BusinessMagazin

Tag: nastere

  • Tânăra de 25 de ani care a creat o aplicaţie de dating unde femeile detin toată puterea

    Whitney Wolfe, co-fondator Tinder, cea mai cunoscută aplicaţie de dating, a creat o altă aplicaţie de dating, Bumble, la scurt timp după ce a părăsit compania.

    Bumble funcţionează pe aceleaşi principii ca şi Tinder, unde utilizatorii se văd şi dacă se plac pot iniţia o conversaţie, însă Bumble le-a dat puterea femeilor. Aici  femeile preiau controlul şi pot iniţia conversaţia. Bumble s-a lansat în urmă cu un an şi se laudă cu peste 5 milioane de conversaţii pornite de femei şi cu rată de creştere săptămânală de 15%.

    Tinder s-a născut în 2012 într-un incubator de start-up-uri, iar acum compania este evaluată la 750 de milioane de dolari.
    În cadrul incubatorului l-a întâlnit pe Sean Rad unde au lucrat la un alt proiect, dar care nu a mers. Mai târziu s-au gândit să facă o aplicaţie de dating şi aşa a apărut Tinder, nume pe care Wolfe l-a dat.

    Din echipa Tinder au făcut parte şi Chris Gulzcynski şi Justin Mateen. De cel din urmă, Wolfe s-a îndrăgostit şi cei doi au format un cuplu timp de aproape un an de zile. Relaţia s-a terminat când, potrivit Wolfe, Mateen a devenit violent.

    Se pare că disputa dintre cei doi a forţat-o  să demisioneze din companie. Wolfe nu a cedat uşor şi l-a dat în judecată, proces care a fost soluţionat, în cele din urmă. Wolfe a căştigat 1 milion de dolari şi acţiuni în cadrul companiei.

    Experienţa a marcat-o iar prin următorul proiect voia să promoveze comportamentul online responsabil. Nu voia o altă aplicaţie de dating, dar a fost convinsă de un prieten, Andrey Andreev. Cei doi l-au recrutat pe Chris Gulzcynski, alt co-fondator Tinder şi pe Sarah Mick, responsabilă de design în cadrul Tinder. La finalul lui 2014 aplicaţia a fost lansată.

    Bumble forţează femeile să facă primul pas şi să contacteze bărbatul, dacă nu fac asta în 24 de ore contactul dispare. “Nu vrem să fim sexisti, nu asta e ideea. Ştiu că foarte mulţi tipi s-au săturat să facă primul pas şi în plus, de ce trebuie ca femeile să aştepte ca barbaţii să facă primul pas?”, a spus Wolfe. “La noi, 60% dintre potriviri (compatibilităţi) se transformă în conversaţii”, a adăugat ea.

    Aplicaţia este disponibilă doar pe iOS, sistemul de operare Apple.

  • Detalii bizare despre viaţa unui dictator. A scris şase piese de operă în doi ani şi a susţinut că el a inventat hamburgerul

    Kim Jong-il a condus Coreea de Nord timp de 17 ani până la momentul morţii sale în 2011 la vârsta de 69 de ani.

    Potrivit Mirror, dictatorul a emis decrete bizare de-a lungul timpului şi a cultivat cultul personalităţii timp de 17 ani.

    1. Potrivit biografiei oficiale, naşterea sa a fost prevestită de o rândunică, iar la momentul naşterii au apărut pe cer două curcubee şi s-a născut o nouă stea în cosmos

    2. Kim Jong-il este cel mai bun jucător de golf din lume. La vârsta de 62 de ani, Kim a sărbătorit pe terenul de golf, completând un joc de 72 de găuri din 34 de lovituri, adică un record mondial. În plus, se pare că atunci a jucat pentru prima dată golf.

    3. În 2004, fostul chef al lui Kim a dezvăluit că liderul Coreei de Nord avea oameni în staff care aveau grijă ca dictatorul să mănănce boabe de orez uniforme ca mărime şi culoare.

    4. Pentru că era nemulţumit de calitatea filmelor regizorilor nord-coreeni, dictatorul a aranjat răpirea a doi regizori sud-coreeni pe care i-a obligat să turneze filme. Cei doi au relizat o serie de pelicule printre care şi Pulgasari, copie după Godzilla.

    5. În 2007, doctorul i-a spus lui Kim să renunţe la fumat. Acesta a făcut în tocmai, dar s-a gândit că ar fi mai bine dacă nu mai fumează nimeni în ţară, aşa că a interzis fumatul în Coreea de Nord.

    6. Avea o coleţie de peste 20.000 de filme străine. Printre favoritele lui se numără Rambo şi Friday 13th.

    7. După ce a suferit o accidentare la spate în urma unui accident de călărie, lui Kim i-au fost prescrise analgezice. Temându-se că ar deveni dependent, el a ordonat mai multor oameni din stafful său să primească aceeaşi doză de medicamente. Dacă tot devine dependent, măcar să nu fie singur.

    Şi acum urmează câteva şi mai ciudate

    8. În 2004, Kim Jong-il a susţinut că el a inventat hamburgerul

    9. A scris şase piese de operă în doi ani.

    10. Titulatura neoficială a lui Kim era “Creierul central”.

    Şi la final, în 1950 a construit un întreg oraş, Kijong-Dong, care a fost creat special pentru propagandă. Şi în ziua de azi oraşul a rămas nelocuit.

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • O nouă sărbătoare naţională din 2016: când a fost declarată

    De anul viitor, românii vor avea o nouă sărbătoare naţională. Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, vineri, legea pentru declararea Zilei Brâncuşi ca sărbătoare naţională, marcată anual pe 19 februarie. A fost iniţiată ca o „reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea” lui Constantin Brâncuşi de către statul român.

    Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, pe 27 noiembrie, legea pentru declararea Zilei Brâncuşi ca sărbătoare naţională, care va fi serbată anual pe 19 februarie, şi care a fost iniţiată ca o “reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea” lui Constantin Brâncuşi de către statul român.

    Legea prevede că, pe 19 februarie, autorităţile administraţiei publice locale şi centrale pot organiza şi sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

    Data de 19 februarie a fost aleasă întrucât este şi ziua naşterii sculptorului român. Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa, în judeţul Gorj şi a absolvit, în 1902, Şcoala de bellearte din Bucureşti. La scurt timp, în 1906, îşi expune lucrările pentru prima oară la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris.

  • S-a mutat la New York cu doar 400 de dolari în buzunar, iar acum face 25.000 de dolari pentru un clip de 6 secunde – VIDEO

    Jerome Jarre, 24 de ani, este una dintre personalităţile celebre pe platforma video, Vine, unde are nu mai puţin de 8.5 de milioane de fani.
    Jarre s-a născut în Albertville, Franţa unde a fost crescut de mama sa. La vârsta de 19 ani a renunţat la facultate şi s-a mutat în China pentru un an. Acolo a învăţat engleză, chineză şi a dezvoltat mai multe start-up-uri. A învăţat engleză ascultând audiobook-ul “Crush it” a lui Gary Vaynerchuk. Un start-up fondat de el în China a avut succes, iar cu banii obţinuţi s-a mutat la Toronto, unde a co-creat o companie de software, Atendy, alături de Christopher Carmichael.

     

    Ştia de Vine încă de la lansare şi a făcut primul clip video în ianuarie 2013. După şase luni strânsese deja 20.000 de fani, iar acum are peste 8 milioane de fani, iar clipurile lui  au peste 1 miliard de vizualizări. Jerome Jarre s-a mutat şi pe Snapchat unde a realizat proiecte narative de 2 minute. Show-ul  este susţinut de nimeni altul decât Robert De Niro.

    A făcut un clip în fiecare zi şi a căştigat popularitate, iar asta i-a atras atenţia lui Vaynerchuk cu care a început o agenţie de talente pentru vedetele de pe platformele online precum Vine sau Snapchat.

    S-a mutat la New York în 2013 doar cu 400 de dolari în buzunar şi nu avea un loc unde să stea. “În primele două săptămâni am dormit pe podeaua unui tip, apoi l-am convins pe Gary Vaynerchuk să facem o afacere. Nu i-am spus, dar în primele şase luni am dormit la birou”, a declarat el.

    A fost invitat de Ellen DeGeneres să prezinte pe Vine ceremonia premiilor Oscar, unde realizat clipuri cu celebrităţi precum Pharrell Williams, Ashton Kutcher sau Kristen Bell.A refuzat o ofertă de sponsorizare în valoare de 1 milion de dolari deoarece nu a vrut să susţină un produs alimentar nesănătos.

    Companiile îl plătesc cu 25.000 de dolari pentru un clip pe Vine şi cu 35.000 pentru un video Snapchat.

  • Românul s-a născut poet?

    “Nu cred ca talentul este un dar al popoarelor, ci un dar individual care, fireste, se dezvolta sau nu in cadrul unei tari sau comunitati. Nu cred ca romanii sunt mai talentati sau mai putin talentati decat ungurii, polonezii, rusii, bulgarii sau francezii. Sau, altfel spus, da, romanii sunt talentati. Ca si nemtii, francezii, americanii, rusii, bulgarii sau francezii”, crede Catrinel Plesu, directorul Centrului National al Cartii, institutie care se ocupa cu popularizarea si cu traducerile scriitorilor romani in strainatate. Acestea nu sunt atat de multe: 200 de carti au fost traduse de la infiintarea Centrului, insa urmeaza sa apara colectii de autori romani in Spania si Germania incepand cu 2011. Tendinta de recunoastere a scriitorilor romani este in crestere, apreciaza unanim scriitorii si criticii intervievati de BUSINESS Magazin, si asta din mai multe motive.

    Pro şi contra

    Unul ar fi primul Premiu Nobel pentru Literatura castigat de un scriitor roman în 2009, de Herta Müller. Un alt motiv ar fi ca romanii, ca natie de poeti, au poate o mai mare sansa acum, cand “limbajul vesticilor s-a rigidizat foarte mult, iar usurinta in exprimare a romanilor ne face mai lirici decat alte popoare”, dupa cum spune un poet roman. Pana la urma, cu greu se pot gasi instrumente de masurare a talentului unui popor, iar premiul Nobel poate fi sau nu un criteriu, dupa cum spune criticul literar Alex Goldis: “Nu stiu daca Nobelul e o garantie absoluta a valorii, de vreme ce criteriile social-politice le oculteaza adesea pe cele valorice. Pana la urma, Proust, Joyce, Kafka, V. Woolf, L-F. Cèline, Musil, Borges sau Cortázar nu au luat premiul Nobel”.

    “Nu, nu cred ca romanii sunt mai talentati, dar cred ca sunt la fel de talentati ca alte popoare care si-au creat o literatura scrisa destul de tarziu si care au avut nevoie de aparitia unui mare poet pentru a-si fixa limba literara”, crede Matei Visniec, unul dintre cei mai importanti dramaturgi contemporani. Visniec este stabilit in Franta si scrie in special in limba franceza, facand parte dintr-o elita a scriitorilor romani care traiesc si creeaza in afara tarii, de cele mai multe ori in alta limba decat romana. Din cauza faptului ca Romania “nu are o infrastructura care scoate elitele in evidenta si nu le permite sa intre intr-un circuit in care sa fie valorizate de public”, sociologul Alfred Bulai considera ca romanii nu prea exista in cultura universala. Tocmai de aceea cei mai cunoscuti si cei mai tradusi romani in strainatate sunt asa-zisii “scriitori exportati”. Unul dintre cei mai cunoscuti scriitori romani in strainatate, despre care se spune ca va fi propus si pentru premiul Nobel, este Norman Manea. Scriitorul, care traieste in SUA din 1986, este reprezentat de una din cele mai puternice agentii literare din lume, Wylie, si scrie inca in limba romana.

    Vorba ca “romanul s-a nascut poet” ii apartine lui Vasile Alecsandri si marcheaza, neoficial, aparitia unor generatii de scriitori care au construit literatura romaneasca. Generalizarile sunt insa periculoase, dupa cum spune Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, filiala a Uniunii Scriitorilor, iar Catrinel Plesu considera ca zicala s-a fixat atat de bine in mentalul colectiv din cauza altor “calitati” ale romanilor: “Poate ca din fudulie sau, mai curand, din auto-ironie, ca o consolare pentru faptul ca suntem lipsiti, in general, de seriozitate, de acribie, de mandria lucrului bine facut, sau dintr-o profunda frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama careia romanul tinde sa-si puna esecurile”.

    Un alt scriitor roman, Alex Serbanescu, considera ca romanii au cateva dintre componentele talentului: dorinta de a comunica, imaginatie, nevoia de a sarbatori-consacra ceea ce li se intampla. Horia Garbea surprinde asadar ca “romanii sunt poate mai inclinati sa scrie ca amatori, asa cum italienii sa cante ca amatori. Dar profesionistii se aleg, dupa ce au talent, in masura in care au cultura, tenacitate, inteligenta”. 

  • Cum a devenit Ferrari un nume cunoscut peste tot în lume

    Enzo Anselmo Ferrari este pilotul de curse italian care a dezvoltat marca de automobile Ferrari şi echipa Scuderia Ferrari Grand Prix, cunoscut şi drept „Il Commendatore“. Ferrari s-a născut pe 18 februarie 1898 în Modena, Italia. Certificatul de naştere consemnează naşterea sa pe 20 februarie, dat fiind faptul că o puternică furtună de zăpadă l-a împiedicat pe tatăl său să înregistreze naşterea sa în registrul local.

    A fost cel mai tânăr din cei doi fii ai lui Alfredo şi Adalgisa Ferrari. Tatăl său era fiul unui băcan şi fondase un atelier în care realiza componente metalice. Când avea 10 ani, Enzo Ferrari a fost martorul câştigului lui Felice Nazzaro în 1908 la Circuitul din Bologna, un eveniment care l-a inspirat să devină pilot de curse. Tatăl şi fratele său au murit în 1908 ca urmare a pandemiei mortale de gripă de după Primul Război Mondial. Ferrari a fost şi el foarte  bolnav, iar în 1918 a fost eliberat de datoria de a servi în război. Afacerea familiei s-a prăbuşit, iar Ferrari a început să îşi caute un loc de muncă în industria auto. Nu a fost acceptat în cadrul reprezentanţei Fiat din Torino şi s-a mulţumit cu munca de şofer de test pentru C.M.N. (Costruzioni Meccaniche Nazionali), un producător auto din Milano.

    A fost mai târziu promovat ca şofer de curse şi şi-a făcut debutul în 1919, în cadrul circuitului Parma-Poggio di Bercete, unde a terminat al patrulea la categoria la care participa. În acelaşi an, a participat şi la Targa Floria, dar a fost nevoit să se retragă după o defecţiune la maşină. În 1920 a părăsit C.M.M. pentru Alfa Romeo. În 1923 a primit insigna Prancing Horse, care decora fuselajul avionului prietenului său din armată, Francesco Baracca, de la mama acestuia. Insigna a fost luată din rămăşiţele avionului în care a murit misterios Baracca în 1918. Ferrari va folosi ulterior insigna pe maşinile sale după ce îşi va alcătui propria echipă.

    Şocat de moartea lui Antonio Ascari în 1925, a refuzat oportunitatea de a participa la curse mai prestigioase oferită de Alfa Romeo şi s-a concentrat pe management şi dezvoltatea echipei Alfa Cars. Ferrari a participat cu aceasta la curse până în 1932, când a părăsit Alfa Romeo şi a pus bazele echipei sale, Scuderia Ferrari. În 1937, Alfa Romeo a decis să recâştige controlul asupra diviziei de curse şi l-au reangajat pe Ferrari ca sporting director. Nemulţumit de acest aranjament, a părăsit compania şi a fondat Auto-Avio Costruzioni, o companie ce oferea componente echipelor participante la curse. Deşi o clauză din contract îl restricţiona să participe la curse şi la designul maşinilor pentru patru ani, a reuşit să producă două maşini. Odată cu începerea Celui de Al Doilea Război Mondial, fabrica lui Ferrari a început să producă pentru guvernul fascist al lui Mussolini.

    După ce Aliaţii au bombardat fabrica, Ferrari a relocat-o din Modena în Maranello. La sfârşitul războiului, a început să producă maşini folosind propriul nume şi a fondat Ferrari S.p.A. în 1947. Echipa sa a debutat în Torino, în 1948, iar prima victorie a venit un an mai târziu, la Lago di Garda. Prima victorie majoră a fost în 1949, la cele 24 de ore din Le Mans, cu un Ferrari 166M condus de Luigi Chinetti şi Peter Mitchell-Thomson. În 1950, echipa lui Ferrari a participat la proaspăt înfiinţatul campionat Formula 1 şi a fost singura echipă ce a rămas de la introducere. Ferrari a câştigat primul Grand Prix în 1951.

    Decizia de a continua cursele a adus noii companii victorii şi recunoaştere publică. Totuşi, vitezele în creştere, infrastructura slabă şi lipsa măsurilor de siguranţă au făcut ca, în 1957, în cadrul Mille Miglia, să se întâmple un accident grav: unui Ferrari condus de Alfonso de Portago ce ajunsese la o viteză de 250 km/oră i-a explodat un cauciuc şi a ieşit în mulţime, omorându-i atât pe pilot şi copilot, cât şi nouă spectatori. Enzo Ferrari şi producătorul de anvelope au fost acuzaţi de omor într-un proces ce a fost încheiat în 1961.

    Până la sfârşitul anilor 1960, dificultăţile financiare, precum şi necesitatea de a satisface noi măsuri de siguranţă şi de reducere a emisiilor de gaze în producţia de maşini l-au determinat pe Ferrari să caute un partener de afaceri. Şi-a vândut în 1969 jumătate din companie către Fiat, cu înţelegerea că va rămâne la controlul a 100% din activităţile de curse ale companiei. În 1971 a părăsit postul de managing director al diviziei de automobile, iar în 1974 l-a numit pe Luca Corderi di Montezemolo ca manager al echipei de Formula 1. Niki Lauda a câştigat campionatul în 1975 şi 1977.

    Enzo Ferrari a murit la data de 14 august 1988 în Maranello, la 90 de ani. Moartea sa nu a fost făcută publică decât două zile mai târziu, la cererea sa, pentru a compensa înregistrarea târzie de la naştere. Grand Prix-ul italian a fost ţinut la câteva săptămâni după moartea lui Ferrari, iar rezultatul a fost câştigarea cursei de Ferrari, aceasta fiind singura cursă din sezonul respectiv ce nu a fost câştigată de McLaren.

  • Cea mai uşoara bicicletă pliabilă din lume, construită de doi tineri români în Londra, lansată pe Kickstarter – FOTO

    Doi tineri români stabiliţi în Londra, Petre Crăciun şi Ligia Stan, au construit cea mai uşoară biciletă pliabilă din lume, aceasta a fost a lansată astăzi şi pe platforma americană de crowdfunding kickstarter.com.

    Absolvent al liceului de arte Tonitza din Bucureşti, Petre Crăciun a lucrat la designul bicicletei Hummingbird în timp ce studia la universitatea de design din Bournemouth, în Marea Britanie. “Am încercat să cumpăr o bicicletă pliabilă uşoară, dar nu am putut să găsesc nimic în magazine. Apoi m-am gândit că aş putea să construiesc eu o bicicleta – aşa s-a născut Hummingbird”, spune Petre.

    Hummingbird este cea mai usoara bicicleta pliabila din lume cântărind doar 6.5 kilograme, cu  3-4 kg mai puţin decât alte biciclete pliabile de pe piaţă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este Dacian Cioloş, desemnat de preşedintele Iohannis ca premier

    Biografie Dacian Cioloş:

    Data naşterii: 27 iulie 1969

    Locul naşterii: Zalău, jud. Sălaj

    Starea civilă: Căsătorit

     

    Studii:

     

    1983 – 1987 Liceul agroindustrial – Specializarea Horticultură şi Viticultură, Şimleul Silvaniei, Sălaj

    1989 – 1994 – Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj – Facultatea de Horticultură, Cluj

    1995 – 1996 Ecole Nationale Supérieure Agronomique ENSAR, Rennes, Franţa – Diploma de Agronomie Aprofundată, specializarea “Sisteme de producţie şi Dezvoltare rurală”

    1996 – 1997 Ecole Nationale Supérieure Agronomique ENSA M – Université Montpellier I, Montpellier, Franţa – DEA Master ştiinţific: “Economia dezvoltării agricole, agro-alimentare şi rurale”

    2000 – 2006 (în finalizare) – Ecole Nationale Supérieure Agronomique Montpellier – ENSA, Institutul Naţional de Cercetări Agronomice – INRA, Montpellier, Franţa – Doctorand în economia dezvoltarii agricole, agroalimentare şi rurale

    Limbi străine: engleză, franceză

     

    Activităţi funcţii:


    1991-1996 Federaţia Regională a Agricultorilor Ecologici din Bretagne – Franţa – Stagii practice totalizând 13 luni în ferme de agricultură ecologică

    august – septembrie 1995 Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă – CICDA, Paris – Montreuil, Franţa
    Studiu – diagnoza socio-economică în Argeş. Pregătirea unui proiect de cooperare descentralizata Savoia – Argeş pentru dezvoltare rurală

    februarie – septembrie 1997 Camera Judeţeană de Agricultură Aveyron – Franţa, Rodez, Franţa
    Lucrare de diplomă DAA “Analiza şi evaluarea experienţei de dezvoltare agricolă şi rurală în Nord Aveyron”

    martie – iulie 1997, aprilie 1999 Commisia Europeană, DG Agricultură, Divizia Dezvoltare rurală, Agroeconomist stagiar, Bruxelles
    Pregătirea Programului SAPARD – elaborarea cadrului de reglementare
    şi a dispozitivului administrativ de implementare în statele eligibile

    martie 1998 – oct 1999 – Program de dezvoltare rurală locală în Argeş
    Cooperare descentralizată : Cons General Savoia (FR) – Cons Jud Argeş – CICDA, Director de Program

    nov. 1999 – dec 2001 Asociaţia Naţională de Dezvoltare Agricolă – ANDA, Franţa, Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă – CICDA
    Coordonator al programelor de cooperare franco-române în dezvoltare agricolă şi rurală

    2002 – 2003 Commisia Europeană, Delegaţia CE în România
    Bucureşti – Task Manager Agricultură şi Dezvoltare rurală, SAPARD

    ian 2005 – Mai 2007 – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Bucureşti – Consilier al Ministrului, Reprezentant în Comitetul Special Agricol la Consiliul European

    Mai 2007 – Octombrie 2007 – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
    Subsecretar de Stat – Afaceri Europene

    Octombrie 2007 – decembrie 2008 – Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

    Pe 12 octombrie 2009 a fost nominalizat de Guvern drept candidat al României pentru postul de comisar european.

    Pe 15 ianuarie 2010, a fost avizat favorabil de grupurile politice din Parlamentul European in funcţia de comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

    Altele:

    1992 – 1995 : Coordonator al Programului de stagii pentru studenţii USAMV Cluj Napoca în ferme agricole din Franţa
    1995 : Iniţiator şi membru fondator al asociaţiei profesionale ARGOECOLOGIA
    1990 – 1995 : Reprezentant al studenţilor în Senatul Universităţii de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară şi în Consiliul de Administraţie al Facultăţii de Horticultură Cluj Napoca
    2000 – Prezent : Membru al « Grupului din Bruges », grup european independent de analize şi propuneri privind Politica Agricolă Comună şi Uniunea Europeană

  • Confesiunile unei stewardese: Povesteşte cum i-a fost aruncată mâncare în faţă şi cum a avut grijă de un pasager după ce acesta a suferit un infarct

    Potenţiali terorişti la bord, pasageri rasişti sau incapacitatea pilotului de a acţiona sunt doar câteva dintre provocările pe care le pot întâlni stewardesele la fiecare zbor.

    Mandy Smith, o stewardesă care a lucrat timp de 12 ani pentru Virgin Atlantic, povesteşte cum i-a fost aruncată mâncare în faţă şi cum a avut grijă de un pasager după ce acesta a suferit un infarct, toate acestea în timp ce trebuia să-şi păstreze calmul şi conduita profesională.

    În cartea “Cabin fever: The sizzling secrets of a Virgin air hostess” (“secretele uluitoare ale unei stewardeze Virgin” – n.red.), Mandy Smith prezintă cele mai bizare şi periculoase situaţii în care s-a aflat de-a lungul anilor petrecuţi în aer.

    “În timpul cursurilor de pregătire, suntem învăţate lucruri precum părăsirea avionului în caz de urgenţă, cum să reacţionăm în cazul unui incendiu sau chiar cum să ajutăm femeile să nască”, povesteşte Smith. “Pe lângă toate acestea, primim lecţii de bază de supravieţuire în cazul unei aterizări forţate în junglă sau deşert.”

    Deşi a fost stewardesă de sute de ori, Mandy Smith spune că cea mai ciudată experienţă a avut-o atunci când a trebuit să lucreze cu pasageri având diferite culturi sau religii. “Anumite persoane nu vor să fie servite de femei aflate într-o anumită perioadă a lunii; mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu întrebată acest lucru de către pasageri, iar în acest caz suntem instruite să rugăm colegii să îi servească.”

    Stewardesa spune însă că după ani de experienţă, nimic nu i se mai părea ieşit din comun. Membri echipajului se confruntă deseori cu situaţii de potenţial pericol, iar acest lucru îi ajută, în mod ironic, să nu îşi piardă calmul în astfel de situaţii.