Tag: infrastructura

  • FMI: Economia României îşi revine mai lent decât a altor ţări şi trebuie să profite de oportunităţi

     “România a avut anul trecut cea mai bună performanţă în termeni de creştere din regiune, doar Letonia s-a situat mai bine, însă reformele structurale şi accelerarea absorbţiei fondurilor europene sunt necesare pentru a menţine creşterea (…) Aşteptăm un progres mai bun”, a declarat joi Guillermo Tolosa, reprezentantul rezident al Fondului Monetar Internaţional pentru România şi Bulgaria, într-o conferinţă pe tema controlului financiar.

    El a arătat însă că performanţa economică depinde prea mult de factori precum vremea, care influenţează evoluţia agriculturii, care contribuie cu 6% la PIB.

    “Agricultura rămâne un factor important de creştere economică, dar face economia vulnerabilă la şocuri, se înregistrează anual oscilaţii pe fondul acestui factor”, a spus Tolosa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • DNA face percheziţii la Primăria Capitalei – surse

     Mădălin Dumitru este suspectat că ar fi dat prefenţial contracte unor firme, pentru diverse lucrări, au precizat sursele citate.

    Procurorii fac percheziţii în biroul directorului şi la locuinţa acesta, precum şi la alte adrese, urmând să ridice mai multe documente care au legătură cu acest caz.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cotovelea: Mizăm pe cel puţin 500 de milioane de euro din partea UE pentru investiţii

     “Pentru investiţii ne trebuie şi buget. Evident că avem în vedere, în 2014 – 2020, Agenda Digitală pentru România, şi evident că acest sector important va fi finanţat din instrumentele structurale europene. Mizăm pe cel puţin o alocare de 500 de milioane de euro din partea Uniunii Europene la care va veni şi contribuţia noastră naţională şi vom lua în calcul foarte multe intervenţii care să stimuleze infrastructura”, a declarat, marţi, ministrul pentru Societatea Informaţională, Răzvan Cotovelea, la conferinţa internaţională “Informaţia înseamnă putere: instrumente de informare pentru consumatorii de telecom”, organizată de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM).

    Demnitarul a afirmat că vor fi continuate mai multe proiecte, printre care l-a amintit pe cel privind introducerea internetului în bandă largă în “zonele albe” (zonele defavorizate, n.r.), proiectul Ro-Net, precizând că vor fi încurajate investiţiile întreprinzătorilor mici şi mijlocii prin acordarea de subvenţii şi finanţări europene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Al nostru, dintre noi, pentru noi: Narendra Modi

    Fost persona non grata în Marea Britanie şi fără drept de viză de intrare în SUA, state care l-au considerat instigatorul violenţelor interetnice dintre hinduşi şi musulmani, soldate cu peste 1.000 de morţi, majoritatea musulmani care au avut loc în 2002, pe când Modi conducea statul Gujarat, politicianul şi-a câştigat reputaţia de naţionalist feroce, total deosebit de cosmopoliţii din familia Gandhi. El i-a convins pe alegători cu un discurs liric, aproape religios, “pe înţelesul poporului necăjit” şi foarte acuzator la adresa corupţiei şi a stagnării economice a ţării sub guvernările Gandhi.

    Pentru moment, pieţele financiare l-au întâmpinat pe Modi cu optimism, pentru un motiv simplu: victoria BJP e atât de categorică, încât promite o stabilitate politică exemplară: Modi nu va avea nicio greutate nici să formeze guvernul, nici să conducă ţara exact aşa cum va dori. Bursa indiană a crescut, la rândul său, în aşteptarea unui guvern pe care Modi l-a anunţat ca fiind compus din tehnocraţi, specialişti şi redus numeric faţă de cele de până acum.

    Narendra Modi a promis o politică economică axată pe stimularea exporturilor, reducerea drastică a exporturilor şi promovarea investiţiilor străine, scopul final fiind întărirea monedei naţionale, rupia, văzută ca un simbol al prestigiului Indiei în lume. Vineri, 23 mai, moneda indială a atins un curs de 58,37 rupii/dolar, cel mai bun curs al ultimelor 11 luni. În acelaşi timp, o prioritate a noii guvernări ar urma să fie “aducerea înapoi în ţară a banilor negri ascunşi în băncile elveţiene, spre a fi folosiţi pentru dezvoltarea ţării”, conform unui parlamentar BJP citat de presa indiană.

    Ziarele locale evidenţiază, de asemenea, intenţia lui Modi de a promova energiile verzi, solară şi eoliană, cu scopul de a oferi energie electrică tuturor gospodăriilor din India (în prezent, cca 400 milioane de indieni nu au acces la curent electric, dintr-o populaţie totală de 1,2 miliarde). Noul premier intenţionează şi să lanseze un proiect în valoare de mai multe milioane de dolari, parţial finanţat din surse private, pentru salubrizarea, construcţia de reţele de canalizare, de reciclare a deşeurilor, de drumuri publice şi toalete publice în circa 1.000 de oraşe şi 5.000 de sate, denumit “Proiectul India Curată Mahatma Gandhi”, în cinstea aniversării a 150 de ani de la naşterea lui Mahatma Gandhi în 2019.

    Modi, 63 de ani, îşi va prelua oficial mandatul la 26 mai, într-o ceremonia grandioasă, cu peste 3.000 de invitaţi, inclusiv înalţi oficiali străini, şi la care securitatea va fi asigurată de 6.000 de membri ai forţelor de ordine.

     

  • Povestea incredibilă a unui oraş-fantomă – GALERIE FOTO

    Naypyidaw a devenit capitala Birmaniei în 2005, fiind în acea vreme mai mult un proiect decât un oraş bine definit.

    Autorităţile au decis construirea oraşului având de la început intenţia ca acesta să fie capitala statului. Investiţiile în infrastructură au fost uriaşe, deşi Birmania este o ţară cunoscută mai ales pentru conflictele militare şi traficul de droguri, iar majoritatea populaţiei trăieşte la limita sărăciei.

    Deşi proiectul este în proporţie de 80-90% finalizat, gradul de ocupare al oraşului este de sub 5%. De aici provine şi numele de “capitala fantomă”, aşa cum a fost Naypyidaw denumit de către presa internaţională.

    Autostrada ce duce la Naypyidaw are 11 benzi pe sens, însă în marea parte este goală. Încrederea autorităţilor în acest proiect este de neînţeles, avaând în vedere comparaţia dintre preţul apartamentelor şi faptul că doar cei mai bogaţi oameni din Burma îşi permiteau accesorii de bază, precum telefoanele mobile.

    Naypyidaw a fost construit, susţin autorităţile, datorită poziţiei mai “sigure” decât vechea capitală (Rangoon). Cu toate acestea, există zvonuri că liderii militari ai statului ar fi fost îndemnaţi de către aşa-numiţii cititori în stele să demareze proiectul.

    POVESTEA INCREDIBILĂ A UNUI ORAŞ-FANTOMĂ

  • Lecţii de realpolitik

    Un ins grozav de deştept a remarcat următoarele: imediat după naştere suntem băgaţi într-o cutie, pe urmă suntem transportaţi, cu ajutorul unei cutii, spre o cutie mare care ne va adăposti copilăria. Suntem educaţi în cutii, lucrăm într-o cutie, ne deplasăm cu ajutorul unei cutii, ne concepem copiii într-o cutie, iar dacă pierim, suntem aşezaţi într-o cutie. Şi unul dintre cele mai preţioase sfaturi pe care ţi le dă lumea este „think outside the box”, gândeşte în afara cutiei.
    Mi-am adus aminte această istorioară în momentul în care am citit că însuşi Beijingul a reacţionat, surprinzător, cu rezerve la ipoteza Băncii Mondiale – de fapt o lecţie de realpolitik.

    Asta pentru că încadrarea Chinei în rândul ţărilor dezvoltate ar impune o serie de măsuri puţin plăcute, dătătoare de bătăi de cap şi născătoare de cheltuieli, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (China este pe primul loc în lume); ba ar mai trebui şi reforme ale sistemului financiar, aplicate concesii comerciale sau chiar reforme economice şi industriale. Nu este o practică nouă; în 2010, când chinezii primeau steluţa de „cel mai mare exportator al lumii„, presa locală vorbea despre iresponsabilitatea teoriilor occidentale legate de responsabilităţile Chinei în lume (era vorba despre subevaluarea monedei, despre datoria externă americană, despre consumurile uriaşe de energie sau despre responsabilităţile legate de schimbările climatice). Realpolitik, cum ziceam – oamenii îşi ştiu interesul şi îşi joacă, cât mai bine, cărţile.

    Să trecem în barca europeană, mânată de vântul campaniei electorale, şi să remarcăm cât de lunatice par a fi partidele româneşti în abordare – sloganuri găunoase şi jocuri naive de cuvinte, dar nimic pragmatic, imagini cu alură de Matrix, puternic modificate în Photoshop, dar nimic despre viitorul uniunii, despre câştigarea unui loc mai de soi în ochii şi minţile europenilor, despre respect şi dezvoltare socială.

    Europa este în prezent o mare de interese mai mult sau mai puţin divergente, o sumă considerabilă de idiosincrazii dătătoare de mai multă sau mai puţină urticarie, cuprinse într-un proiect prea ambiţios, aş spune, pentru vremurile pe care le trăim şi oamenii care le populează. Avem de-a face cu demonstraţii permanente de putere, există europeni „de drept„ şi europeni de categoria a doua, îngăduiţi, lipsiţi de putere economică şi de influenţă. O altă lecţie de realpolitik.
    În prezent cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă europenii este să renunţe la ipocrizie şi să discute deschis problemele uniunii. În spatele jocurilor de putere se ascund tot timpul interese: Grecia, oaia neagră a uniunii, sfătuită cu cinism să îşi facă lecţiile sau să îşi vândă insulele, beneficiară a mai multor pachete de ajutorare de multe miliarde de euro, a derulat un program susţinut de înarmare, cu principali beneficiari SUA, Germania şi Franţa. Şi o bună parte din multele miliarde primite ajutor s-aum întors la nemţi şi francezi, pentru submarine, tancuri şi altele asemenea; totul cu garnitura cuvenită de scandaluri de mită şi corupţie. Încă o lecţie de realpolitik.

    În privinţa românilor, deja mi se pare că a repeta poveştile cu banii europeni sau cu integrarea ar fi o dovadă de naivitate – politicienii par a fi abandonat total frâiele în favoarea birocraţilor de la Bruxelles şi nu degeaba suntem socotiţi lipsiţi de influenţă. Gândirea „outside the box” a românului este ea însăşi prizoniera cutiei neputinţei noastre de a ne conduce şi administra.

    Vă propun un pictor american, John Bramblitt. În mod normal nu l-aş fi promovat, dar omul este orb. Repet, este orb şi pictează. „Citeşte„ feţele sau obiectele cu mâinile, recunoaşte vopseaua după textură şi trasează contururile cu o vopsea specială, în relief. Este dovada vie că oamenii pot reuşi, dacă vor.


  • Precariatul, noua clasă socială

    Nu-i aşa că sunt de bun simţ şi adaptate vremurilor? Mă rog, nu-mi propun să isc o mişcare de rescriere a Bibliei, vreau doar să ofer un exemplu în plus legat de modurile subtile în care lumea de astăzi se schimbă. {i o să trec la adevăratul subiect al textului de astăzi, precariatul. Precariatul este noua clasă socială care, susţin nişte inşi inteligenţi, este pe cale să se nască în lume. Nu este un termen nou, pentru că termenul, obţinut prin alăturarea lui „precar„ cu „proletariat”, îi definea prin anii ‘80, în Franţa, pe cei cu slujbe sezoniere, trăitori la marginea sărăciei.

    Astăzi, un economist pe nume Guy Standing, care a scris două cărţi pe această temă, cea mai recentă apărută în aprilie, crede că precariatul este pe cale să devină o nouă clasă socială, pe care o defineşte drept periculoasă. Precariatul vine din cei 20 de milioane de japonezi cunoscuţi drept „freeter”, cetăţeni fără o slujbă cu normă întreagă ajunşi în această situaţie deliberat sau fără voia lor. Sau din cei 20% dintre tinerii europeni care nu au o slujbă, dar şi din cei 60% din tinerii polonezi care, în categoria sub 25 de ani, lucrează cu contracte de muncă pe perioadă determinată. Sau, de ce nu? (cu toate că la noi problema este mai complicată şi mai discutabilă), din cei un milion de români care au contracte de muncă cu normă parţială sau din milioanele de români la marginea sărăciei, fără asigurări medicale sau pensie sigură. Precariatul poate fi şi un răzvrătit de genul occupy, cu ocupaţii obscure în mediul digital, dar mai rar.

    Deosebirea dintre proletar şi precariat este că primul îşi căuta securitatea în spaţiul aferent locului de muncă – acesta era stabil, oferea siguranţă pe termen lung, programul de muncă era fix, exista şi un sindicat, poate şi un fond de pensii, ba unii primeau chiar şi un cadou la pensionare, un ceas de aur, să zicem, pentru cei mai destoinici. Siguranţa precariatului este în afara locului de muncă, iar slujba şi activitatea sa sunt doar instrumente, nu îl definesc. Precariatul a căpătat în timp caracteristicile unei clase sociale, pentru că a căpătat propriile sale norme: cele de muncă, nesigure şi incomplete, cele de plată, pentru că primeşte doar bani şi niciun altfel de beneficiu, şi, trei, relaţionează cu statul într-un mod aparte – drepturi civile, culturale, sociale şi politice reduse, influenţate de venitul, dar şi de interesul reduse. Unii spun că este prima clasă socială din istorie care iese din definiţia uzuală a cetăţeanului.

    Unii vor spune că o atare situaţie este o consecinţă a crizei. Este doar un clişeu, cred că tânăra generaţie, cei conectaţi la telefon, care chatuiesc mai bine decât pot susţine o conversaţie, vor induce în societate schimbări chiar mai profunde decât generaţiile rock’n’ roll, iar schimbările ce se petrec nu sunt numai o consecinţă a crizei, ci a ansamblului de schimbări profunde din societate. Vedeţi numărul din ce în ce mai redus de căsătorii, permisele auto din ce în ce mai puţine, izolarea, respingerea unor norme sociale, nepăsarea.

    Nu vreau să par şi nici nu sunt prăpăstios, spun toate acestea pentru că sunt schimbări cărora o să trebuiască să le facem faţă cu toţii. {i îmi amintesc şi vă reamintesc ultimele noi porunci: 7. Învaţă!, 8. Nu urî!, 9. Lasă tâmpeniile!, 10. Relaxează-te!

    Relaxaţi-vă cu „Îngerul rănit„ al lui Hugo Simberg, tabloul naţional al finlandezilor. O operă simbolistă, unii spun că este o metaforă a Finlandei sub stăpânire rusă.

  • Banca Angliei va testa băncile în privinţa vulnerabilităţii la atacurile hackerilor

     Programul face parte dintr-o evaluare amplă a sistemelor IT din peste 20 de bănci mari şi alte instituţii financiare importante din Marea Britanie. Acţiunea va fi supravegheată de Andrew Gracie, director al diviziei speciale a băncii centrale britanice pentru lichidrea şi restructurarea instituţiilor de credit cu probleme financiare.

    Scenariile avute în vedere vor utiliza cele mai recente informaţii disponibile despre ameninţările din partea hackerilor, teroriştilor şi ţărilor care acţionează în afara cadrului internaţional.

    “Marea Britanie dă tonul la nivel global în această privinţă, este ceva cu totul nou”, a declarat o sursă apropiată situaţiei.

    Programul de “hacking etic” va implica specialişti de la companii care au avizul autorităţilor de a efectua teste prin care încearcă să pătrundă în sistemele informatice ale companiilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unii aleargă după milisecunde, noi putem pava autostrăzile cu foie gras

    Cablul acela salva 100 de mile şi trei milisecunde din timpii de comunicare dintre cele două entităţi financiare. Trei milisecunde sunt, şi pentru editorialistul Krugman, dar mai ales pentru insul obişnuit, nimica toată, aşa că şi el, şi noi ne putem întreba: o merita oare? Se pare că da, pentru că din 2010 cel puţin alte două companii şi-au croit propriile reţele de date în zonă, legând cele două oraşe americane, iar timpii au scăzut de la 14,5 milisecunde la doar (acest doar e cumva ironic) 8,5 milisecunde. De ce toată această nebunie?

    Este vorba de tranzacţiile rapide care sunt făcute de computere, fără intervenţie umană, în fracţiuni de secundă. Cumpărări şi vânzări de active financiare făcute în milisecunde – am citit la un moment dat o poveste uluitoare despre această lume a ultratranzacţiilor, cu sume importante care îşi schimbă stăpânii în câtimi minuscule de timp şi în care apare câte o „criză„ la câteva secunde. Habar n-am dacă toată nebunia asta cu milisecundele şi miliardele de dolari e de bine sau de rău; mintea mea nu a lucrat cu astfel de termeni, aşa că pentru moment îmi pare mai mult o curiozitate.

    Tot în sfera infrastructurii şi tot un soi de curiozitate: la un moment dat am făcut nişte calcule legate de kilometrul românesc de autostradă, pentru un infografic. Şi am descoperit, cu oarece bătaie, că puteam acoperi kilometrul de autostradă Transilvania sau centura sud a Capitalei sau Comarnic-Braşov cu cinci centimetri de foie gras. Şi am socotit mărinimos, toată lăţimea de construit, nu doar benzile de circulaţie. Am vrut să repet cu icre negre şi cu foiţă de aur, dar m-am gândit că nu are rost. Ce relevanţă mai puteau avea doi centimetri de icre negre sau o pojghiţă de un milimetru de aur sau zece centimetri de blană de vizon?

    Ar fi fost tot un fel de curiozitate, ca tunelul de trei milisecunde, iar problema noastră nu sunt curiozităţile hăhăitoare, ci modul cum se cheltuiesc banii românilor. Ca să fiu corect, trebuie să spun că au făcut şi alţii calcule asemănătoare: de exemplu şoseaua construită de oligarhii lui Putin pentru a lega Soci de Krasnaia Poliana, pentru Olimpiadă, putea fi pavată cu 20 de centimetri de foie gras – deh, altă anvergură, altă corupţie!

    Cineva a râcâit de fapt centimetri de foie gras sau de aur sau de icre negre sau de poşete Vuitton de pe autostrăzile neconstuite. Şi spun astea în condiţiile în care statul român tocmai a atras 1,25 miliarde dolari, prin eurobonduri, a instituit un număr record de taxe, impozitează stâlpii construiţi în comunism şi tot nu-i ajunge. Şi întreb şi eu, gurmand, nu era mai bine cu foie gras în loc de asfalt?

    Ilustrez cu un peisaj de primăvară semnat de maestrul Constantin Piliuţă, într-o lume care nu are nevoie de fibră optică, centuri, autostrăzi şi nici măcar de foie gras sau caviar. 

  • Banca Mondială va aproba un împrumut de 250 milioane de euro pentru infrastructura de sănătate din România

     Instituţia financiară internaţională lucrează cu Guvernul la o nouă strategie de parteneriat cu România pentru 2014-20-17, care ar putea include o finanţare de 1 miliard de euro pe an, a afirmat Capannelli, într-un interviu acordat Bloomberg.

    Ratificarea unui program de către Parlament, necesară pentru a începe acordarea finanţărilor, ar putea dura până la şase luni, a spus ea.

    “Este doar primul pas şi rămân multe de făcut, întrucât există un decalaj semnificativ între calitatea sistemului de sănătate din România şi cea din restul Uniunii Europene”, a declarat Capannelli.

    Fondurile de 250 de milioane de euro vor fi folosite pentru modernizarea spitalelor, îmbunătăţirea guvernanţei şi administrării în sistemul de sănătate, precum şi pentru combaterea unor boli, precum cancerul, a adăugat country managerul Băncii Mondiale pentru România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro