BusinessMagazin

Tag: lifestyle

  • E Oasis, dar nu canta

    Cele doua magazine, care vor fi deschise in Baneasa Shopping City luna viitoare, in urma unei investitii de aproximativ 200.000 de euro, sunt operate de Solmar Grup, care detine printre altele franciza Mango in Romania.

    Contractul de franciza a fost semnat pentru un termen de cinci ani. „Negocierile au durat mai putin decat ne asteptam. Au fost destui interesati sa aduca aceste branduri, insa noi am avut avantajul ca lucram de opt ani cu branduri mari“, spune Irina Ivan, retail manager pentru brandurile noi din portofoliul Solmar. Pana la sfarsitul anului in curs, Ivan estimeaza vanzari de peste 750.000 de euro pentru primul magazin Oasis (166 mp) si aproape jumatate de milion de euro pentru Karen Millen (90 mp).

    Solmar importa de anul acesta in Romania si brandurile Max & Co., Max Mara Weekend si Marina Rinaldi din portofoliul grupului italian Max Mara, adaugandu-le celor sapte branduri vestimentare si de accesorii pe care le are deja in portofoliu – Mango, Promod, Castro, Jennyfer, Parfois, IT Fashion si IT Accessories. „Cu Marina Rinaldi, de exemplu, va fi «punct ochit, punct lovit», pentru ca atacam un segment de piata mai putin acoperit“, explica Ivan, referindu-se la faptul ca marile centre comerciale nu ofera haine cu masuri mari.

    Spre deosebire de Mosaic Fashions, Max Mara cunoaste deja piata romaneasca. Compania are o colaborare de mai bine de zece ani cu Alsa Boutiques, care pe langa Max Mara mai detine in franciza si brandurile premium Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla si Pianegonda.

    Cu 2.145 de metri patrati inchiriati si un total de 11 magazine, Solmar va fi al doilea mare chirias din Baneasa dupa germanii de la Peek & Cloppenburg, care au un spatiu de vanzare de 4.000 de metri patrati, pe doua niveluri. Urmatorii mari chiriasi ai mall-ului care urmeaza sa fie inaugurat luna viitoare sunt Inditex, proprietarul brandului Zara, si Azali Trading, companie a grupului de retail libanez Azadea Group. Pe langa Zara – cel mai mare lant de magazine din portofoliul sau – Inditex aduce in Capitala alte sase marci. Totodata, Azadea Group isi va extinde reteaua cu sapte magazine cu brandurile Piazza Italia, Oviesse, Colours & Beauty, Salsa Jeans, Xanaka, Sunglass Hut si Andre.

    In afara de Baneasa Shopping City, unde investeste peste doua milioane de euro in noile magazine, Solmar si-a mai planificat sa deschida anul acesta un magazin Mango si in City Park Mall din Constanta, unde a inchiriat 257 de metri patrati. „In general, unde nu suntem foarte siguri de amplasament intram cu branduri cu traditie. Vedem cum si ce face Mango acolo, dupa care vom intra si cu celelalte branduri din portofoliu“, explica Irina Ivan. Mango are o contributie de 38% la veniturile Solmar Grup, care a inregistrat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro. Extinderea planificata ar urma sa creasca afacerile companiei pana la 33,3 milioane de euro.

  • Unde sunt cele mai scumpe parfumuri

    Un parfum care costa 2.200 de euro este pentru cei mai multi un capriciu pe care nu si l-ar satisface niciodata, din simplul motiv ca este prea scump. Pentru altii insa, reprezinta un rasfat aproape normal, iar datorita lor, afacerile cu parfumuri scumpe au devenit o zona ofertanta pentru cei care se ocupa cu comertul produselor de lux.

    Madeleine Florescu, proprietarul parfumeriei Madison si fostul director general al companiei Geroaslan, a reusit sa puna pe picioare cea mai exclusivista parfumerie din Romania si sa ruleze, in doar doua luni de la deschidere, cateva zeci de mii de euro. In mai putin de 40 de metri patrati a adunat de la parfumuri a caror reteta a fost scrisa in Evul Mediu si pana la raritati de genul Clive Christian, cel mai scump parfum din lume, care costa 2.200 de euro. „Costa atat de mult si din cauza ambalajului, sticluta este din cristal Baccara, iar flaconul are un inelus de aur si un diamant. Se produc numai o mie de sticlute pe an, sunt numerotate si ingredientele sunt foarte greu de obtinut“, spune Madeleine Florescu, adaugand ca in doua luni a vandut trei astfel de parfumuri.

    Florescu a umblat mult pana cand sa gaseasca o finantare. „Cincisprezece banci mi-au inchis usa in nas, pana am ajuns la a 16-a care a zis da. Eu am crezut foarte mult in aceasta idee, pentru ca stiam ca este o nisa neacoperita si foarte ofertanta“, afirma proprietara magazinului Madison, care estimeaza ca pana la sfarsitul anului va ajunge la o cifra de afaceri de 300 de mii de euro.

    Cele 15 branduri prezente pe rafturile parfumeriei sunt Clive Christian, Annick Goutal, Creed, Ineke San Francisco, Claus Porto, Eau d’Italie, Comme des Garçons, Carthusia, Boellis-Panama 1924, Miller Harris, Tann Rokka, Nasomatto, Costume National, État Libre d’Orange, dar si marcile deja prezente pe piata, adica Chanel, Hermčs, Givenchy, Dior, Thierry Mugler si Lolita Lempicka. Cea mai mare parte a acestor parfumuri sunt importate din Franta sau Italia, insa exista si sticlute care sunt aduse din Japonia, Portugalia sau SUA.

    Daca in urma cu cativa ani pe piata de profil erau doar cateva zeci de tipuri de parfumuri care purtau semnatura unui creator celebru si despre ale caror arome nu puteai spune mai mult decat ca sunt dulci, florale sau tari, acum exista mult mai multe tipuri de esente, unele mai ciudate decat altele: tamaie, guma de mestecat, insertie de transpiratie, sange sau chiar lichid seminal.

    In segmentul parfumurilor premium in Romania mai activeaza lanturile Sephora si Ina Center – Privilege. Dintre acestea, doar Madison se adreseaza categoriei de clienti super premium si „ultimate high-end“, majoritatea produselor Sephora si Ina Center – Privilege fiind disponibile la preturi cuprinse intre 50 si 100 de euro.

    In Romania si in Bulgaria, atractia consumatorilor fata de brandurile si serviciile de lux a atins cele mai inalte cote din regiune, potrivit unui studiu realizat anul trecut de Euromonitor.

    Piata romaneasca a cosmeticelor era estimata pentru 2007 la peste 720 de milioane de euro, conform aceluiasi studiu, in crestere cu 13% fata de nivelul din 2006, o mare parte a vanzarilor inregistrate de companiile de profil provenind din segmentul de parfumuri.

  • Cat costa sa citesti originalul

    “Suntem trei asociati indragostiti de carti. Ideea librariei a fost inspirata de fetita de 10 ani a unuia dintre noi, care invata la o scoala britanica si care s-a lovit de faptul ca nu gasea carti in limba engleza”, spune Vlad Niculescu, directorul general al librariei Anthony Frost, prima librarie din Capitala unde se vinde exclusiv carte in limba engleza.

    Niculescu si inca doi asociati, Dan Nicolaescu si Nicolae Ion, au deschis libraria in decembrie anul trecut. Partenerii straini i-au gasit la targul de carte de la Frankfurt, iar Niculescu spune ca editurile au fost foarte interesate sa patrunda pe piata din Romania.

    „Selectia de carti este foarte personala si fiecare dintre noi se ocupa de un anumit domeniu. In librarie se gasesc carti de arta, fotografie, fictiune, non-fictiune, stiinte exacte, filozofie, comics, calatorii… am incercat sa acoperim cam totul.” Una dintre cele mai noi colectii, de pilda, este 33 1/3 (care contine 150 de titluri) care trateaza cate un album muzical si felul in care acesta a influentat lumea intr-o anumita perioada.

    Clientii sunt si tineri, in special studenti, dar si profesorii lor – „oameni care si-au dorit dintotdeauna sa aiba acces usor la o carte in original”.

    Preturile cartilor pornesc de la 25 de lei si pot ajunge la cateva sute de lei in cazul albumelor de arta. Managerul spune ca investitia in librarie si in stocul de carti a fost de cateva zeci de mii de euro si estimeaza ca va fi recuperata in aproximativ un an. „Cei mai multi clienti ne trec pragul in weekend, iar sambata sunt momente in care nu poti arunca un ac.”

    Conceptul de librarie dedicata exclusiv cartii straine nu este nou, avand in vedere ca la inceputul anului 2002, in cadrul galeriilor comerciale din hotelul Marriott s-a deschis libraria Salingers. Insa din cauza scaderii traficului, dar si a modificarii structurii clientilor (in 2002, 70-80% dintre clienti erau turisti si expatriati, iar acum procentul a scazut la 30-40%), libraria a fost inchisa in octombrie 2006.

    Proprietarii brandului au preferat galeriile comerciale Feeria (unde in 30% din librarie exista carte straina) si aeroportul Otopeni. Si, judecand dupa rezultatele financiare, decizia a fost inspirata. „Cifra de afaceri in 2006 a depasit 200.000 de euro, cu trei puncte de vanzare, iar in 2007, cu un magazin mai putin, a fost peste 350.000 de euro”, spune Alexandra Mihai, director general la librariile Salingers.

    In aceste conditii, timpul care trece intre lansarea unei carti pe piata internationala si momentul in care ajunge in Romania s-a redus si de multe ori s-a intamplat ca lansarea sa aiba loc concomitent. De exemplu, anul trecut, lansarea in Romania a ultimului volum din seria Harry Potter, „Harry Potter and the Deathly Hallows”, a avut loc la Bucuresti in acelasi timp cu lansarea din Marea Britanie sau din Statele Unite.

    Iar cartea „Time Traveler’s Wife”, scrisa de Audrey Niffenegger si a carei ecranizare va fi lansata in acest an, a fost prezenta in Romania inca de la inceputul anului 2006, in conditiile in care la Londra a aparut la finalul lui 2005. „Cartea a avut foarte mare succes si la fiecare noua comanda o aducem”, spune directorul librariilor Salingers.

    Totusi, drumul pana la o piata de carte straina a fost destul de lung si anevoios, din moment ce primele aparitii de carte straina au fost la inceputul anilor 1990, cand librariile au adus pe rafturi albume de arta. „Pe fondul unei lipse acute a cartii de imagine in limba romana, cererea pentru albumele in limbi straine a dezvoltat o noua piata.

    "In timp, cererea a crescut, iar oferta s-a diversificat, in prezent existand un rulaj anual de aproximativ 10.000 de titluri”, spune Sebastian Anghel, director general al Noi Distributie, unul dintre cei mai vechi importatori de carte straina din Romania, care in prezent distribuie produsele a 300 de edituri internationale.

    Si librariile Carturesti au inceput prin a vinde aproape exclusiv albume de arta si arhitectura.

    „Importurile de carte straina au inceput in urma cu doi ani, cu o selectie de carti ilustrate, beletristica si carte pentru copii. Acum oferim si literatura contemporana in limba engleza – in curand si in limbile franceza si germana, carti de specialitate, carti pentru dezvoltarea personala si timp liber”, spune Monica Grigore, asistent PR la librariile Carturesti. Carturesti lucreaza cu grupuri editoriale precum Penguin, Harper Collins, Thames & Hudson, Phaidon, MacMillan sau Random House.

    „Oferta externa acopera toate ariile de interes, la un standard la care cartea romaneasca nu poate ajunge prea curand”, spune Grigore. Librariile Carturesti au aproximativ 20% din rafturi acoperite de carte straina, de la autori de fictiune (Salman Rushdie, Orhan Pamuk, Ian McEwan), SF si fantasy (Philip K Dick, Tolkien, J.K. Rowling) sau nonfictiune (Naomi Klein, Wally Ollins, Tom Peterson sau artistul graffiti Banksy).

    Despre valoarea pietei de carte straina, opiniile sunt impartite, desi mai toti estimeaza cresteri de pana la 30% anual. Sebastian Anghel de la Noi Distributie estimeaza valoarea pietei la 6-7 milioane de euro, reprezentantii librariilor Carturesti o situeaza undeva la 3 milioane de euro, iar Vlad Niculescu de la libraria Anthony Frost estimeaza 2 milioane de euro.

  • Unde negociem: Upstairs

    Detalii pe www.timeout.ro

  • Unde negociem: Upstairs

    Detalii pe www.timeout.ro

  • Cele mai frumoase patinoare

    La inceputul iernii, la Sankt-Petersburg s-a inaugurat cel mai mare patinoar in aer liber din Europa, de doua ori mai mare decat cel din Piata Rosie din Moscova. Sankt Petersburg este doar cel mai nou nume de pe lista oraselor cu patinoar demn de mentionat in brosurile turistice ori chiar in Cartea Recordurilor.

    Pentru ca in marile orase din Europa sau America, fie ca te ajungi intr-o piata faimoasa sau intr-o piateta mai laturalnica, in perioada decembrie-martie este imposibil sa nu iti iasa in cale un patinoar.

    Fiecare dintre aceste locuri, oriunde s-ar afla si oricare ar fi dimensiunea lor, respecta o reteta trasa parca la indigo. Astfel, sunt intotdeauna inconjurate de cabane ce vand vin fiert, covrigi sau diferite delicatese specifice zonei, sunt promovate prin concerte sau evenimente la care participa artisti celebri si, de cele mai multe ori, sunt deschise mult dincolo de sezonul de Craciun, uneori chiar si pana la mijlocul lunii martie, ca un pretext pentru ca spiritul sarbatorilor sa mai dainuie cateva luni.

    Cel mai mare patinoar din Europa, cel din Sankt Petersburg, are 5.000 de metri patrati si a fost construit in piata istorica a orasului. Intr-o tara unde patinajul este la loc de cinste, patinoarul a fost inaugurat de vedete ale sportului, precum echipa nationala a Rusiei la patinaj, campionul olimpic Alexei Iagudin, perechea Alexei Tihonov si Maria Petrova, precum si staruri ale unui spectacol de televiziune popular din Rusia, „Ice Age”.

    „Imi place foarte mult sa patinez aici, imi plac privelistea si aerul curat. Cred ca patinoarul va creste si mai mult popularitatea acestui sport si va atrage foarte multi turisti”, spune Ekaterina Romanova, o studenta de 22 de ani. Patinoarul, care urmeaza sa se inchida la 9 martie, este vizitat in fiecare zi in medie de 5.000 de oameni.

    Constructia a fost organizata de Comitetul pentru sport al primariei si de omul de afaceri Mihail Kusnirovici, presedintele companiei Bosco di Cilieg, unul din cei mai importanti distribuitori de bunuri de lux si operatori de magazine exclusiviste din Rusia. Biletul de intrare costa intre 200 (5 euro) si 300 de ruble (8 euro), iar patinele se inchiriaza cu 200 de ruble (5 euro).

    Ciudad de Mexico    , un oras cu 20 de milioane de locuitori, se lauda cu un alt patinoar imens (3.200 de metri patrati). Patinoarul din piata centrala (Zocalo) are 74 de kilometri de tevi pentru a putea mentine gheata si atrage aproape 12.000 de amatori pe zi. Proiectul de 1,5 milioane de dolari a fost finantat de oamenii de afaceri locali.

    Patinoarul este inconjurat de turnuri in forma de lumanari, iar spectacolul este cu atat mai neobisnuit cu cat temperatura in capitala Mexicului este de 25 de grade Celsius. Pentru a crea iluzia de evadare dintr-o capitala aglomerata si poluata, in boxele imense care inconjuara patinoarul se aud acorduri de balade.

    Desi Sankt Petersburg si Ciudad de Mexico detin recordul in materie de dimensiune a patinoarelor, capitalele europene precum Viena, Londra sau Paris au deja o traditie in acest domeniu.

    Patinoarul din fata primariei din Viena se organizeaza deja de 13 ani, cu doua suprafete mari de gheata (una in fata Primariei si cealalta pe Ring) care sunt legate intre ele printr-o pista lunga de 400 de metri. Exista, de asemenea, piste suplimentare pentru patinatorii avansati si pentru curling, iar de jur imprejur sunt standuri cu vin fiert, punci sau carnati vienezi.

    Municipalitatea Vienei a investit in patinoarul cunoscut sub numele de "Eistraum" ("Vis pe gheata") in jur de 400.000 de euro, iar patinoarul este vizitat anual de 400.000 pana la 450.000 de persoane.

    Londra se lauda, la randul sau, cu circa 10 patinoare; amatorii pot patina in fata palatelor regale (Hampton Court sau Sandringham), in apropierea serelor cu plante (Kew Gardens), in fata catedralelor (Winchester) sau dupa ce au vizitat o expozitie de dinozauri (Muzeul de Istorie Naturala).

    De altfel, patinoarul din fata Muzeului de Istorie Naturala este unul dintre cele mai populare, mai ales ca aici au venit sa se dea pe gheata si de vedete precum Orlando Bloom, Elle McPherson, Geri Halliwell, Victoria Beckham, José Mourinho sau Jonathan Ross. Taxa de intrare este de 12,50 lire sterline pentru adulti si include si pretul inchirierii patinelor.

    Parisul are si el o traditie de peste 10 ani in materie de patinoare. Cel din fata primariei din Paris, cu 1.250 de metri patrati, atrage aproximativ 3.000 de patinatori in fiecare zi.

    Dincolo de spectacolul pe gheata si de amenajarea impresionanta, un patinoar in fata unui palat din Londra sau a Ermitajului este o afacere buna – sau, dupa caz, o afacere de imagine pentru primarie. In aceste conditii, nu mira ca unele dintre aceste locuri de distractii au starnit controverse aprinse. La Sankt Petersburg a inceput o adevarata disputa legata de amplasarea patinoarului in piata istorica.

    Organizatorii sustin ca locul nu face decat sa atraga turisti, in timp ce contestatarii se tem pentru imaginea orasului si pentru siguranta cladirilor din jur. „Cred ca suntem in fata unei campanii publicitare vulgare, care insulta orasul. Deschiderea patinoarului este un eveniment trist, pentru ca dovedeste inca o data ca Sankt Petersburg si-a pierdut din aura de capitala culturala”, sustine Mihail Piotrovski, directorul muzeului Ermitaj.

    Si in Ciudad de Mexico, deschiderea patinoarului a starnit scandal. Primarul Marcelo Ebrard a fost acuzat ca ar cheltui bani publici pentru a castiga voturi din partea populatiei sarace a orasului, mai ales ca accesul este liber. Adversarii primarului sustin ca patinoarul, ca si alte proiecte asemanatoare, sunt doar un camuflaj pentru lipsa de activitate politica a edilului.

  • Unde mancam: Casa Gorjana

    Detalii pe www.timeoutbucuresti.ro

  • Unde mancam: Casa Latina

    Detalii pe www.timeoutbucuresti.ro

  • Trasee inedite pe Dunare si in Tibet

    Marco Polo, de pilda, a scris „Cartea Minunilor", care a avut mare succes printre amatorii de calatorii imaginare. Daca pe vremuri condeiul era insa cea folosita metoda pentru jurnalele de calatorie, exploratorii moderni nu uita sa ia in rucsac, alaturi de harti si compas, un aparat foto cu care imortalizeaza oamenii si locurile.

    Fotografii culese intr-o calatorie pe Dunare, la bordul unei nave de pompieri sau o expeditie in Tibet au facut escala pret de cateva saptamani la Bucuresti. Experimentul artistic a inceput din Krems (Austria) si s-a incheiat la Ruse, in Bulgaria. „Initial m-am gandit la o lucrare care ar fi trebuit sa se dezvolte in timpul unei calatorii pe un vas de transport de marfa pe Oceanul Atlantic. In timpul documentatiei mi-am dat seama ca acest tip de vase era totusi destul de rigid, asa ca mi-a venit ideea sa face ceva pe un vas pe Dunare", povesteste artistul austriac Rainer Prohaska.

    Prohaska a petrecut vara trecuta zece saptamani pe Dunare la bordul unei nave cel putin atipice. Vasul era de fapt format din trei barci numite „Zillen" (luntre in germana), cele mai vechi vase de pe Dunare, care sunt folosite in prezent de pompierii austrieci atunci cand creste debitul apei. Austriacul si-a propus o calatorie experimentala, in care sa adune diverse lucruri din fiecare tara prin care trece Dunarea, cu ajutorul carora sa construiasca apoi un vas-obiect de arta. Obiectele trebuia sa indeplineasca doua criterii importante: sa poata fi folosite in timpul calatoriei si sa exprime preocuparile si specificul locuitorilor de pe tarmul fluviului.

    Pasiunea artistului pentru proiectele pe apa nu este noua. In 2001, el a calatorit impreuna cu o artista suedeza, Shusha Niederberger, pe un vas de trasport de marfa din Linz pana in Budapesta si inapoi. Insa ideea si solutia expeditiei pe Dunare i-au venit in 2005, cand a participat la proiectul „Graue Donau", la bordul vasului romanesc de croaziera „Delta Star", care a navigat de la Viena la Cernavoda si apoi la Giurgiu.

    „In timpul petrecut pe Delta Star am inceput sa ma gandesc la modalitatile in care poate pluti un vas in aval si cum poate el creste, ca proiect in sine de navigatie, de-a lungul calatoriei." Prohaska a facut expeditia insotit de producatoarea proiectului, Eva Grumeth, si din cand in cand lor s-au alaturat cativa artisti locali.

    Rezultatul calatoriei, expus la Galeria Posibila din Bucuresti, este o expozitie impartita in doua sectiuni. In prima avem partea documentara a proiectului: pe un perete gri este desenat cu creta traseul parcurs de vasul experimental si sunt expuse fotografii si documente precum factura dintr-un anumit port sau viza de intrare in Uniunea Europeana. In cea de-a doua incapere sunt aranjate fotografii ce surprind instantanee din expeditie si obiecte specifice fiecarui loc prin care au trecut calatorii. Una dintre imaginile care atrag atentia reprezinta doua rezervoare albastre de alimentare de la un avion de vanatoare MIG, pe care le-au primit de la un colectionar de astfel de obiecte ce locuia pe malul Dunarii. Rezervoarele au functionat drept corpuri de ridicare si de sustinere pentru ambarcatiune. Proiectul se va incheia la Krems in Austria, unde barca va fi reasamblata.

    Artistul afirma ca prin acest proiect a dorit sa spuna o poveste a Dunarii. „Astfel de proiecte despre cum arata Dunarea si despre oamenii de pe Dunare au mai fost, insa ceea ce il diferentiaza pe al nostru este ca nu incearca sa aiba o reactie pe uscat, ci aduce lucruri si obiecte de pe uscat pentru a le expune pe apa", spune Cosmina Chituc, de la Galeria Posibila.

    Daca Rainer Prohaska este un artist transformat in explorator, Uca Maria Marinescu, unul dintre cei mai faimosi exploratori romani, s-a transformat la finalul expeditiei in artist pentru a-si impartasi experientele traite. „Din 1998, fiecare expeditie pe care am facut-o s-a finalizat cu o expozitie", spune Marinescu.

    La hotelul Intercontinental a inceput o serie de expozitii cu peste 100 de fotografii realizate de ea in timpul celor patru expeditii in Tibet.

    De ce Tibet? „Simt o chemare speciala fata de Tibet si de fiecare data cand am ocazia plec. Face parte din alt timp si din alt spatiu, intotdeauna ma simt bine, simt o liniste, invat din filozofia oamenilor de acolo si ma incarc cu energie", afirma exploratoarea.

    Uca Marinescu spune ca a traversat Tibetul de la est la vest, insa nu a reusit sa ajunga in locurile sacre, unde se afla manastirile si sunt pastrate manuscrisele vechi. „Am mers pe vechiul drum al sarii si al matasii, pe care odata l-a parcurs si Marco Polo. Acum este numit drumul sarii si al lanii, care este transportata cu iaci. Drumul a fost modernizat si se poate merge cu jeepul, dar accesul in locurile izolate se face pe jos, pe carari inguste. Altitudinea maxima la care se ajunge este de aproximativ 5.800 de metri, o altitudine suportabila. De exemplu, in ultima expeditie am fost cu o prietena care nu avea experienta, dar a reusit sa se adapteze treptat."

    O zi de drumetie incepe dimineata la 9, se incheie seara la 7 si inseamna un drum de peste 20 de kilometri. Unul dintre cele mai importante trasee este Kora, care inconjoara muntele Kailash, considerat munte sfant in credinta budista. „Ultima data am vazut acolo un grup de pelerini budisti din India, dar traseul este parcurs si de foarte multi localnici. Se spune ca in prima parte, la urcarea pana la 5.200 de metri iti recunosti pacatele, intre 5.100 si 5.400 de metri te incarci cu energie, iar la 5.600 de metri, unde se afla o trecatoare, simti cu adevarat toata energia. In varful muntelui a stat zeul hindus Shiva si a meditat. Drumul dureaza aproximativ trei zile, in care dormi in cort."

    Iar langa masivul muntos se afla lacul sacru Manasarowar. „Unele zone au o energie aparte, poate din cauza muntelui care te apropie de cer, iar oamenii nu sunt niciodata suparati, nu ii vezi certandu-se si nu cunosc valoarea banilor; daca le arati o bancnota nu stiu ce sa faca cu ea", comenteaza Uca Marinescu.

    Expozitia „Tibet – alt timp, alta lume" cuprinde fotografii cu oameni si peisaje din aceste expeditii. „In general – spune exploratoarea – de fiecare data cand ma intorc dintr-o expeditie incerc sa expun ceea ce am vazut pentru ca eu cred ca lumea este un dar pe care trebuie sa il impartasesti".

  • Heidi: Vanzarile de Sf. Valentin, duble fata de 1-8 martie

    Compania si-a remodelat gama de patru produse de sezon, modificand fata de anul trecut ambalajul produselor (al caror element comun este designul in forma de inima) si inlocuind cutia de Pralinetti de 120 gr cu un nou produs cu ambalaj in forma de inima. Primele livrari a ofertelor dedicate Sf. Valentin au demarat la finalul lunii ianuarie si se adreseaza tuturor magazinelor cu care lucreaza Heidi.

    "Ne asteptam ca in acest an ritmul de crestere al pietei sa fie de 25%", adauga Dorobantu.

    Vanzarile de sezon reprezinta circa 12% din totalul cifrei de afaceri ce a ajuns anul trecut la aproximativ 12,5 milioane de euro, ultimele trei luni aducand circa 40% din afacerile companiei.