Nu si-a atins tinta de vanzari, astfel ca a renunţat după două luni de funcţionare in acest regim. I-a plăcut totuşi ideea conducerii companiei de a adăuga un al doilea drive thru. Acesta a fost obiectul unei investitii de 100.000 de dolari. Chiar şi aşa, cozile continuau în continuare să apară în timp ce angajaţii lui încercau să livreze comenzile din ce in ce mai complexe. Până la începutul anului 2014, după mai mulţi ani de vânzări lente, Jarvis a decis să vândă ambele sale restaurante.

    ”Adevărul este că am avut rezultate slabe în ultimul timp”, a declarat CEO-ul McDonald’s, Steve Easterbrook, in cadrul unui interviu citat de Business Week. McDonald’s este în continuare cel mai mare lanţ de restaurante din piaţa fast-food din Statele Unite ale Americii, ce are o valoare totală de 222 de miliarde de dolari. Compania a făcut faţă unor momente dificile, un exemplu al strategiei acesteia fiind în anul 2003, când au lansat strategia ”Plan to Win.” Compania a renunţat atunci la axarea pe deschiderea de noi locaţii în favoarea aducerii de mai mulţi clienţi în cele existente, cu produse mai atractive: spre exemplu, a schimbat modul de realizare a burgerilor, ce au devenit mai suculenţi în urma unui procedeu diferit de pregătire, a adăugat produse solicitate de clienţi, precum băuturile neacidulate ori salatele.

    S-a concentrat pe un serviciu mai prietenos şi mai rapid şi a introdus prima campanie de publicitate globală, ”I m lovin it”, a declarat CEO-ul McDonalds. Easterbrook a declarat că vrea ca McDonald’s să răspundă mai rapid trendurilor în domeniul food şi în acelaşi timp să îmbunătăţească serviciul – prin simplificarea companiei – prin reducerea numărului de produse din meniu şi alocarea de mai mult control proprietarilor de franciza.

    Easterbrook şi-a propus de asemenea să vândă 3.500 din cele 6.700 de restaurante deţinute de companie proprietari de francizalor în următorii trei ani. Compania ar ajunge astfel să deţină 10% din numărul total de restaurante. Spre comparaţie, Burger King deţine doar 1% din lanţul de restaurante.

  • S-a decis care este cel mai bun restaurant din Europa în 2016. Vezi şi care este considerat cel mai bun restaurant din Bucureşti

    Succesul unui restaurant este determinat de mai mulţi factori. În primul rând, ce gust are mâncarea, cum arată şi cum eşti servit la masă. La fel de importantă este şi atmosferă şi valoarea întregii experienţe. Aceste criterii intră şi în evaluarea de către oameni pe platforma de călătorie Tripadvisor care tocmai şi-a decis cele mai bune restaurante din Europa în 2016.

    Primul loc îl obţine un restaurant din Spania numit Martin Berasategui, ce a primit 5 stele din 5 în urma a 977 de recenzii. Localul se află într-un orăşel numit Lasarte, în apropiere de San Sebastian, iar preţul unei mese, în medie este de 720-1200 de lei, potrivit TripAdvisor.

    Locul doi în clasament îl ocupă un restaurant cu trei stele Michelin din Franţa numit Maison Lameloise. Acesta se află în localitatea Chagny şi preţul unei mese se plasează între 473 şi 946 de lei.

    Podiumul este încheiat de un alt restaurant franţuzesc numit L’Auberge de l’Ill, urmat de Belmond Le Manoir aux Quat’Saisons din Marea Britanie, apoi urmează Ristorante Don Alfonso 1890 din Italia.

    Primul restaurant din România aflat pe lista celor mai bune restaurante din Europa în 2016 este the ARTIST ce se află pe locul 17. Restaurantul bucureştean se bucură de 4,5 din 5 în urma a 663 de recenzii, ceea ce-l face cel mai bun local din România, conform TripAdvisor. the ARTIST este momentan închis urmând să fie redeschis într-o nouă locaţie pe Calea Victoriei. Topul restaurantelor din România este completat de Bistro GUXT (2), La Pescăria Dorobanţilor )3), Becas Kitchen (4) şi Shakira (5), toate în Bucureşti.

  • S-a decis care este cel mai bun restaurant din Europa în 2016. Vezi şi care este considerat cel mai bun restaurant din Bucureşti

    Succesul unui restaurant este determinat de mai mulţi factori. În primul rând, ce gust are mâncarea, cum arată şi cum eşti servit la masă. La fel de importantă este şi atmosferă şi valoarea întregii experienţe. Aceste criterii intră şi în evaluarea de către oameni pe platforma de călătorie Tripadvisor care tocmai şi-a decis cele mai bune restaurante din Europa în 2016.

    Primul loc îl obţine un restaurant din Spania numit Martin Berasategui, ce a primit 5 stele din 5 în urma a 977 de recenzii. Localul se află într-un orăşel numit Lasarte, în apropiere de San Sebastian, iar preţul unei mese, în medie este de 720-1200 de lei, potrivit TripAdvisor.

    Locul doi în clasament îl ocupă un restaurant cu trei stele Michelin din Franţa numit Maison Lameloise. Acesta se află în localitatea Chagny şi preţul unei mese se plasează între 473 şi 946 de lei.

    Podiumul este încheiat de un alt restaurant franţuzesc numit L’Auberge de l’Ill, urmat de Belmond Le Manoir aux Quat’Saisons din Marea Britanie, apoi urmează Ristorante Don Alfonso 1890 din Italia.

    Primul restaurant din România aflat pe lista celor mai bune restaurante din Europa în 2016 este the ARTIST ce se află pe locul 17. Restaurantul bucureştean se bucură de 4,5 din 5 în urma a 663 de recenzii, ceea ce-l face cel mai bun local din România, conform TripAdvisor. the ARTIST este momentan închis urmând să fie redeschis într-o nouă locaţie pe Calea Victoriei. Topul restaurantelor din România este completat de Bistro GUXT (2), La Pescăria Dorobanţilor )3), Becas Kitchen (4) şi Shakira (5), toate în Bucureşti.

  • Reţeta succesului: restaurantul care angajează bunici din toată lumea în loc de chefi

    Există o vorbă în Italia: “bunica ştie cel mai bine”. Iar de aici şi până la ideea unui business care a cucerit America a mai fost doar un pas.

    Un restaurant din New York testează de ani de zile o reţetă de business inedită. Angajează bunici în loc de chefi. Pentru că, nu-i aşa, nimic nu se compară cu delicioasa mâncarea gătită de bunica acasă. 

    Jody Scaravella, proprietarul Enoteca Maria din Staten Island, te poartă prin mai toate bucătăriile lumii, servind în localul său o gamă variată de preparate pregătite de bunici.

    Iniţial, Scaravella a angajat în bucătăria restaurantului său doar bunici din Italia, însă ideea a prins foarte bine.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Reţeta succesului: restaurantul care angajează bunici din toată lumea în loc de chefi

    Există o vorbă în Italia: “bunica ştie cel mai bine”. Iar de aici şi până la ideea unui business care a cucerit America a mai fost doar un pas.

    Un restaurant din New York testează de ani de zile o reţetă de business inedită. Angajează bunici în loc de chefi. Pentru că, nu-i aşa, nimic nu se compară cu delicioasa mâncarea gătită de bunica acasă. 

    Jody Scaravella, proprietarul Enoteca Maria din Staten Island, te poartă prin mai toate bucătăriile lumii, servind în localul său o gamă variată de preparate pregătite de bunici.

    Iniţial, Scaravella a angajat în bucătăria restaurantului său doar bunici din Italia, însă ideea a prins foarte bine.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Cine este românul care conduce cel mai bun restaurant din Irlanda – GALERIE FOTO

    Comunitatea TripAdvisor recomandă restaurantul Mulberry Garden ca fiind cel mai bun din Irlanda, iar nu mică ne-a fost surpriza când am descoperit că este condus de un bistriţean. Din cele 411 recenzii de pe TripAdvisor, 312 declară restaurantul ca fiind excelent.

    Claudiu Hedeş, un bistriţean stabilit în Irlanda, este managerul  estaurantului numit Mulberry Garden, undeva în Dublin. În comunitatea online TripAdvisor, una dintre cele mai accesate platforme de recomandări pentru persoanele care călătoresc, restaurantul bistriţeanului din Irlanda ocupă locul întâi în preferinţele oamenilor.

    Mulberry Garden a primit nu mai puţin de 312 recenzii „excelente”. Conform profilului său profesional, bistriţeanul Claudiu Hedeş este managerul localului încă din anul 2012, adică de aproape cinci ani.

    Conform TriAdvisor, la Mulberry Garden se găsesc specialităţi din bucătăria irlandeză, europeană şi contemporană. Restaurantul este potrivit pentru întâlniri romantice sau de afaceri, chiar şi pentru ieşiri în grupuri mari. „Un restaurant irlandez modern care cuprinde cele mai bune produse irlandeze. Ascuns in inima Dublinului 4”, este descrierea restaurantului de pe platforma online.

    Cititi mai multe pe www.bistriteanul.ro

  • Cel mai bun restaurant din Irlanda este restaurantul unui român – GALERIE FOTO

    Comunitatea TripAdvisor recomandă restaurantul Mulberry Garden ca fiind cel mai bun din Irlanda, iar nu mică ne-a fost surpriza când am descoperit că este condus de un bistriţean. Din cele 411 recenzii de pe TripAdvisor, 312 declară restaurantul ca fiind excelent.

    Claudiu Hedeş, un bistriţean stabilit în Irlanda, este managerul  estaurantului numit Mulberry Garden, undeva în Dublin. În comunitatea online TripAdvisor, una dintre cele mai accesate platforme de recomandări pentru persoanele care călătoresc, restaurantul bistriţeanului din Irlanda ocupă locul întâi în preferinţele oamenilor.

    Mulberry Garden a primit nu mai puţin de 312 recenzii „excelente”. Conform profilului său profesional, bistriţeanul Claudiu Hedeş este managerul localului încă din anul 2012, adică de aproape cinci ani.

    Conform TriAdvisor, la Mulberry Garden se găsesc specialităţi din bucătăria irlandeză, europeană şi contemporană. Restaurantul este potrivit pentru întâlniri romantice sau de afaceri, chiar şi pentru ieşiri în grupuri mari. „Un restaurant irlandez modern care cuprinde cele mai bune produse irlandeze. Ascuns in inima Dublinului 4”, este descrierea restaurantului de pe platforma online.

    Cititi mai multe pe www.bistriteanul.ro