Tag: raspuns

  • Replica lui Putin pentru americani: Rusia nu intervine în campaniile electorale ale altor state

    Moscova preferă să stea deoparte de campaniile electorale din alte ţări, inclusiv de cele din Franţa, a declarat purtătotul de cuvând de la Kremlin, Dmitri Peskov, citat de site-ul agenţiei Tass.

    Rusia nu are obiceiul de a interveni în afacerile interne ale altor state, nici măcar în procesul electoral în curs din Franţa, a afirmat Dmitri Peskov, în momentul în care a fost întrebat despre opinia Rusiei în privinţa unuia dintre potenţialii candidaţi francezi la preşedinţie.

    ”Moscova priveşte în mod invariabil şi respectuos procesele electorale din alte state şi preferă să păstreze o distanţă corespunzătoare faţă de acestea. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul Franţei”, a spus acesta.

    Acesta a confirmat ”că există cu siguranţă candidaţi cu care preşedintele nostru a avut ocazia să comunice mai strâns pe parcursul anilor precedenţi, şi alţii pe care i-a întâlnit mai rar şi cu care nu este atât de familiar”, a adăugat acesta.

    Peskov a afirmat că remarcile preşedintelui Putin în privinţa unuia dintre potenţialii candidaţi, Francois Fillon, nu ar trebui privite precum un gest de susţinere.

    ”Dacă asculţi cu atenţie declaraţia lui Putin…trebuie să remarci că nu a fost făcută la iniţiativa acestuia. Lui i s-a pus o întrebare şi el a răspuns, pentru că de acest subiect este interesată presa. El nu a exprimat nicio preferinţă în cadrul declaraţiei sale”, a spus purtătorul de cuvânt.

    Kremlinul a negat orice implicare în campania electorală din SUA, după ce preşedintele Obama a sugerat că nu este exclus ca Rusia să se afle în spatele unei scurgeri de informaţii la Convenţia Partidului Democrat.

  • Putin răspunde acuzaţiilor aduse de americani: Rusia nu intervine în campaniile electorale ale altor state

    Moscova preferă să stea deoparte de campaniile electorale din alte ţări, inclusiv de cele din Franţa, a declarat purtătotul de cuvând de la Kremlin, Dmitri Peskov, citat de site-ul agenţiei Tass.

    Rusia nu are obiceiul de a interveni în afacerile interne ale altor state, nici măcar în procesul electoral în curs din Franţa, a afirmat Dmitri Peskov, în momentul în care a fost întrebat despre opinia Rusiei în privinţa unuia dintre potenţialii candidaţi francezi la preşedinţie.

    ”Moscova priveşte în mod invariabil şi respectuos procesele electorale din alte state şi preferă să păstreze o distanţă corespunzătoare faţă de acestea. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul Franţei”, a spus acesta.

    Acesta a confirmat ”că există cu siguranţă candidaţi cu care preşedintele nostru a avut ocazia să comunice mai strâns pe parcursul anilor precedenţi, şi alţii pe care i-a întâlnit mai rar şi cu care nu este atât de familiar”, a adăugat acesta.

    Peskov a afirmat că remarcile preşedintelui Putin în privinţa unuia dintre potenţialii candidaţi, Francois Fillon, nu ar trebui privite precum un gest de susţinere.

    ”Dacă asculţi cu atenţie declaraţia lui Putin…trebuie să remarci că nu a fost făcută la iniţiativa acestuia. Lui i s-a pus o întrebare şi el a răspuns, pentru că de acest subiect este interesată presa. El nu a exprimat nicio preferinţă în cadrul declaraţiei sale”, a spus purtătorul de cuvânt.

    Kremlinul a negat orice implicare în campania electorală din SUA, după ce preşedintele Obama a sugerat că nu este exclus ca Rusia să se afle în spatele unei scurgeri de informaţii la Convenţia Partidului Democrat.

  • Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

    Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Cei mai mulţi probabil se gândesc la Adolf Hitler, arhitectul Holocaustului. Alţii ar arăta către dictatorul sovietic Iosif Stalin, care cu siguranţă a curmat mai multe vieţi nevinovate decât a făcut-o Hiler. Însă atât Hitler, cât şi Stalin au fost întrecuţi de Mao Zedong. Din 1958 până în 1962, politica “Marelui Salt Înainte” a condus la moartea a 45 de milioane de oameni, ceea ce îl transformă în cel mai sângeros episod din istoria crimelor în masă, notează The Washington Post.

    Istoricul Frank Dikötter, autorul cărţii “Marea Foamete a lui Mao”, a publicat, recent, un articol în History Today, rezumând ce s-a întâmplat în perioada sub conducerea lui Mao Zedong:

    “Mao a crezut că ar putea să îşi ridice ţara peste competitorii săi prin înrolarea ţăranilor în cooperative gigant. Cu gândul la căutarea unui paradis utopic, totul a fost colectivizat. Tot ceea ce oamenii deţineau le-a fost luat. Mâncarea distribuită în funcţie de merit în cantinele colective a devenit un instrument de forţare a oamenilor să adere la fiecare idee emisă de partidul unic.

    Cum stimulentele pentru muncă au fost îndepărtate, coerciţia şi violenţa au fost utilizate pentru a-i constrânge pe fermierii înfometaţi să îşi desfăşoare munca în cadrul unor proiecte de irigaţie slab planificate, în timp ce terenurile erau neglijate. Ceea ce a urmat a fost o adevărată catastrofă. Extrapolând din statisticile făcute publice, istoricii au speculat că zeci de milioane de oameni au murit din cauza foametei. Însă adevărata dimensiune a evenimentelor de atunci abia acum iese la lumină”, notează Frank Dikötter.

    “Ceea ce reiese acum din aceste dosare extrem de stufoase conturează teroarea care îl plasează pe Mao în ipostaza celui mai mare criminal în masă din istorie, responsabil de moartea a cel puţin 45 de milioane de oameni între 1958 şi 1962. Între două şi trei milioane de victime au fost ucise prin tortură pentru orice infracţiune de care se făceau vinovate. Când un băiat a furat o mână de grâu în satul Hunan, şeful local, Xiong Dechang, l-a forţat pe tatăl acestuia să îl ardă de viu. Tatăl a decedat, câteva zile mai târziu, din cauza suferinţei”, mai notează Frank Dikötter.

    Ceea ce a implicat cu adevărat “Marele Salt Înainte” a fost, pentru mult timp, neaccesibil şcolarilor. Munca lui Dikötter este demnă de atenţie în condiţiile în care arată că numărul victimelor ar putea fi cu mult mai mare faţă de cel ştiut şi că uciderea în masă a fost premeditată de la bun început. Chiar şi cifrele avansate cu ani în urmă, care indicau 30 de milioane de victime, îl fac pe Mao vinovat de cele mai sângeroase crime în masă din istoria omenirii.

    În timp ce ororile “Marelui Salt Înainte” sunt binecunoscute experţilor în comunism şi în istoria Chinei, acestea sunt rareori menţionate în rândul oamenilor obişnuiţi din afara Chinei, iar impactul lor cultural a fost unul modest. În contrast cu numeroasele cărţi, filme, muzee şi reconstituiri ale evenimentelor din perioada Holocaustului, este depus un efort mult prea mic în direcţia reamintirii regimului lui Mao. Faptul că atrocităţile lui Mao au dus la moartea mai multor persoane decât a dus regimul lui Hitler nu înseamnă că dictatorul chinez a fost cel mai malefic dintre cei doi. Însă, Mao a guvernat pentru o perioadă mult mai lungă de timp peste o populaţie mult mai numeroasă.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • O fetiţă a trimis o scrisoare către Google în care cerea o zi liberă pentru tatăl său. Răspunsul a fost de milioane

    Dacă nu ştiţi cum să obţineţi o zi liberă, o idee bună ar fi să îi puneţi pe copii să trimită o scrisoare şefului. O fetiţă din Statele Unite a avut însă singură ideea, şi a trimis o scrisoare companiei pentru care tatăl său lucrează. Întâmplător, acea companiei este Google, relatează Business Insider.

    Textul scrisorii este următorul:

    “Dragă angajator Google,
    Poţi să te asiguri că atunci când tata vine la birou, va primi o zi liberă? Poate ar putea să primească liber miercuri. Pentru că tata are liber doar sâmbătă.
    De la Katie.
    P.S. Este ziua de naştere a lui tata.
    P.P.S. E totuşi vara.”

    Poate că scrisul fetiţei i-a impresionat pe cei de la Google, dar răspunsul nu a întârziat. În scrisoarea către Katie, Daniel Shiplacoff, senior design manager la Google complimentează munca tatălui său şi îi acordă acestuia o săptămână liberă drept bonus. Pentru că, totuşi, e vară.

  • Răspunsul Wizz Air referitor la procesul pierdut în faţa foştilor angajaţi români ai companiei

    “Wizz Air îşi exprimă dezamăgirea faţă de această decizie ce contrazice în totalitate hotărârea precedentă, din martie 2016, referitoare la o revendicare similară, în favoarea Wizz Air, declarată finală şi obligatorie. Wizz Air va face apel la următorul nivel odată ce decizia va fi emisă, deoarece există o argumentaţie solidă care susţine poziţia companiei. Wizz Air s-a supus şi va continua să se supună tuturor regulilor şi legislaţiei muncii din ţările în care operează. Nu vom mai face alte comentarii, întrucât cazul este încă în desfăşurare”, au declarat reprezentanţii Wizz Air astăzi.

    Comentariul vine după ce reprezentanţi ai sindicatului  Aerolimit Professional, din cadrul companiei Wizz Air, au trimis un comunicat de presă din care reiese că au primit o decizie favorabilă din partea Tribunalului Ilfov în privinţa drepturilor salariale şi a sporurilor specifice din domeniul aviaţiei.

    Astfel, la 10 noiembrie 2016, Tribunalul Ilfov, printr-o hotărâre ce are drept obiect drepturi băneşti, obligă Wizz Air să plătească reclamanţilor sporul de vechime în muncă de 25% şi a sporului de condiţii speciale de 25%, în raport de salariul brut de bază din contractul individual de muncă al fiecăruia, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată-27.02.2015 şi până la plata efectivă a acestor drepturi. Totodată, compania este obligată să plătească reclamanţilor sumele de bani aferente orelor lucrate în weekend şi sărbători legale în perioada 2012-2014, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată-27.02.2015 şi până la plata efectivă a acestor drepturi. Wizz Air trebuie de asemenea să plătească reclamanţilor sume de bani care reprezintă sporul de noapte, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală începând cu data formulării cererii de chemare în judecată-27.02.2015 şi până la plata efectivă a acestor drepturi.

    În procesul câştigat recent, au existat 19 reclamanţi, iar valoarea sumei pe care Wizz Air o are de platit angajatilor ajunge la 100.000 de euro. Reprezentanţii sindicatului estimeaza insa valoarea totala a prejudiciului adus angajatilor Wizz Air din Romania la cinci milioane de euro (calculând media de 5000 euro/an/salariat x 100 salariaţi în medie x 10 ani = 5 milioane euro). 

    ”Istoricul litigiului de muncă cuprinde un lung şir de procese, multe dintre acestea finalizate definitiv, altele iniţiate datorită comportamentului inexplicabil al societăţii Wizz Air de a sfida hotărâri judecătoreşti si de a continua în aceeaşi notă abuzivă şi personală, dar mai ales hărţuitoare la adresa liderilor de sindicat. Aceştia au fost suspendaţi din activitatea profesională sub diferite pretexte, ignorând chiar şi decizia Curţii Constituţionale a României. Discriminarea liderilor de sindicat a fost confirmată atât de CNCD, cât şi de Curtea de Apel Bucureşti”, explică reprezentanţii sindicatului Aerolimit Professional în comunicatul trimis.

     

     

     

     

     

  • Răspunsul Ryanair referitor la reclamaţia la ANPC făcută de Dacian Cioloş

    “Ne cerem scuze pentru incovenienţele cauzate, dar, în prezent, nu acceptăm plăţi în moneda naţională leu (RON) pentru produsele achiziţionale la bord. În continuare urmărim îmbunătăţirea fiecărui aspect al business-ului nostru pentru o mai bună experienţă de zbor a clienţilor, parte a programului nostru “Always Getting Better”, este răspunsul oferit de oficialii Ryanair referitor la plata exclusiv în euro în avioanele companiei, indiferent de rută.

    Joi, premierul Dacian Ciolos a plecat de la Timisoara spre Bucuresti cu o cursa a companiei Ryanair, iar in timpul zborului a vrut sa isi cumpere produse din avion. Personalul din aeronava a refuzat insa plata, pe motiv ca premierul a oferit lei, iar la bordul avionului se accepta doar euro.

    Premierul Dacian Ciolos a cerut Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului (ANPC) sa faca un control la compania aeriana Ryanair, dupa ce, in timpul unei curse aeriene Timisoara – Bucuresti, nu a putut plati in lei produse vandute in avion, el solicitand si ministerelor sa analizeze legislatia pentru a vedea daca operatorul aerian a respectat normele.

    Dacian Ciolos s-a aflat joi la Timisoara, impreuna cu mai multi ministri, unde a avut o intalnire bilaterala cu omologul sau sarb Aleksandar Vucic.

     

  • Motivul stupid pentru care acest bărbat a fost recompensat de fiscul american cu 104 milioane de dolari

    Bradley Birkenfeld, un fost executiv din domeniul bancar în vârstă de 51 de ani, şi-a denunţat instituţia angajatoare pentru ajutorul fiscal acordat clienţilor străini. Deoarece a făcut parte mai mult timp din sistemul respectiv, Birkenfeld a fost închis doi ani şi jumătate, dar, ulterior, a fost recompensat cu 104 milioane de dolari pentru rolul său în această ecuaţie. În urmă cu aproximativ o lună, Birkenfeld şi-a expus întreaga poveste prin intermediul publicaţiei mel magazine.

    A-ţi deschide un cont într-o bancă străină este legal. De exemplu, dacă vrei să îţi deschizi un cont într-o bancă din Elveţia ai tot dreptul, dar bancherul elveţian nu trebuie, teoretic, să plece din ţară pentru a găsi potenţiali clienţi. La început am jucat şi eu un rol în toate acestea. În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca mea presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri – chiar dacă din punct de vedere legal potenţialii clienţi ar fi trebuit să vină la noi, nu să mergem noi la ei.

    UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, UBS a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă, expoziţii de maşini clasice etc. Treaba noastră era, practic, să ne ascundem în spatele scenei şi să aducem noi clienţi. Sau, pentru a fi mai direct, să ajutăm şi să stârnim evaziunea fiscală. Existau şi alte semne prin care ne puteam da seama că e ceva suspect, cum ar fi documente care ne învăţau cum să evităm detectarea la vamă sau laptopuri criptate, pe care nu le-am luat niciodată cu mine. Sincer, eu nu m-am gândit prea mult la acest subiect până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucram la UBS. La un moment dat, un coleg mi-a adus un document UBS de trei pagini care contrazicea tot ceea ce făceam noi până atunci, spunând în mod explicit că nu ar trebui să căutăm şi să facem oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Iar de atunci nu mi-am mai putut scoate asta din cap asta. Practic, exista un document care ne făcea ţapi ispăşitori pentru servicii bancare fără scrupule.

    Dacă ne-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal  în acest sens – chiar dacă UBS ne-a cerut asta – banca se putea scuza pur şi simplu spunând: „V-am spus să nu faceţi asta! Regulamentul se găseşte în sistemul companiei“. De fapt, ei nu voiau ca un angajat cu o funcţie ca a mea să găsească acel document şi să pună întrebări, fiind menit să se piardă într-un puţ nesfârşit de formulare de deschidere a conturilor, PowerPoint-uri şi alte documente.

    Existau mai multe şanse de a-l vedea pe Dumnezeu decât să citeşti toate informaţiile de pe reţeaua internă a UBS. Tocmai de aceea am tipărit imediat un număr de copii pe care le-am predat unor colegi seniori, întrebându-i dacă ei l-au văzut, şi, aşa cum mă aşteptam, au răspuns: „Nu, unde l-ai găsit?“. Apoi m-am dus la biroul şefului meu şi i-am spus revoltat: „Ce naiba e asta?“, însă el mi-a răspuns calm: „Nu face mare caz din asta“. În acel moment am vrut să-l pocnesc drept în faţă. Oricine ar fi scris documentul trebuia să obţină aprobările, atât pentru a le scrie, cât şi pentru a le pune pe intranet, iar acest lucru nu a fost făcut din greşeală, ci în mod deliberat.

    O lună mai târziu, am trimis şefilor de la juridic o copie a documentului într-un e-mail şi un memo interdepartamental. Niciun răspuns. L-am trimis din nou în luna următoare. Niciun răspuns. L-am trimis a treia oară. Niciun răspuns. Atunci am început să iau documentele din bancă; aşa am luat înregistrări contabile, e-mail-uri, înregistrări telefonice, PowerPoint‑uri, manuale de instruire, memo-uri interne. Şi mi-am acoperit urmele. Nu am mai folosit e-mailul sau telefonul meu, ci am folosit telefoane cu plată. De asemenea, am ascuns documente peste graniţă, în Franţa, în hambarul unui prieten, în ideea în care aş fi fost percheziţionat. Este important de menţionat că nimeni altcineva în bancă nu făcea nimic. Le era prea frică: salariul lor venea de la UBS; ipotecile lor erau la UBS; împrumutul pentru maşină, de la UBS; copiii lor urmau o şcoală privată datorită UBS. Dar eu? Eu eram un străin – americanul căruia nu-i era teamă.

    Cineva mi-a spus că nu voi mai lucra niciodată în Elveţia, dar nu am dat doi bani pe asta. Da, am iubit Elveţia, mi-am făcut prieteni buni acolo, dar am ştiut că trebuie să susţin până la capăt ceea ce consideram eu corect. Din moment ce nu am putut convinge pe nimeni din instituţie să-şi asume răspunderea, am demisionat în octombrie 2005, la şase luni după ce am văzut prima dată documentul. Am trecut, de asemenea, printr-un interviu de demisie, ca şi cum totul ar fi fost normal. Chiar m-au întrebat de ce am fost demisionat şi le-am spus: „Pentru că nu mi-aţi dat niciun răspuns cu privire la acest document de trei pagini“. Ulterior, i-am dat în judecată pentru bonusul pe care erau obligaţi să mi-l plătească, parte din contractul meu, dar au încercat să-şi renege datoria motivând prin faptul că am demisionat. În cele din urmă, mi-au plătit ceea ce îmi datorau, dar, din nefericire pentru ei, acesta fusese doar începutul. Am ataşat documentul respectiv făcând trimitere la trei politici ale regulamentului intern care încălcau legea şi am trimis o scrisoare preşedintelui şi întregului consiliu de administraţie. I-am informat, aşadar, că se află în faţa faptului împlinit şi nu pot susţine că nu ştiu despre ce e vorba. 

    Câteva luni mai târziu, m-am dus la Departamentul de Justiţie gândindu-mă că-mi vor fi recunoscători, dar, în schimb, au devenit ostili. Probabil când vine cineva şi îţi expune un caz pe care ar fi trebuit să îl fi rezolvat cu decenii în urmă nu e prea confortabil. Tot ce le-am cerut a fost imunitate, dar au spus nu. Mai mult, în mod ironic şi aproape hilar, m-au acuzat de conspiraţie pentru comiterea de fraude bancare pentru că nu am renunţat la unul dintre clienţi. Între timp, niciunul dintre foştii mei şefi nu a fost urmărit penal. Pe de altă parte, eu am fost condamnat la 40 de luni de închisoare în august 2009. Judecătorul, practic, a confirmat faptul că frauda nu ar fi fost expusă fără să o scot eu la lumină, chiar şi procurorii au recunoscut. Şi, totuşi, au continuat spunând că acund un nume. Şi până la urmă da, ascundeam, evitam.

    Evitam să merg până la sediile din Washington ale Departamentului de Justiţie al Statelor Unite şi să torn acest masiv sistem de evaziune fiscală. Mi-am concediat avocaţii după ce am făcut închisoare, mi-am făcut temele şi l-am găsit pe Stephen Kohn, iar el l-a adus pe Dean Zerbe. Aceşti tipi sunt un duo dinamic – înţeleg foarte bine legea, sunt atestaţi de către Congres, au scris cărţi şi s-au luptat cu numeroase cazuri de evaziune fiscală. Zerbe este cel care a scris legea ce oferă denunţătorilor o recompensă de la 15% până la 30% din impozitul recuperat de guvern pentru ajutorul pe care l-au oferit în descoperirea cazului. Pentru mine asta a însemnat 104 milioane de dolari. E drept, bani primiţi de la acelaşi guvern care înainte m-a aruncat în închisoare. (Este important pentru mine să clarific faptul că nu aveam nicio idee de existenţa unei legi recompensatoare atunci când am demisionat de la UBS, în octombrie 2005, având în vedere că ea a fost adoptată în decembrie 2006.)

    Eram încă în arest la domiciliu când Kohn m-a sunat şi mi-a spus că va trebui să semnez cecul pentru că voi primi o recompensă. Din moment ce nu puteam pleca la momentul respectiv din New Hampshire, mi-am rugat avocaţii să organizeze o conferinţă de presă la National Press Club din Washington DC şi să anunţe recompensa. Îmi place să cred acest lucru a enervat o mulţime de oameni. Ştiu sigur că am enervat-o pe Kathryn Keneally, un avocat general adjunct din divizia fiscală a Departamentului de Justiţie la momentul respectiv. Ea însăşi a declarat pentru The New York Times că a fost atât de supărată când a auzit de recompensă, încât şi-a aruncat telefonul de pereţi. De ce, nu ştiu, dar eu sigur nu am fost niciodată inamicul sau tipul rău, aşa cum încercau ei să mă facă să par.

    În cele din urmă, sper să pot încuraja potenţialii denunţători şi voi vorbi cu plăcere oricărei persoane care se găseşte într-o situaţie similară cu a mea, indiferent dacă acestea sunt persoane fizice sau juridice. Dar, cel mai important, vreau să fie asigurată protecţia de orice fel a persoanelor care îşi pun în joc cariera, familia şi viaţa pentru a spune adevărul, însă până la acest lucru e cale lungă. Pentru că am trăit asta, pot afirma cu convingere că schimbarea la scară largă are loc doar când cineva din interior iese în faţă şi spune adevărul.

    UBS, BANCA DENUNŢATĂ DE BIRKENFELD.

    UBS este cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. Conform site-ului propriu, UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei gospodării, una din trei persoane cu o situaţie financiară ridicată şi aproximativ jumătate din toate companiile elveţiene.

  • Un bărbat din Cluj a sunat la TelVerde anunţând că se sinucide. După 8 ore, femeia care i-a răspuns a închis telefonul. Ce s-a întâmplat

    Un bărbat a sunat anul trecut la Telefonul Verde Antisuicid şi a anun’at-o pe tânăra care i-a răspuns că se va sinucide. 

    „Cel mai lung apel a durat peste opt ore şi a avut loc anul trecut, regula fiind că trebuie să se vorbească în mod continuu cu persoana care sună. A fost un bărbat aflat pe malul unui râu, lângă un pod, era în criză suicidară, cu impulsuri de a se arunca în apă. O persoană intelectuală, cultivată, cu o meserie de top”, a povestit tânăra.

    Un bărbat din Cluj a sunat la TelVerde anunţând că se sinucide. După 8 ore, femeia care i-a răspuns a închis telefonul. Ce s-a întâmplat

  • Ghicitoare pe care 65% dintre oameni nu-l pot rezolva

    Un alt joc-ghicitoare creează valuri pe internet, lăsând mii de oameni confuzi ce se contrazic în legătură cu răspunsul corect.  Jocul, care a fost creat de Puzzlefizzy pe site-ul Brilliant.org, are o premisă simplă: trebuie ghiceşti „în ce cutie se află maşina”. Jocul pune la dispoziţie trei cutii, fiecare cu desenul unei maşini pe exterior.

    Pe fiecare cutie este e scrisă câte o frază, însă doar una dintre cele trei afirmaţii este adevărată. Cutiile de au următoarele afirmaţii:

    Cutia 1: Maşina se află în această cutie;

    Cutia 2: Masina nu se află în această cutie;

    Cutia 3: Maşina nu se află în cutia 1;

    Deşi nu pare la prima vedere, propoziţiile repsective oferă cititorului suficiente informaţii pentru a determina în ce cutie „se află” maşina. Surprinzător, doar 36%  dintre oamenii care au jucat jocul pe site-ul Brilliant au ales varianta corectă.

    Răspunsul corect este CUTIA 2.

    Puteţi să aflaţi varianta corectă printr-un simplu proces de eliminare, luând în considerare că numai una dintre afirmaţiile de pe cutii este adevărată. Aşadar: în cazul în care autovehiculul se află în cutia 1, ar însemna că declaraţiile de pe cutia 1 şi cutia 2 ar fi corecte. Deci, răspunsul nu poate fi cutia 1. În cazul în care maşina ar fi în cutia 3, atât declaraţiile de pe cutia 2, cât şi cele de pe cutia 3, ar fi corecte. Astfel, răspunsul nu poate fi cutia 3. Dar, pentru că maşina se află în caseta 2, acest lucru înseamnă că numai declaraţia de pe cutia 3 este corectă.

     

  • Apple a crescut cu 20% preţurile produselor vândute în Marea Britanie

    Brexitul va lovi consumatorii din Marea Britanie, în condiţiile în care tot mai multe companii răspund scăderii puternice a lirei cu creşterea preţurilor, scrie Bloomberg.

    Apple a crescut vineri preţurile mai multor produse, inclusiv Mac Pro, cu 20%, pentru a ţine pasul cu devalorizarea lirei. Electrolux de asemenea va creşte preţurile produselor cu 10%.

    Inflaţia accelerează în cel mai rapid ritm din ultimii doi ani, ceea ce pune presiune puternică pe preţuri, care cel mai probabil vor creşte în condiţiile în care lira (aflată la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani) creşte costurile importurilor.

    “Vom vedea şi mai multe creşteri de preţuri, cel mai posibil la produsele mai scumpe, şi vom vedea o scădere semnificativă a veniturilor reale”, a spus Kit Juckes, strateg la Societe Generale.

    Apple a început să ceară 2999 de lire pe Mac Pro, faţă de 2499 de lire la începutul săptămânii. Mini Mac se vinde acum cu 479 de lire, comparativ cu 399 de lire.