BusinessMagazin

Tag: constructii

  • Marcel Bărbuţ: “Evoluţia anunţată în construcţii ne poate duce şi la un avans de două cifre”

    “În 2016 vom depăşi cu siguranţă 1.000.000 de metri cubi, interesant fiind faptul că firmele din construcţii şi beneficiarii finali se concentrează din ce în ce mai mult pe produse de calitate, în detrimentul preţului cel mai mic. Asta se vede şi în vânzările noastre, unde avem creşteri masive înregistrate la polistirenul EPS 80 + şi scăderi pe segmentul EPS 50. Este semnul că în construcţii era preţului cel mai mic a apus. Acum a venit, în sfârşit, momentul calităţii. Din semnalele primite până acum de la parteneri este posibil ca în 2016 să creştem cu cel puţin 5%. Însă evoluţia pozitivă anunţată în construcţii ne poate duce şi la un avans cu două cifre, al cifrei de afaceri”, declară Marcel Bărbuţ, proprietar AdePlast

    În 2015, AdePlast a raportat o cifră de afaceri de 305,7 milioane de lei şi cu un profit net de 13 milioane lei, nivelul EBITDA fiind de 46 milioane lei. Creşterea cifrei de afaceri faţă faţă de anul precedent a fost de 1,75%. “Diferenţa faţă de creşterea pe diviziile de producţie s-a îregistrat deoarece în 2015 am fost nevoiţi să renunţăm la comercializarea de polisitiren extrudat (XPS), pe care nu-l produceam în fabricile noastre. Deşi era un business cu un rulaj bun, a devenit nerentabil din punct de vedere al resurselor  implicate. În plus, strategic vorbind,  am concentrat toate resursele companiei pe producţia proprie. Astfel, diviziile interne au reuşit să recupereze destul de bine cifrele pe care le înregistram în trecut din XPS”, precizează Marcel Bărbuţ.

    În 2016 AdePlast îşi redefineşte conceptul de dezvoltare. “Analizăm piaţa în vederea achiziţiei de producători de materiale de construcţii similare cu ale noastre sau complementare. De asemenea, vom revigora proiectul nostru pentru construcţia fabricii de vată bazaltică, care va avea o locaţie strategică ce va permite accesul uşor în afara graniţelor, 60 de procente din producţie fiind destinate exportului”,  precizează Marcel Bărbuţ.

    În 2014, compania AdePlast a intenţionat să construiască o fabrică de vată bazaltică, pentru care s-a calificat pentru un ajutor de stat în valoare de 7,3 milioane de euro. “Cu toate că am avut acest sprijin, am decis atunci să punem pauză în proiect deoarece furnizorii de echipamente la acel moment nu puteau să ne ofere decât tehnologii de producţie destul de poluante pe bază de cocs şi gaz, dar care erau totuşi în limitele legii.  Însă, cum este normal, cadrul legislativ cu privire la poluare devine din ce mai restrictiv şi ne-ar fi putut crea probleme în viitor. La această situaţie s-a adăugat şi responsabilitatea noastră faţă de mediu care ne-a făcut tot timpul să alegem cele mai noi tehnologii de producţie. Aşa am decis că nu putem investi într-o industrie depăşită tehnologic, care nu are perspective. Acum lucrurile s-au schimbat, iar investiţia pe care o vom face va fi una extrem de modernă. Practic vom aduce noutăţi revoluţionare în această industrie”, explică Marcel Bărbuţ.

    În ceea ce priveşte finanţarea pentru noua fabrică Marcel Bărbuţ adaugă: “vom apela la resurse proprii, dar şi la un nou ajutor de stat şi mai ales sprijin bancar. În luna decembrie vom achita integral un credit de investiţii din 2008, pentru care am avut o rată destul de consistentă. Astfel, în 2017 o vom putea lua de la capăt cu noi investiţii. De asemenea, o bună parte din investiţiile mai vechi vor fi amortizate”. 

    AdePlast este cel mai important producător român de materiale pentru construcţii, cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone / an  vopsele  şi tencuieli decorative  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone / an, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, la care se adauga o fabrica de vopsele, tencuieli decorative, lacuri şi emailuri, cu o capacitate de 50.000 tone / an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone / an şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.

  • 48% din forţa de muncă din România este concentrată în 10 sectoare de activitate a căror cifră de afaceri reprezintă peste 50% din totalul realizat de întreaga piaţă.

    ICAP Romania a ajuns la concluzia ca sectoarele din care au migrat în ultima perioada segmente importante ale forţei de muncă sunt industria prelucrătoare, agricultură, construcţiile şi învăţământul. Transferul de forţă de muncă s-a făcut şi către zona antreprenorială, în special către comerţ, însă acest lucru este departe de a fi perceput ca un element cu influenţă pozitivă majoră din cauza unor factori obiectivi. În România activează aproape 200.000 de companii mici şi mijlocii în acest domeniu. Majoritatea companiilor mici şi medii din România îşi bazează activitatea pe un concept de afaceri cu o valoare adăugată mică – cumpără de la producători şi vând către alte companii, spre deosebire de o abordare bazată pe producţie sau cercetare – domenii care presupun însă un necesar de capital mult mai mare, respectiv de o calificare înaltă.

    ICAP Romania a analizat raportările companiilor din România la nivelul finalului de an 2014 din perspectiva unui top 10 al sectoarelor care angajează aproape jumătate din forţă de muncă din România. 

    Aceste sectoare sunt:

    1. Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor
    2. Comerţ cu ridicata cu exceptia comerţului cu autovehicule şi motociclete
    3. Transporturi terestre şi transporturi prin conducte
    4. Construcţii de clădiri
    5. Industria alimentară
    6. Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte
    7. Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor
    8. Activităţi de investigaţii şi protecţie
    9. Lucrări speciale de construcţii
    10. Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie.

    În aceste sectoare economice lucrează 1.882.611 de angajaţi, în creştere cu 2% faţă de anul 2013. Primele trei sectoare, „Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor”, „Comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete”, „Transporturi terestre şi transporturi prin conducte” angajează jumătate din forţă de muncă activă în cele 10 sectoare şi aproape un sfert (949.350) din forţa de muncă ce activează în totalul firmelor care depus raportări în 2014.

    Cele 10 sectoare menţionate anterior care concentreaza 48% din forta de munca totala concentreaza si 53% din cifra de afaceri totală (cifra de afaceri ca total al raportărilor din 2014 ale firmelor), în creştere cu 6.2% faţă de 2013. Un aspect îmbucurător este faptul că firmele care activează în aceste sectoare şi care au raportat profit în 2014, au raportat un profit total mai mare cu 25% faţă de 2013, în timp ce pierderea raportată de firmele care au raportat pierdere a fost în 2014 cu 15% mai mică decât în 2014.

    Comerţul cu amănuntul este primul sector al economiei româneşti din punctul de vedere al dimensiunii forţei de muncă implicate. Peste 400.000 de români lucrează în acest sector, 10.9% din totalul forţei de munca. Sectorul este dominat de 5 companii care realizează o treime din cifra de afaceri din total sector: OMV PETROM MARKETING, ROMPETROL DOWNSTREAM, KAUFLAND ROMÂNIA, LUKOIL ROMÂNIA, CARREFOUR ROMÂNIA.

    Alexandra Predeanu, Director General ICAP Romania apreciază că „rezultatele acestor companii au fost consacrate în urma unor investiţii semnificative în reţeaua de distribuţie. La fel de important, aceşti lideri de piaţă s-au implicat în inovare şi optimizare în managementul portofoliului de produse în timp ce au monitorizat atent comportamentul consumatorilor”.
     

  • Colecţii de case în miniatură, un nou hobby al americanilor

    Se colecţionează timbre, maşini, monede, bijuterii şi tot felul de alte obiecte – de ce nu s-ar colecţiona şi construcţii?  Cu această idee au venit nişte companii americane, printre care Revolution Precrafted Properties, care oferă posibilitatea celor interesaţi să comande unul sau mai multe exemplare din căsuţe sau pavilioane proiectate de arhitecţi renumiţi, scrie New York Times.

    Doritorii trebuie însă să se înarmeze cu răbdare, deoarece comenzile se livrează abia peste câteva luni de la primirea lor. Pavilioanele costă între 35.000 şi 450.000 de dolari, iar căsuţele între 250.000 şi mai bine de 450.000, preţ în care intră sisteme de încălzire, aer condiţionat, băi şi bucătării, dar nu şi transportul.

    Oferta Revolution Precrafted Properties răspunde apetitului colecţionarilor foarte bogaţi, care ţin morţiş să aibă piese de mobilă în ediţie limitată, opere de artă contemporană şi – de ce nu, dacă se poate – construcţii mici care se pot transporta la locul unde doresc să le expună.

    Pentru realizarea căsuţelor şi pavilioanelor, fondatorul Revolution Precrafted Properties, Robbie Antonio, a apelat nu numai la arhitecţi cunoscuţi, printre care Zaha Hadid, dar şi la designeri, artişti şi chiar creatori de modă. Misiunea acestora este de a concepe construcţii care au o suprafaţă cuprinsă între 50 şi 250 de metri pătraţi ce pot fi asamblate la locul ales de client din componente prefabricate, care trebuie neapărat să încapă într-un singur container.

    Alte companii care oferă colecţionarilor căsuţe prefabricate sunt Cocoon9, ale cărei construcţii cu suprafaţa de 45 de metri pătraţi costă aproape 300.000 de dolari, sau Lindal.

  • ZF 100 de tendinţe pentru 2016. O imagine pentru ce ar putea fi în economie şi în business

    ♦ Consumul va creşte datorită reducerii TVA, iar PIB-ul se îndreaptă spre supraîncălzire ♦ Dobânzile la creditele în lei vor creşte spre finalul anului ♦  Cursul va fi stabil, dar cu tendinţe de creştere ♦  Băncile vor suferi în continuare ♦  Piaţa de retail va trăi un an de glorie ♦  Construcţiile de locuinţe vor creşte, şi nu doar în Capitală ♦  Economia mondială va fi agitată

    Macro

    • Creşterea economică va accelera spre 4%

    • BNR ar putea să menţină dobânda-cheie sau să o majoreze la peste 2%

    • Inflaţia va reintra în teritoriu pozitiv şi va încheia anul între 1% şi 2%

    • Cursul va fi relativ stabil. Leul ar urma să câştige teren în faţa euro

    • Exporturile ar putea să ajungă la un nou maxim istoric, dar nu vor ţine pasul cu importurile

     

    Piaţa Muncii

    • Salariul minim brut pe economie creşte la 1.250 de lei din mai

    • Cu 3% mai multe angajări în primele trei luni

    • Joburile vacante nu mai sunt disponibile doar pentru cei din interior

    • Învăţământul profesional, prioritate pentru cei din producţie

    • Industria de outsourcing va depăşi 70.000 de salariaţi

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un sas plecat din Romania timp de 20 de ani s-a intors in tara si-a vandut 2100 de locuinte in plina criza

    Simon Maurer a plecat din România în Germania, împreună cu familia sa, când avea 16 ani. 22 de ani mai târziu, a decis că ţara natală este locul perfect pentru a deveni antreprenor. A mizat pe provincie şi a vândut 2.100 de locuinţe pe timp de criză.

    “Am ajuns aici într-o oră şi jumătate, mai mult a durat timpul petrecut în trafic de la Băneasa“, îşi cere scuze antreprenorul Simon Maurer, care a venit de la Braşov cu elicopterul şi a ajuns la interviul acordat Business Magazin cu jumătate de oră mai devreme. Aflu ulterior că elicopterul este necesar în supravegherea îndeaproape a proiectelor rezidenţiale pe care le dezvoltă sub umbrela Maurer Imobiliare, răspândite deocamdată în trei oraşe transilvane (Cluj-Napoca, Braşov şi Sibiu), dar şi în prospectarea terenurilor pe care intenţionează să dezvolte următoarele proiecte. Compania a cumulat în ultimii zece ani afaceri de aproximativ 200 de milioane de euro şi lucrează cu o marjă de profit de circa 25%.

    Simon Maurer s-a născut într-o familie de saşi, în satul de lângă Sighişoara Noul Săsesc.

    În 1983, când avea 16 ani, s-a mutat împreună cu familia în Germania. A studiat acolo vreme de trei ani în cadrul unei şcoli profesionale de tâmplărie, iar apoi a avut mai multe locuri de muncă, printre care cel de şef de secţie în industria cosmeticelor. În paralel cu această funcţie, a lucrat însă şi în construcţii. „Am început cu construcţia casei mele şi am continuat apoi conducând şantiere pentru diferite proiecte“, aminteşte el. Nu a fost totuşi niciodată antreprenor în Germania, iar decizia de a-şi construi propria afacere în imobiliare a coincis cu reîntoarcerea în România, în 2005, când avea 38 de ani. „Am fost foarte legat de România, cu toate că nici eu nu pot să înţeleg foarte bine de ce. Când eram copil, mereu mi-era dor de ţara natală şi, când am văzut că aici piaţa este mai puţin dezvoltată, mai ales în sectorul constucţiilor, am hotărât să fac aici dezvoltare imobiliară“, explică el argumentele pentru care a decis să pună bazele Maurer Imobiliare în România. A început în Cluj-Napoca, în 2005, unde a construit 29 de apartamente, în urma unei investiţii de două milioane de euro, reprezentată de capitalul propriu cu care s-a întors din Germania. Un an mai târziu, şi-a continuat afacerea în Braşov. „Vizitasem de multe ori Braşovul şi am constatat că nimeni nu construieşte acolo apartamente noi. Am fost primul care a făcut acest lucru“, descrie el motivele ce l-au îndemnat să se orienteze spre un alt oraş transilvănean, şi nu pe Capitală.

    Primul proiect de la Braşov, finalizat în 2008, a constat în construcţia a 365 de apartamente sub umbrela Avantgarden Braşov şi a fost rezultatul unei investiţii de aproximativ 30 de milioane de euro: un proiect „mic, dar costisitor“, după cum spune antreprenorul. A mizat în continuare pe Braşov, unde a demarat în 2009 proiectul complexului Avantgarden 3, ce prevedea dezvoltarea a peste 3.500 de locuinţe pe o suprafaţă de 18 hectare, în trei etape. „Nici colegii mei nu credeau în proiectul acesta, cel mai relevant exemplu în acest sens fiind că firma care a intermediat vânzarea pentru primul proiect din Braşov a refuzat colaborarea pentru Avantgarden 3, deşi ar fi avut un comision de 5% din vânzare“, îşi aminteşte el. A demarat totuşi proiectul şi a construit în prima fază a acestuia aproximativ 1.700 de apartamente, în intervalul 2009-2014, în urma unei investiţii de 40 de milioane de euro.

    „Noi am profitat de criză şi am adus un concept pe piaţa imobiliară adaptat acesteia: dacă înainte se construiau apartamente foarte mari şi foarte costisitoare, eu am adaptat proiectele de locuinţe construind apartamente cu suprafeţe mai mici şi foarte accesibile“, explică el modul cum a reuşit să vândă în acest interval toate apartamentele din proiecte, construind locuinţe adaptate cererii. Preţul apartamentelor vândute de firma sa a ajuns astfel la 800 euro/mp/suprafaţă utilă (circa 650 de euro/mp/suprafaţă construită), preţul mediu al unui apartament ajungând la 40.000 de euro. Spune că a reuşit să devină astfel singurul antreprenor din imobiliare care nu a avut afacerile puternic afectate de criză. A resimţit totuşi efectele acesteia înainte de demararea proiectului Avantgarden 3, la sfârşitul anului 2008 – începutul anului 2009: „Aveam un teren cu o suprafaţă de 9,5 hectare, pentru care aveam o datorie la bancă de 1,85 milioane de euro şi nu aveam cum să rambursăm acest credit, ţinând cont că nu începuserăm să construim“, descrie el unul dintre momentele dificile cu care s-a confruntat, după singurul împrumut bancar făcut.

  • Românul desemnat antreprenorul anului în Italia. A construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al conaţionalilor

    Florin Simon, singurul român desemnat antreprenorul străin al anului în Italia, face parte din primele generaţii de emigranţi care au luat drumul Vestului în anii ’90. În două decenii, a construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al românilor din Italia.

    “Aveţi de mers 10 staţii cu metroul, 16 staţii cu autobuzul şi 200 de metri pe jos“ – aşa au sunat indicaţiile pe care le-am primit la telefon pentru a ajunge din centrul Romei până la depozitul lui Florin Simon, antreprenorul numit în urmă aproximativ trei ani omul de afaceri al anului în Italia, singurul premiu acordat antreprenorilor imigranţi din Italia, de compania de transfer de bani MoneyGram.

    Sosit în Peninsulă în urmă cu 18 ani, Florin Simon a pus bazele unei companii de import şi distribuţie de produse fabricate în România care ajung la românii răspândiţi în toată Italia. Afacerea totalizează în prezent venituri de 16 milioane de euro şi are 50 de angajaţi, toţi români. Denumită simbolic Roma..nia SRL, compania lui Simon a îndeplinit toate cele cinci criterii pentru câştigarea titlului de „cel mai bun antreprenor“: creştere, număr de angajaţi, inovaţie, tineri antreprenori şi responsabilitate socială.

    În drum spre depozitul lui Florin Simon, semnele că te apropii de o mică Românie sunt evidente de la staţia de metrou Rebibbia, în nordul Romei, unde vezi la tot pasul afişe cu apartamente de închiriat în limba română. Depozitul, întins pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, se află într-o zonă industrială din Roma, poartă în poartă cu un depozit al producătorului italian de cafea Lavazza, departe de Forul Roman, de Vatican şi, în general, de ochii turiştilor. Chiar dacă era o zi de sâmbătă, Florin Simon a fost bucuros să acorde un interviu între două întâlniri de afaceri şi a fost încântat să răsfoiască o revistă Business Magazin în care a găsit întâmplător şi povestea antreprenorială a lui Adrian Gârmacea, fondatorul Electric Plus şi al brandului Barrier, originar, la fel ca şi el, din zona Moldovei. Sunt prieteni şi, potrivit lui Simon, se gândeau chiar să colaboreze, dar afacerea românului stabilit în Italia se concentrează deocamdată exclusiv pe produsele alimentare.

    „Povestea mea este lungă, aş putea spune că poate fi cuprinsă într-o carte“, şi-a început Simon discursul presărat cu oftaturi dese şi zâmbete modeste. Începe cu concluziile: a sosit singur la Roma în 1996, la 26 de ani, dar acum alături de el se află părinţii săi, soţia sa, Monica, fără de care spune că nu şi-ar fi putut construi afacerea, şi cei doi copii, unul în vârstă de 19 ani, student la Economie şi Management în Roma, şi un băieţel de 12 ani, elev pasionat de fotbal.

    Spiritul antreprenorial al lui Simon a început să se manifeste când avea puţin peste 20 de ani, în Bacău: „Făceam tot comerţ, adică luam de aici – vindeam acolo, vindeam nişte măsuţe găsite prin târgurile la care mergeam zilnic: la Roznov, la Târgu-Frumos, la Bucureşti“. Şi-a încercat apoi norocul cu un bar şi, pentru că lucrurile nu mergeau bine, a decis să plece în Italia cu gândul de a economisi banii de care afacerile lui aveau nevoie ca să funcţioneze. „Am venit în Italia pentru că aveam aici o rudă îndepărtată care mi-a spus că îmi poate oferi un pat. Era bun şi acesta, nu am fost nevoit să dorm pe sub poduri sau prin vagoane, cum s-a întâmplat cu alţi conaţionali“, îşi aminteşte Simon.

    Cele patru luni care au urmat au fost însă printre cele mai grele din viaţa sa: posturile erau blocate, mai ales în domeniul construcţiilor, din cauza Mani Pulite, una dintre cele mai vaste operaţiuni anticorupţie din Europa Occidentală postbelică, în care a fost dezvăluită lumea afacerilor murdare din spatele sistemului politic italian. După patru luni a reuşit să îşi găsească un loc de muncă pe un şantier, tot prin intermediul unei cunoştinţe. „Ţin minte că eram foarte descurajat şi aş fi vrut să mă întorc“, spune Simon. Dar nu se putea întoarce din cauza unui împrumut de 1.000 de dolari pe care trebuia să îl returneze cu dobândă. „Momentele în care vii sunt foarte grele, te gândeşti numai la familie şi îţi spui «Ce bine era acasă!».“ A început să lucreze ca salahor (ajutor de zidar – n.r.), muncă ce îi asigura un câştig zilnic ce echivalează astăzi cu suma de 25 de euro. „Era o experienţă nouă şi nu îmi plăcea, niciodată nu m-am gândit că o să lucrez în construcţii, nici nu mă uitam la domeniul acesta când eram în România.“

    Spera însă să strângă 10.000 de dolari într-un an, cu care să se întoarcă în România şi să îşi continue afacerile. După un an însă, a realizat că nu reuşeşte să economisească nici măcar suma pe care o împrumutase din cauza cheltuielilor pe chirie şi hrană. „După un an de zile începusem să mă obişnuiesc şi să îmi dau seama că, dacă nu ştiu chiar nimic, o să rămân salahor toată viaţa, iar visurile mele nu se vor putea adeveri niciodată“, rememorează el momentul când a conştientizat că s-ar putea să stea în Italia mai mult decât îşi propusese. I-a venit astfel ideea de a-şi face o firmă de renovări, la modă la vremea aceea în Peninsulă. Pentru a face acest lucru, trebuia să cunoască meseria, astfel că a început să se implice tot mai mult în activităţile firmei de construcţii în care era angajat.

    Ulterior s-a angajat într-o altă firmă, nişată pe ceea ce îşi dorea el să facă – rigips, pereţi falşi, tavane – , iar după trei ani consideră că „a început să înveţe“. O altă problemă de care s-a lovit în întemeierea unei firme era însă lipsa documentelor care să îi asigure şederea legală în ţară. „Mă gândeam că niciodată nu o să mă pot realiza. Italia era o ţară care nu îţi oferea prea multe şi trebuia să răzbaţi singur.“ A reuşit să îşi facă documentele în anul 2000, datorită soţiei. Sosită şi ea în Italia la un an după soţul său, a început să lucreze în cadrul unor familii care au ajutat-o să îşi facă documentele mult mai repede şi astfel au intrat amândoi în legalitate.

  • Excavatorul hidraulic

    Proiect publicat în numărul Business Magazin – cele mai inovatoare companii din România.

  • Lider în ţara buldoexcavatoarelor

    Liviu Neagu a fost primul angajat al Bergerat Monnoyeur în România, în anul 1991. După mai bine de 24 de ani de dezvoltare a pieţei şi de vândut buldoexcavatoare şi alte utilaje cu nume complicate, Liviu Neagu este convins de legătura indestructibilă dintre calitatea guvernării şi predictibilitatea mediului de business. În ultimii ani, s-a vehiculat intens ideea că mediul de business se poate dezvolta independent de politic şi că multe dintre investiţiile care s-au făcut în România pot acţiona independent de deciziile guvernanţilor. Dacă sunt unele segmente de piaţă în care cererea cu oferta s-au reglat (cum este cazul outsourcingului sau al lohnului), industriile de anvergură au nevoie de ceea ce Liviu Neagu numeşte viziune.

    Managerul care conduce vânzările utilajelor CAT în România, dar şi ADUC (Asociaţia Distribuitorilor de Utilaje de Construcţii) crede că ceea ce se întâmplă acum pe piaţa utilajelor are strictă legătură nu numai cu starea economică a Europei, dar mai ales cu lipsa de viziune a guvernelor care au condus până acum România. „Piaţa construcţiilor e un domeniu ciudat. Sunt realizări, în oraşele mari s-au făcut schimbări, dar foarte încet şi nu sunt duse până la capăt. Chiar dacă o parte din transformare a avut loc, ea nu este completă. Din păcate însă, calitatea pieţei construcţiilor şi viziunea din spatele ei sunt primele care se văd. Dacă ai autostrăzi, dacă ai parcări, dacă ai parcuri de birouri, dacă e frumos.“

    Piaţa construcţiilor a fost în creştere în 2015, anul fiind considerat cel mai bun de la debutul crizei economice încoace; creşterea s-a bazat însă aproape exclusiv pe investiţiile private, lucrările de infrastructură întârziind încă să genereze un avans important pentru această piaţă. În primele şapte luni ale acestui an, datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că volumul lucrărilor de construcţii a crescut în total cu 11,6%, în contextul în care clădirile nerezidenţiale au înregistrat un plus de 17,7%, cele rezidenţiale – o creştere cu 11,5%, în timp ce construcţiile inginereşti, sau de infrastructură, au consemnat un plus de doar 2,4%.

    Efectul creşterii pieţei s-a văzut imediat şi în excelurile lui Liviu Neagu: piaţa de utilaje a crescut anul acesta cu 20% şi a ajuns până la 1.600 utilaje noi vândute – „Chiar dacă este cel mai bun an de după criză, suntem încă la jumătate faţă de ceea ce se întâmpla în perioada de vârf a pieţei (în anul 2008 s-au vândut 3.400 de utilaje noi). Problema nu este însă că nu se vând la fel de multe utilaje, pentru că trebuie să ne obişnuim cu noile date de piaţă, cu realitatea. Problema este că nu se vând utilaje pentru că România nu e pe harta investiţiilor mari şi pentru că nici măcar utilajele existente în piaţă nu lucrează la capacitate – un utilaj lucrează în medie 2.000 de ore pe an la nivel mondial, or în România media este sub 1.000 de ore“.

    Cifrele nu arată ca în vremurile bune, dar ar fi arătat şi mai prost dacă nu ar fi fost active subvenţiile din exerciţiul bugetar 2007-2013, pentru care România a avut o perioadă de graţie de doi ani. „Subvenţiile au aceelerat mult achiziţia de utilaje, ceea ce e bine pentru că este nevoie în piaţă de utilaje de construcţii, dar pe de altă parte ar trebui să le dăm şi de lucru“, spune Liviu Neagu, care precizează că impactul achiziţiilor pe baza subvenţiilor europene a fost undeva la 45% din piaţa totală de utilaje a acestui an, iar în tot acest exerciţiu bugetar subvenţiile au însemnat între 40 şi 70% din piaţă. Două treimi din utilajele vândute fac parte din brandurile  premium: Caterpillar, Komatsu, Volvo, Wirtgen, Liebherr sau Aman. Cumpărătorii sunt, conform lui Liviu Neagu, în proporţie de 90% companii româneşti, „oameni care au pornit cu un copiator şi vânzând telefoane mobile şi au făcut mai târziu construcţii, sau firme care au lucrat proiecte mici şi vor să se extindă“. 

    Din cele 1.600 de utilaje vândute anul acesta, 25% au plecat către clienţi de la Bergerat Monnoyeur, grup care va atinge astfel afaceri de 50 de milioane de euro în 2015. Bergerat Monnoyeur face parte din grupul Monnoyeur, care este prezent în România prin patru companii cu afaceri toate estimate pentru 2015 de 170 milioane de euro. Dintre acestea, cel mai mare business îl aduce IPSO (dealer oficial al tractoarelor John Deer şi axat în general pe utilaje agricole), care va atinge afaceri de 110 milioane de euro la finalul acestui an. Din grup mai fac parte Sitech şi Energia, specializate pe noi tehnologii, respectiv pe energie (motoare, power systems, cogenerare, energii convenţionale şi neconvenţionale). „Ca grup, suntem prezenţi doar în domenii cheie: agricultura, energia, construcţiile şi noile tehnologii. Suntem mereu prezenţi în acele segmente pe care le considerăm calde. În tot ceea ce facem, suntem lideri de piaţă, pentru că sloganul nostru este «game changers» şi trebuie să fim mereu capabili să schimbăm regulile jocului, să dăm un nou sens businessului în care activăm. Aceasta este cerinţa acţionarilor şi avem sistematic şedinţe în care ei ne cer să le dăm idei, să analizăm trenduri sau să le prezentăm studii de caz pe care să le exporte şi în alte ţări“, spune Liviu Neagu, care consideră că viziunea pe care grupul a avut-o pentru România (şi nu numai) i-a făcut lideri de piaţă.

    Managerul povesteşte că Bergerat Monnoyeur a intrat pe piaţa din România la începutul anilor ’90, când utilajele de construcţii erau un lux pentru o piaţă care trecea prin schimbări masive. „În primii 10 ani, nu s-a vândut nimic sau aproape nimic; era însă vorba de o strategie pe termen lung, era o piaţă care în sine se construia şi trebuia să fim aici, să avem răbdare, să educăm piaţa. Eu am fost primul angajat. În primii zece ani, vorbeam numai la viitor despre planurile şi vânzările de aici. Atunci, îi spuneam unui potenţial client că un Caterpillar costa cam 100.000 de dolari şi el îmi spunea că echivalentul rusesc al acelui utilaj era cam 10.000 de dolari. Cum să dea de zece ori mai mult? Dar lucrurile s-au schimbat. E nevoie de viziune şi proiecte pe termen lung. Este ceea ce se întâmplă în ţările foarte dezvoltate sau în ţările mai puţin dezvoltate, dar bogate, cum este China. Ne trebuie viziune nu ca să vindem utilaje, ci ca să putem lăsa ceva în urmă.“ 

    Pentru strategie însă, „e nevoie de jucători de şah care să vadă 20-30 de mutări înainte“, crede Liviu Neagu, care nu vrea să intre în politică, dar şi-ar oferi serviciile într-un grup de strategie care să ofere consultanţă guvernului. Unul dintre primele sfaturi pe care le-ar da ar fi ca statul să dea drumul la lucrările mari, de anvergură, care ar pune România pe harta marilor proiecte şi care ar impulsiona toate pieţele conexe. Ar impulsiona, desigur, şi vânzările de utilaje şi poate, astfel, România nu ar mai fi ţara unde vânzările de utilaje sunt dominate autoritar (cu 40% din vânzări) de buldoexcavator, utilajul multifuncţional pe care cunoscătorii îl numesc maşina săracului, deşi costă de la 60.000 de euro în sus. „Este o maşină polivalentă, dar nu este o maşină de productivitate. Când o ţară vinde predominant buldoexcavatoare, denotă că nu derulează proiecte mari. În alte ţări, utilajele de productivitate ajung să depăşească piaţa BSP“, explică Liviu Neagu. 

    Pentru 2016, directorul Bergerat Monnoyeur este optimist-realist-rezervat. Vorbeşte despre o creştere de 5% faţă de 2015, când vânzările au crescut cu 20% faţă de 2014, dar vorbeşte şi despre faptul că va fi primul an fără subvenţii şi încă nu poate estima ce efect va avea acest lucru asupra pieţei, indiferent de trendul pe care merge aceasta.


     

  • MEGASTRUCTURI: Patru minuni ale lumii moderne, aproape de finalizare – GALERIE FOTO

    Şapte dintre cele mai moderne şi ample construcţii ale lumii sunt aproape de finalizare. La realizarea lor au lucrat echipe complexe de ingineri, arhitecţi şi oameni specializaţi în construcţii din întreaga lume, informează în pagina electronică cotidianul The Guardian. 

    Aeroportul din Beijing

    În 1980, arhitectul britanic Norman Foster a revoluţionat terminalul aeroportului din Beijing. Inovaţiile aduse atunci au constat în raţionalizarea sistemelor şi maşinăriilor care alcătuiesc cel mai mare complex de clădiri. Acum, Zaha Hadid este coordonatorul proiectului ambiţios de remodernizare a aeroportul Daxing Beijing, construit pentru a fi cel mai mare din lume. Noul terminal va avea mai multe benzi rulante de transport, proiectate pentru a reduce distanţele de călătorie pentru pasageri. Contribuţia principală a lui Hadid va fi acoperişul spectaculos.

    Turnul Regatului, Jeddah, Arabia Saudită

    Oricine a vizitat Dubaiul în ultimii ani a observat construcţia de 828 metri Burj Khalifa, care a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai înaltă structură construită vreodată.  Adrian Smith, arhitectul care a proiectat Burj, lucrează acum la un nou turn în Jeddah (Arabia Saudită), care va bate recordul anterior.

    Este vorba despre un turn cu o înălţime de 1000 de metri, care va avea 200 de etaje şi vedere spre Marea Roşie. Pentru această construcţie se vor folosi 5,7 milioane de metri pătraţi de beton şi 80.000 de tone de oţel. Costurile ridicării turnului sunt estimate la aproximativ 1,23 de miliarde de dolari.

    Podul Zhuhai-Macao din Hong Kong

    Chinezii au dorit să unească Macao şi Zhuhai încă din anul 1999 când şi-au luat înapoi insula Hong Kong. Un nou pod este în construcţie pentru a lega cele două insule aflate la 50 de kilometri distanţă. Atunci când podul va fi gata, acesta va intra în Cartea Recordurilor pentru cea mai lungă construcţie înălţată peste apă.

    Hotelul Abraj Kudai, Mecca

    Peste Mecca, zona din jurul Kaaba este împădurită de macarale pentru construcţii. Asta pentru că Marea Moschee este într-un amplu proces de remodernizare. În curând, aceasta va deveni cea mai înaltă structură patrulateră din lume. Atunci când totul va fi gata, clădirea va oferi cazare de lux pentru locul cel mai sfânt al Islamului. În proiect sunt incluse peste 10.000 de camere de hotel.

  • Autorizaţiile de construire au urcat în august cu 31,7% anual. La 8 luni, avansul a fost de 7,4%

    În regiunea Nord-Est au fost date cele mai multe autorizaţii de construcţie în luna august, respectiv 1.050 (+242 autorizaţii faţă de august 2014), urmată de Sud-Muntenia cu 825 autorizaţii (+311 autorizaţii), Bucureşti-Ilfov cu 688 de autorizaţii (+185), Nord-Vest cu 671 autorizaţii (+211), Sud-Est cu 599 autorizaţii (+139), regiunea Vest cu 314 autorizaţii (+24), Centru cu 311 autorizaţii (+3) şi Sud-Vest Oltenia cu 308 autorizaţii (+33).

    Din totalul autorizaţiilor eliberate, 66% au fost pentru zona rurală, respectiv 3.146 de autorizaţii, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică.

    În primele opt luni au fost date 27.037 de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în creştere cu 7,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Creşteri au fost înregistrate în regiunile Nord-Est (+537 autorizaţii), Sud-Est (+506), Sud-Muntenia (+471), Nord-Vest (+312), Bucureşti-Ilfov (+101), Vest (+74) şi Sud-Vest Oltenia (+26).

    Pe de altă parte, în regiunea Centru a fost consemnată o scădere a numărului de autorizaţii, cu 164 unităţi.