BusinessMagazin

Tag: salarii

  • Care e cea mai importantă problemă pentru companii: lipsa forţei de muncă sau presiunea pentru creşterea salariilor?

    Conform ultimului sondaj Confidex, realizat de Impetum Grup (CITR), fondurile de investiţii ROCA şi ROCAX, care analizează percepţia managerilor asupra evoluţiei viitoare a economiei României (percepţia este în scădere), lipsa forţei de muncă a ajuns pentru prima dată în topul problemelor celor care conduc companiile. La polul opus este accesul la finanţare, care aproape că nu mai este o problemă pentru companii.

    Aproape toată lumea reclamă probleme cu forţa de muncă: numărul de candidaţi este redus, din ce în ce mai redus, prima problemă, iar a doua este legată de calitatea forţei de muncă – nu vin la interviu, cer salarii prea mari pentru ceea ce ştiu să facă, nivelul de educaţie este redus, pleacă prea repede din companie etc. La întrebarea care e cea mai importantă problemă pentru companii – lipsa forţei de muncă sau presiunea creşterii salariilor, Sorin Faur, de la Academia de HR, cu o experienţă de peste 20 de ani pe piaţa muncii, răspunde cu tărie că lipsa forţei de muncă este mai importantă decât presiunea creşterii salariilor. În ciuda declaraţiilor, companiile nu sunt prea darnice în privinţa creşterilor salariale, bugetele fiind destul de conservatoare când este vorba de majorări salariale în corpore.

    Alina Popescu, talent information solution leader SEE Europe la Mercer Marsh Benefits, a spus la conferinţa ZF HR Conference, Cum se pregătesc marii angajatori pentru anul 2022, că bugetele companiilor de creştere a salariilor se învârt în jurul a 5% şi poate, prin excepţie, se ajunge la 6% sau 7%. Însă chiar şi aşa, creşterile salariale preconizate de companii nu vor acoperi inflaţia pentru toţi angajaţii.

    Companiile preferă să acorde mai multe beneficii extrasalariale, mai degrabă decât să majoreze salariile, datorită “taxării” mai reduse a acestor beneficii şi a faptului că nu toată lumea va accesa toate beneficiile, ceea ce va reduce costul acestora. Ori de câte ori se majorează salariul minim pe economie, marile organizaţii patronale, care au în spate multinaţionale cu mii şi zeci de mii de angajaţi, îşi exprimă nemulţumirea, considerând că această majorare este artificială, nu are în spate nimic, nu vine dintr-o creştere a productivităţii muncii. De obicei, datele arată că această creştere a productivităţii se întâmplă, şi chiar în nişte procente mai mari decât procentele de creştere a salariilor. Atâta timp cât salariile nu cresc mai repede, astfel încât să se reducă decalajul dintre România şi pieţele Occidentale, piaţa nu va genera mai mulţi candidaţi. Până când salariul minim pe economie nu va ajunge la 3.000 de lei net, adică dublu faţă de acum, piaţa nu va genera o ofertă de candidaţi mai mare decât cererea.

    Foarte mulţi dintre cei care stau acum pe tuşă şi care nu sunt înregimentaţi într-o companie, fac Uber, Bolt, Glovo, Tazz sau alte comisioane, de unde câştigă mult mai mult decât într-o companie. Salariul mediu pe economie este de 3.600 de lei net, în Bucureşti depăşeşte 4.000 de lei net, dar prin aceste forme independente poţi să câştigi mai mult. Bineînţeles că sunt sectoare unde creşterile salariale nu vor fi satisfăcute, pentru că acestea nu pot fi transferate în preţul produsului final, iar companiile vor fi nevoite să-şi închidă operaţiunile.

    Dar sunt sectoare unde companiile au rezerve pentru creşteri salariale, dar preferă să nu facă excese pentru a nu scăpa de sub control bugetul total de salarii. Chiar şi în IT, unde sunt cele mai mari salarii din economie – 8.200 de lei net –, companiile nu sunt atât de darnice când înaintează oferta salarială unui candidat, preferând să pună accentul pe beneficiile aferente unui pachet salarial. Dar candidaţii nu calculează aceste beneficii, deoarece înţelegerea în piaţă este că firmele trebuie să acorde aceste câştiguri nonbăneşti de la sine. Nu ştiu cum se va rezolva pe piaţa forţei de muncă din România, dar în America, unde lumea se confruntă cu aceeaşi situaţie, companiile au fost nevoite să majoreze salariile mai mult decât se aşteptau, pentru a-i readuce la muncă pe cei care au preferat să rămână acasă în ultimul an, trăind pe banii daţi de Joe Biden în criza Covid.

    În ultimele două decenii, economiile occidentale au fost ferite de presiunile salariale, pentru că au beneficiat de globalizarea businessurilor, transferând activităţile cu valoare adăugată redusă în alte ţări, au importat forţă de muncă pe pieţele naţionale, ceea ce a ţinut salariile în fâu, au robotizat şi automatizat procesele care se pretau la acest lucru – roboţii, chiar dacă costă mai mult la început, pe parcurs îşi scot banii, pentru că nu cer majorări salariale, muncesc 24/24, nu pleacă în concediu –, lipsa sindicatelor, inflaţia extrem de redusă. Aceste condiţii par să se schimbe acum din cauza creşterii inflaţiei şi nemulţumirii tot mai ridicate a celor care nu au forţa de a obţine majorări salariale. Va urma un deceniu extrem de interesant pentru piaţa forţei de muncă, dar până la urmă, dincolo de beneficiile salariale – abonament la sală, abonament de asigurări, psiholog – tot la creşterea salarială se ajunge.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Introducerea unor salarii minime pentru un trai decent la nivelul UE este blocată de câteva state nordice

    Parlamentul European urmează să adopte un text care ar reprezenta un pas uriaş către stabilirea unui salariu minim pentru un trai decent pentru milioane de europeni, însă viitorul directivei privind salariile minime adecvate este sub semnul între­bării în condiţiile în care un grup de par­la­mentari din ţările nordice în­cearcă să o opreas­că, scrie Alva Finn, se­cretar general al Social Platform, o alianţă de 45 de reţele paneuro­pene de ONG-uri din domeniul social, într-o opinie publicată de Euractiv.

    În această săptămână, membrii Parlamentului European ar urma să aprobe raportul legat de Directiva privind salariile minime adecvate, însă încercările parlamentarilor sue­dezi şi danezi de blocare a directivei stau în calea eforturilor de a acorda tuturor angajaţilor din UE un salariu minim pentru un trai decent.

    Există disparităţi uriaşe între nivelurile salariilor minime din statele membre UE: de la numai 332 euro pe lună în Bulgaria la peste 2.000 de euro pe lună în Luxemburg. În pofida diferenţei majore de la nivelul costurilor de trai dintre cele două ţări, mai mulţi bulgari trăiesc în sărăcie decât luxemburghezi.

    Un procent şocant de 10% din angajaţii europeni au venituri dispo­nibile egale sau sub linia sărăciei. Trebuie să ne străduim mai mult pentru a ne asigura că toţi locuitorii statelor membre UE se bucură de dreptul de a câştiga un salariu minim adecvat, scrie Alva Finn.

    Negocierile colective, metoda preferată de stabilire a salariilor din ţările nordice şi scandinave, sunt standardul pentru asigurarea de salarii decente şi crearea de pieţe ale muncii corecte.

    Totuşi, în multe state membre ale UE, sistemele de negocieri colective sunt slabe şi nu acoperă fiecare sector şi muncitor. În cazurile unde acestea nu asigură salarii minime decente, introducerea de salarii minime obligatorii poate asigura că muncitorii sunt plătiţi corect, potrivit Alvei Finn.

    În cazul Suediei şi Danemarcei, directiva nu presupune nicio ameninţare pentru sistemul de negocieri colective. Directiva nu obligă Suedia şi Danemarca să introducă salarii minime obligatorii. Mai degrabă, aceasta cere statelor membre cu un nivel redus al acestui sistem să adopte un cadru pentru salarii minime şi să instituie structurile necesare pentru ca angajatorii şi sindicatele să îmbunătăţească sistemul negocierilor colective, după modelul nordic.

    Parlamentarii suedezi şi danezi ar trebui să dea dovadă de leadership şi solidaritate salutând această directivă. Există susţinere publică pentru ca UE să facă mai mult cu privire la salarii.

    Avem nevoie de o directivă puternică, care să le dea speranţă celor 24 de milioane de persoane cu venituri egale sau sub pragul sărăciei pentru ca aceştia să nu se mai afle niciodată în faţa alegerii imposibile dintre a-şi hrăni copiii şi a-şi plăti facturile la încălzire, scrie Alva Finn.

     

  • Ce salarii au angajaţii din eCommerce: 5% câştigă peste 10.000 lei pe lună, 10% au între 7.000 şi 10.000 lei, iar 23% au venituri nete lunare între 4.000 şi 7.000 lei. Totuşi, 62% au sub 4.000 lei

    eCommerce este unul dintre domeniile care nu au fost afectate de pandemie, ci dimpotrivă afacerile au crescut, evoluţie reflectată şi în salariile managerilor din acest sector, printre cele mai bine plătite poziţii fiind cele de director de marketing, director tehnic, manager procese şi inginer software, cu 10.000 lei, conform datelor introduse de peste 313.000 de salariaţi în Salario, comparatorul de salarii marca eJobs.

    Astfel, aproape 5% dintre angajaţii din ecommerce câştigă salarii medii nete de peste 10.000 lei, 10% au între 7.000 şi 10.000 lei net lunar, în timp ce 23% dintre aceştia au venituri nete lunare între 4.000 şi 7.000 lei.

    Totuşi, 61,9% dintre angajaţii în eCommerce au salarii sub 4.000 lei.

    „Pandemia a accelerat dezvoltarea domeniului eCommerce, având în vedere că tot mai multe business-uri s-au mutat în online. Acest aspect a condus şi la o creştere a cererii de forţă de muncă. În acest moment, pe platforma eJobs sunt disponibile peste 1.700 de locuri de muncă în domeniu. Salariile sunt pe măsură, iar candidaţii cu o experienţă solidă în spate şi la curent cu trendurile din online pot ajunge să câştige salarii mult peste media altor domenii”, spune Roxana Drăghici, Head of Sales eJobs România.

    Cel mai mare salariu introdus în eCommerce este pentru poziţia de Marketing Manager, 20.000 lei net, iar specialiştii din acest domeniu care sunt cei mai curioşi să afle dacă sunt plătiţi în linie cu piaţa sunt cei care ocupă poziţia de Digital Marketing Specialist şi cei din Bucureşti.

    Cele mari salarii medii nete din eCommerce sunt pentru poziţiile:

    • Director departament tehnic – 10.000 lei 
    • Manager procese – 10.000 lei
    • Inginer software – 10.000 lei 
    • Specialist dezvoltare reţea de telecomunicaţii – 9.800 lei 
    • Business Intelligence Specialist – 9.500 lei

    Poziţiile cu cele mai mici salarii medii nete din eCommerce:

    • Operator introducere date – 2.500 lei 
    • Tehnician depanare – 2.400 lei 
    • Operator Calculator – 2.400 lei 
    • Content provider – 2.000 lei 
    • Operator telefonic – 1.800 lei 

    Oraşele cu cele mai mari salarii medii nete din eCommerce sunt Bucureşti (4.000 lei net), Timişoara (4.000 lei), Braşov (3.630 lei), Cluj-Napoca (3.500 lei) şi Iaşi (3.187 lei), în timp ce, la pol opus, cele mai mici salarii medii nete din eCommerce se câştigă în Buzău (2.100 lei), Piatra-Neamţ (2.000 de lei), Sfântu Gheorghe (2.000 lei), Târgovişte (2.000 lei) şi Olteniţa (1.600 lei).

  • Guvernul nu mai are bani de pensii şi salarii? Unde se duc atunci 70% din veniturile bugetare rezervate pensiilor şi salariilor la stat?

    ♦ Ministerul Muncii ar avea nevoie urgent de aproape 3 mld. lei pentru a putea susţine în decembrie plata pensiilor, alocaţiilor pentru copii şi salariile angajaţilor ministerului de resort în decembrie, susţine Raluca Turcan, ministrul interimar al muncii ♦ Declaraţia ei se suprapune însă cu decizia partidului ei, PNL, de a nu-i mai acorda niciun portofoliu în viitorul executiv încropit cu PSD şi UDMR. Au fost până acum bani de pensii, alocaţii şi salarii şi acum nu mai sunt?

    La finalul săptămânii trecute ministrul interimar al sănă­tăţii Cseke Attila spunea, la rându-i, că nu are din ce plăti, în decembrie, salariile a 74.000 de angajaţi din Ministerul Sănătăţii.

    În România, procentul din PIB alocat salariilor bugetarilor este de 10-11% (10,6% în 2020), echivalent a 33-34% din veniturile bugetare.

    Din venituri bugetare de 322 mld. lei, în 2020, 110 miliarde de lei au mers la salariile bugetarilor şi 138 de miliarde de lei la pensii şi ajutoare sociale. Adică 68% din toate veniturile bugetare din 2020 au mers la salarii şi pensii. În primele nouă luni din 2021, 62% din toate veniturile bugetului consolidat au mers, de asemenea, la salarii şi pensii. Iată însă că ministrul interimar al muncii susţine că nu mai sunt bani pentru pensii, iar ministrul interimar al sănătăţii că nu mai sunt bani pentru cadrele medicale. Dar datele la nouă luni ale execuţiei bugetare arată că veniturile statului au crescut cu 18,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar cheltuielile cu doar 6,7%. Cum adică nu sunt bani de salarii şi pensii?

    În aceste zile, la alcătuirea programului de guvernare, se discută despre majorarea pensiilor cu aproximativ de 10%. Dar primii care s-au îngrămădit la creşterea de pensii sunt pensionarii „speciali” deşi tema eliminării pensiilor speciale a fost pe primul loc în campania electorală a PNL. Viitorul prim-ministru Nicolae Ciucă a fost printre cei care au susţinut ideea să se mărească venitul şi pentru această categorie de pensii, odată cu majorarea pensiilor standard. La 54 de ani ai săi, Nicolae Ciucă încasează o pensie de 18.000 de lei lunar, potrivit declaraţiei sale de avere, la care s-a adăugat salariul său de ministru al apărării, în 2020, adică încă 14.000 de lei lunar.

    Raluca Turcan, care s-a trezit, la final de mandat, că nu mai sunt bani în Ministerul Muncii pentru pensii şi alocaţii, a încasat 12.700 de lei lunar în 2020 (peste 2.500 de euro lunar) din salariu. Premierul Florin Cîţu, care a preluat şefia Senatului a avut venituri de la stat de aproape 23.000 de lei lunar în 2020 (4.400 de euro). Preşedintele României, pe lângă multe alte beneficii care vin la pachet cu funcţia de şef de stat, a încasat în 2020 un salariu mediu net lunar de aproape 15.000 de lei, adică 3.000 de euro. Nimeni nu a spus că pentru astfel de salarii nu sunt bani.

    Între timp, pensia medie în România este de 1.661 de lei, adică 330 de euro. Sa­lariul mediu pe economie este de 3.620 de lei, adică 724 de euro, dar asta în condiţiile în care 1,6 mil. de contracte de muncă sunt pe salariul minim, adică aproape 30% din totalul contractelor de muncă. Media este ridicată puternic de cei peste 1 mil. de angajaţi la stat, unde salariul mediu este de peste 5.000 de lei (1.000 de euro), dar mai ales de demnitarii de rang înalt cu salarii de mii de euro.

  • Bayern Munchen reduce salariile jucătorilor nevaccinaţi şi aflaţi în carantină

    Bayern Munchen reduce salariile jucătorilor nevaccinaţi împotriva Covid-19 şi plasaţi în carantină.
    Joshua Kimmich a fost anunţat de club că i se va tăia salariul.
    Potrivit presei germane, alţi patru jucători sunt nevaccinaţi: Serge Gnabry, Jamal Musiala, Eric Maxim Choupo-Moting şi Michael Cuisance.
    Unul dintre jucătorii afectaţi de decizia de a reduce salariile este vedeta Joshua Kimmich, care a ratat meciul cu Augsburg fiind plasat în carantină după ce a intrat în contact cu persoane infectate. Kimmich, în vârstă de 26 de ani, a fost plasat în izolare pentru a doua oară, vineri, din cauza unei noi expuneri la coronavirus. Tocmai ieşise din carantină, marţi, după ce a intrat în contact cu coechipierul Niklas Sule, care a fost testat pozitiv săptămâna trecută.

    Potrivit Bild, oficialii lui Bayern i-au informat pe Kimmich şi pe patru coechipieri de-ai săi că le vor fi tăiate salariile atunci când vor sta în izolare.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro
     

  • Rata inflaţiei a depăşit nivelul creşterilor salariale pentru prima dată din 2011

    Rata inflaţiei a fost de 6,3% în luna septembrie, pe când creşterea salariului net a fost de 5,9%. Astfel, câştigul salarial real, valoare ce reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii de consum care poate fi cumpărată cu un salariu nominal, a fost de -0,4% în septembrie, pentru prima dată în 11 ani când această valoare este negativă.

    „Creşterile salariale s-au simţit în piaţa muncii. Aş spune că anul acesta dinamica pieţei a crescut faţă de anul trecut, candidaţii fiind în situaţia de a migra dintr-o industrie în alta sau de a alege tipuri de joburi care au o mai mare flexibiliate în lucrul de acasă datorită pandemiei. Ca atare, această dinamică a dus şi la creşterea nivelului salarial, mai ales în unele industrii, însă, din păcate, nivelul inflaţiei a crescut rapid în ultimele luni, iar bugetele companiilor nu pot fi modificate într-un timp atât de scurt“, a explicat pentru ZF Sorina Donisa, CEO al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar APT Resources & Services, parte a grupului Prohuman.

    Indicele câştigului salarial real se calculează ca raport între indicele câştigului salarial nominal mediu net şi indicele general al preţurilor de consum al populaţiei. Cu alte cuvinte, deşi salariile au crescut în septembrie faţă de aceeaşi lună din anul trecut, angajaţii nu îşi permit să cumpere la fel de mult. „Inflaţia creşte accelerat în Europa din cauza preţurilor la materiile prime, iar pe plan local contribuie semnificativ şi politicile guvernamentale ale României. De aceea, în ciuda anunţurilor bom­bastice, 2022 nu va fi un an roz pentru economia naţională. Din păcate, salariile nu pot creşte în acelaşi ritm galopant pentru a acoperi inflaţia. În perioada pandemică angajatorii au ţinut sub control creşterile salariale, nu trebuie ignorat că sunt destule sectoare economice aflate încă în dificultate“, afirmă şi Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în management şi resurse umane.

    Există companii care, sub presiunea nevoii de forţă de muncă, şi-au adaptat oferta la cererea pieţei şi au făcut un salt în grila salarială, însă acest lucru nu este întotdeauna posibil pe termen scurt, mai spune Sorina Donisa.

    „Costurile cu forţa de muncă reprezintă un procent important din preţul final al produselor sau serviciilor livrate de o companie, ca atare ne aşteptăm ca şi aceste preţuri să crească la rândul lor. Totuşi, există o inerţie dată de parteneriatele de lungă durată şi imposibilitatea modi­ficării preţurilor pe perioada contrac­tuală, acest lucru făcând dificilă adaptarea unor companii la noile cerinţe salariale ale candidaţilor.“

    În 2011, anul în care numărul de salariaţi a ajuns la un minim istoric al ultimilor 50 de ani – doar 4 milioane de persoane faţă de 5 milioane de persoane, cât erau înainte de criza financiară din 2008 –, rata inflaţiei a ajuns la 5,8%, iar creşterea salarială medie a fost de 3,8%. În acel an, rata şomajului a depăşit 8%, iar cele un milion de joburi pierdute în perioada 2009-2011 au fost recuperate complet abia în 2017.

    Pentru anul 2022, companiile vor lua în considerarea inflaţia în stabilirea bugetelor pentru creşterile salariale, însă este posibil ca şi anul viitor creşterea inflaţiei să depăşească creşterile salariilor, crede Sorina Donisa.

    „Bugetele creşterilor salariale sunt rezultatul unul mix de argumente, dintre care unul poate fi inflaţia sau indicele de creştere al preturilor, însă cererea şi oferta din piaţă este barometrul nivelului final al salariilor. Cu siguranţă, companiile vor lua în considerare majorarea bugetelor de resurse umane, mai ales după evoluţia salarială de anul acesta, însă este posibil să asistăm şi anul viitor la o variaţie mai mare a cererii decât cea preconizată la începutul anului, aşa cum s-a întâmplat de fapt şi în acest an“, a concluzionat CEO-ul APT.

    Raluca Pârvu spune că explozia preţurilor la utilităţi va avea un impact negativ asupra veniturilor companiilor şi acestea vor căuta să economisească anul viitor inclusiv din cheltuielile salariale.

    „Probabil companiile mai puternice vor amortiza parţial, circa 7% faţă de acest an, dar pe net salariaţii vor avea o putere de cumpărare mai mică. În plus, avem o distorsiune de percepţie atunci când analizăm piaţa muncii prin prisma companiilor de top, multinaţionale. Ele reprezintă doar o parte din realitate, într-o ţară în care o treime dintre salariaţi lucrează pe salariul minim şi cei mai mulţi în companii mici şi mijlocii. Acestea din urmă nu au nici pe departe aceeaşi putere financiară şi nici aceleaşi politici de compensare. Una peste alta, sărăcia se accentuează în România şi nici măcar creşterea anunţată a salariului minim nu va compensa creşterea preţurilor şi a inflaţiei“, a detaliat ea.

  • Ţara din Europa care caută cu disperare angajaţi şi nu găseşte. Salariile sunt uriaşe

    Străzile din Brighton, un oraş din Marea Britanie cu o populaţie cât a Ploieştiului, s-au umplut de gunoi pentru că gunoierii au intrat în grevă, cerând salarii mai mari. Metalurgişti din Africa de Sud au pus capăt unei acţiuni sindicale după ce au obţinut un plus de 6% la salariu. La fabricile din trei state americane ale producătorului de tractoare John Deere zeci de mii de muncitori au încetat lucrul pentru a cere bani mai mulţi. De la un capăt la altul al lumii costul mai mare al vieţii de după pandemie se simte, iar angajaţii vor salarii mai mari care să-i ajute să ţină pasul cu inflaţia.

    Tendinţa nu ocoleşte nici Europa, unde salariaţii sunt încurajaţi şi de penuria de forţă de muncă, iar grevele şi revendicările sindicale, în special cele din Germania, pot deveni o problemă pentru Banca Centrală Europeană (BCE). În cea mai mare economie a UE, circa 3,5 milioane de angajaţi din sectorul public, inclusiv din sectorul bancar de stat, încearcă să obţină remuneraţii semnificativ mai mari. Iar în discuţiile de la Berlin pentru formarea unei coaliţii guvernamentale este luată în considerare majorarea salariului minim pe economie fără ca o comisie independentă special creată pentru consultări în această problemă să aibă vreun cuvânt de spus. BCE încă de la primele semne că vine un val de inflaţie a asigurat că acesta va fi trecător pentru că este produs de factori trecători, cum ar fi întreruperile de pe lanţurile de aprovizionare. Însă inflaţia persistă şi salariile mai mari, cerute pentru ca veniturile să poată ţine pasul cu creşterile de preţuri, pot hrăni şi mai mult inflaţia şi forţa banca centrală a zonei euro să acţionize

    într-un fel sau altul. Acest lucru ar putea să însemne dobânzi mai mari – instrumentul principal pentru domolirea inflaţiei – şi creştere economică mai slabă – efectul negativ al majorării dobânzilor – sau retragerea programelor de stimulare prin achiziţii de datorii de stat.

    BCE a preferat ca până acum să aştepte şi să dea asigurări că este stăpână pe situaţie. Pe de altă parte, puseul de inflaţie ar putea fi văzut şi ca o victorie a băncilor centrale care de ani de zile au încearcat fără succes să resusciteze inflaţia şi să o aducă la ţinta de 2%.

    Cu preţurile de consum în creştere anualizată de peste 4%, o nouă rundă de negocieri pe 1 noiembrie pentru salariile angajaţilor publici din Germania va arăta mai clar dacă puterea de negociere a angajaţilor a crescut în mediul postpandemic în inima zonei euro. Dovezile de până acum arată că balanţa înclină spre angajaţi, scrie Bloomberg.

    În Germania, de partea angajaţilor din sectorul public discuţiile sunt conduse de sindicatul Verdi, al doilea cel mai mare. Acesta caută să obţină creşteri salariale de 5% pentru funcţionarii publici. Eventualul acord poate fi imitate de întregul sector public.

    Negocieri separate, cum ar fi cele din landul Hesse, sugerează doar o victorie parţială, cu majorări salariale la jumătate faţă de cele cerute. „Ar fi chiar neobişnuit să obţii un acord pentru majorări salariale de 5%

    într-un mediu în care piaţa muncii are capacitate de rezervă“, spune Jari Stehn, economist-şef la Goldman Sachs. „Acest lucru se întâmplă când piaţa muncii are deficit de muncitori, ceea ce nu este cazul acum.“

    În zona euro, rata inflaţiei a atins, probabil, 3,7% în octombrie. Însă pentru Germania banca centrală, Bundesbank, estimează o inflaţie de 5% la sfârşitul anului, adică atât cât cere Verdi în plus la salariu pentru a evita ca inflaţia să erodeze puterea de cumpărare. Angajatorii sunt hotărâţi să reziste pe poziţii, dar la fel şi liderii sindicali. „Colegii din sectorul public au ţinut această ţară în mişcare“, spune  preşedintele Verdi, Frank Werneke.

    Unii specialişti, cum este firma de consultaţă în HR Kienbaum, anticipează că salariile vor creşte în medie cu 3% anul viitor. Iar salariul minim pe economie, introdus în Germania abia în 2015, va fi majorat cu 25%. Ce acceptă angajaţii din sectorul public poate deveni un reper pentru alte sectoare. Sindicatul IG BCE, care reprezintă 600.000 de angajaţi din minerit, chimie şi energie, îşi va prezenta cererile luna viitoare. Iar în unele sectoare forţa de muncă nu mai este atât de uşor de găsit. De altfel, penuria de angajaţi este unul din motivele pentru care angajatorii cer guvernului să înlesnească accesul imigranţilor la piaţa muncii. Penuria de forţă de muncă este şi mai acută în ţările exportatoare de muncitori, cum ar fi cele din Europa de Est.

    În Germania există îngrijorarea că presiunile inflaţioniste în creştere pot dezlănţui o spirală inflaţionistă de felul celei din anii 1970, când banca centrală a fost forţată să majoreze dobânzile, tăind elanul burselor şi ducând la creşterea şomajului, după cum scrie Financial Times. FMI a avertizat că băncile centrale trebuie să fie „foarte, foarte atente“ ca preţurile energiei şi alte costuri să nu se transforme în salarii şi preţuri mai mari. Alţii, însă, văd în tendinţa din ce în ce mai pregnantă un binevenit impuls dat salariilor mai mult stagnante din vest. Însă ce se întâmplă în zona euro produce ecouri şi în est. „Capitalul uman pur şi simplu a devenit un pic mai scump“, spune pentru FT Carsten Brzeski, economist şef la ING. El crede că pe măsură ce baby-boomerii se pensionează, iar companiile îşi reconfigurează mai aproape de casă lanţurile de aprovizionare presiunile salariale care se acumulau şi înainte de pandemie nu vor face decât să crească.

     

  • Fini sunt! Jobul ascuns, plătit cu 3.000 de euro pe lună

    Mercer, compania globala de consultanta in cariera, a publicat saptamana trecuta studiul Total Remuneration Survey 2021 pentru Romania. Este un studiu despre salariile si beneficiile oferite de 410 companii din tara, care au in spate 150.000 de angajati.

    Cand m-am uitat pe analiza tipurilor de joburi si salariile oferite ce mi-a sarit in ochi a fost o pozitie de specialist extrem, extrem de bine platita despre care nu am auzit pana acum: agile coach specialist.

    Citeşte articolul integral pe www.alephnews.ro

  • Cea mai mare firmă de taxi din Londra oferă salarii de 5.000 de lire sterline pentru a recruta şoferi

    Addison Lee Ltd., cea mai mare firmă de taxi din Londra, oferă salarii lunare de 5.000 de lire sterline (6.861 de dolari) pentru a recruta şoferi, pe fondul unei penurii de personal la nivel naţional, relatează Bloomberg.

    Salariul se aplică din prima lună şi presupune ca şoferii să efectueze 140 de curse, a precizat vineri compania. Printre avantajele suplimentare se numără zilele libere plătite şi pensie.

    Brexitul a lăsat Marea Britanie cu un deficit de lucrători în industrii, de la agricultură şi bănci la retail şi transport. Lipsa şoferilor de camion a declanşat o penurie de combustibil şi blocaje în porturi. În această săptămână, guvernul a relaxat regulile de imigrare pentru a atrage măcelari străini.

    Addison Lee încearcă să angajeze 1.000 de şoferi, după ce numărul de călătorii a crescut cu peste 40% între august şi septembrie. Compania se aşteaptă ca această creştere să continue până la Crăciun.

  • Salariul mediu net a fost în august de 3.487 de lei, cu 6,5% mai mare decât în perioada similară din 2020, dar în scădere cu 1,6% faţă de iulie 2021

    Salariul mediu net a fost în august de 3487 lei, cu 6,5% mai mare decât în august 2020, dar în scădere cu 1,6% faţă de iulie 2021 (58 lei), arată datele INS.

    Salariul mediu brut a fost 5.688 lei, cu 92 lei (-1,6%) mai mic decât în luna iulie.

    Cele mai mari salarii medii nete sunt în continuare înregistrate în activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice), cu o medie de 8.377 lei, iar cele mai mici au fost în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, de 1.957 lei.

    În luna august 2021, în majoritatea activităţilor din sectorul economic, nivelul câştigului salarial mediu net a scăzut comparativ cu luna iulie 2021 ca urmare a acordării în lunile precedente de prime ocazionale (prime trimestriale, anuale ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi alte fonduri (inclusiv bilete de valoare).

    De asemenea, scăderile câştigului salarial mediu net au fost determinate de nerealizările de producţie, încasările mai mici (funcţie de contracte/proiecte ori ca urmare a concediilor de odihnă când nu se acordă tichete de masă şi alte drepturi salariale), precum şi de angajările de personal cu câştiguri salariale mai mici faţă de medie, în unele activităţi economice.

    Cele mai semnificative scăderi ale câştigului salarial mediu net la nivel de secţiuni/diviziuni CAEN Rev.2 s-au înregistrat după cum urmează: cu 20,9% în extracţia cărbunelui superior şi inferior; între 10,5% şi 11,5% în fabricarea altor mijloace de transport, fabricarea substanţelor şi a produselor chimice; între 5,0% şi 7,0% în intermedieri financiare (cu excepţia activităţilor de asigurări şi ale fondurilor de pensii),depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi, tranzacţii imobiliare, tăbăcirea şi finisarea pieilor (inclusiv fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor), fabricarea produselor textile, activităţi de asigurări, reasigurări şi ale fondurilor de pensii (cu excepţia celor din sistemul public de asigurări sociale), fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor, alte activităţi industriale n.c.a.; între 3,0% şi 4,5% în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice, fabricarea echipamentelor electrice, captarea, tratarea şi distribuţia apei, activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice), fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie, fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice, activităţi de poştă şi de curier, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte.

    Creşterile câştigului salarial mediu net faţă de luna precedentă au fost determinate de acordarea de prime ocazionale (premii trimestriale, anuale ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi din alte fonduri (inclusiv bilete de valoare).

    De asemenea, câştigurile salariale medii nete din luna august au fost mai mari comparativ cu luna iulie, ca urmare a realizărilor de producţie ori încasărilor mai mari (funcţie de contracte/proiecte), reluării activităţii anumitor agenţi economici, cât şi a disponibilizărilor de personal cu câştiguri salariale mai mici faţă de medie, din unele activităţi economice.

    Cele mai semnificative creşteri ale câştigului salarial mediu net la nivel de secţiuni/diviziuni CAEN Rev.2 s-au înregistrat după cum urmează: cu 8,2% în alte activităţi extractive; între 3,0% şi 5,0% în extracţia minereurilor metalifere, activităţi de servicii anexe extracţiei, industria metalurgică, transporturi pe apă, transporturi aeriene, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice; între 2,0% şi 3,0% în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale, hoteluri şi restaurante, activităţi de spectacole, culturale şi recreative.

    În sectorul bugetar s-au înregistrat scăderi ale câştigului salarial mediu net faţă de luna precedentă în învăţământ (-1,9%, ca urmare a reducerii sumelor reprezentând plata cu ora a cadrelor didactice pe perioada vacanţei şcolare), administraţie publică, respectiv ȋn sănătate şi asistenţă socială (-0,5% fiecare).