Tag: articol

  • Un petic de eleganţă

    Soluţie de prelungire a duratei de folosire a unui articol vestimentar, peticul devine astăzi un element recomandat celor care vor să se îmbrace elegant fără a purta haine care arată, în opinia lor, „prea perfect“, fiind propus de casele de modă în colecţiile lor din această primăvară pentru bărbaţi.

    Unele case de modă, cum ar fi Valentino, Junya Watanabe, Jil Sander, consideră peticele aplicate pe articolele vestimentare o modalitate de individualizare a creaţiilor lor, scrie Wall Street Journal.

    Creatorii au aplicat petice pe cămăşi şi sacouri ori jeanşi, optând fie pentru unele de mai multe culori, fie pentru unele de nuanţe apropiate celei principale a articolului de îmbrăcăminte.

    Cei care cumpără astfel de haine o fac nu numai pentru aspectul deosebit al acestora, ci şi pentru că peticirea le dă o valoare aparte, datorită grijii cu care sunt alese materialele şi atenţiei cu care sunt aplicate acestea. Unora le place chiar să-şi peticească singuri hainele ajungând fie să lucreze pentru case de modă care lansează colecţii de articole vestimentare masculine peticite, fie cumpărători de asemenea produse.

    Există şi creatori, cum ar fi Hartley Goldstein şi compania sa Rare Weaves, care merg până într-acolo încât folosesc materiale foarte vechi din Anglia, Japonia sau Franţa pentru a petici unicate pe care le vând pe bază de comandă specială.
     

  • Scandalul care ar putea distruge Bitcoin

    Deşi ştiam că există posibilitatea ca moneda să fie un eşec, acum îmi dau seama că Bitcoin a eşuat cu adevărat şi mă întristează teribil acest lucru.“ Mike Hearn, unul dintre dezvoltatorii şi promotorii monedei virtuale Bitcoin, vorbeşte deja despre eşecul Bitcoin ca despre o certitudine. Declaraţiile lui au cu atât mai multă greutate cu cât Mike Hearn este unul dintre oamenii importanţi care au lucrat la dezvoltarea monedei virtuale, iar acum a anunţat într-un articol că nu mai crede în viitorul Bitcoin şi că şi-a vândut toate monedele virtuale.

    Mesajul său a făcut încojurul lumii şi a zguduit sistemul, moneda depreciindu‑se de la 429 de dolari la 360 de dolari, iar la momentul scrierii acestui material un bitcoin se învârte în jurul sumei de 380 de dolari. Înainte să vedem de ce ar fi dat Hearn declaraţia care a zguduit Bitcoin, mai ales după ce el şi-a marcat profitul, aş vrea să stabilim ce este şi cum funcţionează Bitcoin.

    DE UNDE A VENIT BITCOIN?

    Sub pseudonimul Satoshi Nakamoto, un dezvoltator de software – sau poate un grup de dezvoltatori – a pus bazele unei valute digitale criptografiate, descentralizate, în regim opensource, ca alternativă la sistemul monetar controlat de bănci centrale şi guverne, care tocmai trecuse printr-un eşec de proporţii istorice odată cu haosul propagat în întreaga lume de falimentul Lehman Brothers. Astfel, Bitcoinul a apărut pe piaţă în 2009, având ca scop să devină o monedă de referinţă care să fie reglementată transparent, corect şi fără compromisuri, nu de o bancă centrală sau de o autoritate de reglementare, ci de un sistem de modele matematice bine pus la punct. Cu tranzacţii efectuate direct între utilizatori, fără intermediari, şi cu securitatea asigurată de criptografie.

    Identitatea lui Nakamoto nu a fost dezvăluită nici până în ziua de azi, însă publicaţia Wired susţine că Satoshi Nakamoto este un pseudonim folosit de un criptolog australian în vârstă de 44 de ani cu numele de Craig Steven Wright. „Wright fie a inventat Bitcoinul, fie este un farsor strălucitor care vrea cu tărie să se creadă că el este inventatorul“, scriu Andry Greenberg şi Gwen Branwen. Revista Wired citează documente ieşite la suprafaţă despre care susţine că relevă discuţii între Wright şi avocaţii săi, în care acesta spune: „Am făcut tot posibilul să ascund că eu administrez Bitcoin din 2009“. Potrivit articolului lui Mike Hearn, Satoshi Nakamoto a renunţat să mai administreze Bitcoinul şi reţeaua i-a fost dată lui Gavin Andresen, care a mai cooptat alţi patru dezvoltatori, printre care şi Mike Hearn, şi au format un fel de consiliu numit Bitcoin-Core. Iar acest consiliu se ocupă de implementarea modificărilor asupra reţelei.

    CE ESTE BITCOIN?

    Bitcoin-ul este o monedă virtuală, adică o cheie de 34 de caractere, litere şi cifre, iar aceasta este stocată într-un portofel digital. Pentru a efectua transferuri, utilizatorii au nevoie de o altă cheie, de 51 de caractere. Toate tranzacţiile sunt publice, stocate într-un registru anonim (blockchain) care nu poate fi modificat decât prin efectuarea de noi tranzacţii.

    Monedele Bitcoin sunt „fabricate” pe baza unor modele matematice predeterminate: fiecare utilizator participă, cu puterea de procesare a computerului său, la rezolvarea unui sistem complex de ecuaţii, în urma căreia în reţeaua Bitcoin se naşte un nou bloc de cod criptografiat. Fiecare nou bloc apare aproximativ odată la 10 minute şi aduce pe piaţă 25 de unităţi Bitcoin noi. Pe măsură ce puterea de procesare direcţionată către minerit se schimbă, dificultatea creării de noi Bitcoin variază. În urma „mineritului”, utilizatorii primesc Bitcoinuri pe care le pot utiliza în reţea.

    Problema este că utilizatorii care deţin computere mai puternice îşi pot creşte suma din cont mai repede decât ceilalţi. După cum zice Hearn, în momentul de faţă sistemul este controlat de o mână de oameni din China, complet opus ideii unui sistem monetar descentralizat.

    Care este problema cu Bitcoin şi de ce nu mai crede unul dintre fondatori în moneda virtuală?

    În articolul menţionat, Mike Hearn scrie că pentru el Bitcoin a fost doar un experiment care, în cele din urmă, a eşuat din motive tehnice, dar şi din cauza comunităţii. Cele mai multe neînţelegeri sunt legate de o piesă-cheie din tehnologia Bitcoin, şi anume capacitatea de tranzacţionare a reţelei. Numărul de tranzacţii acceptate într-o perioadă de timp este prea mic, ceea ce face ca unele dintre ele să fie realizate cu întârziere sau să fie blocate. Astfel, Hearn cere o ajustare a tehnologiei pentru a permite mai multe tranzacţii.

    În prezent, un bloc de cod (ce conţine datele tranzacţiei) nu poate fi mai mare de 1 MB, însă de-a lungul timpului dimensiunea de blocuri care se adaugă la blockchain a crescut constant odată cu creşterea Bitcoinului. Ca urmare, rata la care tranzacţiile sunt procesate s-a diminuat. Astfel, unele tranzacţii eşuează, împiedicând să se realizeze plăţile. Unii se tem că reţeaua va deveni astfel suprasaturată şi nu o să mai poată fi utilizabilă.

    În mai 2015, Andresen a declarat că ar trebui folosite blocuri mai mari. „Este foarte probabil ca tot mai mulţi oameni să renunţe la Bitcoin deoarece confirmarea tranzacţiei este din ce în ce mai nesigură“, a spus el.

    Pe de altă parte, Nic Cary, membru al Bitcoin-Core, spune că această nevoie de a mări limita de dimensiune a unui bloc nu este urgentă cum spun unii: „Este o chestiune de perspectivă. Reţeaua Bitcoin a fost actualizată de zeci de ori şi va continua să fie cel mai de încredere şi eficient sistem pentru a trimite valoare, marfă pe glob“.

     

  • Anunţul de angajare care a şocat întreaga ţară: “Vreţi să plătiţi oamenii cu 2 bani! Penibil!”

    Angajaţii din România au reacţionat vehement în mediul online la auzul veştii că un radio din România angajează „editor” care ar urma să fie ”plătit cu 0,2 bani” pentru fiecare articol. Mai mult decât atât, pe lângă faptul că se oferă bani puţini pentru munca prestată, anunţul de angajare, care a devenit viral pe internet, conţine numeroase greşeli gramaticale, scriu cei de la Vocea Transilvaniei.

    „Vrei să câştigi nişte bani siguri adăugând articole (ştiri) pe site-ul nostru?”, este întrebarea care ar trebui să atragă cererile de angajare la anunţul postat pe internet. Însă modul în care se face plata i-a nemulţumit la culme pe mulţi dintre cei care au văzut oferta halucinantă.

    “Mai nou asa se face economie? Niciun jurnalist n-ar accepta sa lucreze vreodata pe 2 bani! Si trist este ca in cazul asta chiar vreti sa platiti oamenii cu 2 bani! PENIBIL!”, a comentat o clujeancă.

    “Nici macar corect gramatical nu ati putut sa scrieti! Inainte de a avea cerinte, incercati sa invatati sa scrieti!”, a scris o bucureşteancă.

    “Evident că nu ştiţi diferenţa dintre un redactor şi un editor. Şi nici diferenţa dintre fi şi fii. (Să fi serios)”, a completat un alt utilizator.



    Reporterul Vocea Transilvaniei a sunat la numărul afişat în anunţul de angajare cu pricina, însă până la ora redactării acestui material, nimeni nu a răspuns pentru a oferi detalii legate de job-ul care a provocat vâlvă pe internet. Reprezentanţii Radio Stil au putut fi contactaţi însă la alt număr de telefon postat pe site. Reporterul Vocea Transilvaniei s-a dat drept o persoană care doreşte locul de muncă oferit, iar la întrebarea „vi se pare normal cât oferiţi pentru munca prestată”, răspunsul primit a fost următorul:

    “Anunţul este real, nu glumim cu aşa ceva. Păi da, nu e o chestie cu care să te îmbogăţeşti din prima, e ceva din pasiune pentru noi, pentru cine mai doreşte să scrie, poate cineva care vrea să-şi plătească internetul din banii câştigaţi”, a spus un reprezentant Radio Stil România, cu sediul la Bucureşti.

    Anunţul a fost postat şi pe contul de Facebook al organizaţiei.

  • Vrei să-ţi prelungeşti viaţa? Cât te costă un an în plus

    Dominic Wilkinson, doctor în cadrul Centrului Uehiro de la Oxford, a publicat recent un articol în care pune următoarea întrebare: cât am fi dispuşi să plătim pentru o viaţă mai lungă? Cei de la BBC au luat legătura cu el pentru a încerca să afle cum se poate calcula costul unei vieţi.

    La momentul actual, medicamentele pentru boli în stadiu terminal sunt analizate în funcţie de două elemente: cât de mult pot prelungi viaţa pacientului şi care este calitatea vieţii respectivului pacient, folosind un indice numit QALY (numărul de ani de viaţă salvaţi, ajustat la gradul de calitate a vieţii). Spre exemplu, un medicament care te ajută să trăieşti încă un an, la o calitate neschimbată a vieţii, va avea un scor de 0.5. Similar, un medicament care doar creşte calitatea vieţii timp de un an, fără a prelungi durata, va avea tot un scor de 0.5.

    De aici trebuie pornit calculul despre care vorbea Dominic Wilkinson; în Marea Britanie, spre exemplu, costurile recomandate pentru fiecare an de viaţă în plus variază între 20.000 şi 30.000 de lire sterline. Acest lucru a determinat Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie să respingă anumite medicamente, pe motiv că ar fi prea costisitoare. Kadycla, de pildă, este un medicament folosit în tratamentul contra cancerului de sân care poate extinde viaţa pacientului cu aproximativ şase luni; costul este însă unul exorbitant: 95.000 de lire sterline.

    Mai multe asociaţii cer autorităţilor să intervină pentru a convinge companiile farmaceutice să reducă preţul acestor medicamente, însă reacţia nu a fost una importantă.

    Interesantă a fost concluzia unui studiu derulat în Singapore, la care au participat atât oameni sănătoşi cât şi pacienţi bolnavi de cancer. Subiecţii au declarat că ar cheltui mai mulţi bani pe îngrijire acasă decât pe medicamente care le-ar putea prelungi viaţa; de asemenea, ei au arătat că ar plăti, în medie, 5.000 de lire sterline pentru un tratament ce le-ar putea prelungi viaţa cu un an.

  • Drepturi noi pentru proprietarii de apartamente

    Legea asociaţiilor de proprietari a suferit două modificări în acest an, introducându-se două drepturi noi pentru proprietarii de apartamente, informează Avocanet.ro

    Proprietarii de apartamente au din acest an două drepturi noi, aşa cum reiese din cele două modificări operate în martie şi noiembrie la Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

    În primul rând, proprietarii sunt îndreptăţiţi să primească periodic o informare electronică sau scrisă cu privire la situaţia financiară a asociaţiei. Activitatea de informare trimestrială intră în atribuţiile administratorului de bloc, care, în caz de neîndeplinire, poate fi amendat cu o sumă cuprinsă între 500 şi 3.000 de lei.

    Iar al doilea drept este faptul că, din 18 noiembrie, proprietarii de apartamente au dreptul să ceară preşedintelui şi administratorului asociaţiei adeverinţe cu situaţia cheltuielilor privind întreţinerea.

    Citiţi articolul integral pe www.avocanet.ro

     

  • Cea mai tare ofertă de Black Friday: 5 dolari pentru nimic. Au vândut de 70.000 de dolari

    Nu este o glumă. Compania a hotărât să demareze o campanie prin care clienţii au fost invitaţi să dea 5 dolari, iar în schimb nu au primit nimic, scrie Business Insider.

    Fondatorii Cards Against Humanity au dezvăluit într-un articol pe blog că această campanie le-a adus nu mai puţin de 71.145 de dolari. 11.248 de utilizatori au dat 5 dolari, iar 1.119 au oferit şi mai mult de atât, cineva oferind chiar 100 de dolari.”Această campanie de promovare a fost un risc uriaş. Nu aveam nicio idee ce fel de feedback vom primi”, a spus Max Temkin, co-fondatorul Cards Against Humanity.

    Ce au făcut cu banii? Au împărţit suma obţinută între cei 17 angajaţi ai companiei, deci în jur de 4 mii de dolari de persoană. Astfel, mai mulţi angajaţi au cumpărat de Black Friday console de jocuri, alţii au cumpărat cadouri, şi-au plătit datoriile, iar un angajat chiar a cumpărat o maşină de 1.000 de dolari.

    Alţii au făcut cumpărături extravagante (un costum de armură-1500 de dolari sau două bilete cu locuri în primul rând la un meci de baseball), însă câţiva dintre angajaţi au decis să doneze banii unor fundaţii caritabile.

    “Facem glume de genul astă de câţiva ani încoace şi cred că am învăţat să avem încrede în instinctul nostru. Dacă ceva ni se pare amuzant, este foarte probabil să ca şi alţi oameni să rezoneze cu acel lucru”, a declarat Temkin.

    Temkin a mai spus că încă nu cunoaşte ce impact o să aibă această campanie pe termen lung, notând că site-ul companiei a înregistrat un trafic sănătos în weekendul Black Friday.

  • Confesiunile unei stewardese:„Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele dar după o vreme ajunsesem să plâng înainte de fiecare zbor”

    O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.

    La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .

    „Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.

    Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.

    Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.

  • Glumele zilei. “Avocat: aveti copii sau ceva de genul asta?”

    Procesele reprezintă, teoretic, contexte caracterizate de maximă seriozitate. Nu de puţine ori însă, lucrurile spuse de participanţii la acestea au stârnit amuzamentul. Vă prezentăm câteva exemple, extrase dintr-un articol distribuit în social media:

    avocat: care e data dvs de nastere?
    martor: 15 iulie.
    avocat: in ce an?
    martor: in fiecare an.

    avocat: puteti descrie persoana care v-a atacat?
    martor: nu. purta o masca.
    avocat: si ce purta sub masca?
    martor: …faţa..

    avocat: care este IQ-ul dvs?
    martor: pai..vad destul de bine.

    avocat: domnule doctor, inainte sa faceti autopsia, ati verificat pulsul?
    martor: nu.
    avocat: ati verificat presiunea sangelui?
    martor: nu.
    avocat: ati verificat respiratia?
    martor: nu.
    avocat: si nu este posibil ca pacientul sa fi fost inca in viata cand ati facut autopsia?
    martor: nu.
    avocat: cum puteti fi atat de sigur?
    martor: creierul lui era intr-un borcan pe masa mea.
    avocat: si totusi, nu se poate ca pacientul sa fi fost inca in viata?
    martor: ba da. si practică avocatura pe undeva.

    avocat: si-ati fost plecat pana v-ati intors?

    avocat: va arat proba nr3 si va intreb daca recunoasteti poza.
    martor: da, eu sunt in poza.
    avocat: si ati fost prezent ca s-a facut poza?

    avocat: de cate ori v-ati sinucis?
    martor: de patru ori.

    avocat: aveti copii sau ceva de genul asta?

    avocat: si ati trait toata viata in acest oras?
    martor: nu inca.

    avocat: domnule doctor, ati spus ca victima a fost impuscata in padure?
    martor: nu, am spus ca a fost impuscata-n piept.

    avocat: l-ati cunoscut pe decedat?
    martor: da.
    avocat: inainte sau dupa ce-a murit?

     

  • Câştigătorii concursului Tânărul Jurnalist al Anului

    Concursul Tânărul Jurnalist al Anului, organizat de Freedom House România, şi-a desemnat câştigătorii în cadrul unei ceremonii, scrie paginademedia.ro.

    Câştigătorii au fost premiaţi cu câte 1.000 euro.

    Cei cinci căştigători sunt:

    Lina Vdovîi, jurnalistă la Casa jurnalistului, este câştigătoarea secţiunii Actualitate internă, cu articolul “Cu jumătate de inimă”.

    Atilla Biro, jurnalist la Rise Project, este câştigătorul secţiunii Justiţie şi stat de drept, cu articolul “Opt decizii cruciale emise de Curtea Constituţională în 2014. Legile în care CCR a găsit ‘neglijenţe nepermise’ şi portiţe pentru abuzuri”.

    Andreea Pocotilă, ziaristă la România liberă, este câştigătoarea secţiunii Mediu şi ecologie, cu articolele “Oamenii de sub cenuşă” şi “Microhidrocentrale ridicate pe ultimul râu sălbatic din Carpaţi”.

    Adelina Mihai, jurnalistă la Ziarul Financiar, este câştigătoarea secţiunii Economie, cu articolele “Anomalia statistică a şomajului: De ce are România o rată a şomajului de 7% şi Spania de 26% când în ambele doar unu din trei locuitori lucrează” şi “25 de ani degeaba? În 1990, România a desfiinţat liceele industriale. Astăzi, sunt considerate „salvarea“ pentru piaţa muncii. Dar cine plăteşte pentru aceste erori care au subminat economia?”

    Ionuţ Stănescu, jurnalist la Rise Project, este câştigătorul secţiunii Investigaţie, cu articolul “Cum se ridică, ilegal, ultimul cartier de blocuri din Parcul Tineretului”.

  • Jocul video care a devenit un simbol al Poloniei. Şi Barack Obama îl joacă

    Acesta nu este un articol despre un joc. Este un articol despre un model de afacere în baza căruia un joc video a ajuns să genereze, într-un semestru de la lansare, venituri de peste 121 de milioane de euro şi un profit net de 56 de milioane de euro.

    Producătorii polonezi ai francizei de jocuri video The Witcher au ajuns în primul semestru al acestui an la venituri de 121 de milioane de euro, de cinci ori mai mult decât veniturile totale înregistrate de companie anul trecut. Explicaţia stă în lansarea celei de-a treia ediţii a jocului, ce i-a transformat pe polonezii de la CD Projekt în singura companie din Europa care a intrat în topul global al companiilor din domeniu în funcţie de vânzări, luptându-se astfel cu giganţi precum Electronic Arts sau Warner Bros.

    Spre comparaţie, primii cinci producători de jocuri de pe piaţa locală – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut – au înregistrat anul trecut venituri totale aproximativ 400 de milioane de lei (aproximativ 89 de milioane de euro). Lansată în mai anul acesta, cea de-a treia franciză a The Witcher a plasat CD Projekt în topul primilor 10 producători de jocuri la nivel mondial în funcţie de vânzări.

    Astfel, un clasament realizat de publicaţia Fortune de anul acesta plasează The Witcher 3: Wild Hunt pe locul 9 la nivel mondial în topul condus de Mortal Kombat X (Warner Bros.), Grand Theft Auto V (Take-Two Interactive Software), Battlefield Hardline (Electronic Arts) şi înaintea jocului Super Smash Bros al lui Nintendo. The Witcher este, după cum spun cunoscătorii, unul dintre cele mai bine realizate jocuri RPG (Role Playing Game) – Kevin VanOrd de la GameSport i-a acordat nota 10 din 10, acesta fiind al nouălea joc care a primit nota maximă de la această publicaţie, în timp ce Erik Kain de la publicaţia americană Forbes l-a numit unul dintre cele mai mari jocuri open world pe care le-a jucat vreodată.

    Pentru o persoană mai puţin familiarizată cu cele mai noi tendinţe în gaming, altele sunt însă detaliile care contează. Sediul CD Projekt este unul dintre acestea. Aflat în Varşovia, acesta nu este o clădire din oţel şi sticlă, ci una mai degrabă ce aduce aminte de fostul bloc sovietic. Înăuntru însă, capitalismul şi inovaţia sunt cât se poate de vizibile – spaţii largi se îmbină cu pereţii roşii şi cei cu tapet ce imită cărămida, în clădire există o scenă unde câţiva din angajaţii companiei cântă ocazional, mai sunt o cameră medievală, un hol unde premiile, copertele de revistă şi fotografiile – printre care şi a lui Barack Obama, care a primit un exemplar al The Witcher la vizita sa în Polonia din 2011 de la prim-ministrul Donald Tusk – sunt expuse alături de personajele jocului. În majoritatea birourilor se află fructe proaspete, iar în bucătăria angajaţilor se află doar mâncare vegetariană şi peşte – deoarece unul dintre fondatorii CD Projekt, Marcin Iwinski, este vegetarian.

    Povestea CD Projekt a început similar cu cea a celor mai multe companii din industria software-ului românesc, după cum îmi povesteşte Michal Platkow, directorul de comunicare al companiei, în cadrul turului sediului: doi tineri pasionaţi de soft au început, la 20 de ani, o afacere într-un apartament. În 1994, Iwinski şi Michal Kicinski au început să vândă CD-uri cu jocuri ale companiilor vestice fără licenţă în piaţa din Varşovia. Aveau doar 2.000 de dolari şi un computer. Treptat, au trecut spre vânzarea jocurilor cu licenţă şi, în cele din urmă, s-au orientat către dezvoltare de joc. CD Projekt a devenit astfel prima companie care lucra direct cu companiile vestice pentru a localiza jocurile din Polonia şi a început să angajeze chiar şi actori celebri care să dubleze dialogurile din jocurile populare, oferind astfel marilor jucători din industrie ceva din ceea ce nicio altă companie nu putea oferi. Compania şi-a asigurat drepturile de distribuţie pentru hituri globale precum Diablo II şi Baldur’s Gate, iar lista partenerilor s-a îmbogăţit cu nume precum Cryo, Konami, Microsoft, Sega şi Ubisoft.

    Problemele financiare cu care se confrunta principalul lor colaborator, compania Interplay, pentru care au realizat localizarea jocului Baldur’s Gate, i-au determinat să ia în considerare dezvoltarea propriului joc. Au achiziţionat drepturile pentru The Witcher – cartea scrisă de autorul polonez Andrzej Sapkowski – şi, în 2002, au pus bazele celei de a doua companii a grupului CD Projekt Red (în 2011, cele două companii au fuzionat), iar în 2003 studioul a început să lucreze la primul role playing game, în lumea Vrăjitorului lui Andrzej Sapkowski. La un cost de 20 milioane de zloţi polonezi (peste 47 de milioane de euro), The Witcher a fot cel mai costisitor joc dezvoltat în Polonia. Dezvoltarea primului joc a durat cinci ani şi a implicat aproximativ 100 de dezvoltatori, incluzând nume precum Tomasz Bagiński (nominalizat pentru un premiu al Academiei pentru filmul său scurt The Cathedral), Przemyslaw Truściński (animator celebru) şi Vader (una dintre cele mai cunoscute formaţii de heavy metal poloneze).

    The Witcher – White Wolf a avut premiera în 2007, devenind un hit comercial – doar în Polonia s-au vândut în 35.000 de copii în numai trei zile de la lansare, în timp ce vânzările la nivel mondial au trecut de 2 milioane de unităţi. Odată cu lansarea celei de a doua francize, în 2011, Assassins of Kins, numărul de unităţi vândute a depăşit 10 milioane de unităţi. În 2008, polonezii şi‑au lansat şi propria platformă de distribuţie digitală la nivel global, gog.com, axată atât pe distribuţia propriilor jocuri, cât şi pe publicarea jocurilor clasice de PC adaptate la sistemele de operare moderne.