BusinessMagazin

Tag: constructie

  • ”Ţara NIMĂNUI!”. Deputatul Remus Cernea a oferit luni imaginea zilei din Parlament – FOTO

    Deputatul susţine faptul că au fost în jur de 30-35 de aleşi prezenţi în sală, deşi dezbatarea a fost una extrem de importantă pentru toţi românii.

        „Pentru ca, desi tema de dezbatere de azi era importanta (constructia de autostrazi) iar sala de plen a Camerei Deputatilor era aproape goala, am luat cuvantul si pe fondul temei, dar am facut si aceste doua selfie-uri pentru a arata ca sala este dezolant de nepopulata cu deputati (doar vreo 30-35 de alesi fiind prezenti)…
        Politicienii si partidele vor cere votul cetatenilor in acest an, dar iata ca dupa ce il obtin, nici macar nu participa la sedinte!”, a transmis Remus Cernea pe pagina lui de Facebook.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Antreprenorul care a făcut avere vânzând căruţe ţigăneşti – GALERIE FOTO

    Nu sunt chiar căruţe ţigăneşti, ci mai degrabă un fel de rulote potrivite stilului clasic de viaţă nomadă, reinterpretate şi pictate cu culori intense. Acestea sunt produse de “Greg’s Gypsy Bowtop Caravans”, o companie din Bristol care îi aparţine unui ins pe nume Greg; afacerea a început după ce antreprenorul a construit o primă variantă de rulotă, care a stârnit un interes considerabil.

    De atunci, antreprenorul a realizat mai multe variante – ‘Bowtops’, ‘Gypsy Wagons’, ‘Whoopie Wagons’, ‘Towbows’, ‘Romany Caravans’ sau ‘Vardo’.

    Varianta de bază a unei astfel de rulote costă 15.000 de lire sterline, care nu include mobilierul şi pictura.

    O rulotă este construită în circa cinci luni şiu este fabricată din lemn, impermeabilizată şi izolată termic. Are 15 metri, dar construcţia este uşoară şi poate fi transportată pe două roţi fără probleme de echilibru.

  • Cum să îţi construieşti o casă de vis cu doar 9.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Steve Areen a construit o casă tip dom în doar şase săptămâni, folosind aproape în totalitate materiale naturale, iar costul total al construcţiei a fost de sub 9.000 de dolari.

    Regulile nu sunt atât de stricte în Tailanda, astfel încât Steve nu a avut nevoie de avize pentru construcţie, fapt care a scurtat mult timpul. Pentru anumite aspecte, precum încălzirea apei şi iluminare, ingeniosul bărbat a trebuit totuşi să apeleze la metode convenţianale, precum instalaţia de energie electrică.

    Este prima casă de tip dom construită de Steve Areen, însă are deja planuri pentru o nouă locaţie, lângă Oregon. El vrea ca de această dată să folosească materiale ceva mai rezistente, precum un anumit tip de cărămidă realizată din pământ.

    Un bărbat a construit o casă de vis cu doar 9.000 de dolari – GALERIE FOTO

  • Ikea are în plan construcţia celui mai mare proiect imobiliar din România: 10.000 de locuinţe în Nordul Capitalei

    Suedezii de la Ikea au în plan construcţia celui mai mare proiect imobiliar în partea de nord a Capitalei, pe terenul de 48 de hectare achiziţionat de la un antreprenor român, unde va urma să construiască atât apartamente, cât şi birouri.

    Ikea are în plan să construiască 10.000 de apar­tamente, case şi vile dar şi spaţii de bi­rouri pe terenul de 48 de hectare achizi­ţionat la începutul acestui an, potrivit unor surse apropiate companiei.

    „Pe terenul din sectorul 1 avem în vedere dez­vol­tarea unui proiect mixt, predominant rezi­denţial. Dat fiind că în perioada care urmează vom începe să lucrăm la planificarea urbană, este pre­ma­tur să ne pronunţăm asupra mai multor detalii. Abordarea Vastint este bazată pe dezvoltarea de so­luţii pe termen lung, dorinţa noastră fiind să cre­ăm o comunitate într-un proiect echilibrat, durabil şi confortabil, bine integrat în zonă“, a spus Cornelia Marcu, marketing manager în cadrul Vastint România. Vastint România face parte din gru­pul Inter Ikea, iar Inter Ikea şi Ikea sunt gru­puri separate de companii, iar Inter Ikea este com­pania care acordă francize pentru Ikea, compania care operează magazinele companiei suedeze.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Râmnicu-Vâlcea va primi o investiţie de 47 mil. de dolari pentru construcţia unui business park

    Râmnicu-Vâlcea, cunoscut în lume ca şi Hackerville, va primi o investiţie de 47 mil. de dolari pentru construcţia unui business park care va conţine şi un IT park din partea Black Soca Investments, scrie site-ul abnewswire.com

    În acelaşi articol se spune despre Rm Vâlcea că este un oraş industrial prosper unde mai multe companii au investit recent, printre care şi producătorul francez de echipamente auto Faurecia care urmează să deschidă o nouă fabrică de tapiţerii pentru industria auto la Râmnicu Vâlcea, în urma unei investiţii totale de 12 milioane de euro.

    Viitorul park IT va avea o suprafaţă de 30 de acri şi va fi situat aproape de oraş şi de fabrica Faurecia.

    Purtătorul de cuvânt al Black Soca Investments a declarat că întregul proiect va costa în jur de 47 milioane de dolari şi că investiţiile se vor face începând din 2017. Potrivit unei estimări vor fi creat cel puţin 1600 locuri de muncă ca urmare a acestei investiţii.
     

  • Computer istoric românesc, readus la viaţă

    Primul calculator construit la o universitate din România, acum jumătate de secol, este încă funcţional. A fost restaurat şi este acum piesă de muzeu la Timişoara. O adevărată minune a tehnicii, a fost folosit la construcţia celui mai mare baraj din ţara noastră.

    Pentru ca barajul Vidraru, cel mai mare realizat vreodată în România, să stea în picioare, fiecare calcul a fost făcut cu aparatul gigant de la Timişoara, scriu cei de la Digi24.

    Cât a fost student, Horia Gligor a lucrat pe calculatorul creat în anii ’60 la Politehnică şi îi ştie toate secretele. „De la nişte butoane, se anunţa maşinăria. Pun 101 la adresa 1 şi atunci spun că ce e acolo să se adune”, explică el.

    Rezultatul venea de la panoul cu sute de becuri care se aprindeau şi indicau litere sau cifre. Aşa a fost tradusă, în 1962, prima frază cu ajutorul circuitelor strămoşului computerului de azi. Acestea însumau cam 30 de kilometri de sârme şi 100 de mii de lipituri.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • Mini-oraşul de lângă oraş

    Cred că ceea ce am plănuit pentru Cosmopolis va fi realizat în mai mult de un deceniu de acum încolo“, spune râzând Ahmet Buyukhanli, preşedinte şi acţionar al dezvoltatorului imobiliar cu capital turcesc Opus Land Development, ce a demarat proiectul Cosmpolis din nordul Capitalei.

    Cunoscut pe piaţă drept „mini-oraşul de lângă oraş“, complexul Cosmpolis din Ştefăneştii de Jos este proiectat ca la finalizare să fie casa a peste 25.000 de oameni, cam cât numărul total al populaţiei oraşului Sighişoara, în circa 8.000 de locuinţe. Proiectul este unul dintre cele mai mari de pe piaţa rezidenţială, fiind obiectul unor investiţii ce vor ajunge la finalul lui 2016 la aproximativ 288 de milioane de euro în construcţia de locuinţe, infrastructură, spaţii comerciale şi spaţii verzi. Anul trecut, turcii au construit şi au vândut 474 de apartamente şi vile în cadrul proiectului, în creştere cu 34% faţă de 2014, şi au înregistrat venituri de circa 18 milioane de euro.

    „2015 a fost un an bun, în linia aşteptărilor. Vânzările s-au desfăşurat normal, aşa cum ar fi fost normal să fie, însă piaţa a fost atât de afectată de criză, iar revenirea a durat atât de mult, încât lucrurile par excepţionale. Sperăm însă ca acesta să fie doar începutul“, spune Buyukhanli. El apreciază că şi în 2016, dar şi în anii următori vor menţine acelaşi ritm al dezvoltării, strategia în cazul proiectului fiind una pe termen lung: „Sustenabilitatea este cea mai importantă, dacă eşti suficient de sustenabil şi continui să faci ceea ce crezi,  succesul nu va întârzia să apară“. Acesta este de fapt principiul după care se ghidează preşedintele Opus în afaceri şi sfatul pe care îl oferă tuturor.

    Buyukhanli şi-a început cariera în imobiliare în 1993, ca o alegere evidentă, imediat după absolvirea Facultăţii de Afaceri din cadrul Universităţii Marmara. „Tatăl meu a fost unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Turcia la vremea respectivă, împreună cu fraţii şi verii săi, cu care a pornit afacerea în 1953. M-am născut în afacere, aşa că nu am ales neapărat să fac asta, dar nici nu mi-am dorit altceva.“

    Buyukhanli îşi aminteşte cum, în copilărie, vizita întotdeauna birourile afacerii de familie sau chiar şantierele din Ankara şi, ulterior, Istanbul, unde mergea cu bicicleta. „Petreceam mult timp  acolo şi chiar munceam dacă era necesar.“ În România a ajuns după ce reprezentanţii băncilor de investiţii le-au sugerat să se extindă la nivel regional, în momentul în care doreau să listeze la bursă în 2006. „Partea estică nu ne plăcea, Rusia era prea dură pentru noi, Bulgaria avea limitările sale, la fel şi Ucraina, aşa că am găsit România mai paşnică, intrase în UE la vremea respectivă, era o societate deschisă, aşa că am ajuns la concluzia că acesta este locul ideal pentru dezvoltare.“

    Nu regretă nici acum decizia, în pofida faptului că aici a experimentat cea mai nefavorabilă perioadă din industrie. „Am construit aici un complex, un nume şi cred că de acum ne va fi mult mai uşor.“ Până acum au vândut 2.100 de locuinţe, în care apreciază că locuiesc mai mult de 4.000 de persoane. Investiţia iniţială bugetată pentru anul 2015 a fost de circa 18 milioane de euro, iar, pentru anii următori, bugetele se menţin la acelaşi nivel. El observă că există un trend crescător în ce priveşte achiziţiile de locuinţe, dar în acelaşi timp, ca strategie pe termen lung, nu vrea ca oferta din cadrul Cosmopolis să fie prea mare, astfel că ritmul de până în 500 de unităţi construite anual este cel ideal. „Vrem să ne bucurăm pentru rezultatele din prezent şi să menţinem acelaşi ritm, astfel încât să beneficiem de creşterile uşoare de preţuri. Acesta este genul de creştere pe care un mic investitor sau un utilizator final s-ar bucura să o aibă, nu vrem să generăm o supraproducţie a ofertei noastre şi să construim mii de locuinţe într-un singur an.“ Deocamdată, creşterea preţurilor este uşoară, însă consideră că dacă cererea va fi continuuă şi va deveni un trend, vor fi impulsionate şi acestea, fără a exista pericolul unei noi bule imobiliare.

  • Arena Naţională nu ar avea autorizaţie ISU, deşi aici au avut loc show-uri pirotehnice

    Nici Naţional Arena nu ar avea avizul pompierilor de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă pentru recepţia finală a construcţiei, potrivit spuselor unui  pompier preluat pe blogul jurnalistului Cătălin Tolontan. De asemenea, multe dintre şcoli, săli de spectacole sau instituţii publice funcţionează fără avize din partea pompierilor, conform realitatea.net

    Un pompier revoltat de modul cum şi-au pasat autorităţile responsabilitatea pentru autorizarea clubului Colectiv scrie că patronii le râd în nas pentru că Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă nici măcar nu are competenţa legală să închidă unităţile cu risc.
    Pompierul susţine că motivul pentru care militarilor de la ISU nu li s-a permis să verifice aceste nereguli e acela că politicienii nu ar mai câştiga bani ca să-şi finanţeze campaniile electorale.

    “Pentru că altfel nu am mai avea şcoli care funcţionează fără aviz. Blocurile nu ar mai fi anvelopate cu polistiren expandat pentru că pompierii interzic acest material pe bloc şi nu ar mai exista meciuri nici pe Arena Naţională pentru că nici acolo pompierii nu au dat avizul la recepţia finală. Antreprenorul, ca să mai tragă nişte bani în buzunar, a folosit panouri care ard mai repede decât s-a prevăzut în proiectul iniţial”, spune pompierul, conform tolo.ro.

    Motivul pentru care Arena Naţională nu ar fi primit autorizarea de la pompieri e că o unele dintre panourile folosite sunt din materiale extrem de inflamabile

    Oficialii de la ISU Bucureşti nu au confirmat, dar nici nu au infirmat informaţiile prezentate de blogul lui Cătălin Tolontan.

  • Cât de rău poţi deveni făcând lucrul corect?

    Trecerea de la divizii preocupate de tot soiul de afaceri, de la maşina fără şofer la media, trecând prin „wi-fi pentru popor“ la un grup de companii, fiecare cu o misiune precisă, cu o conducere dedicată şi cu ţinte clare are logică şi are sens. Dar, dincolo de o astfel de schimbare de paradigmă, multă lume s-a întrebat ce se va alege de acel spirit Google care a ţinut compania pe locuri fruntaşe în topurile „to work for“. Şi lumea a mai remarcat şi eliminarea sloganului „don’t be evil“ din codul de conduită al noii companii, înlocuit cu un mai prudent „do the right thing“.

    Ani de zile Google a fost cea mai cool companie: „Don’t be evil“, cel mai bun loc de muncă din lumea asta, ba chiar şi ziua aniversării era aleasă de angajaţi, care decideau momentul în care li se făcea poftă de tort; aşa s-a procedat mereu – compania a fost înfiinţată în septembrie, aşa că luna rămâne mereu aceeaşi, dar ziua aniversării era aleasă de angajaţi.

    Dar între timp Google a crescut până la aproape 50.000 de angajaţi şi cu o valoare de piaţă uriaşă. Să privim nu unul, ci doi giganţi, ambele companii de referinţă: Google şi Microsoft.

    La început lumea era o linie şi avea o singură dimensiune; iar linia era trasată de un cursor verde ce clipea (vă amintiţi de programele din epoca DOS?). Microsoft a mai adăugat o dimensiune, iar lumea a devenit plană, ca o coală de hârtie; pe ea te puteai plimba în sus şi în jos, la stânga şi la dreapta, într-o fereastră adică. Dar numai pe ecranul unui calculator. Google a dat profunzime lumii plane desenate de Windows, i-a adăugat substanţă şi cunoaştere şi istorie. Google a făcut inutile acumulările preistorice de muzică şi videoclipuri de pe calculatoarele personale, îţi oferă mail, cursuri de schimb, date, lungimi, lăţimi şi înălţimi, este omnipotent şi omniprezent. Dar, privindu-i, putem spune liniştiţi că Microsoft a îmbătrânit un pic, iar Google e pe cale să îmbătrânească. Nu vorbesc aici musai de îmbătrânire în sensul strict al cuvântului, ci mai degrabă de cum s-au transformat; Google de exemplu a cumpărat sau a înglobat în timp circa 180 de companii, iar boardul său avea la un moment dat câtva zeci bune de persoane. Compania prietenoasă de la începuturi, care miza, lucru extrem de important, pe simplitate, pe înţelegerea nevoilor utilizatorului (saltul de la o căsuţă poştală de câţiva mega la un Gmail de 30 de giga), pe extindere prietenoasă şi folositoare a devenit o entitate corporatistă. Care, chiar dacă şi-a stabilit inclusiv o funcţie de Chief Culture Officer, o persoană numită special pentru a menţine cultura şi modul destins de lucru care a caracterizat-o la începuturi, tot corporatistă rămâne.

    Unora nu li s-o părea mare lucru această schimbare. Dar ar trebui să mai introducem în ecuaţie un factor, Generaţia Y, cei care preferă un salariu mai mic dacă scopul pentru care lucrează are însemnătate pentru ei ca persoană sau face bine societăţii. Unele companii s-au prins de asta şi definesc foarte exact plusul de valoare pe care îl aduc în societate şi în acelaşi timp plusul de valoare adus individului ce lucrează la ei.

    Şi atunci banii devin un efect al faptului că oamenii lucrează pentru un scop şi nu sunt un scop în sine.

    Am separat fraza de mai sus pentru a o evidenţia, pentru că, dacă va fi aşa, avem de-a face cu o schimbare majoră de paradigmă care va avea efecte peste câţiva ani. În sprijinul ei vin faptele: faptul că tânăra generaţie nu mai are o abordare chiar atât de consumeristă, că maşinile şi proprietăţile şi bijuteriile nu mai contează chiar atât de mult, în faptul că locuiesc cu părinţii, dar se dedică volunariatului şi muncii în folosul societăţii.

    Habar n-am dacă lumea corporatistă este, în ansamblul ei, conştientă de această mutaţie.

    Şi mă întreb: cât de rău poţi deveni făcând lucrul corect?

    Ilustrez cu „Idilă“ de Francis Picabia, un pictor care s-a opus constant înregimentării într-o anumită mişcare.

  • Şi-a început cariera în 2007 ca marketing & sales operational manager la Adama, iar acum este directorul de vânzări al companiei

    Alina Necula conduce de aproximativ doi ani divizia de vânzări a companiei de dezvoltare imobiliară Adama, parte a grupului austriac Immofinanz, ce deţine în România un portofoliu de proprietăţi evaluat la 957 de milioane de euro.

    Necula a obţinut în 2004 licenţa în Drept şi Economie, ca urmare a absolvirii studiilor de profil din domeniu în cadrul Universităţii din Bucureşti, perioadă după care a urmat şi un program masteral în Administrarea Afacerilor, în cadrul Universităţii Nicolae Titulescu din Bucureşti (2005-2006).

    Şi-a început cariera în 2007, ca marketing & sales operational manager la Adama, de unde a evoluat spre funcţia de şef al departamentului de vânzări şi marketing, unde a fost numită în 2013. Din ianuarie 2014, este responsabilă şi de conducerea departamentului de marketing al Immofinanz Group.

    Necula a acordat întotdeauna atenţie pregătirii teoretice. Anul trecut a finalizat şi un executive MBA în Administrarea Afacerilor în cadrul Maastricht School of Management Romania din Bucureşti. „Cred cu tărie că, atunci când vine vorba de carieră, există oameni înclinaţi spre antreprenoriat şi profesionişti care preferă să facă parte dintr-o companie pe care nu o conduc neapărat“, a explicat Necula referindu-se la motivele pentru care preferă să lucreze în cadrul unei companii şi să nu se dedice antreprenoriatului.

    Dintre realizările sale, aminteşte posibilitatea de a se implica în realizarea proiectelor rezidenţiale din faza de planificare până la vânzarea acestora, cât şi capacitatea de adaptarea la o piaţă în pofida crizei imobiliare. Cele mai complicate decizii pe care le-a luat se leagă de reluarea investiţiilor postcriză în Iaşi şi construcţia ultimei etape de dezvoltare a ansamblului premium pe care compania îl deţinea –, Copou Bellevue, pentru care Necula a insistat asupra adaptării proiectului la cerinţele actuale ale pieţei, decizie care a condus la vânzarea cu 75% înainte de finalizarea construcţiei a ansamblului rezidenţial.