Lumea este dominată de un spirit din ce în ce mai războinic, care se manifestă prin intervenţii militare deschise, dar şi prin terorism sau conflicte de natură economică sau cibernetică. Atacuri sângeroase, o Rusie din ce în ce mai activă şi mai prezentă, o Chină într-o expectativă care poate ascunde multe, o Europă frustrată, aflată în căutarea gloriei pierdute, dar lovită, în acelaşi timp, de atacuri teroriste masive, un nord al Africii şi un Orient Mijlociu răvăşite de război, plus exerciţii militare din ce în ce mai dese şi deplasări de trupe spre zonele deja sau care tind să devină fierbinţi. Totul în 2015.
Unii spun că lumea este pe cale să cadă în ceea ce se numeşte capcana lui Tucidide, adică conflictul care izbucneşte, în cele mai multe cazuri, atunci când o mare putere este pe cale să îşi piardă influenţa şi o alta este în plină ascensiune. Tucidide a analizat conflictul dintre Atena, puterea în ascensiune, şi Sparta, aflată în declin. Dar studii ulterioare au dovedit că de-a lungul istoriei, în 12 cazuri din 16 analizate, rezolvarea a fost un conflict armat. La fel de adevărat este că de-a lungul celor 500 de ani analizaţi, cele patru rezolvări paşnice s-au petrecut în secolul XX, trei după cel de-al doilea război mondial, ceea ce reprezintă o dovadă că lumea se dovedeşte mai prudentă în manifestări.
Pe de altă parte, este puţin neclar în acest moment care este puterea în declin – să fie Statele Unite?, să fie Europa? – şi care este naţia în ascensiune – poate China, poate Rusia?! Sau poate că este vorba de un tip nou de conflict, de natură religioasă, dar la scară planetară.
Anul a început cu o Franţă ce reacţiona la şocul atacului de la publicaţia Charlie Hebdo, 3,7 milioane de oameni ieşind în stradă pe 11 ianuarie, în provincie, cât şi la Paris – cu François Hollande şi lideri străini în frunte: François Hollande înconjurat de malianul Ibrahim Boubacar Keita şi cancelarul Angela Merkel, preşedintele palestinian Mahmoud Abbas la doar câţiva metri de premierul israelian Benjamin Netanyahu, britanicul David Cameron, regele Iordaniei, italianul Matteo Renzi sau preşedintele român Klaus Iohannis. Spre finele anului Franţa reacţiona din nou, de data aceasta la unul dintre cele mai sângeroase atacuri teroriste, cel comis de militanţi ISIS şi soldat cu 130 de morţi.
În aceeaşi perioadă Rusia cerea Franţei explicaţii în mod oficial, în scris, cu privire la refuzul de a-i livra cele două nave de război de tip Mistral, în baza unui contract de 1,2 miliarde de euro; refuzul era parte din complexul mecanism de sancţiuni economice la care era şi este supusă Rusia, din cauza conflictului din Ucraina.
Punctul de vedere al Rusiei era prezentat de preşedintele Vladimir Putin în februarie: Moscova nu vrea să fie în război cu nimeni şi este dispusă să coopereze, dar nu va accepta o ordine mondială în care prioritatea este împiedicarea dezvoltării Rusiei. „Slavă Domnului, nimeni nu duce un război împotriva ţării noastre, dar există, desigur, încercări de a împiedica dezvoltarea noastră prin diferite mijloace“, a afirmat Putin, la congresul federaţiei sindicatelor independente din Rusia. Putin a reiterat că sancţiunile impuse Rusiei nu vor avea efectul dorit, chiar dacă au un impact negativ asupra economiei ţării. Sancţiunile occidentale au vizat sectoarele bancar, financiar şi energetic, precum şi persoane particulare.
Şi Occidentul, şi Rusia au ţinut garda sus şi de-a lungul anului au abundat exerciţiile militare, de regulă însoţite de particula „cel mai“. În martie, bombardiere strategice ruse de tip Tu-95MC, cu rază lungă de acţiune, efectuau exerciţii militare în Arctica, în nord-vestul Rusiei, pentru a testa pregătirea pentru luptă a forţelor aeriene. Exerciţiile interveneau la n umai trei zile după ce Putin plasase Flota Nordică în alertă maximă, într‑un exerciţiu de pregătire pentru luptă la care participau peste 38.000 de militari, aproximativ 3.000 de sisteme mobile de armament terestru şi zeci de nave de război, submarine, avioane de luptă şi elicoptere.
De cealaltă parte, distrugătoarele USS Donald Cook şi USS Ross intrau în luna mai în apele Mării Negre, iar în vară Statele Unite anunţau cel mai mare exerciţiu aerian din Europa după sfârşitul Războiului Rece, în Germania, Italia, România şi Bulgaria, cu participarea a 4.800 de militari din 11 ţări. „Swift Response 15 este cel mai mare eveniment de antrenament aerian al Aliaţilor de pe continent de la sfârşitul Războiului Rece“, comunica armata americană.
