BusinessMagazin

Tag: nume

  • Sfaturile tânărului care s-a pensionat la 34 de ani despre cum să faci bani: ”Aruncă-ţi televizorul!”

    În luna august, Brandon – un fost dezvoltator software care nu îşi foloseşte numele în mediul online din motive legate de intimitate – şi-a dobândit independenţa financiară şi s-a pensionat la 34 de ani. În prezent, scrie despre banii săi şi despre propria călătorie financiară pe blogul Mad Fientist.

    Business Insider a publicat şase din cele mai bune sfaturi ale sale:

    1. Încearcă să realizezi ce te face fericit

    Primul şi cel mai important lucru pe care trebuie să îl conştientizezi este să afli ce este important pentru tine şi ce te face fericit.

    Acest lucru este mai dificil de făcut decât sună. Mulţi dintre oameni îşi cheltuiesc banii pe lucruri care nu le aduc fericire şi majoritatea nu realizează că fac acest lucru fiindcă urmează scenariul vieţii altcuiva. În momentul în care am realizat că banii pot cumpăra libertatea – libertatea orelor de la 9 la 5, libertatea faţă de alarmele de ceas, cea legată de timpul pe care mi-l petreceam pe cererile ridicole ale şefului meu – mi-am direcţionat toţi banii spre acel scop.

    Nu mi-au lipsit lucrurile la care renunţam pentru a economisi pentru libertatea mea financiară fiindcă libertatea mea era mai importantă decât tot ceea ce puteam cumpăra.

    2. Concentrează-te pe ceea ce poţi controla

    În loc să te stresezi legat de ce se întâmplă cu economia sau să încerci să prezici evoluţia pieţei bursiere, concentrează-te pe lucrurile pe care le poţi controla cu adevărat şi optimizează acele lucruri.

    Taxele de investiţii te pot costa mii de dolari pe parcursul vieţii, aşa că minimizează acele taxe investind în produse de investiţii low-cost.

    3. Automatizează totul

    După ce ai creat un portofoliu simplu cu fonduri de index low-cost, diversificate, setează automat investiţii lunare şi apoi ignoră complet portofoliul tău.

    Oamenii sunt nişte investitori groaznici, aşa că dacă poţi să-ţi scoţi creierul şi emoţiile din ecuaţia, nu vei fi doara mai puţin stresat în cazul eventualelor căderi ale pieţei, dar vei avea la final şi mult mai mulţi bani.

    4. Opreşte consumul şi începe să creezi

    Consumul oferă fericire temporară, dar să creezi ceva îţi oferă fericire de durată. Este uşor să te întorci de la muncă şi să te uiţi timp de ore întregi la televizor, dar este mult mai dificil să faci ceva creativ cum ar fi să scrii o postare pe blog, să faci bijuterii sau să exersezi la un instrument muzical. Să creezi este mult mai plăcut decât să consumi şi poate avea drept consecinţă chiar şi venituri suplimentare.

    5. Aruncă-ţi televizorul pe fereastră

    Că tot veni vorba de televizor… aruncă-l pe fereastră. Sau, şi mai bine, vinde-l.

    În momentele în care oamenii de publicitate de bombardează cu lucruri pe care „trebuie să le ai”, devii mai puţin fericit cu ceea ce ai şi începi să cheltuieşti bani (în mod ironic pe lucruri care nu te vor face fericit). Odată ce reporterii TV îţi prezintă evenimente neplăcute pe un televizor 4k, foarte realist, devii mai temător şi mai puţin dornic să ieşi şi să explorezi lumea.

    Nu te topi într-o  baltă de frică şi nefericire pe canapeaua ta şi du-te să îţi trăieşti viaţa.

    6. Experimentează

    Aşa cum am spus mai sus, este greu să afli ce te face cu adevărat fericit. Lucrurile care se adaugă fericirii tale astăzi ar putea să nu îţi provoace aceeaşi bucurie în ziua următoare, aşa că experimentează şi evită să te blochezi în angajamente mari. Încearcă orice înainte să cumperi. Închiriază înainte să devii proprietar. Împrumută atunci când este posibil şi cumpără obiecte folosite atunci când nu poţi împrumuta. Drumul spre fericire (şi spre independenţa financiară) nu va fi în linie dreaptă şi vei face şi greşeli pe parcurs, dar când te concentrezi pe fericire durabilă şi îţi aliniezi cheltuielile cu obiectivul final, vei fi mai încrezător că eşti pe traiectoria corectă.

  • Cum poţi să-ţi cumperi bilete de avion cu ajutorul inteligenţei artificiale

    BB “învăţă” pe cont propriu şi are propria sa personalitate: utilă, prietenoasă, profesională şi exigentă. Îşi găseşte poziţia în inteligenţa artificială conectată cu tehnologia KLM. Rolul lui este de a face rezervarea unui bilet mai rapidă şi mai simplă decât online, fără să fie nevoie de discuţii cu reprezentanţii unui call center. Blue Bot este susţinut de 250 de “colegi de serviciu” umani. Ori de câte ori nu poate să-i ajute pe clienţi, îi va îndruma către unul dintre colegii săi. BB va fi în curând capabil să ofere mai multe servicii şi să fie compatibil cu diferite canale digitale, inclusiv voce.
     
    “KLM este bine cunoscut pentru abordarea sa personală. În social media oferim servicii 24/7 prin echipa noastră de 250 de agenţi, care gestionează mai mult de 16.000 de cazuri pe săptămână. Volumele vor continua să crească. În acelaşi timp, clienţii au nevoie de un răspuns rapid. Prin urmare, experimentăm inteligenţa artificială pentru a-i sprijini pe agenţii noştri în a oferi un răspuns personal, prompt şi corect. Cu BB, KLM face următorul pas în strategia sa de social media, oferind servicii personale prin tehnologie, susţinute de agenţi umani atunci când este nevoie “, spune Pieter Groeneveld, Vicepreşedinte Digital Air France KLM.

    Începând cu 2009, KLM şi-a câştigat reputaţia de pionier în domeniul serviciilor şi campaniilor de social media, potrivit reprezentanţilor comapaniei. KLM are peste 25 de milioane de fani şi urmăritori pe diverse platforme sociale. Prin aceste canale, KLM primeşte peste 100.000 de menţiuni în fiecare săptămână, din care 16.000 sunt întrebări sau comentarii. Acestora le răspund în mod personal peste 250 de agenţi care formează cea mai mare echipă dedicată social media din lume. Pe WhatsApp, Facebook, Messenger, Twitter, LinkedIn, WeChat şi KakaoTalk, KLM oferă clienţilor săi un ghişeu unic non-stop în nouă limbi: olandeză, engleză, germană, spaniolă, portugheză, franceză, chineză, japoneză şi coreeană . În timpul orelor de program, KLM oferă şi servicii în limba italiană. KLM a fost prima companie aeriană din lume care a oferit clienţilor săi posibilitatea de a primi documente şi actualizări de zbor prin intermediul WhatsApp, Messenger şi Twitter şi prima companie aeriană occidentală care oferă acest lucru prin WeChat.           

  • O imagine cu Melania Trump a fost folosită într-o campanie publicitară a unei şcoli de limbă engleză, cu sloganul “Imaginaţi-vă cât de departe puteţi ajunge cu doar un pic de engleză”

    “Imaginaţi-vă cât de departe puteţi ajunge cu doar un pic de engleză” este textul care apare pe un banner al unei şcoli de engleză din Croaţia, Americki Institut. Melania Trump a ameninţat că îi va da pe responsabili în judecată dacă bannerele nu sunt date jos.

    Fondatorul şcolii a spus că a vrut să amintească oamenilor cât de importante sunt limbile străine pentru succesul internaţional. “Asistăm la un val de oameni care pleacă din Croaţia pentru a-şi găsi un loc de muncă mai bun în ţări anglo-saxone”, a spus Brett Campbell.

    Nu e prima oară când Melania Trump îşi apără imaginea: un producător de miere din Slovenia a primit interdicţia de a folosi numele Melaniei pe etichete.

    Există însă şi un alt exemplu: mai mulţi comercianţi din Sevnica, oraşul natal al Melaniei Trump, au lansat o gamă de produse sub numele “First Lady” (Prima Doamnă).

  • De ce companiile mari preferă să recruteze şefi cu nume, de la alte companii, deşi succesul trecutului nu este o garanţie pentru viitor

    Cu cât „numele” este mai cunoscut în piaţă, mai vizibil, cu atât şansele de a fi recrutat sunt mai mari. Sunt CEO care s-au plimbat prin companii din diferite domenii fără ca primul lor succes să fie atins şi replicat în celelalte firme. De fapt, sunt CEO de meserie, primii pe lista firmelor de recrutare şi cei mai abordabili în schimbarea jobului.

    Cu toate că acţionarii şi proprietarii firmelor ştiu că directorul recrutat le poate pleca imediat dacă primesc o ofertă mai bună, totuşi mizează pe el, iar directorul de HR răsuflă uşurat. În cazul în care CEO-ul ales nu este bun, responsabilitatea alegerii lui nu le aparţine. Responsabilitatea este a CV-ului, a poziţiilor anterioare şi a faptului că un board preferă să aleagă un nume decât pe cineva outsider.

    Când este să alegi un outsider, iar acesta eşuează, pot să cadă multe capete: cine l-a adus, cine l-a promovat, cine a garantat pentru el, având în vedere că nu avea un CV pe măsură.

    Ca la investiţii, în cazul în care vă uitaţi în hârtiile prin care vi se prezintă un fond sau altul şi sunteţi „hăituiţi” cu diferite oferte de plasare a banilor, rezultatele trecutului nu reprezintă o garanţie pentru viitor. Dacă vine o criză, toţi banii voştri plasaţi în fonduri de investiţii, care au avut succes în trecut, sunt pierduţi peste noapte şi nimeni nu va mai răspunde la telefon.

    Totuşi, fondurile de investiţii, de toate felurile, reuşesc să găsească în fiecare lună clienţi care să investească în titlurile lor. Lăcomia trecutului şi a câştigurilor este mai puternică decât prudenţa viitorului.

    Aşa este şi în business, în recrutare, în alegerea unor directori executivi. Cei care trebuie să decidă pe cine aleg preferă să meargă pe experienţa trecutului, a unui „nume”. În cazul companiilor cotate la bursă, mai bine îl recrutezi pe Neymar, din care să trăieşti cel puţin doi ani vânzându-le acţionarilor o poveste, decât să promovezi un fotbalist fără „nume” din interior.

    Un CEO cu experienţă ştie să ţină o şedinţă executivă, are rutina discuţiilor din board, unde totul este politică şi poziţionare, ştie să jongleze cu cifrele astfel încât un minus să fie prezentat ca un plus, are experienţa unor interviuri în presă în care a apărut bine.

    Dacă mai apucă să schimbe oamenii din primul eşalon de sub el, dacă îi dă afară, arată că are iniţiativă, că ştie despre ce este vorba, că vrea să aducă oameni mai buni cu care să depăşească ţintele din buget. Până aduci un nou director de vânzări, până se familiarizează oamenii din subordine, până preia ţintele din buget, scad vânzările.

    Dar important este că organigrama se mişcă, că există preocupare pentru atingerea ţintelor şi aducerea unor noi talente în companie.

    În acest fel, un CEO poate rezista cel puţin doi ani într-o poziţie fără să aibă rezultate.

    În special corporaţiile americane sunt pline de astfel de exemple, iar piaţa din România începe să aplice metoda în varianta copy şi paste.

    Firmele de recrutare preferă să vândă un „nume” pentru că iau mai mulţi bani pe el, pentru că au un CV pe care să-l prezinte clientului, pentru că acel „nume” poate fi recrutat dacă pachetul salarial este adecvat, iar pachetul de plecare (golden parachute) este generos.

    Headhunterii îi susţin în faţa clienţilor pe cei care sunt dispuşi să fie recrutaţi, pe cei care vor să-şi schimbe jobul, pe cei care au abilităţile de a jongla în etajele corporaţiilor.

    Mai puţin sunt susţinuţi cei din liniile doi sau trei, care sunt foarte greu de convins să accepte să-şi schimbe jobul, care preferă liniştea unei poziţii pe care o cunosc decât să înfrunte alte persoane şi alte situaţii.

    Foarte mulţi se întreabă de ce nu ajung ei CEO şi de ce sunt aleşi alţii, cu toate că ar fi mai buni, cu toate că ei fac veniturile unei companii. Dar prea puţini dintre ei lucrează la CV, la ieşirea în public, la a arăta disponibilitatea de a se duce şi în poziţii mai dificile, când nimeni nu vrea să ajungă acolo.

    Cei care sunt CEO de meserie, care au ca ţintă de când schimbă primul job să-şi construiască un CV, se duc acolo unde alţii nu vor să ajungă, chiar dacă rezultatele s-ar putea să nu fie cele aşteptate. Singurul lucru la care se uită este pachetul salarial în cazul în care pleacă de acolo.

    Trecutul şi succesul unui CEO nu reprezintă o garanţie pentru un succes ulterior în altă parte, dar nimeni nu vrea să rişte. Dar un CEO este cel care ia o poziţie când alţii o resping.

  • De ce costă apa îmbuteliată de 200 de ori mai mult decât apa de la robinet

    Dacă o familie obişnuită din Statele Unite ar folosi apă îmbuteliată pentru treburile zilnice, ar primi o factură lunară de aproape 10.000 de dolari, notează cei de la The Atlantic.

    Prima diferenţă este ambalajul: atunci când cumpăraţi un litru de apă îmbuteliată, plătiţi şi pentru producţie, transport şi marketing. Astfel, pentru fiecare dolar pe care clienţii îl plătesc pentru o sticlă de apă îmbuteliată, circa o treime din bani sunt plătiţi pentru transport. Pentru îmbutelierea fiecărui litru de apă, procesul de producţie necesită alţi doi litri de apă, aşadar clientul plăteşte trei litri de apă, deşi cumpără doar unul singur. 

    În al doilea rând ,când vine vorba despre apa în sine, companiile producătoare au două variante: fie plătesc pentru a folosi o sursă de apă, fie cumpără şi exploatează o anumită sursă de apă.

    În al treilea rând, elementul care reprezintă cel mai mare diferenţiator de preţ este brandul. Atunci când cumpăraţi o sticlă de apă îmbuteliată, la fel ca în cazul altor produse, plătiţi în plus pentru numele companiei producătoare. În funcţie de valoarea brandului, preţul o să varieze.

    În Bucureşti, preţul unui litru de apă pentru consumatorii casnici este de circa un ban. Prin comparaţie, un litru de apă îmbuteliată costă, în medie, 2 lei (în funcţie de locul achiziţiei).

  • Cronică de film: Un horror de pus în ramă

    Cu încasări de peste 120 de milioane de dolari în weekendul lansării, It a lăsat mult în spate tot ceea ce înseamnă competiţie – filme precum Home Again sau The Hitman’s Bodyguard.

    A fost o performanţă binevenită, având în vedere că săptămânile de la sfârşitul lunii august au adus cele mai slabe performanţe din ultimii 20 de ani pentru box-office-ul nord-american.

    Intrarea It pe marile ecrane a adus mai multe recorduri: cea mai bună lansare din septembrie şi cea mai bună lansare pentru un film horror. Succesul de care se bucură producţia celor de la Warner Bros. şi New Line Cinema confirmă popularitatea lui Stephen King – peste 30 de filme îi poartă numele în căsuţa scenariştilor.

    It are ca şi concept central ceva ce mie, personal, mi-a dat multe coşmaruri când eram mic: un clovn criminal. Sigur, povestea e mult mai amplă, dar dacă ideea unui clovn care prinde viaţă vi se pare înspăimântătoare, atunci filmul o să vă dea fiori. De fapt, chiar şi Stephen King a recunoscut că Pennywise – numele clovnului în cauză – este o manifestare a temerilor sale din copilărie.

    Pennywise, aşadar, pare a avea un singur scop: să sperie şi să ucidă copii.

    Filmul din anii ’80 a rămas un punct de referinţă în industria horror, deşi e greu să spui că a fost un film reuşit. Singurul lucru de remarcat în acel caz este interpretarea lui Tim Curry, dar subiectul tratat a fost primit cu un entuziasm nebun de fanii genului. Era prin urmare firesc ca cineva să se încumete să adapteze din nou scenariul lui King, iar acel cineva s-a dovedit a fi Andy Muschietti.

    Încă de la prima scenă a filmului, care ni-l prezintă pe Georgie – un băiat de 6 ani care nu are un destin prea fericit – e evident că varianta din 2017 e mult superioară din punct de vedere tehnic. E şi meritul tehnologiei, pentru că efectele speciale sunt folosite în mod constant. Pot argumenta că e mai simplu să colorezi în roşu pe calculator decât să foloseşti cinci pungi de ketchup, aşa cum se făcea în anii ’80; în acelaşi mod, pot însă argumenta că lipsa totală de realism din filmele acelor ani avea un farmec pe care nu îl mai regăsesc azi.

    Pe măsură ce filmul avansează, aflăm şi inevitabilul clişeu: Pennywise e fapt o entitate malefică care se trezeşte o dată la 27 de ani pentru a teroriza copiii. Partea bună e însă că regizorul nu se fereşte de clişeele filmelor horror, ci profită la maximum de ele. Nu e un film care să aducă ceva sofisticat, o încercare de a transforma un horror într-un thriller; dimpotrivă, avem de-a face cu un film care are un singur rol: să ne sperie.

    Dacă nu sunteţi fani ai genului – eu recunosc că sunt – atunci It nu vă va impresiona în niciun fel. Filmul are meritul de a ieşi din zona celor realizate doar pentru profit, aşa cum a fost cazul seriei Paranormal Activity (aşa-numitele found footage), şi de a se întoarce la anii de glorie ai genului, când regizorul Sam Raimi aducea pe marile ecrane Evil Dead. Ca fapt divers, povestea din Evil Dead (film din 1984) a fost relansată anul trecut pe HBO, prin serialul Ash vs. Evil Dead.

    În concluzie, It e un film pentru iubitorii de horror. Ei vor pleca din sala de cinema aşa cum am făcut-o şi eu: cu un zâmbet pe faţă, dar cu teama că s-ar putea să nu dorm în noaptea ce urmează.

    Nota: 8,5/10

  • Abonament pentru sănătate psihică

    “Până anul acesta, clinica s-a dedicat exclusiv clientului ca persoană fizică, dar în 2017 am început să ne adresăm şi companiilor. Tot clienţii, antreprenorii care vin la noi în clinică, ne-au semnalat această nevoie. Şi-au dat seama, în urma interacţiunii directe cu psihologul, care sunt beneficiile acestor servicii şi ne-au solicitat intervenţia sau serviciile şi în cadrul propriilor companii“, explică Sorin Nicolau, managerul Clinicii Oana Nicolau.

    Abonamentele vor avea o perioadă de 6, 9 sau 12 luni, în care prima lună e una de analiză a dinamicii între departamente, între membrii echipei. Ulterior, vor fi propuse workshopuri, seminarii, consiliere individuală sau evaluări pentru noii angajaţi, astfel încât aceştia să fie asociaţi direct pe posturile pe care le are nevoie angajatorul şi gradul acesta de retenţie să fie cât mai mare. ”Să fie plasat fiecare om la locul potrivit“, explică Oana Nicolau, care a fondat clinica împreună cu soţul său. Preţurile abonamentelor vor fi personalizate în funcţie de nevoile din companie, de numărul de angajaţi, respectiv de implicarea şi numărul de specialişti din echipa dedicată companiei, iar consultaţiile vor avea loc atât la sediul firmei, cât şi al clinicii.

    ”Ne-am gândit la un abonament de sănătate emoţională, pe care angajatorii să îl achiziţioneze pentru angajat şi familia lui, în care să beneficieze de aceste evaluări de prevenţie, de consiliere, de coaching etc. Ceea ce ne dorim noi, de fapt, e să creăm un echilibru între sănătatea fizică – de care avem toţi grijă – şi cea emoţională, căreia trebuie să îi acordăm o mai mare atenţie“, explică psihoterapeutul Oana Nicolau. Cele mai multe solicitări de astfel de servicii au venit din partea unor firme cu activitate în domeniul medical, precum clinici stomatologice, dar şi din partea antreprenorilor, de pildă care deţin fabrici sau au afaceri în alimentaţie publică etc; primul contract va fi semnat luna viitoare cu o firmă cu activităţi în IT, spune Sorin Nicolau. ”Ne bucurăm că antreprenorii români sunt din ce în ce mai interesaţi de sănătatea emoţională a angajaţilor. OK, îi dai omului un salariu, îi dai şi bonusuri, îl motivezi în diverse forme, dar şi motivaţia interioară e foarte importantă. Să-şi dorească că lucreze acolo, să vadă că există dezvoltare personală, că angajatorul se ocupă de el şi de evoluţia lui, nu doar îl pune la muncă“, ţine să precizeze antreprenorul.

    Pe lângă acest aspect, una dintre principalele investiţii ale clinicii este un proiect de prevenţie în domeniul sănătăţii emoţionale, ce va fi disponibil începând de luna viitoare; astfel, ”clienţii vor primi o imagine clară şi măsurabilă a nivelului de sănătate emoţională“, spune Oana Nicolau. Aşadar, clienţii vor şti care e gradul de depresie, de anxietate şi vor primi recomandări clare şi instrumente pentru a preîntâmpina o situaţie de blocaj emoţional, ”să nu ajungă, de exemplu, la starea de burnout, cu care corporatiştii se confruntă de foarte multe ori“, adaugă antreprenorul. În cadrul şedinţei, care costă 300 de lei, oamenii au o interacţiune de 90 de minute cu specialiştii, în care vor susţine un test-interviu conceput de echipa de clinicieni. În urma acestuia, vor primi recomandările specifice, despre cum să gestioneze situaţia şi ce instrumente să folosească. ”Omul vine la noi când arde, când ceva e foarte grav, şi sigur că procesul terapeutic se derulează într-un ritm corespunzător stării pe care o are. Însă, dacă oamenii vor înţelege că pot preveni ajungerea în astfel de situaţii, viaţa lor per total se va îmbunătăţi“, spune Oana Nicolau.

    Clinica Oana Nicolau şi-a început activitatea în urmă cu 10 ani, într‑un sediu din Cotroceni, cu patru terapeuţi, iar dezvoltarea companiei a fost organică. În urmă cu patru ani, datorită nevoii de extindere, s-a mutat într-un spaţiu mai mare din zona Unirii şi a ajuns la o echipă de 32 de specialişti. ”Dorinţa noastră a fost să creăm un loc în care să existe specialişti din domeniile psihologiei, astfel încât să ne putem adresa unei palete cât mai largi de nevoi în rândul populaţiei. În plus, oamenii pe care i-am adus în clinică au fost aleşi foarte atent“, ţine să precizeze Oana Nicolau. Clinica ce îi poartă numele este formată din 12 cabinete plus două săli de seminarii şi workshopuri şi oferă servicii de psihologie, psihoterapie, psihiatrie, logopedie, nutriţie şi coaching.

    Şedinţa de terapie individuală costă 180 de lei, cea de cuplu sau familie de 220 de lei, consilierea şi evaluarea psihiatrică sunt, de asemenea, 180 de lei, iar evaluările psihologice, în funcţie de gradul de dificultate se încadrează între 150 şi 200 de lei. Iar dacă şedinţele de psihoterapie sunt solicitate în limba engleză sau franceză, preţul este de 240 de lei. ”Dacă ar fi să facem un clasament, activitatea principală este psihoterapia, iar psihiatria este pe locul doi. Aceste două specializări, chiar dacă una vine din zona medicală şi cealaltă din zona emoţională, sunt foarte bine integrate la noi în clinică“, spune Sorin Nicolau.

    În prezent, în cadrul clinicii se efectuează, în medie, 1.300 – 1.400 de terapii pe lună, având în jur de 600 de pacienţi; dintre aceştia, 150 sunt noi. Anul trecut, echipa realizat circa 12.000 de terapii. În general, o persoană face circa 10 şedinţe, efectuate pe parcursul unui an, însă ”sunt clienţi care stau în terapie şi doi ani de zile, dar şi 2-3 luni, în funcţie de situaţia cu care se confruntă şi de ritmul în care evoluează“, spune Oana Nicoalu. ”Sunt nişte paşi mici. Din păcate, mulţi doresc să rezolve o situaţie atunci când apare. Vin în procesul terapeutic, rezolvă problema în două, trei, şase luni, cât are el nevoie. Dar după aceea doresc să rămână cu alte situaţii, la nivel de a preveni un blocaj asemănător celui anterior. Şi atunci rămân, cum o numim noi, în dezvoltare personală“, adaugă şi Sorin Nicolau.

    Anul trecut, firma sub care operează clinica a înregistrat o cifră de afaceri de 1,2 milioane de lei, iar pentru 2017 fondatorii afacerii se aşteaptă la o creştere de circa 40%, pusă pe seama faptului că pe perioada verii peste 70% din echipă a fost disponibilă tot timpul, fapt ce a adus clienţii altor psihologi aflaţi în vacanţă sau unii care nu aveau la cine să meargă. ”La noi nu pleacă niciodată toată echipa în vacanţă, spre deosebire de un psihoterapeut care lucrează singur, într-un cabinet“, explică Oana Nicolau. Antreprenoarea îşi propune şi să extindă activitatea, atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe din ţară.

  • De unde vin şi ce înseamnă, de fapt, numele date uraganelor

    Obiceiul datează de la începutul secolului XX, atunci când soldaţii americani au început să numească furtunile după numele celor apropiaţi: prietene, soţii sau alte rude. Nu era însă ceva formal, dar lucrurile aveau să se schimbe la jumătatea secolului.

    În 1950, mai multe furtuni s-au format deasupra Oceanului Atlantic, iar denumirile tehnice folosite în acea perioadă au creat o mare confuzie. Institutul Meteorologic din Statele Unite a luat decizia de a folosi alfabetul militar din timpul celui de-al doilea război mondial: Able, Baker, Charlie, Dog şi aşa mai departe. S-a dovedit însă a fi o idee proastă, pentru că furtunile primeau aceleaşi nume an de an.

    În 1979 s-a luat decizia de a alterna nume feminine şi masculine, lista urmând a fi luată de la zero la fiecare 6 ani; s-au folosit nume englezeşti, spaniole şi franceze.

    În cazul în care o furtună produce pagube materiale însemnate sau provoacă pierderi de vieţi omeneşti, numele se retrage şi nu va mai fi folosit niciodată. Din 1950 şi până în prezent, peste 80 de nume au fost retrase de către Organizaţia Internaţională de Meteorologie.

    În cazul în care toată lista de nume se termină înainte de ciclul de 6 ani (s-a întâmplat o singură dată, în 2005), specialiştii pot apela la nume greceşti.

  • Cum se APĂRĂ Niculae Bădălău, preşedintele BĂTĂUŞ al PSD: ”Am văzut că şi domnul Goţiu s-a trezit”

    ”Vreau să vă spun că există şi denunţul calomnios, pe care cu siguranţă îl voi face. Nu l-am atins, asta e foarte clar. Detest violenţa şi consider că, pur şi simplu, este o provocare mizerabilă. Am trecut pe lângă el, mi-a adresat câteva cuvinte urâte la care i-am răspuns. (…) Haideţi să aşteptăm certificatul medico-legal şi să urmărim, pentru că, a doua zi, eu l-am văzut pe un post de televiziune şi dânsul nu avea nimic, era chiar foarte vesel”, a declarat preşedintele executiv al PSD, Niculae Bădălău.

    Acesta a mai spus că nu l-a ameninţat niciodată pe senatorul USR Mihai Goţiu, afirmând că există o ”politică de decredibilizare a liderilor PSD”.

    ”Am văzut că şi domnul Goţiu s-a trezit. Eu nu am auzit că l-aş fi ameninţat vreodată. Eu nu am auzit până acum lucrul acesta, dacă o să-mi permită, de la zece metri, dacă eu l-am ameninţat vreodată. (…) Cred că este o politică a unora de a decredibiliza liderii PSD pe tot felul de ţigăneli. Cred că schimbul politic trebuie să fie pe idei, trebuie să fie pe guvernare. Pentru asta ne-au trimis oamenii aici, nu să spunem de mamă şi de altceva”, a mai spus Bădălău.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul albastru din Maroc desprins din poveşti. De ce a fost pictat în această nuanţă

    Amplasat la poalele munţilor Rif,Chefchaouen a fost fondat în 1471 şi este unul dintre cele mai frumoase oraşe din Maroc, datorită nuanţelor de albastru şi arhitecturii vechi. Oraşul mai poartă numele şi de “oraşul albastru”, deoarece pereţii, uşile şi chiar scările sunt toate pictate în diferite nuanţe de albastru.
     
    Una dintre teoriile cele mai credibile este aceea că au fost pictate de evreii care locuiau aici, albastru fiind o culoare sacră pentru ei.