O primă certitudine este că o prăbuşire a regimului lui Gaddafi va avea un efect benefic pentru industria petrolului, notează revista Time. Reducerea masivă a livrărilor de petrol în ultimele luni, determinată de luptele din Libia, va lua sfârşit, iar oferta suplimentară de petrol va fi necesară nu atât în perspectiva unei relansări bruşte a cererii mondiale şi a preţului odată cu ea, ci din punctul de vedere al pariului pe termen lung al investitorilor care iau în considerare creşterea cererii de petrol de-a lungul actualului deceniu.
Ca atare, principalii câştigători vor fi acţiunile marilor companii petroliere americane, considerate plasamente rentabile pe termen lung pentru investitorii care privesc dincolo de orizontul actual al crizei de pe pieţele financiare: ExxonMobil, Chevron, ConocoPhillips.
În privinţa economiei americane, reluarea livrărilor de petrol e aşteptată să producă o ieftinire a produselor petroliere, necesară ca aerul pentru a stimula în sfârşit consumul în SUA, scrie publicaţia GlobalPost, care calculează că un penny mai puţin plătit pentru un galon de benzină, americanii vor avea în plus pentru cheltuială 1,4 miliarde de dolari. Un efect asemănător ar urma să se manifeste şi în Asia şi Europa.
Un astfel de efect, la rândul său, va spori şansele electorale ale preşedintelui american Barack Obama de a obţine un nou mandat la alegerile din 2012, respectiv ale preşedintelui francez Nicolas Sarkozy de a fi reales. Unii experţi sunt însă mai pesimişti, arătând că reluarea producţiei şi a fluxului de petrol dinspre Libia nu vor putea avea loc decât peste cel puţin un an.
Companiile europene se grăbesc deja să profite de oportunitate. Firma italiană ENI, cel mai mare producător străin cu activitate pe piaţa petrolieră libiană înainte de război, şi-a trimis deja oamenii în Libia pentru repunerea în funcţiune a capacităţilor de producţie din est, chiar în condiţiile în care luptele continuă în Tripoli, în vest, conform Reuters, care l-a citat cu o astfel de declaraţie pe ministrul de externe Franco Frattini. Acţiunile firmelor europene de profil – ENI, OMV din Austria şi Total din Franţa – au crescut deja în cursul zilei de luni cu 3-5%.
Noi jucători vor intra în piaţă, de asemenea: compania naţională de petrol din Qatar sau firma olandeză de comerţ cu energie Vitol vor avea ocazia să concureze cu companiile americane şi europene cu prezenţă tradiţională în zonă.
Noii-veniţi nu vor putea proveni însă din ţări care s-au opus sancţiunilor contra regimului lui Gaddafi sau operaţiunilor militare contra lui, aşa după cum a avertizat Abdeljalil Mayouf, purtător de cuvânt al firmei petroliere AGOCO, condusă de rebeli: “N-avem o problemă cu ţări occidentale ca Italia, Franţa, Marea Britanie. Dar avem probleme de ordin politic cu Rusia, China şi Brazilia”, a spus respectivul.
Rusia va pierde şi pe alt plan, dat fiind că a fost până acum un furnizor tradiţional de armament pentru Libia (şi pentru Siria). Cât priveşte China, Libia va deveni un nou front pe care se va tranşa competiţia mondială între Occident şi China, având în vedere implicarea economică, în creştere continuă în ultimul deceniu, a Chinei în Africa. Cum Vestul este cel ce câştigă, practic, războiul în Libia, e de aşteptat ca firmele din ţările occidentale să domine această piaţă.
Înainte de conflictul început în primăvară, Libia producea circa 2% din livrările mondiale de petrol, iar după declanşarea ostilităţilor, livrările sale au scăzut cu peste 90%. Italia şi-a asigurat în ultimii ani din Libia circa 20% din importurile de petrol, iar Franţa, Elveţia, Irlanda şi Austria peste 15%.
Două dintre cele cinci cărţi au fost cumpărate de preşedinte chiar vineri, înainte să plece, scrie Reuters: “The Bayou Trilogy” de Daniel Woodrell, o serie de trei romane poliţiste a căror acţiune se petrece în Louisiana, şi “Rodin’s Debutante”, un roman de Ward Just cu un personaj care capătă conştiinţă politică după ce se mută într-un cartier dur din sudul oraşului Chicago.
“Cutting for Stone” este un roman de Abraham Verghese despre viaţa a doi băieţi din Etiopia care s-au născut cu craniile unite, iar “To the End of the Land” e un roman de Daniel Grossman despre o mamă care încearcă să-şi ţină în viaţă fiul, aflat la război, călătorind de-a lungul Israelului, cu credinţa că dacă nu poate fi găsită ca să fie anunţată de moartea lui, băiatul va trăi.
Barack Obama şi-a mai luat “The Warmth of Other Suns” de Isabel Wilkerson, singura carte de non-ficţiune de pe listă, care descrie migrarea negrilor din sudul Americii.
Preşedintele a fost criticat pentru faptul că, în plină furtună pe pieţele financiare, a plecat în concediu din nou pe insula Martha’s Vineyard, un loc luxos, frecventat de vedete de film şi de suporteri democraţi bogaţi. Spre deosebire de alţi ani, Casa Albă n-a mai permis însă, cel puţin deocamdată, publicarea de fotografii ale preşedintelui jucând golf pe insulă.
După nouă zile de concediu, Barack Obama se va întoarce la Casa Albă, urmând să prezinte în septembrie Congresului un plan de relansare a economiei americane, cu scopul de a creşte ocuparea forţei de muncă şi de a-i convinge pe legislatori să aprobe o serie de creşteri ale impozitelor, necesare pentru majorarea veniturilor bugetare.
Pentru cresterea plafonului s-au pronuntat 74 de senatori, iar
impotriva au votat 26, reflectand faptul ca democratii, sustinatori
ai majorarii limitei de indatorare, beneficiaza de majoritate in
Senat. Dezbaterile au semanat insa cu cele din Camera
Reprezentantilor, cu democrati care au avertizat ca o respingere a
proiectului de lege ar insemna “aruncarea economiei Americii in
haos” (Dick Durbin, Illinois) si republicani ce au avertizat ca
aprobarea unor datorii noi inseamna “un alt fel de incapacitate de
plata, prin faptul ca ne vom plati datoriile cu bani care valoreaza
din ce in ce mai putin de la an la an” (Rand Paul, Kentucky).
Legislatia aprobata de Congres prevede cresterea cu 2.400 de
miliarde de dolari a plafonului de indatorare pentru SUA –
suficient pentru acoperirea necesarului de finantare pana dupa
alegerile din noiembrie 2012. In schimbul acordului asupra
majorarii plafonului, legislatorii americani au convenit asupra
reducerii cheltuielilor de la bugetul federal cu 917 miliarde de
dolari, urmand ca o noua transa de reduceri, de 1.500 miliarde de
dolari pentru urmatorii zece ani, sa fie decisa de un comitet de
reducere a deficitului, ce va fi format din 12 congresmeni
democrati si republicani si va transmite Congresului propunerile
sale in acest sens pana la 24 noiembrie.
Majorarea plafonului datoriei urmeaza sa aiba loc in doua etape:
900 de miliarde de dolari initial, apoi inca 1.500 de miliarde daca
se aproba in Congres reducerile de cheltuieli propuse de comitetul
pentru reducerea deficitului sau daca este aprobat un amendament
introdus de republicani privind introducerea in constitutie a
obligatiei de a mentine un buget echilibrat. Daca niciuna dintre
conditii nu este indeplinita, transa a doua de crestere a
plafonului va fi limitata la 1.200 de miliarde.
Actualul plafon de indatorare expira la 2 august, ora 24, ceea ce
inseamna ca, in lipsa suplimentarii lui, Trezoreria ar fi fost in
imposibilitatea de a onora platile programate pentru perioada
urmatoare, intre care, potrivit Reuters, se numara:
3 AUGUST
32 mld. dolari, incluzand 23 mld. pentru beneficiarii de asigurari
sociale
4 AUGUST
10 mld. dolari, incluzand 3,1 mld. dolari pentru programele
Medicaid si Medicare, avandu-i ca beneficiari pe americanii batrani
si bolnavi; 90 mld. dolari reprezentand datorii ajunse la
scadenta
5 AUGUST
12 mld. dolari, incluzand 3,4 mld. reprezentand salarii ale
bugetarilor si 2 mld. cheltuieli militare
8 AUGUST
11 mld. dolari, incluzand 1,4 mld. reprezentand cheltuieli militare
si 2,2 mld. reprezentand plati in sistemul sanitar
9 AUGUST
11 mld. dolari, incluzand 2,5 mld. pentru programele Medicaid si
Medicare si 1,5 mld. pentru Departamentul Educatiei
10 AUGUST
19 mld. dolari, incluzand 8,5 mld. pentru beneficiarii de asigurari
sociale
11 AUGUST
11 mld. dolari, incluzand 3 mld. pentru programele Medicaid si
Medicare
12 AUGUST
9 mld. dolari, incluzand 2,2 mld. pentru sistemul sanitar si 3 mld.
dolari pentru ajutoare de somaj si ajutoare sociale.
15 AUGUST
41 mld. dolari, incluzand cel putin 29 mld. reprezentand plata
dobanzilor pentru datoriile existente.
In medie, Trezoreria SUA se imprumuta in fiecare luna cu 125 de
miliarde de dolari, pentru a onora obligatiile financiare ale
Washingtonului.
Ramane insa ca liderii grupurilor parlamentare sa-i convinga pe
congresmeni sa aprobe planul de compromis, ceea ce ar trebui sa se
intample probabil in cursul zilei de luni, inainte de fatidica zi
de 2 august, cand ar incepe sa inceteze o serie de plati in
sectorul public daca aprobarea cresterii plafonului de indatorare
nu va avea loc.
In schimbul acordului asupra majorarii plafonului de indatorare,
legislatorii americani au convenit asupra reducerii imediate a
cheltuielilor de la bugetul federal cu 917 miliarde de dolari
pentru urmatorii zece ani, urmand ca o noua transa de reduceri, de
1.500 miliarde de dolari pentru urmatorii zece ani, sa fie decisa
de un comitet de reducere a deficitului, ce va fi format din 12
congresmeni democrati si republicani (3 + 3 din Camera, 3 + 3 din
Senat), transmit Wall Street Journal si Reuters.
Cei 12 vor lucra impreuna, pana in noiembrie, spre a examina
posibilitatile de taiere a cheltuielilor publice (subventii pentru
agricultura, Medicare, Medicaid, poate si realizarea unor economii
prin modificarea codului fiscal), probabil cu grija insa de a
menaja sectoarele cele mai sensibile (armata in primul rand), mai
ales in perspectiva alegerilor din 2012.
Daca pana la 24 noiembrie comitetul de reducere a deficitului nu va
reusi sa se puna de acord spre a face recomandari Congresului ori
daca aceste recomandari nu vor fi legiferate de Congres pana la 23
decembrie, atunci va fi declansata automat o reducere cu 1.200 de
miliarde de dolari a cheltuielilor incepand din 2013, din care
jumatate va afecta armata (minus salariile militarilor), iar
cealalta jumatate va afecta alte cheltuieli, dar nu si cele de
asigurari sociale sau serviciul Medicaid.
Congresul va urma, de asemenea, sa se pronunte si asupra unei
reforme a codului fiscal (in conditiile in care presedintele Obama
a declarat ca isi va exercita dreptul de veto fata de orice
prelungire a scutirilor fiscale din epoca Bush pentru cei cu
venituri de peste 250.000 de dolari pe an), precum si asupra
includerii in constitutie a unui amendament care va obliga
Congresul sa adopte un buget federal echilibrat (cu deficit
zero).
Majorarea plafonului datoriei urmeaza sa aiba loc in doua etape:
900 de miliarde de dolari initial, apoi inca 1.500 de miliarde daca
se aproba in Congres reducerile de cheltuieli initiate de comitetul
pentru reducerea deficitului sau daca este aprobat amendamentul
constitutional privind bugetul echilibrat. Daca niciuna dintre
conditii nu este indeplinita, transa a doua de crestere a
plafonului va fi limitata la 1.200 de miliarde.
“Acordul nu este contra principiilor noastre, intrucat nu prevede
majorari de taxe”, a declarat John Boehner, liderul majoritatii
republicane din Camera Reprezentantilor. La randul sau,
presedintele Barack Obama a declarat ca va incerca sa-i convinga pe
membrii Congresului sa aprobe si majorari de taxe in lunile
urmatoare si a dat asigurari ca reducerile de cheltuieli nu vor fi
facute atat de rapid incat sa pericliteze redresarea fragila a
economiei americane.
In primele ore de tranzactionare la bursele din Asia, dolarul
era in crestere fata de euro, yen si francul elvetian, indicele
Nikkei a trecut de plafonul de 10.000 de puncte, iar pretul aurului
a scazut cu 1% fata de vineri, la 1.609.89 de dolari/uncie,
reflectand reactia pozitiva a investitorilor fata de evitarea de
catre SUA a intrarii in incapacitate de plata. Congresmenii
democrati si republicani dornici de compromis au incercat sa evite
prelungirea negocierilor pana la deschiderea de luni a burselor
americane, spre a impiedica o reactie negativa a acestora, dupa ce
initial paruse cert ca impasul va fi rezolvat sambata sau
duminica.
NEGOCIERI LUNGI SI MULTE ORGOLII
Acordul a fost precedat de zile intregi de negocieri intense,
care s-au prelungit sambata si duminica si au fost marcate de
conflicte puternice intre cei ce au sustinut ca problema datoriei
sa fie rezolvata prin cresterea impozitelor pentru cei bogati si
marile corporatii (in special factiunea progresivilor liberali,
adversari fermi ai reducerii cheltuielilor sociale) si cei care au
sustinut ca rezolvarea sta in reducerea drastica a cheltuielilor
(in special factiunea Tea Party, aripa cea mai radicala a
republicanilor).
La aceste divergente de baza s-au adaugat cele privind identitatea
membrilor viitorului comitet de reducere a deficitului (unii
congresmeni au cerut ca mai intai sa fie numiti cei 12 membri,
drept conditie pentru a vota majorarea plafonului datoriei), precum
si incercarea republicanilor de a limita la 2% reducerea din primul
an a cheltuielilor militare, fata de 3%, cat au propus
democratii.
Duminica dupa-amiaza, senatorii au respins un plan al liderului
majoritatii democrate, Harry Reid, care propunea majorarea
plafonului de indatorare urmata de o serie de reduceri de
cheltuieli cu peste 2.000 de miliarde de dolari in urmatorii zece
ani. Liderul senatorilor republicani, Mitch McConnell, a declarat
in schimb ca planul de compromis va viza reduceri de 3.000 de
miliarde in total, cu plafoane de cheltuieli impuse pentru
urmatorii zece ani.
Conflictul din Senat a urmat celui din Camera Reprezentantilor,
dominata de republicani, unde vineri a fost aprobat, dupa alte
indelungi parlamentari, un plan de reducere imediata a
cheltuielilor cu 900 de miliarde de dolari, prezentat de liderul
majoritatii, John Boehner. Aprobarea a fost insa inutila, intrucat
atat republicanii, cat si democratii din Camera au anuntat deja ca
vor respinge planul Boehner, ceea ce s-a si intamplat.
Michael Spence, profesor de economie la NYU Stern Business School
si laureat Nobel, a declarat pentru Reuters, inainte de aprobarea
acordului, ca o reducere a cheltuielilor cu pana la 3.000 de
miliarde de dolari ar calma deocamdata pietele financiare si ar
reduce riscul ca agentiile de rating sa depuncteze SUA, in ciuda
faptului ca agentia Standard&Poor’s a apreciat ca o reducere
eficienta ar trebui sa aiba in vedere 4.000 de miliarde de dolari.
Spence considera insa ca reducerea de cheltuieli planificata nu va
fi suficienta spre a rezolva durabil problema datoriei
excesive.
Pe de alta parte, Spence crede ca SUA nu se indreapta spre temuta
recesiune in forma de W, intrucat exista in prezent un impuls de
crestere in economia americana, “desi acesta e deocamdata
dezamagitor”. Conditia pentru ca recesiunea in forma de W sa fie
evitata este insa, in opinia economistului, ca politicienii sa
lucreze pentru consolidare fiscala, evitand impasuri de genul celui
din ultimele saptamani, care submineaza credibilitatea SUA.
Comentatorii Reuters noteaza ca presedintele Barack Obama ar fi
avut la indemana solutia simpla a invocarii amendamentului 14, care
i-ar fi permis sa evite incertitudinile create de prelungirea
negocierilor intre republicani si democrati si sa decida singur
asupra plafonului de indatorare, prevalandu-se de atributiile sale
constitutionale, insa aceasta ar fi creat o criza politica,
intrucat republicanii ar fi initiat procedura de suspendare, pe
motiv ca Obama abuzeaza de putere, trecand peste vointa
Congresului. Curtea Suprema, la randul sau, ar fi trebuit sa decida
in ce masura prevederile amendamentului 14, datand din 1860, ar fi
putut fi interpretate drept un cec in alb pentru presedinte de a
mari plafonul de indatorare dupa bunul sau plac.
Ca efect, hashtagul #compromise (cuvantul-cheie folosit in
mesajele de Twitter adresate republicanilor) a fost folosit de
peste 22.000 de ori si a ajuns, prin multiplicarea mesajelor, in
total la 36 de milioane de utilizatori de Twitter.
Utilizatorii au mentionat numele presedintelui de circa 28.000 de
ori in mesajele lor in cursul zilei de vineri, conform serviciului
de statistica in social media NM Incite. Circa 40% dintre
mentiunile numelui @BarackObama si 28% dintre mentiunile termenului #compromise au exprimat perceptii pozitive asupra
acestora, in timp ce numai 13%, respectiv 12% au exprimat perceptii
negative.
Reversul medaliei a fost ca, in cursul zilei de vineri, contul
presedintelui a pierdut aproape 37.000 de urmaritori, dintr-un
total de peste 9,4 milioane (un record pentru “Twittersfera”
americana), semn ca nu toti americanii care urmaresc ce scrie
presedintele pe Twitter au fost incantati de indemnul de a face
campanie online pentru cresterea plafonului datoriei.
Mai mult, comentatorii republicani au inceput sa se intrebe daca nu
cumva Partidul Republican este cel ce are de castigat de fapt din
toata miscarea, avand in vedere popularitatea care le-a fost creata
congresmanilor republicani, dupa ce pe contul presedintelui au fost
publicate contactele acestora, spre a fi folosite de sustinatorii
lui Obama. Un membru al partidului a declarat pentru National
Journal ca senatorii republicani si-au adaugat in total circa 6.500
de urmaritori noi pe Twitter doar in cursul dupa-amiezii de
vineri.
Presedintele Obama le-a cerut inca o data, sambata,
republicanilor sa ajunga pana marti la un compromis cu democratii
pentru ridicarea plafonului de indatorare, situat in prezent la
14.300 miliarde de dolari, afirmand ca pozitiile celor doua partide
nu sunt ireconciliabile. Congresmanii celor doua partide continua
negocierile in acest sfarsit de saptamana.
Cu doua saptamani inainte de data prevazuta pentru intrarea
statului federal in incapacitate de plata (2 august), discutiile
despre ridicarea plafonului de indatorare sunt inca in toi. Ca la
orice congres de pace post-conflict la care victimele beligerante
sunt la mana delegatilor in ce priveste viitorul lor, si acum
discutiile au fost duse de politicieni, interesati mai mult sa-si
maximizeze capitalul electoral decat sa rezolve problemele
structurale ale economiei americane.
Cum propunerea de crestere a plafonului se ia cu majoritate in
ambele camere ale Congresului, controlate de democrati (Senat) si
de republicani (Camera Reprezentantilor), evident ca personajele
implicate in negocieri au fost multe si cu idei care de care mai
nastrusnice. Varianta de compromis cea mai recent vehiculata in
ultimele zile a fost cea a obtinerii de catre administratia
democrata a cartonasului verde pentru cresterea plafonului, ajuns
acum la 14.300 de miliarde de dolari, in schimbul unor reduceri de
cheltuieli de circa 3.000 de miliarde de dolari si cu amanarea pana
anul viitor a oricaror decizii cu privire la introducerea de noi
taxe.
La razboi, ca la razboi, s-ar putea conchide dupa analiza
infruntarii dintre republicani si democrati in numele
responsabilitatii fiscale: nici republicanii nu au obtinut chiar
tot ce si-au dorit – adica legarea prin amendament constitutional a
oricaror cresteri ale plafonului de indatorare de reduceri de
cheltuieli in suma egala – si cu atat mai putin democratii, care
prin vocea presedintelui Obama avertizau ca nu vor accepta reduceri
de cheltuieli fara cresteri de taxe.
Scuza perfecta a administratiei Obama este ca oricum toata
filozofia fiscal-bugetara va fi rediscutata in viitorul apropiat (a
se citi: cat mai aproape de anul electoral 2012) si atunci sa
vedeti revansa si cresteri de taxe, in special pentru cei bogati si
corporatii. Adevarul este ca presedintele Obama chiar nu putea sa
obtina un rezultat mai bun in conditiile date (pericolul real era
sa obtina mult mai putin), cu tot talentul de negociator pe care
democratii incearca sa si-l faca blazon.
De la distanta, sedintele interminabile de negociere dintre cele
doua parti au parut ca fotografia unei infruntari pe tatami intre
doi judoka experimentati, inclestati de brate in pozitii simetrice;
imaginati-va insa ca in fapt, unul dintre acestia, reprezentand
administratia democrata, era cu calcaiul pe marginea prapastiei.
Daca republicanii ar reusi sa respinga propunerea de crestere a
plafonului de indatorare, statul american ar deveni dupa 2 august
un soi de fantoma in picioare, incapabil sa-si mai onoreze
obligatii, de la rambursarea de datorii scadente pana la plata
pensiilor.
Ce-i drept, nici acum Trezoreria americana nu functioneaza cu
motoarele turate la maximum, pentru ca, dupa ce a fost deja atins
pragul de indatorare stabilit de Congres mai devreme in primavara,
s-a ocupat mai mult cu scheme ingenioase de mutare a banilor
dintr-un buzunar in altul si amanarea unor plati, tocmai in
nadejdea ca va putea contracta datorie noua incepand de luna
viitoare pentru a o rascumpara pe cea veche.
Sistemul aparent complicat de organizare a bugetului american
fereste – teoretic – soliditatea financiara a statului de excesele
administratiilor vremelnice, intrucat negocierile care trebuie
purtate cu Congresul tempereaza din elanul cheltuitor firesc al
celor aflati la putere. Insa acum, dupa aproape 100 de ani de
crestere succesiva a plafonului de indatorare, unii analisti spun
ca America a ajuns ca un drumet la ceas de seara inghesuit in
coltul unei strazi de o haita de caini maraind, cu zgarzi
inscriptionate cat mai fioros: “Eliminarea deducerilor de la
impozitul global”, “Restrangerea accesului la servicii medicale
pentru cei cu venituri sub medie” sau, in fine, pentru liderul
haitei, “Austeritate prelungita”.
Intr-adevar, o privire rapida asupra cifrelor pare sa confirme
scenariul de mai sus: de la un prag initial de 43 de miliarde de
dolari fixat de Congres in 1919 s-a ajuns acum la 14.300 de
miliarde, iar cerintele functionarii normale a statului ar urma
sa-l duca in curand peste pragul de 15.000 de miliarde. De
asemenea, desi nu o data administratia aflata la putere, fie ea
democrata sau mai ales republicana, s-a prezentat in fata
parlamentarilor pentru a le cere cresterea plafonului si s-a
angajat sa nu-l mai depaseasca, ci sa-l reduca, rezultatul a fost
doar o tendinta neobosita de crestere exponentiala fata de pragul
anterior.
Trebuie totusi spus ca odata cu cresterea plafonului a crescut si
economia, adica produsul intern brut, deoarece banii au fost in cea
mai mare parte a cazurilor multiplicati in economia reala. Aici
insa, viziunile bugetare se despart: uliii bugetari cer austeritate
pentru temperarea cheltuielilor publice, care aduc doar datorie in
plus, iar neokeynesienii (a caror voce se aude acum parca ceva mai
stins) cer stimularea PIB prin indatorare, pentru a depasi perioada
de recesiune si a nu cadea intr-o evolutie in W a economiei.
Pietele, dupa cum s-a vazut, sunt foarte sensibile in ultima
perioada la orice anunt de afundare in datorii a oricaror state,
fie ca vorbim de Grecia, Irlanda, Spania, Italia sau Statele Unite.
Insa in spatele cifrelor mari cu care opereaza americanii se afla o
corelatie cu mult mai putin infricosatoare: raportata la produsul
intern brut, cresterea datoriei nete s-a mentinut cam la aceleasi
niveluri o buna bucata de vreme si abia in ultimii ani, cei ai
recesiunii, a inceput sa decoleze sensibil peste pragul de 60% din
PIB – spre deosebire de tari europene ca Grecia, care in aceeasi
perioada de aproape doua decenii a dublat ponderea in PIB a
nivelului datoriei, cu urmarile catastrofale cunoscute.
Insa nu toate statisticile sunt chiar atat de roz pentru economia
americana: comparand evolutia PIB per capita si a PIB din care sunt
excluse datoriile contractate de stat, rezulta ca de vreo 15 ani,
economia americana a cam batut pasul pe loc, fiind impulsionata
doar de deficitele acumulate la nivel guvernamental.
“Sunt presedintele Obama. Cu cine stau de vorba?”, a inceput
presedintele, apoi, dupa ce capitanul Chris Ferguson s-a prezentat,
a continuat cu o gluma: “Eu sunasem sa cer o pizza, nu stiam ca am
ajuns in spatiu”.
Liderul de la Casa Alba le-a multumit apoi tuturor oamenilor de la
NASA si le-a spus ca e mandru de ei. “Voi ati facut ca tara noastra
sa fie in fruntea tuturor in era spatiala si continuati sa fiti o
inspiratie pentru toti”, a spus Obama.
Naveta Atlantis, care a adus cateva tone de provizii si alimente
la bordul Statiei Spatiale Internationale (ISS) si va lua de aici
alte cateva tone de deseuri, se va intoarce pe Pamant joia
viitoare, urmand sa se alature celorlalte vehicule iesite din uz
din flota NASA, transmite BBC.
Membrii echipajului au vorbit cu presedintele despre intentia NASA
de a lansa transporturi spatiale comerciale, operate de companii
private. Primul “taxi spatial” de acest fel ar putea fi lansat in
interval de trei sau patru ani.
“Speram sa-i vedem pe unii dintre partenerii nostri comerciali
sosind aici cat de curand”, a declarat capitanul Chris Ferguson.
Echipajul a lasat pe statia spatiala un steag special purtat de
Atlantis la primul sau zbor, in 1981, urmand ca primul “taxi
spatial” care va sosi pe ISS sa revendice steagul ca premiu.
Neridicarea plafonului datoriei SUA ar putea “crea o noua
spirala spre o a doua recesiune, sau mai rau”, a declarat Obama, in
cadrul unei sesiuni de intrebari si raspunsuri la Casa Alba, cu
utilizatorii platformei de microbloguri Twitter. “Este un lucru cu
care noi nu ar trebui sa ne jucam”, a adaugat Obama, care urmeaza
sa se intalneasca, joi, la Casa Alba, cu liderii republicani si
democrati din Congres, pentru a incerca sa ajunga la un acord
asupra ridicarii acestui plafon si reducerii deficitului inainte de
termenul limita stabilit de Trezorerie, la 2 august. “Congresul are
responsabilitatea de a asigura ca noi ne vom plati facturile. Le-am
platit intotdeauna in trecut. Notiunea potrivit careia SUA s-ar
gasi in incapacitate de plata a datoriei lor este pur si simplu
iresponsabila”, a adaugat presedintele american.
Presedintele afgan Hamid Karzai anuntase ca Statele Unite au
inceput negocieri directe cu talibanii, pentru a favoriza procesul
de reconciliere, dupa aproape zece ani de razboi. Talibanii
continua, pe de alta parte, sa refuze oficial orice negocieri de
pace, atata timp cat cei aproximativ 140.000 de soldati occidentali
stationati in tara nu o vor parasi.
Presedintele american Barack Obama a anuntat insa, pana in vara
lui 2012, a unei treimi din fortele americane, respectiv circa
33.000 de militari – o hotarare care a fost justificata prin
infrangerile suferite pana acum de al-Qaida, mai ales eliminarea
liderului retelei teroriste, Osama bin Laden.
In cadrul unui discurs solemn de 13 minute de la Casa Alba,
presedintele Statelor Unite a ordonat repatrierea in acest an a
10.000 dintre cei aproximativ 99.000 de militari americani aflati
in prezent la fata locului. “Suntem la inceputul – nu la sfarsitul
– eforturilor noastre de incheiere a razboiului”, a declarat Obama
la aproape doua luni de la eliminarea, in Pakistan, a lui Osama ben
Laden, liderul Al-Qaida, care s-ar fi servit de Afganistan pentru a
pregati atentatele din 11 septembrie.
