BusinessMagazin

Tag: cafea

  • Doi ardeleni au devenit antreprenori de succes în Bucureşti în 10 metri pătraţi

    Doi tineri din Cluj s-au îndrăgostit de aroma cafelei şi, cu ajutor din partea unui brand cunoscut, au deschis un mic coffee shop în Bucureşti. Urmează o nouă locaţie, în centrul Capitalei, iar tinerii sunt încrezători că vor putea oferi în continuare espresso de cea mai bună calitate.

    Vlad Buda şi Dan Ursan, doi tineri de 27 de ani, se cunosc de când erau copii, dar au decis 
de-abia anul trecut să pună bazele unui business. 
„Ne-am cunoscut la grădiniţă, deci ne ştim de aproape 25 de ani. Am şi lucrat împreună încă din 2006, dar cu mici pauze“, povestesc cei doi antreprenori.

    Vlad şi Dan au pornit o „afacere cu suflet“, prin care vor să împartă şi altora pasiunea lor pentru cafea. Steam Coffee Shop este o minicafenea într-un spaţiu de doar 12 metri pătraţi, înspre zona de nord a Capitalei, de unde clienţii pot cumpăra doar produse „to go“.

    De unde însă pasiunea pentru cafea? „Am lucrat mult în domeniul ospitalităţii, dar nu am avut neapărat legătură cu produsele din cafea“, povesteşte Vlad Buda. „În 2010 am participat la o competiţie de barista, iar acolo am fost jurizaţi de campionul naţional al Greciei la proba de cafea la filtru. După concurs am stat vreo nouă ore de vorbă şi ne-a explicat ce-am făcut bine, ce-am greşit şi aşa mai departe. Noi nu înţelegeam cum poate să bea atât de multă cafea, cerea un espresso la fiecare zece minute. Între timp a ajuns campion mondial la proba de cafea la filtru.“

    Şi-au transformat pivniţa în cea mai tare afacere din Bucureşti. Acum recunosc şi ei că au dat lovitura şi fac o grămadă de bani

    „După acel moment, am început să exersăm în fiecare zi“, continuă Dan Ursan. „Mergeam cu câteva minute înainte să se deschidă barul unde lucram şi încercam diverse lucruri pe care le găseam pe internet, pentru că alte surse de a învăţa nu prea există.“

    Un an mai târziu, au decis să plece în străinătate pentru a lucra şi au ales Berlinul. Au fost aproape să deschidă un coffee shop în Germania, dar s-au răzgândit în ultimul moment. „În primă fază am vrut să pornim o afacere la Berlin, chiar găsisem acolo pe cineva cu bani care era dispus să ne ajute. Dar exact înainte de semnarea actelor, am realizat că asta ne-ar fi obligat să rămânem acolo, iar noi nu eram convinşi că ne dorim asta.“

    Tinerii antreprenori nu au renunţat la idee şi s-au întors în ţară, însă lucrurile au devenit ceva mai complicate. „Ne-am întors la Cluj cu intenţia de a deschide o locaţie mai mare, ne gândeam şi la un spaţiu în care să servim ceva de mâncare. Apoi ne-am lovit de legislaţie, aşa că am rămas doar la cafea. Am încercat prin Cluj vreo 7-8 luni, am tot căutat spaţii, dar acolo există o singură zonă unde poţi avea succes cu un astfel de business, şi acolo chiria e foarte scumpă“, îşi aminteşte Vlad Buda.

    Colegul său, Dan Ursan, explică cum au ajuns în Bucureşti. „Când eram aproape să renunţăm, am discutat cu Mihai Panfil de la Origo, care ne este şi un foarte bun prieten, iar el ne-a propus o colaborare, a propus să deschidem un coffee shop în Bucureşti. Ne-am mutat în Capitală anul trecut în mai, iar afacerea am pornit-o în decembrie.“

    CONTINUAREA ÎN PAGINA A DOUA –>>>

  • Ivaylo Naydenov este noul director general al Mondelez România

    Ivaylo Naydenov s-a alăturat companiei Mondelez Bulgaria în 2004. Pe parcursul carierei sale în cadrul companiei, Ivo a deţinut mai multe funcţii cu atribuţii în calitate de director de vânzări şi marketing în Bulgaria. În timpul mandatului său, a introdus o nouă politică comercială şi a consolidat sistemul de distribuţie.

    La începutul lui 2013, a preluat funcţia de director general Mondelez. Înainte de a se alătura companiei Mondelez, Ivaylo Naydenov a lucrat pentru companiile Wrigley şi Strauss.

    Mondelēz International, Inc. (NASDAQ: MDLZ) este lider mondial în industria snack-urilor, cu venituri de 34 de miliarde de dolari în 2014. Prezent în 165 de ţări, Mondelēz International este lider mondial în segmentele de biscuiţi, ciocolată, gumă de mestecat, bomboane, cafea şi băuturi instant, deţinând branduri ca biscuiţii Oreo, LU şi Nabisco; ciocolata Cadbury, Cadbury Dairy Milk şi Milka; guma de mestecat Trident; cafeaua Jacobs şi băutura instant Tang. Mondelēz International este cotat la indicii mondiali Standard and Poor’s 500, NASDAQ 100 şi Dow Jones Sustainability Index. Mărcile din portofoliul companiei Mondelēz International comercializate în România sunt: Jacobs, Nova Brazilia, Milka, Poiana, Africana, LU Pepito, LU Pim`s, Barni, Oreo , Tuc, Belvita, Tassimo.

  • STUDIU: Persoanele care beau cafea în mod regulat au artere mai “curate”

    Cercetătorii asiatici au monitorizat 25.000 de voluntari – femei şi bărbaţi – care au acceptat să participe la o serie de verificări medicale de rutină, desfăşurate la locurile lor de muncă.

    În cazul angajaţilor care beau o cantitate moderată de cafea – de la trei până la cinci ceşti pe zi – oamenii de ştiinţă au observat un risc mai mic de maladii cardiace în urma monitorizărilor medicale.

    Această cercetare a redeschis dezbaterile referitoare la efectele benefice ale cafelei asupra inimii.

    Alte studii au asociat consumul de cafea cu factorii de risc cardiac, precum hipertensiunea şi nivelul crescut de colesterol, în timp ce alte cercetări au sugerat că această băutură oferă o anumită protecţie contra bolilor cardiace.

    Cu toate acestea, nu există nicio dovadă cu rol de concluzie definitivă pentru cele două curente de opinie. Analiza realizată de cercetătorii din Coreea de Sud a fost publicată în revista Heart.

    În studiul lor, savanţii asiatici au folosit scanări medicale pentru a analiza starea de sănătate a inimii. În mod specific, ei au căutat orice semn de îmbolnăvire a arterelor care aprovizionează inima cu sânge – arterele coronare.

    În cazul bolilor coronariene, arterele coronare se colmatează printr-o acumulare progresivă de depozite de grăsime pe pereţii lor.

    Scanările medicale au fost făcute pentru a depista micile depozite de calciu din pereţii arterelor coronare, care oferă un fel de semnal timpuriu în privinţa posibilităţii de declanşare a bolilor cardiace.

    Niciunul dintre angajaţii sud-coreeni nu a prezentat semne clare ale unor boli cardiace, însă mai mult de o zecime dintre ei au prezentat depozite vizibile de calciu.

    Apoi, cercetătorii au comparat rezultatele acelor scanări cu răspunsurile oferite de angajaţi într-un set de chestionare, referitoare la consumul lor zilnic de cafea. Savanţii asiatici au luat de asemenea în calcul alţi factori de risc, precum fumatul, exerciţiile fizice şi istoricul medical referitor la bolile cardiace din familiile fiecărui angajat.

    Persoanele care beau câteva ceşti de cafea pe zi au prezentat mai puţine depozite de calciu pe arterele coronare în comparaţie cu persoanele care fie beau cafea în cantităţi mari, fie nu beau cafea deloc.

    Cafeaua conţine un stimulent cardiac denumit cofeină, alături de mulţi alţi compuşi, însă nu este clar deocamdată dacă aceştia sunt benefici sau dăunători pentru organism.

    În Statele Unite, experţii recomandă adulţilor sănătoşi să consume până la 400 de mililitri de cafea pe zi.

    În Marea Britanie nu există o limită zilnică recomandată în privinţa consumului de cafea, cu excepţia recomandărilor pentru femeile însărcinate. Aceste persoane trebuie să îşi limiteze consumul zilnic de cafea la 200 de mililitri – echivalentul a două ceşti de cafea instant.

  • A renunţat la şefia unuia dintre hotelurile de top din Bucureşti şi a preluat un business de la zero

    La sfârşitul anului trecut, Sonia Năstase, fostul director general al Howard Johnson, a anunţat că pleacă din industria ospitalităţii după o carieră de 17 ani în domeniu. Cum a convins-o NestlÉ?

    “Industria ospitalităţii m-a format şi o iubesc. Am acceptat însă să încerc şi altceva, o industrie diferită, dar nu atât de diferită pentru mine pe cât ar părea“, începe să povestească Sonia Năstase cum a decurs tranziţia sa de la conducerea hotelului de 4 stele Howard Johnson la cârma unui business care abia îşi începe ascensiunea pe piaţa locală.

    Sonia Năstase este unul dintre seniorii pieţei hoteliere: şi-a început cariera la mijlocul anilor ’90, în cadrul World Trade Center Bucureşti, a lucrat apoi în vânzări la Athénée Palace Hilton, a coordonat deschiderea Howard Johnson de la conducerea departamentului de marketing şi vânzări, a plecat 
în consultanţă şi s-a întors la 
hotelul din Piaţa Romană patru ani mai târziu, în poziţia de director general.

    Numirea sa în 2009 la conducerea Howard Johnson i-a adus şi un supratitlu, care o urmăreşte de atunci: „prima femeie venită la conducerea unui hotel de cinci stele din Bucureşti“. În timpul mandatului ei, hotelul a trecut prin criză, a fost subclasificat pentru a putea acomoda diverse evenimente ale industriei farma (care nu merg la hoteluri de cinci stele, deoarece aşa zice codul ARPIM), dar a avut rezultate despre care Sonia Năstase spune acum că au fost „vizibile prin creşterea acestui segment de business“.

    În 2014, când a plecat din industria ospitalităţii, precedentul creat prin numirea unei femei la cârma unui hotel cu miză mare a rămas încă unic. Punând cap la cap Howard Johnson, Athénée Palace Hilton, Trend Hositality şi World Trade Center, Sonia Năstase a acumulat o experienţă de peste 
17 ani în industria ospitalităţii. 
Cum de a schimbat industria?

    „Ultimul meu proiect în cadrul hotelului a fost negocierea cu Sheraton, care a durat doi ani şi ju-mătate“, povesteşte Sonia Năstase, care a lucrat în cadrul fostului hotel Dorobanţi încă de la re-deschiderea acestuia. „În 2014, se împlineau 10 ani de la redeschiderea hotelului. 10 ani este vârsta la care regândeşti un hotel.

    Date fiind condiţiile actuale de piaţă, a trebuit să regândim înseşi aşezarea în piaţă şi brandul, deoarece vorbim despre o nouă lume: în 2004, când am lansat Howard Johnson, hotelul reprezenta o noutate, iar brandul, atâta timp cât era străin, atrăgea grad de ocupare fără probleme. Era cu totul alt context. Acum, după ce s-au deschis atât de multe hoteluri în Bucureşti şi după ce comportamentul consumatorilor s-a schimbat, bătălia a ajuns să se dea pe brand, pe sistemele de rezervări cele mai puternice, pe lanţurile hoteliere cu cele mai multe carduri de fidelitate emise“, explică Sonia Năstase decizia acţionarilor de a schimba numele hotelului, despre care nu s-a făcut încă public dacă va re-veni la 5 stele sau va rămâne la 4.

    Contractul de franciză semnat în ianuarie 2015 de Starwood & Resorts, proprietarul brandului Sheraton, şi Grand Plaza Hotel, proprietarul fostului hotel Howard Johnson, a dat startul procesului de conversie a celor 270 de camere existente în cadrul Grand Plaza Bucureşti către un nou hotel Sheraton.

  • Câţiva antreprenori au decis să facă bani în România pe seama celor care investesc mii de euro ca să aibă o casă inteligentă

    Te decizi să pleci mai devreme acasă, aşa că intri pe aplicaţia online şi setezi temperatura în locuinţă. Seara, pui hainele în maşina de spălat, iar aparatul decide care este cea mai bună perioadă în care să deruleze programul pentru a economisi energie. Pleci grăbit la muncă şi uiţi să stingi luminile în casă, dar porneşti telefonul şi dai comanda vocală „afară“, iar luminile se sting automat. Toate aceste scenarii fac parte din soluţiile de automatizare a casei, tot mai populare şi din ce în ce mai accesibile.

    Definiţiile pe care le-am primit din partea companiilor care comercializează soluţii de profil în România sună mult mai sec decât te-ai aştepta să auzi atunci când se vorbeşte despre casa care răspunde la comenzi date din partea cealaltă a oraşului sau a lumii: „O modalitate simplă, unitară şi centralizată de a controla subsisteme“, „automatizări care fac viaţa mai uşoară“ sau „sisteme de automatizare avansate pentru a oferi locuitorilor controlul“. Când se pune problema automatizării unei case, trebuie luate în calcul aspecte precum eficienţa energetică, confortul personal şi chiar siguranţa. Sunt însă oamenii dispuşi să investească sume considerabile pentru a-şi face casele mai deştepte?

    Laboratoarele Nest au intrat în atenţia opiniei publice odată cu dezvoltarea unui termostat inteligent menit să ajusteze consumul şi să scadă costul întreţinerii unei case. Mişcarea celor de la Google din ianuarie 2014, atunci când au achiziţionat compania Nest pentru 3,2 miliarde de dolari, reprezintă o confirmare a cererii crescute, la nivel global, pentru produsele şi soluţiile care constituie ceea ce denumim generic „casa inteligentă“.

    Specialiştii în tehnologie consideră că principala cauză a acestui interes crescut este scăderea dramatică a preţului pieselor de hardware, fapt care a dus şi la ieftinirea altor produse. Un alt motiv, crede Mike Harris, CEO al companiei Zonoff, este modul cum societatea de azi, influenţată masiv de social media, a transformat aşteptările consumatorilor şi a transformat ştiinţa casei inteligente în ceva mainstream: „Ideea de a vedea şi de a-ţi putea controla casa prin intermediul unui smartphone are sens, deoarece oamenii sunt deja conectaţi la multe alte lucruri din viaţa lor“.

    Din punctul de vedere al mediului înconjurător, automatizarea caselor poate aduce anumite beneficii. Programarea termostatelor, de exemplu, poate avea un impact semnificativ şi poate duce la o scădere a consumului de energie cuprinsă între 10 şi 30%. „Mesajul evident către consumator este că acesta nu mai trebuie să risipească energia“, notează Tom Kerber, director de cercetare pentru controlul caselor în cadrul companiei Park Associates.

  • Cum a ajuns un libanez antreprenor în România în loc să termine studiile la Sorbona

    Sherif Abdala în vârstă de 48 de ani se simte în largul său lângă un expressor de cafea. Poate vorbi despre cafea ore în şir, vădit fiind că nu este vorba doar despre domeniul pe care l-a ales pentru afaceri, ci este şi o pasiune de-a sa. Îşi presară povestea cu glume, spunând de pildă că este suplu pentru că bea mai multe cafele pe zi. Stăpâneşte bine limba română; în fond, şi-a petrecut aproape jumătate din viaţă în această ţară. Drumul până aici, povesteşte Abdala, a fost ”interesant”. Mărturiseşte că nu a văzut ţara noastră ca o destinaţie, ci ca pe un loc de trecere. Născut în Somalia, a absolvit Universitatea de Literatură în ţara natală şi a continuat cursurile de masterat în literatură arabă şi engleză, în Irak; în 1990 a început Războiul din Golf şi a trebuit să plece. |ntâmplarea a făcut că tot atunci avea loc şi un război civil în Somalia. ”Acasă nu puteam să mă întorc iar acolo nu puteam să rămân”. Avea un unchi în Franţa la care spera să ajungă, pentru ca apoi să-şi finalizeze studiile la Sorbona. N-a reuşit însă să obţină viză din Iordania (”singura ţară de ieşire”), decât pentru România, aceasta fiind cea mai apropiată de destinaţia vizată atunci, Franţa. ”Şi aici am rămas”, deşi planurile de la acea vreme erau diferite. ”Trebuia să primesc în România invitaţie din partea unchiului meu, care era în Franţa”, explică Abdala, însă la ambasadă documentul s-a dovedit a fi insuficient, pentru că el nu era rezident în România. Pentru a obţine rezidenţa, s-a înscris la o şcoală de limba română, la Sala Dalles, însă apoi au apărut alte piedici: pe foaia de rezidenţă mai era necesară o ştampilă de la primărie; iar când toate demersurile de aici au fost finalizate, a aflat că unchiul său din Franţa murise. ”Aşa am rămas în Romania. Mă simţeam blocat şi aveam în buzunar vreo 400 de dolari. Familia mea fugise din Somalia şi se aflau într-o tabără de refugiaţi în Kenya. Prin urmare nu puteam să le cer ajutorul, ci dimpotrivă, ei aveau nevoie de al meu”. Trebuia să se descurce într-un fel, aşa că a început să-şi caute de lucru. ”Erau pe atunci mulţi studenţi arabi care au început afaceri, cu importuri de cafea, de pildă”. A fost angajat ca să vămuiască mărfurile care veneau pentru cafeaua Alvorada, o marcă populară la acea vreme, ocupaţie pe care a avut-o în jur de doi ani. Acesta a fost primul contact cu cafeaua, ”în afară de cel de acasă, unde aveam un adevărat ritual, cu care nu m-am mai întâlnit niciodată”. În Somalia mama lui cumpăra cafea verde, o prăjea într-o tigaie specială, o măcina într-un butoi şi adăuga tot felul de condimente – scorţişoară, cuişoară, ghimbir; dimineaţa prepara cafeaua, ”din care beam chiar şi când eram copil, cu mult lapte”. |n plus, povesteşte Sherif Abdala, Somalia a fost vreme de 60 de ani colonie italiană, iar cultura aceasta se regăseşte şi în ce priveşte consumul de cafea: ”lângă fiecare cinematograf existau 2-3 cafenele unde se putea consuma capucino sau expresso”.

    Ca angajat, se ocupa în primii săi ani în România de vămuire, depozitarea şi livrarea cafelei către clienţi. ”Mă ocupam aproape de tot. La început nu ştiam, dar am aflat încet-încet cum se face.” După vreo doi ani, îşi aminteşte, au ajuns la firma la care lucra cinci camioane cu cafea, din Iordania, ţara fiind recunoscută pentru cerinţe stricte legate de acest domeniu. De pildă, iordanienii nu beau decât cafea arabica, mai scumpă decât soiul robusta. I s-a spus atunci să găsească soluţii să vândă cele cinci camioane de cafea refuzate de iordanieni. {i-a dat seama că trebuie să găsească un prăjitor, altminteri nu avea cum să o vândă, iar singura fabrică de stat de la acea vreme în Bucureşti era specializată în nechezol. Acolo i s-a spus că nu vor să o cumpere, dar Abdala a putut să prăjească boabele. ”Le ambalam la pungi de 1 kg şi le vindeam în alimentarele de stat, în care mărfurile erau puţine”. După ce a terminat de vândut cele cinci camioane de cafea, în 1994, libanezul s-a gândit că mai bine face acelaşi lucru dar pe cont propriu, şi împreună cu un prieten a pornit propria afacere. Capitalul de pornire a fost în jur de 30.000 de dolari, iar ”în 2000, ajunsesem să realizăm aproape 60% din importurile de cafea”. Prima dată a importat un container, adică 20 de tone de cafea; aflase între timp că mai existau şi alte fabrici de cafea, în Prahova, în Braşov, în Timişoara. Vindea la acea vreme, direct către fabricile de stat cafeaua verde; în 1995 au început să apară şi unităţi private, care au ajuns în jur de 80-100 de-a lungul anilor, ”iar pentru noi a fost un moment bun, pentru că deja aveam cunoştinţe şi contacte pentru importuri”. Aşa a ajuns Sherif Abdala să fie furnizor pentru Elita (actuala marcă Don Cafe, produsă de Strauss), Nova Brazilia (acum în portofoliul Mondelez România) şi Alvorada. |n plus, o perioadă de mare avânt pentru cei care au investit în cafenele a fost perioada 2005-2007, când, spune libanezul, se deschidea în Bucureşti câte o cafenea la câteva zile. ”Mulţi au dat faliment şi s-a schimbat chiar şi zona dedicată amatorilor de întâlniri în cafenea. S-a mutat din Dorobanţi în Centrul Vechi”.

    Cele mai mari rulaje ale importurilor au fost în perioada embargoului impus Iugoslaviei, unde consumul este de 4,7 kg de cafea pe cap de locuitor, de peste două ori mai mult decât în România, unde consumul mediu per capita se plasează în jurul a puţin peste 2 kg de cafea pe an. |n topul ţărilor europene după consumul de cafea se clasează Finlanda (12,01 kg), Norvegia (9,08 kg), Danemarca (8,58 kg), în timp ce la polul opus se plasează Turcia (0,55 kg). Iugoslavii veneau şi cumpărau, la acea vreme, din România. ”Vânzările au ajuns la un moment dat la 10-15 containere pe zi”.

  • Cum a ajuns un libanez antreprenor în România în loc să termine studiile la Sorbona

    Sherif Abdala în vârstă de 48 de ani se simte în largul său lângă un expressor de cafea. Poate vorbi despre cafea ore în şir, vădit fiind că nu este vorba doar despre domeniul pe care l-a ales pentru afaceri, ci este şi o pasiune de-a sa. Îşi presară povestea cu glume, spunând de pildă că este suplu pentru că bea mai multe cafele pe zi. Stăpâneşte bine limba română; în fond, şi-a petrecut aproape jumătate din viaţă în această ţară. Drumul până aici, povesteşte Abdala, a fost ”interesant”. Mărturiseşte că nu a văzut ţara noastră ca o destinaţie, ci ca pe un loc de trecere. Născut în Somalia, a absolvit Universitatea de Literatură în ţara natală şi a continuat cursurile de masterat în literatură arabă şi engleză, în Irak; în 1990 a început Războiul din Golf şi a trebuit să plece. |ntâmplarea a făcut că tot atunci avea loc şi un război civil în Somalia. ”Acasă nu puteam să mă întorc iar acolo nu puteam să rămân”. Avea un unchi în Franţa la care spera să ajungă, pentru ca apoi să-şi finalizeze studiile la Sorbona. N-a reuşit însă să obţină viză din Iordania (”singura ţară de ieşire”), decât pentru România, aceasta fiind cea mai apropiată de destinaţia vizată atunci, Franţa. ”Şi aici am rămas”, deşi planurile de la acea vreme erau diferite. ”Trebuia să primesc în România invitaţie din partea unchiului meu, care era în Franţa”, explică Abdala, însă la ambasadă documentul s-a dovedit a fi insuficient, pentru că el nu era rezident în România. Pentru a obţine rezidenţa, s-a înscris la o şcoală de limba română, la Sala Dalles, însă apoi au apărut alte piedici: pe foaia de rezidenţă mai era necesară o ştampilă de la primărie; iar când toate demersurile de aici au fost finalizate, a aflat că unchiul său din Franţa murise. ”Aşa am rămas în Romania. Mă simţeam blocat şi aveam în buzunar vreo 400 de dolari. Familia mea fugise din Somalia şi se aflau într-o tabără de refugiaţi în Kenya. Prin urmare nu puteam să le cer ajutorul, ci dimpotrivă, ei aveau nevoie de al meu”. Trebuia să se descurce într-un fel, aşa că a început să-şi caute de lucru. ”Erau pe atunci mulţi studenţi arabi care au început afaceri, cu importuri de cafea, de pildă”. A fost angajat ca să vămuiască mărfurile care veneau pentru cafeaua Alvorada, o marcă populară la acea vreme, ocupaţie pe care a avut-o în jur de doi ani. Acesta a fost primul contact cu cafeaua, ”în afară de cel de acasă, unde aveam un adevărat ritual, cu care nu m-am mai întâlnit niciodată”. În Somalia mama lui cumpăra cafea verde, o prăjea într-o tigaie specială, o măcina într-un butoi şi adăuga tot felul de condimente – scorţişoară, cuişoară, ghimbir; dimineaţa prepara cafeaua, ”din care beam chiar şi când eram copil, cu mult lapte”. |n plus, povesteşte Sherif Abdala, Somalia a fost vreme de 60 de ani colonie italiană, iar cultura aceasta se regăseşte şi în ce priveşte consumul de cafea: ”lângă fiecare cinematograf existau 2-3 cafenele unde se putea consuma capucino sau expresso”.

    Ca angajat, se ocupa în primii săi ani în România de vămuire, depozitarea şi livrarea cafelei către clienţi. ”Mă ocupam aproape de tot. La început nu ştiam, dar am aflat încet-încet cum se face.” După vreo doi ani, îşi aminteşte, au ajuns la firma la care lucra cinci camioane cu cafea, din Iordania, ţara fiind recunoscută pentru cerinţe stricte legate de acest domeniu. De pildă, iordanienii nu beau decât cafea arabica, mai scumpă decât soiul robusta. I s-a spus atunci să găsească soluţii să vândă cele cinci camioane de cafea refuzate de iordanieni. {i-a dat seama că trebuie să găsească un prăjitor, altminteri nu avea cum să o vândă, iar singura fabrică de stat de la acea vreme în Bucureşti era specializată în nechezol. Acolo i s-a spus că nu vor să o cumpere, dar Abdala a putut să prăjească boabele. ”Le ambalam la pungi de 1 kg şi le vindeam în alimentarele de stat, în care mărfurile erau puţine”. După ce a terminat de vândut cele cinci camioane de cafea, în 1994, libanezul s-a gândit că mai bine face acelaşi lucru dar pe cont propriu, şi împreună cu un prieten a pornit propria afacere. Capitalul de pornire a fost în jur de 30.000 de dolari, iar ”în 2000, ajunsesem să realizăm aproape 60% din importurile de cafea”. Prima dată a importat un container, adică 20 de tone de cafea; aflase între timp că mai existau şi alte fabrici de cafea, în Prahova, în Braşov, în Timişoara. Vindea la acea vreme, direct către fabricile de stat cafeaua verde; în 1995 au început să apară şi unităţi private, care au ajuns în jur de 80-100 de-a lungul anilor, ”iar pentru noi a fost un moment bun, pentru că deja aveam cunoştinţe şi contacte pentru importuri”. Aşa a ajuns Sherif Abdala să fie furnizor pentru Elita (actuala marcă Don Cafe, produsă de Strauss), Nova Brazilia (acum în portofoliul Mondelez România) şi Alvorada. |n plus, o perioadă de mare avânt pentru cei care au investit în cafenele a fost perioada 2005-2007, când, spune libanezul, se deschidea în Bucureşti câte o cafenea la câteva zile. ”Mulţi au dat faliment şi s-a schimbat chiar şi zona dedicată amatorilor de întâlniri în cafenea. S-a mutat din Dorobanţi în Centrul Vechi”.

    Cele mai mari rulaje ale importurilor au fost în perioada embargoului impus Iugoslaviei, unde consumul este de 4,7 kg de cafea pe cap de locuitor, de peste două ori mai mult decât în România, unde consumul mediu per capita se plasează în jurul a puţin peste 2 kg de cafea pe an. |n topul ţărilor europene după consumul de cafea se clasează Finlanda (12,01 kg), Norvegia (9,08 kg), Danemarca (8,58 kg), în timp ce la polul opus se plasează Turcia (0,55 kg). Iugoslavii veneau şi cumpărau, la acea vreme, din România. ”Vânzările au ajuns la un moment dat la 10-15 containere pe zi”.

  • STUDIU: Cafeaua poate preveni obezitatea

    Cercetătorii de la University of Georgia, Statele Unite, au descoperit că acidul clorogenic, care se găseşte în cafea, a redus semnificativ rezistenţa la insulină şi acumularea de grăsimi în ficatul şoarecilor hrăniţi cu alimente bogate în grăsimi, informează dailymail.co.uk.

    Cobaii au avut, timp de 15 săptămâni, o dietă foarte bogată în grăsimi, perioadă în care cercetătorii le-au administrat, prin injecţii, o soluţie care conţinea acid clorogenic, de două ori pe săptămână.

    Savanţii au descoperit că acidul clorogenic a fost eficient nu numai în prevenirea creşterii în greutate, ci a ajutat şi la menţinerea unui nivel normal al glicemiei şi a unei stări bune a sănătăţii ficatului.

    “Studii anterioare au arătat că printre beneficiile consumului de cafea se numără scăderea riscului de instalare a unor boli cronice ca diabetul de tip II şi afecţiunile cardiovasculare. Cercetarea noastră merge mai departe, căutând să identifice beneficiile asociate acestui compus chimic (acid clorogenic, n.r.) care se găseşte din abundenţă în cafea, dar şi în fructe şi legume ca merele, perele, roşiile şi coacăzele”, a declarat Yongjie Ma de la University of Georgia.

    “Acidul clorogenic este un antioxidant puternic care reduce inflamaţiile. Multe dovezi arată că bolile legate de obezitate sunt cauzate de inflamarea cronică, deci dacă putem controla acest aspect, putem reduce unele dintre efectele negative ale câştigării excesive în greutate”, a mai spus Yongjie Ma.

    Cercetătorii spun însă că acidul clorogenic nu este un tratament pentru obezitate. O dietă sănătoasă şi un program de exerciţii fizice rămân cea mai bună metodă de a reduce riscurile asociate obezităţii.

  • Avantajele şi dezavantajele consumului de ceai şi cafea

    O serie de studii recente au fost compilate de experţi pentru a sublinia beneficiile şi dezavantajele consumului de ceai, fie negru sau alb, şi cafea, informează dailymail.co.uk.

    Astfel, potrivit informaţiilor adunate din mai multe cercetări, ceaiul alb este util în prevenirea obezităţii, în timp ce băutorii de cafea sunt mai puţin predispuşi să sufere de Alzheimer.

    De asemenea, ceaiul poate fi util în prevenirea instalării diabetului de tip I, scade riscul de infarct şi protejează împotriva cancerului şi a bolilor cardiovasculare.

    Potrivit unui studiu, oamenii care beau ceai negru de patru ori pe zi prezintă un nivel mai scăzut de cortizol, un hormon eliberat în condiţii de stres.

    Totuşi, potrivit unei alte cercetări, adăugarea de lapte în ceaiul negru ar putea anula beneficiile acestuia din urmă, legate de protecţia împotriva cancerului.

    Un factor de risc ţine de provenienţa ceaiului consumat. Este posibil ca frunzele de ceai să conţină pesticide, pe lângă cantitatea mare de tanin găsită în ele, taninul reducând absorbţia fierului în organism, ceea ce poate duce la anemie.

    Experţii sfătuiesc băutorii de ceai verde să aleagă ceaiul alb, deoarece acesta este făcut din mugurii şi frunzele foarte tinere ale arbustului de ceai şi conţin mai puţine substanţe nedorite.

    De altfel, cercetătorii au aflat că ceaiul alb conţine mai mulţi antioxidanţi, ceea ce înseamnă că poate fi mai eficient în protejarea faţă de unele maladii, comparativ cu ceaiul verde.

    Antioxidanţii din ceaiul alb au potenţial anti-îmbătrânire şi pot preveni unele forme de cancer, dar şi inflamaţiile şi bolile de inimă, pe lângă utilitatea în ceea ce priveşte prevenirea obezităţii, inhibând dezvoltarea de noi celule adipoase.

    Unele studii au găsit o legătură între consumul de ceai prea fierbinte şi cancerul de esofag. Pe de altă parte, consumul de ceai verde a scăzut cu până la 60% riscul de cancer de esofag în cazul femeilor, potrivit unui alt studiu.

    În ceea ce priveşte cafeaua, băutură considerată a fi mai puţin benefică pentru sănătate, unele cercetări au descoperit că licoarea neagră are unele avantaje pentru sănătate.

    Bărbaţii care beau cafea au un risc mai mic de a suferi de diabet de tip II, de gută, cancer hepatic şi ciroză. De asemenea, cafeaua poate preveni instalarea bolii Alzheimer.

    O altă cercetare a arătat că eficienţa analgezicelor este crescută de consumul de cafea, iar bătrânii se pot bucura de o îmbunătăţire a memoriei pe termen scurt şi de timpi de reacţie mai buni dacă beau cafea.

    Oamenii de ştiinţă cred că o serie de compuşi chimici din cafea pot fi utilizaţi pentru a realiza noi medicamente pentru tratarea bolilor cardiovasculare şi a insomniei.

    Pe de altă parte, un studiu recent a arătat că această băutură scade fluxul sangvin şi afectează sănătatea dinţilor, pe lângă faptul că afectează culoarea danturii.

    Un alt studiu, realizat în Danemarca, a găsit o legătură între consumul de cafea neagră cu puţin lapte şi zahăr şi un risc crescut de a naşte un făt mort.

  • Investitorii care au pariat pe cafea şi minereu de fier au câştigat sume uriaşe în ultimul an

    Cafeaua şi minereul de fier au adus cele mai mari câştiguri investitorilor în ultimul an, de 40%-80%, pentru cei care au pariat corect pe aceste mărfuri. Pentru perioada următoare, specialiştii Tradeville văd ca oportune pariurile pe aprecierea mărfurilor agricole şi cele pe deprecierea cuprului, aurului şi petrolului.

    În opinia analiştilor casei de brokeraj Tradeville, de la începutul anului şi până în prezent, cea mai mare apreciere a avut-o cafeaua, cu peste 80%. Explozia cotaţiilor a fost alimentată de o producţie cu mult sub aşteptări din partea Braziliei, cel mai mare exportator mondial de cafea. Astfel, pariurile long (pe apreciere) pe cafea ar fi adus câştiguri impresionante.

    “La polul opus, cea mai mare depreciere dintre mărfuri a fost înregistrată de minereul de fier, pentru care cotaţiile au scăzut cu 40%, prăbuşirea venind în principal pe filiera alunecării suplimentare a economiei chineze”, spune Mihai Nichişoiu, analist al Tradeville. În acest caz, pariurile short (pe depreciere) pe minereul de fier ar fi adus câştiguri substanţiale.

    Pe de altă parte, potrivit analistului de la Tradeville, în ultimele câteva luni, toate mărfurile au suferit deprecieri puternice, indiferent de caracterul utilizării acestora. Cauza principală a deprecierilor s-a referit la apropierea momentului în care Rezerva Federală va opera prima creştere a dobânzii-cheie şi la o apreciere importantă a dolarului american.

    Momentul în care Rezerva Federală va deveni suficient de explicită în privinţa iminenţei primei creşteri a dobânzii-cheie va fi unul extrem de important. Până la acel moment, dolarul american ar trebui să continue să se aprecieze în mod generalizat şi impulsiv în ceea ce ar putea fi începutul celui de-al treilea val important de creştere din istorie. Pe acest fond, aurul şi-ar putea continua declinul, putând testa 1.000 dolari/uncie.

    Dintre mărfurile cu utilizare industrială intensivă, cuprul este cel mai vulnerabil unei deprecieri suplimentare importante – în condiţiile în care alunecarea economiei chineze, responsabilă pentru aproape jumătate din consumul mondial, va continua.

    În cazul petrolului, alunecarea recentă a cotaţiilor are mică legatură cu Rusia. Motivaţia s-a referit mai degrabă la valul de cifre macro care au surprins negativ aşteptările în cele mai importante economii globale – şi, de asemenea, la o apreciere importantă a dolarului american. “În opinia noastră, performanţa economiilor globale va rămâne mediocră, iar dolarul american va continua să se aprecieze – aşadar, cotaţiile petrolului ar trebui să rămână sub presiunea deprecierii pe termen mediu”, menţionează Mihai Nichişoiu.

    Mărfurile agricole, în schimb, pot avea cele mai mari aprecieri, în condiţiile în care factorii specifici responsabili pentru deprecieri în 2014 par deja integraţi în cotaţii. În cazul mărfurilor agricole, specialistul casei de brokeraj Tradeville recomandă pariurile long.