Părea puţin probabil în urmă cu nici şase luni, dar magnatul Petro Poroşenko, cu afaceri importante în producţia de dulciuri, a fost ales preşedintele Ucrainei. Întrebarea rămâne, însă: este Poroşenko un oportunist sau un vizionar? Cei care ar vrea să-l înţeleagă pe Poroşenko ar trebui să viziteze Vinnîţea, reşedinţa unei regiuni la circa 200 de kilometri de Kiev. Oraşul, situat pe râul Bug, are 370.000 de locuitori şi o universitate de medicină.
Timp îndelungat, oraşul a avut două atracţii turistice. Prima este casa lui Nikolai Pirogov, cel care a fondat medicina de război în Rusia. Pirogov a murit în 1881, iar în prezent se află îmbălsămat la Vinnîţea. Cealaltă atracţie este sediul “Werwolf” al lui Hitler, construit în 1942 şi situat într-o pădure la 8 kilometri de oraş. Dar de circa trei ani, Vinnîţea are şi o a treia atracţie turistică: cel mai mare spectacol cu fântâni arteziene muzicale, scrie revista germană Der Spiegel. Turişti din toată Ucraina vizitează oraşul pentru a vedea spectacolul, considerat printre cele mai impresionante 10 de acest fel din lume.
Sau cel puţin aşa se spune în cele două fabrici de ciocolată din Vinnîţea, ambele deţinute de conglomeratul Roshen, al lui Poroşenko. Roshen este cel mai mare producător de ciocolată din Ucraina, iar Poroşenko unul dintre cei mai bogaţi ucraineni, cu o avere estimată de Forbes la 1,6 miliarde de dolari înaintea crizei.
Fântânile arteziene au fost un cadou al miliardarului pentru locuitorii din Vinnîţea, pe care îi reprezintă în parlamentul de la Kiev. În Vinnîţea nu sunt semne ale luptelor din alte regiuni ale ţării. Este un oraş calm şi modern. Transportul în comun funcţionează permanent şi există chiar şi o linie telefonică la care locuitorii se pot plânge primarului când nu funcţionează ceva.
Piaţa în stil Poroşenko. Cu câteva zile înaintea alegerilor, Poroşenko a vizitat oraşul pentru a convinge populaţia să-l susţină. Miile de oameni care l-au aşteptat nu au fost greu de convins, potrivit Der Spiegel. Şi nu doar pentru că 5.000 dintre locuitori lucrează în fabricile lui, ci şi pentru că plăteşte salarii mai mari decât în alte locuri. Recent, a deschis o a treia fabrică în oraş.
Oamenii s-au adunat în centrul oraşului, cu baloane în culorile naţionale ale Ucrainei şi steaguri cu sloganul “Trăieşte într-un nou mod – Poroşenko!”. Fiul de 28 de ani al miliardarului, Aleksei, reprezentant în parlamentul regional, l-a aşteptat lângă podium.
Candidatul la prezidenţiale a întârziat 20 de minute. Poroşenko, în vârstă de 48 de ani, purta un costum albastru, cu cravată cu dungi. A compensat pentru întârziere printr-un discurs înflăcărat. “Nu vom mai permite niciodată cuiva să tragă Ucraina înapoi în trecut. Vom înfiinţa o nouă armată, capabilă să apere suveranitatea ţării noastre. Şi nu mai putem trece niciodată printr-o ruşine precum anexarea Crimeei”, a strigat el către mulţime.
Oamenii adunaţi în centrul oraşului au răspuns scandându-i numele. Poroşenko a promis tot ce au vrut oamenii să audă: o poliţie “care să apere drepturile fiecărui cetăţean”; pace pentru ca oamenii de afaceri să revină; sprijin pentru clasa de mijloc; perspective pentru tineri. “Ceea ce am făcut la Vinnîţea vom face şi în restul ţării. Vom fi mândri să trăim în Ucraina.”
andidatul surpriză. În prezent, nimeni nu este mândru că trăieşte în Ucraina. Şi nici măcar Poroşenko, între timp ajuns preşedinte, nu a explicat cum va face toate aceste lucruri într-o ţară aproape în faliment.
Dar fabricantul de ciocolată este un personaj care inspiră, aflat într-o stare permanentă de nelinişte, de impulsivitate. “Nu este lipsit de forţă”, spune o persoană care îl cunoaşte. Alţii îl descriu pe cel care afirmă că vrea să salveze Ucraina ca pe un om exploziv, isteric, răzbunător şi, câteodată, ciudat şi nebun. Oportunitatea organizării alegerilor prezidenţiale a fost pusă sub semnul întrebării de boicotul din regiunile Doneţk şi Lugansk, controlate de separatişti, dar şi de incertitudinile privind poziţia Rusiei. În acelaşi timp, însă, Ucraina avea nevoie de un şef de stat.
Deşi în urmă cu jumătate de an nimeni nu‑şi imagina o candidatură a miliardarului, care pe lângă producţia de ciocolată are şi fabrici auto, un şantier naval şi un post TV, într-o perioadă de câteva săptămâni notorietatea acestuia a crescut la un asemenea nivel, încât i-a permis să câştige alegerile din primul tur.
Lungul drum către avere. Poroşenko este originar dintr-un mic oraş la sud-vest de Odesa, aproape de graniţa cu Republica Moldova. Tatăl său a lucrat ca inginer agronom în perioada sovietică, iar mai târziu a devenit director al asociaţiei antreprenorilor Ukrprominvest. În arhivele statului există unele indicii că tatăl lui Poroşenko ar fi petrecut doi ani în închisoare pentru că ar fi furat de la stat.
Petro era destul de neastâmpărat în şcoală şi, chiar dacă avea note bune în general, a avut media scăzută la purtare. A practicat sporturi, mai ales judo, iar după ce s-a bătut cu patru cadeţi la comisariatul militar a fost trimis să facă armata în Kazahstan. După serviciul militar obligatoriu, Petro a studiat relaţii internaţionale şi drept internaţional la Kiev. În timpul facultăţii s-a întâlnit cu Marina, care avea să-i devină mai târziu soţie.
Primul copil al celor doi, un băiat s-a născut în 1985, urmat de două fete gemene în 2000 şi un alt fiu în 2001. În timp ce Poroşenko îşi termina studiile la începutul anilor ‘90, URSS se destrăma. La fel ca mulţi oameni cu studii superioare, a ales să-şi deschidă o afacere, în comerţul cu boabe de cacao. În anii í90 a început să cumpere fabrici de ciocolată din Ucraina, Rusia, Lituania şi Ungaria.
Poroşenko a organizat aceste fabrici în grupul Roshen, după partea din mijloc a numelui său. Roshen se situează, după venituri, pe locul 18 în lume între companiile producătoare de dulciuri, nu cu mult în urma unor nume precum Haribo, Lindt şi Arcor. Succesul lui Poroşenko, adus de vânzările mari din Rusia, a devenit însă un blestem odată cu înrăutăţirea relaţiilor dintre cele două ţări.