Pe lista de vânzări de active întocmită de agenţia pentru privatizări de la Atena au fost incluse proprietăţi imobiliare restricţionate anterior, precum reşedinţa consulului elen dintr-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere londoneze şi clădiri de birouri în Bruxelles şi Belgrad, au afirmat sursele citate, conform unor surse Bloomberg.
Mai mult, un fost palat regal din apropierea Atenei ar putea fi vândut sau concesionat.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Linia de orizont a New York-ului este considerată una dintre cele mai impresionante din lume, concurând cu cele din Hong Kong, Chicago sau Singapore.
După ce ani în şir dezvoltatorii de birouri construiau aproape orice, în goana de a ocupa o felie cât mai importantă din piaţa locală a birourilor, “verde” este acum culoarea cea mai la modă. Clienţii companii care se extind puternic şi au nevoie de mai mult spaţiu pentru angajaţi nu mai sunt la ordinea zilei, iar acum pretenţiile chiriaşilor sunt tot mai mari. În afară de calitatea clădirii a ajuns să conteze şi cât de “prietenoasă” este cu mediul înconjurător. “Ar fi de neconceput ca în 2012 un investitor să facă o dezvoltare care să nu ia în calcul un sistem de certificare”, declară Cezar Florea, LEED green associate head of project & development services Jones Lang LaSalle România.
În opinia lui, investitorii preocupaţi de dezvoltarea de clădiri verzi “vor avea şanse foarte mari să aibă un grad de ocupare foarte ridicat încă de la început”. Acum, aproape 150.000 de metri pătraţi de spaţii de birouri din Bucureşti au certificări de tip LEED sau BREEAM, cele care atestă că acestea îndeplinesc anumite criterii pentru a fi considerate clădiri verzi. Cum stocul de spaţii de birouri din Capitală este de aproape 1,9 milioane de metri pătraţi, este clar că proiectele verzi acoperă sub 10% din suparafaţa construită.
Concret, verde înseamnă de pildă economie de energie, de apă. Clădirea Sky Tower, de pe bulevardul Barbu Văcărescu din Bucureşti, are un astfel de certificat pentru că are câteva caracteristici. Clădirea a fost proiectată cu un sistem care eficientizează consumul de energie, iar luminile de pe coridoare, care se aprind şi se sting automat, sunt doar un exemplu. În plus, clădirea are ferestre din sticlă specială ce reduce impactul razelor solare, dar lasă lumina să pătrundă, aşa încât toate birourile sunt luminate natural.
Totuşi, numărul clădirilor ce aplică pentru certificare creşte, iar pentru proiectele noi anunţate cu finalizare 2012-2015 dezvoltatorii iau în calcul cel puţin una dintre certificările existente pe piaţă (LEED, BREEAM sau DGBN).Cel mai recent exemplu de clădire certificată cu unul din standarde este Ana Tower, turnul de birouri dezvoltat de GTC România în parteneriat cu omul de afaceri George Copos în apropiere de Piaţa Presei. Proiectul a obţinut precertificarea LEED Gold Core&Shell, acesta reprezentând prima etapă a procesului de certificare verde.
“Am intrat în era modernă a dezvoltării imobiliare, unde designul şi construcţia trebuie să se alinieze demersurilor inovatoare ale certificărilor verzi”, declara la acea dată Shimon Galon, CEO al GTC România. Consultantul imobiliar Colliers a asistat dezvoltatorii în acest proces, iar un alt proiect la care colaborează cu GTC România este complexul de birouri City Gate. Alături de Jones Lang LaSalle, Colliers este una dintre primele companii de consultanţă imobiliară din România acreditate să ofere consultanţă pentru certificarea verde a clădirilor. Serviciile de acest tip nu au însă o istorie lungă pe piaţa locală, fiind lansate în 2011.
Proiectele GTC sunt însă doar două exemple din România. Prima clădire din România care a obţinut certificatul BREEAM, în 2009, este clădirea Lakeview de pe bulevardul Barbu Văcărescu din Bucureşti. Apoi, aceeaşi certificare a fost obţinută şi de Euro Tower şi proiectul Swan Office & Technology Park.
Şi pentru că la nivel global protecţia mediului are o importanţă tot mai mare şi numărul dezvoltatorilor preocupaţi de clădiri verzi creşte, tendinţa prinde contur şi pe plan local. “În acest moment, în România se construiesc clădiri la standarde asemănătoare cu cele din ţările occidentate, care au implementat de ani buni sisteme pentru eficientizarea şi reducerea consumului de energie”, afirmă Cătălina Jigman, head of office department în cadrul CBRE România.
Printre clădirile care vor fi demolate începând cu luna ianuarie se numără câteva hoteluri, dar şi terase, grădini de vară, restaurante şi cluburi.
“Sunt două categorii de clădiri care vor fi demolate: cele ridicate fără autorizaţie de construire şi clădirile construite cu autorizaţii emise ilegal. Primăriile au dat în unele cazuri autorizaţii ignorând planurile urbanistice zonale (PUZ) sau pe baza unor PUZ-uri ilegale, care nu au obţinut toate autorizaţiile, cum este cazul celui din staţiunea Mamaia”, a spus Oprea.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“După o perioadă dramatică a încasărilor din autorizaţiile de construcţie, anul acesta am constat o revigorare a activităţii undeva la nivelul din 2007-2008 în ceea ce priveşte cuantumul taxelor pentru autorizaţiile de construcţie. Oamenii au început să găsească bani şi să aibă curaj de a construi din nou. Circa 70% din autorizaţiile eliberate au fost pentru investiţii mici, locuinţe individuale şi imobile mici”, a declarat Dumitraşcu la seminarul “În Real Estate s-a oprit declinul. De unde poate reveni creşterea?”, organizat de Ziarul Financiar. În opinia sa, în România nu a existat un boom pe piaţa dezvoltărilor imobiliare, dovadă că nu au fost construite prea multe clădiri înalte.
Epicentrul cutremurului, care s-a produs la ora locală 21.30 (21.30, ora României), a fost localizat în districtul Edremit, situat la 15 kilometri de centrul oraşului Van. Conform presei, mai multe clădiri s-au prăbuşit la Van. Deocamdată nu există informaţii despre victime. Echipe de intervenţie şi ambulanţe au fost trimise la Hotelul Bayram din oraşul Van, care avea cinci etaje. Potrivit unor informaţii, la hotelul prăbuşit erau cazaţi jurnalişti şi oficiali de la Semiluna Roşie turcă.
“Îmi amintesc că în 2007 făceam brainstorming cu colegii mei despre ce să le mai recomandăm proprietarilor de vile, iar ideile erau chiar să le împărţim în locuinţe pentru studenţi ca să le putem închiria”, spune Mirela Raicu, partener în cadrul companiei imobiliare Esop. Astăzi, lucrurile s-au schimbat, s-au găsit clienţi şi pentru acele vile pentru că s-au schimbat fundamental cerinţele de imagine.
Istoria începe la începutul anilor 2000, când vilele erau intens tranzacţionate în lipsa altor opţiuni pentru companii, însă, pe măsură ce au apărut clădirile de birouri, au intrat pe o pantă descendentă. “După 2005, oamenii începuseră să simtă gustul spaţiilor deschise, iar vilele nu le mai surâdeau chiriaşilor”, spune Raicu. Evenimentul care a relansat vilele a fost aderarea României la Uniunea Europeană când, din pricina numărului mare de firme străine care au intrat pe piaţa din România, cererea de spaţii în clădirile de birouri a crescut, deci şi preţurile au urcat rapid, chiar peste media ţărilor din regiune. Rata de neocupare în clădiri a ajuns până la numai două procente, deci, fiind tot mai greu şi mai scump să ocupi un astfel de spaţiu, vilele au reapărut în peisaj. În momentul de boom în piaţa imobiliară o firmă accepta mult mai greu să funcţioneze într-o vilă, iar 2008 a fost anul cu cel mai scăzut interes pentru vile pentru că se punea tot mai mult accent pe partea de imagine. “Optica românilor a fost că dacă funcţionezi într-o vilă, ai un handicap la nivel de imagine”, explică Mirela Raicu.
O vilă a ales şi avocatul Ion Dragne, după plecarea din acest an de la Muşat şi Asociaţii, companie care funcţiona într-o clădire de birouri din centrul Capitalei. Preţul convenabil, accesul la parcare şi apropierea de instanţele de judecată l-au făcut să aleagă o vilă cu trei etaje, unde a închiriat un spaţiu de 500 de mp în zona Cotroceni pentru propriul business. “Percepţia despre rezultatele companiei este criteriul după care se ghidează clienţii, iar cazurile în care sediul este criteriul de alegere sunt extrem de rare”, explică Dragne.
Între 16 şi 23 de euro/mp cheltuia o companie pentru chirie într-o clădire de birouri în 2008, însă acum preţul a ajuns la 12,5-15 euro, în funcţie de tipul clădirii şi de poziţionare. Nu doar preţurile sunt mai mici, ci şi dimensiunea suprafeţelor cerute a scăzut de la 2.000 de metri pătraţi la jumătate. Costul de închiriere pentru un spaţiu într-o vilă este de 10-14 euro/mp faţă de 16-20 de euro în anul 2008. Creşterea interesului pentru vile se datorează condiţiilor mult mai flexibile oferite chiriaşului, faţă de aşteptările ridicate ale proprietarilor de clădiri de birouri şi termenilor comerciali rigizi – mai ales contractele pe perioadă fermă, de circa doi-trei ani. “Contractul-ferm e ca un credit la bancă, din care nu poţi să ieşi mai devreme decât prevede contractul. Altfel, trebuie plătite toate taxele până când proprietarul găseşte alt chiriaş, ceea ce poate dura luni sau ani”, spune Mirela Raicu.
Proprietarii de vile s-au putut adapta mai uşor crizei, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul clădirilor de birouri. Motivul a fost că majoritatea centrelor de afaceri sunt construite cu credit de la bancă, iar nivelul chiriei e de fapt garanţie pentru împrumut. Apoi, costurile de relocare sunt extrem de reduse în cazul vilelor, susţin specialiştii, dat fiind că infrastructura IT şi partiţionările sunt deja făcute, iar investiţiile sunt minime. Un mare plus îl reprezintă şi partea de întreţinere: 3-5 euro/mp lunar în clădirea de birouri, faţă de numai 1-1,5 euro în vilă.
Valentin Ilie, CEO al Coldwell Banker Affiliates of Romania, vorbeşte de “o piaţă a chiriaşilor”, dat fiind că acum au o putere mai mare de negociere, fie că vorbim de nivelul chiriei, de eventualele amenajări ale spaţiului sau de alte aspecte contractuale. Şi şeful CBAR remarcă creşterea cererii pe segmentul de vile din partea companiilor de mici dimensiuni care, în lipsa unor previziuni optimiste ale evoluţiei afacerilor, au preferat să-şi păstreze sediile închiriate sau să închirieze o suprafaţă mai redusă, dar într-o zonă mai centrală.
“Dacă va rămâne ceva din criza asta, vom putea să vedem abia în cinci ani. Experienţa ne arată că românii sunt nişte oameni boemi, mai puţin pragmatici, care se entuziasmează destul de uşor dacă un birou arată frumos şi pun mai puţin preţ dacă businessul e stabil”, conchide Mirela Raicu, adăugând că încă lipseşte o cultură de business atât de solidă încât “să spunem că reducem costurile şi rezistăm într-un sediu chiar şi fără imagine”. Una peste alta, vilele au fost câştigătoarele crizei în piaţa imobiliară. Viitorul lor era incert şi chiar intraseră într-un con de umbră în urmă cu patru ani. Nu doar vilele au trecut cu bine prin criză, dar şi multe firme au fost salvate de opţiunea relocării într-un spaţiu mai puţin costisitor.
Solutia este utilizata in America, Europa si Asia, fiind
aplicata si in cazul locuintelor ieftine, dar si in cazul unor
penthouse-uri luxoase, vandute pe sume mari celor interesati, scrie
Financial Times. In general, cei care vor sa suprainalte o cladire
trebuie sa convinga autoritatile ca nu vor produce stricaciuni
structurii si ca vor pastra aspectul estetic.
Unul dintre cele mai recente proiecte de acest gen il reprezinta un
penthouse cu cinci dormitoare, construit pe acoperisurile a doua
blocuri moderniste de lux din cartierul londonez Notting Hill. Cele
doua jumatati ale apartamentului astfel obtinut sunt legate intre
ele printr-o pasarela de sticla. Locuinta urmeaza sa devina
disponibila pe piata la un pret de aproape opt milioane de lire
sterline.
La New York se practica adaugarea a trei pana la cinci niveluri
unor cladiri cu varsta de circa o suta de ani, care au deja intre
sase si noua niveluri din constructie. In general, cladirile
trebuie consolidate pentru a sustine greutatea suplimentara, dar
exista si cazuri precum acela al unei foste fabrici din metropola
americana, transformata intre timp in bloc de apartamente, la care
asemenea masuri nu au fost necesare. Pe cladirea gandita de la
inceput sa sustina masini grele, s-a putut instala o structura de
sticla pe o parte din acoperis, unde functioneaza un club si o sala
de fitness pentru locatari, in timp ce restul acoperisului a fost
transformat in gradina – o tendinta ce castiga teren.
Si vechile cladiri de birouri se extind tot pe verticala, asa cum
s-a procedat la Hearst Magazine Building din Manhattan, unde
proprietarii au apelat la faimoasa firma de arhitectura a lordului
Norman Foster, care s-a ocupat de adaugarea a 46 de niveluri la
cele existente.
Expozitia a doi arhitecti de la un birou de arhitectura din
Amsterdam, “Cronocaos”, de la New Museum din New York, incearca sa
demonstreze ca n-ar trebui sa ne dorim orase ca niste muzee in aer
liber, incercand obsesiv sa izolam cladirile vechi de viata
prezentului. Rem Koolhaas si partenerul sau la firma, Shohei
Shigematsu, sunt adeptii unei idei existente deja in mediile
academice de cativa ani, conform careia conservarea cladirilor
monument istoric din toata lumea duce la alungarea treptata din
zonele respective a paturilor mai sarace ale populatiei, pentru a
face loc exclusiv proprietarilor cu dare de mana si turistilor.
Renovarile minimaliste preferate pentru cladirile istorice
pentru a nu le afecta spiritul, stergand urme ale trecutului
acestora, n-ar face decat sa duca la o forma de amnezie istorica,
ce ne indeparteaza de intelegerea propriului nostru trecut in loc
sa ni-l conserve, sustin cei doi.
Pentru a-si demonstra punctul de vedere, cei doi au ales pentru
expozitie un fost restaurant si club rock devenit magazin de langa
New Museum, pe care l-au impartit in doua: una dintre jumatati au
renovat-o “minimalist”, cealalta au lasat-o asa cum era si au
adaugat in plus elemente din decorul vechiului club. Rezultatul a
fost ca jumatatea renovata arata sterila, iar cealalata pare plina
de viata.
