BusinessMagazin

Tag: lifestyle

  • Luxul penitent

    Acum turistii platesc mii de euro pentru pachete de vacante "verzi" care includ cazare in bungalow-uri fara curent electric, ore de munca cot la cot cu bastinasii sau mese organice cu ingrediente cumparate doar de la fermieri (exclus piscine si restaurante frantuzesti) sau pentru o saptamana de spa cu regim militar. Iar miliardarii rusi sunt mai nou fani pachete turistice de weekend care ofera incursiuni in cartierele dubioase ale Moscovei si cod vestimentar de cersetor.

    Unul dintre motivele pentru care oamenii sunt gata sa plateasca sume considerabile pentru vacante care-i priveaza de lux sau chiar de confortul minim e si dorinta de a evada de sedentarism, mancarea in exces si stresul cotidian. Spa-urile de detoxifiere au devenit astfel un fel de manastiri in care sunt inlaturate toate tentatiile hedoniste si se incearca recapatarea pacii spirituale si a sanatatii fizice… pentru cel putin 500 de euro pe zi. Conceptul de spa a capatat noi valente, astfel incat cosmetica, masajele sau mesele imbelsugate au fost inlocuite de exercitii dure de fitness si privari de alimente precum dulciuri, carne, uneori si lactate. Iar de cocteiluri nici nu poate fi vorba.

    O zi la Body & Soul, unul dintre spa-urile cu regim "cazon" din Irlanda, incepe la ora 6.30 (nu exista optiunea sa arunci ceasul de perete sau sa apesi pe "snooze"). Pana la ora 7, turistii aflati in "vacanta" au executat deja 100 de flotari si au luat micul dejun: porridge (un fel de gris cu lapte), fructe si, poate, un ceai fara lapte si fara zahar. Restul zilei continua dinamic: maraton fortat pe dealuri, kayaking in ape involburate si urcari anevoioase cu bicicleta pe munte. Dupa 5 zile si 2.500 de dolari, la acest resort strict unii isi doresc sa nu fi venit, insa marea majoritate se pare ca vor mai mult.

    La clinica Mayr din Austria unde se pare ca s-a dus si ducesa de York pentru a scapa de cateva kilograme, 7 zile de tratament ceva mai soft costa 2.000 de euro. Aici reflexoterapia, electroterapia si dietele crunte iau locul maratoanelor in ploaie, insa tot nu sunt o plimbare in soare. Desi experienta e departe de a fi relaxanta (de altfel relaxant nu mai e cuvantul de ordine in vacantele de lux), procentajul acestor tabere de detoxifiere constituie de exemplu in Statele Unite 5% din cele 60 de milioane de dolari provenite anual din afacerile cu spa-uri.

    Primul resort de acest gen a fost The Ashram din California care a debutat in 1974 cu programe de gimnastica. De atunci, conceptul s-a dezvoltat din ce in ce mai mult, iar in Statele Unite, de exemplu, exista peste 272 de spa-uri sau resorturi ce promoveaza vacantele spartane (regim militar, dieta restrictiva, program strict). {i asta pentru ca oamenii care au totul vor sa incerce totul, fie ca e vorba despre a petrece o noapte intr-un hotel de gheata, sa scape de calorii intr-o tabara militara sau sa traiasca in �favelas (cartiere sarace si supraaglomerate) din Brazilia.

    De o astfel de vacanta a avut parte si David Juritz, prim violonist al London Mozart Players, cei care au conceput soundtrack-ul filmului Harry Potter . Desi solistul a calatorit in toate partile globului, putine locuri l-au impresionat precum Maze, un hotel situat intr-una din favelele cocotate pe muntii din Rio de Janeiro. Juritz este doar unul dintre cei cu multi bani si foarte dornici de adrenalina si de noi experiente, care prefera ca in vacante sa fie initiati in locuri rau famate, fie ca este vorba despre cartierele murdare din Mumbai, gropile de gunoi din Mexic sau colturi dubioase din porturi din Johannesburg. Si sunt pregatiti sa plateasca sume exorbitante pentru a arunca o privire indiscreta in viata celor saraci.

    In Delhi, India, adaposturile subterane ale celor peste 2.000 de copii orfani aciuati in statiile de tren au devenit si ele un obiectiv turistic popular. Turistii imbracati in tricouri de vacanta si pantaloni scurti privesc prin ochelarii de soare traiul jalnic al minorilor de la periferiile orasului. Pentru un bilet ce costa 5 euro (banii sunt stransi pentru ajutorarea copiilor) turistii condusi de ghizi (ei insisi fosti copii ai strazii) pot vizita si scoala ad-hoc unde invata unii dintre copii famililor sarace ce locuiesc la cort in aceleasi statii de tren, si spitalul din apropiere. Iar daca turul se prelungeste pana la apus acestia vor vedea si activitatile de colectare a gunoiulul din trenurile ce sosesc in gara.

    Un alt tur, ceva mai cultural de data aceasta este si cel in jurul cartierelor newyorkeze Bronx si Harlem cunoscute pentru rata crescuta a criminalitatii si a somajului, dar si pentru mixul de natii ce au contribuit la cultivarea unor genuri muzicale precum soul si hip hop sau mambo si ska (http://www.thepoint.org/).

    Si in Rusia a luat amploare asa-numitul trend "poorism" prin care oamenii cu foarte multi bani vor sa descopere viata in saracie. Oligarhii rusi platesc 3.000 de euro pe zi pentru a juca in propria lor varianta de Print si Cersetor. Intre 8 si 10 rusi se inscriu in fiecare weekend in programul initiat de agentia Kaniazev Event, pentru a strabate imbracati in zdente unele dintre cele mai periculoase strazi ale Moscovei. Unii spun ca aceste schimburi de experiente (unilaterale) intre bogati si saraci vor duce la solutionari pentru a micsora diferentele dintre paturile sociale, dar cei mai sceptici sunt de parere ca poorism-ul va trece asa cum a venit, solutionand doar simple capricii ale celor cu foarte multi bani.

    Touroperatorii rusi ofera, pe langa aceste pachete de weekend, si vacante de "confidence building" (cresterea increderii in fortele proprii), in cadrul carora doritorii platesc o multime de bani pentru a fi tratati ca niste soldati. De altfel, antrenorii din astfel de resorturi sunt veterani din Fortele Speciale sau din Marina. Pentru unii dintre cei ce apeleaza la astfel de vacante, tratamentele aplicate acolo nu difera insa foarte mult de locul de munca. Ce-i drept, sunt fizice mai degraba decat psihice, insa predomina o doza de sado-masochism. Multi dintre turistii �extremi sunt persoane care ocupa pozitii importante in mari corporatii sau banci, iar stresul pentru ei si depasirea limitelor sunt deja rutina. Pentru cei ce detin deja un iaht personal si multe masini de lux o suma de 8.000 de dolari pentru o saptamana de vacanta "spartana" la, de exemplu, Golden Door din Escondido, California, este "piece of cake" (sau "piece of fruit", in ton cu regimul nutritional strict). Dar unii dintre cei care refuza plajele exotice si nucile de cocos prefera vacantele mai agresive tocmai ca un mod de defulare pentru ca nu sunt multumiti de profesie sau de viata personala si cauta altceva.

    Cum masajele si tratamentele cosmetice nu sunt tocmai o schimbare radicala, adrenalina unei escaladari montane sau un program care sa nu-ti mai permita alte ganduri decat cele la supravietuire ar putea fi antidotul. Si, desi suna mai mult a fraza dintr-un film american siropos, dupa o saptamana de sporturi extreme si diete drastice unii chiar spun "mi-am demonstrat ca pot sa reusesc, tot ce trebuie sa faci e sa crezi in tine" si astfel creste increderea de sine. Problema rezolvata.

    O alta categorie a celor care merg in vacante spartane sunt si viitoarele mirese. Pentru a incapea in rochia viselor lor fara a avea nevoie de saruri (precum doamnele din epoca victoriana, sugrumate in corset), apeleaza la The Camp din Galloway, in sud-vestul Scotiei. Programul strict incepe de la ora 6 dimineata si ziua continua cu abdomene, maraton, cursuri de box seara si yoga inainte de a se da stingerea la ora 8. Pe parcursul unei saptamanii programul mai include si mountain biking, traversarea unui rau rece cu ajuttrul unei franghii, in stilul G.I. Jane, si foarte putine calorii. Totul, bineinteles, pentru multi bani.

    —
    Acest material este inclus in suplimentul Pretul Luxului editat de catre BUSINESS Magazin, care va aparea pe piata pe 25 iunie.

  • Acasa la Louis Vuitton

    In 1859, inainte de a fi fost facut celebru de impresionisti, Asniéres era doar un orasel aflat in apropiere de Paris, cand Louis Vuitton a decis sa mute acolo productia firmei, pentru a beneficia si de apropierea Senei, pe care soseau transporturile speciale de lemn folosite pentru cuferele sale deja faimoase. Cand a construit noul sediu (care a fost apoi si una dintre resedintele familiei timp de mai multe generatii), Louis Vuitton a apelat la arhitecti care au folosit mai ales sticla si metal, preferatele lui Gustave Eiffel. Gratie geamurilor imense, manufactura beneficia de atunci de multa lumina naturala, pentru ca mesterii sa-si poata crea capodoperele, exact ca marii pictori.

    De altfel, de aproape 150 de ani, uneltele si metodele folosite la Asniéres au ramas practic neschimbate. La Asniéres sunt realizate comenzile speciale (circa 450 anual), cuferele si gentile in editie limitata pentru prezentarile de moda. Departamentul de comenzi speciale este supervizat de Patrick-Louis Vuitton, reprezentantul celei de-a cincea generatii din familia de artizani, el insusi specialist in domeniu. In acest departament sunt create fie produsele personalizate (variatiuni pe modele deja existente, de la tipul de piele folosit pana la initialele clientului), fie produsele la comanda – aici clientul isi poate da frau imaginatiei, comandand orice fel de bagaj sau cufar doreste, iar compania il va realiza intr-un singur exemplar, ceea ce ii asigura unicitatea si originalitatea. De la deja celebrul Willy Trunk (un cufaras comandat de un om de afaceri special pentru ratusca sa de plastic numita Willy) pana la cufarul realizat pentru un seic care dorea sa-si transporte linistit pretioasa narghilea sau cel destinat sa adaposteasca cele 200 de ceasuri ale unui colectionar, toate sunt facute dupa tehnici vechi de circa un secol si jumatate.

    Fiecare astfel de comanda este realizata integral de un singur artizan, care ii dedica intre 4 si 5 luni (uneori mai mult, in functie de gradul de dificultate, dar politica firmei nu prevede o perioada mai lunga de 8 luni). Nu se stie cat a durat realizarea unui cufar creat special pentru un tort pe care o mama dorea sa-l transporte cu mare grija pentru aniversarea copilului sau, dar arata ca Louis Vuitton nu spune nu la nicio comanda, atata vreme cat este in spiritul luxului si al calatoriei, al aventurii chiar. Ce-i drept, au existat si comenzi refuzate: un toc de arma, un sicriu si o tapiterie pentru masina unei cliente inamorata de monograma firmei.Dar Asniéres este mai mult decat o manufactura – e un veritabil muzeu (desi nu accesibil publicului larg, ci doar angajatilor si invitatilor speciali).

    Cum intri in vila inconjurata de o gradina de basm, plonjezi imediat in secolul 19 – mai precis in 1878, cand Louis Vuitton si sotia sa Emmeline si-au stabilit resedinta permanenta la Asniéres. Camerele mobilate elegant sunt atat de bine conservate, incat chiar si adeptii infocati ai minimalismului modern nu ar spune nu unui asemenea camin. Dupa ce reusesti sa te smulgi din sufrageria familiei Vuitton si treci si prin toata manufactura unde artizanii verifica pielea, finiseaza incuietorile si lustruiesc niste genti pentru care multe femei ar renunta la un procentaj din propriul IQ, ajungi in muzeul propriu-zis. Unde, din nou, chiar si cei care nu prea inteleg de ce lumea se calca mereu in picioare la magazinul LV din Champs-Elysées, de pilda, raman cu gura cascata. Aici se gaseste un exemplar din legendarul trunk-bed creat de Louis Vuitton la cererea exploratorului francez Pierre Savorgnan de Brazza, care a organizat mai multe expeditii in Africa, mai ales Congo – unde a si fondat orasul Brazzaville. E vorba, de fapt, despre un cufar care ascunde un pat pliant, perfect pentru orice explorator ostenit dupa marsuri lungi prin jungla sau savana.

    Dar De Brazza nu a fost singurul aventurier care a apelat la Louis Vuitton – in anii 20, firma a realizat si o comanda foarte speciala pentru un preot francez care a dorit un cufar-altar, pentru slujbele pe care urma sa le tina in desert, in timpul unor sapaturi arheologice.Tot aici se afla si cufere realizate pentru actrita Mary Pickford, pentru Sharon Stone, un exemplar cerut de un american care simtea nevoia sa-si depoziteze undeva cele 1.000 de trabucuri de colectie sau Idéal, cufarul perfect creat in 1905, care putea contine 5 costume barbatesti, un pardesiu, 18 camasi, lenjerie, patru perechi de pantofi, o palarie, 3 bastoane si o umbrela.Muzeul din Asniéres este locul unde realizezi ca Louis Vuitton este mult mai mult decat un brand dupa care se dau in vant cumparatorii asiatici sau sotiile fotbalistilor englezi (si nu numai). E un brand artizanal, care a stiut sa se adapteze, sa supravietuiasca si sa devina nucleul celui mai mare grup de lux din lume. Chiar daca asta inseamna ca uneori apar comenzi pentru un cufar proiectat special pentru a transporta niste papusi Barbie.

    Se spunea la un moment dat ca singurele bagaje care au supravietuit naufragiului Titanicului au fost cufere Louis Vuitton. Compania nu confirma, nici nu neaga zvonurile, dar si astazi se mai gasesc in poduri intunecate cufere centenare care au nevoie doar de un lustru pentru a fi luate iar "la purtare".

    —
    Acest material este inclus in suplimentul Pretul Luxului editat de catre BUSINESS Magazin, care va aparea pe piata pe 25 iunie.

  • Cat de bine mananci la Casa cu Tei

    Asa ca daca aveti pofta de o masa gustoasa, cu produse traditionale servite intr-o ambianta in care uiti ca esti prin centrul urbei, treceti pe la Casa cu Tei.

    Citeste mai multe despre Casa cu Tei pe www.timeoutbucuresti.ro

  • Schimba litoralul pentru Europa

    Iar acum ca avem liber la cutreierat Europa, iar multe dintre destinatiile propuse de noi costa cam cat jumatate de sejur pe la Mamaia, spunem ca ar fi pacat sa ratezi Barcelona sau Bratislava la vara.

    Citeste mai multe despre cum schimbi litoralul pentru Europa pe www.timeoutbucuresti.ro.

  • La Pink se extinde

    "In urmatorii doi ani mai deschidem cinci magazine. Vom fi prezenti cu siguranta la Constanta si Iasi. Pentru restul magazinelor cautam inca spatii de vanzare", precizeaza Kostas Koulis, directorul pe Romania al Star Fashion, care opereaza brandul La Pink. Compania importa de la bijuterii, esarfe, palarii si pana la ceasuri, curele, sandale sau genti din tari ca Grecia (70%), Franta, Spania si Italia.

    Retailerul polonez si-a facut intrarea pe piata locala, anul trecut in martie, cand a deschis, pe bulevardul Magheru, primul magazin La Pink (67 mp), in urma unei investitii de 60.000 de euro. Acum, compania detine doua magazine, cea mai recenta investitie fiind, in Baneasa Shopping City.

    Odata cu extinderea, Koulis spera ca si cifra de afaceri a companiei sa se tripleze. Intr-un an, vanzarile primului si singurului magazin La Pink (pana in urma cu doua luni) au ajuns la aproape 300.000 de euro.
    Comerciantul de accesorii se declara deschis sa priveasca lucrurile si de pe pozitia de francizor. "Suntem interesati de atragerea de parteneri in franciza. Vrem sa deschidem cel putin 15 astfel de magazine pana in 2009, in centre comerciale, dar si stradal", precizeaza Koulis.

    Francizele La Pink cer o investitie de circa 70.000 de euro, suma in care intra taxa de franciza de 1.500 de euro, amenajarea spatiului care trebuie sa aiba intre 40 si 60 mp, plus stocul de marfa.

    Lantul de magazine La Pink este detinut de compania poloneza Star Fashion, infiintata in 2003, si care numara in total 15 de magazine, dintre care sase in franciza, in Polonia si Romania. Compania a avut o cifra de afaceri de circa doua milioane de euro in 2007.

    Printre competitorii La Pink pe piata locala se numara retele de magazine precum Parfois, ITACC, Lollipops, Dada, Sun Glass Hut, Accessorize, Colours & Beauty sau Assortie.

  • Televizorul Armani si vodca Roberto Cavalli

    Rucsandra Hurezeanu, directorul general al companiei Ivatherm, spune ca zboara frecvent in Europa, iar in fiecare calatorie incearca sa descopere cate un loc secret. In Milano, Hurezeanu include pe lista de preferinte cafeneaua Armani, iar la Paris restaurantul Lacoste. Si designerul Irina Androne de la Armani Casa mentioneaza cafeneaua Armani din Milano atunci cand e intrebata despre locurile preferate din orasul italian. “Este un loc unde poti lua masa in stil Armani, meniul se schimba in fiecare zi, iar intreg mobilierul poarta semnatura Armani”, spune designerul. Rucsandra Hurezeanu si Irina Androne sunt numai doi dintre consumatorii de pe piata luxului care nu numai ca isi cumpara haine sau accesorii de la grupurile de lux, ci si incearca sa traiasca stilul de viata promovat de acestea.

    Companiile care vand lux fac orice pentru a atrage o parte cat mai consistenta a bugetului clientilor. Bvlgari sau Armani s-au implicat in industria hoteliera, Roberto Cavalli, printre multe altele, si-a pus semnatura pe vodca, iar Versace realizeaza decorul pentru avioane sau iahturi. Grupurile de lux au impachetat in ambalaj de lifestyle strategia de extindere a brandului de la activitatea de baza la diferite domenii conexe; faptul ca producatorii de valize creeaza haine, designerii vestimentari isi pun semnatura pe ciocolata si ca multi au linii proprii de ceasuri si parfumuri inseamna ca brandurile nu se mai limiteaza la domenii distincte, ci devin branduri de lifestyle.

    Pe langa extinderea liniilor de accesorii si mobilier, precum si deschiderea primului hotel din Dubai la inceputul anului 2009, Giorgio Armani a dezvoltat un intreg concept de magazin de lifestyle. In noiembrie anul trecut, la Tokio a fost inaugurat al patrulea showroom multiconcept, Armani/Ginza Tower. Ocupand 12 etaje, centrul include un spa, un club de noapte si o florarie, toate marca Armani. Primul magazin multiconcept a fost Armani/Via Manzoni 31, un spatiu de 6.000 de metri patrati in Milano deschis in anul 2000.

    Casa Bvlgari, care a deschis primul hotel la Milano in 2004 si primul resort in Bali in 2006, planuieste deja sa dezvolte cinci hoteluri noi in mari metropole si sa construiasca doua resorturi in urmatorii doi ani. Brandul a intrat pe piata hoteliera in asociere cu Luxury Group, o divizie high-end a grupului Marriott International. Tot printr-un parteneriat au intrat si Versace pe piata auto sau Prada in lumea tehnologiei. Versace s-a asociat cu Lamborghini in 2006 pentru a crea o editie speciala, o masina complet alba, iar Prada cu LG pentru a lansa pe piata un telefon. Armani a semnat cu Samsung pentru o editie de LCD-uri de lux. Insa maestrul extinderii brandului este de departe Ralph Lauren. In boutique-urile designerului american se vand lenjerii de pat, lumanari parfumate, paturi, perne, vesela, albume foto, imbracaminte pentru schi, bijuterii si chiar haine din casmir pentru caini.

    “Extinderea brandului trebuie sa fie un proces atent studiat, nu este un joc cu care sa faci experiente”, spune Milton Pedraza, directorul executiv al Luxury Institute, companie de cercetare specializata in piata luxului. Totusi, daca piata si calitatea ei nu sunt evaluate corect, exista riscul de a deteriora brandul. In urma cu douazeci de ani, vanzarea in nestire a licentelor pentru produse de calitate scazuta a afectat imaginea unor branduri precum Pierre Cardin sau Gucci.

    Motivul pentru care companiile care si-au construit un brand puternic sunt dispuse sa cerceteze noi teritorii este evident: tentatia de a majora cifra de afaceri. “Cei care iau decizii considera ca brandurile pe care le detin sunt atat de puternice, incat consumatorii sunt dispusi sa cumpere orice”, sustine Eli Portnoy, director executiv al companiei de consultanta Portnoy Group.

    Succesul vine atunci cand extinderea numelui brandului urmeaza o anumita logica. Daca designerii de haine se orienteaza asupra pantofilor, mai adauga o colectie de genti sau parfumuri, consumatorii inteleg logica, pentru ca sunt produse din acelasi domeniu. Exista totusi cazuri in care extinderea brandului spre piete noi nu reprezinta o optiune pentru managerii grupurilor. Atunci, cea mai buna solutie pentru a atrage o mai mare parte din bugetul clientilor fideli ramane strategia editiilor speciale sau limitate: casele de moda nu se mai multumesc sa creeze haine pentru cele doua sezoane clasice (primavara-vara si toamna-iarna), ci au in portofoliu cel putin patru colectii. Initial au fost adaugate colectiile de croaziera si pre-toamna, care se lanseaza in iunie, respectiv noiembrie (denumirea de Cruise Collection vine de la hainele care au fost create initial pentru americanii bogati care mergeau in croaziere in Caraibe). Exista chiar case de moda, ca Dolce & Gabbana sau Christian Dior, care lanseaza peste patru colectii pe an. Yves Saint Laurent lucreaza sapte colectii, iar Prada sustine ca in magazinele sale sunt aduse haine noi la fiecare doua saptamani, dupa acelasi tipar dupa care functioneaza si brandurile de fast fashion. Anne Pitcher, directorul de achizitii de la Selfridges (lant de magazine multibrand din Londra) spune ca “in prezent cheltuim peste 70% din bugetul total pentru pre-colectii si numai 20% pentru hainele prezentate pe podium”.

    Daca in lumea modei a crescut numarul de colectii, pe piata orologeriei si a bijuteriilor sunt in voga editiile speciale, lansate pe piata pentru a marca evenimente importante sau sarbatori cu potential comercial. Anul acesta, Cupidon le-a trimis indragostitilor sageti in chip de bijuterii si ceasuri in editii speciale. Blancpain a lansat ceasul Blancpain St. Valentine Women, in editie limitata de 99 de exemplare, Hublot a imbracat modelul Big Bang aproape complet in rosu. Omega a lansat special inelul Seahorse din linia Aqua Jewellery pentru Ziua indragostitilor, iar Chopard a creat un colier cu 104 diamante care sustin o inima din diamant si un ceas “Happy Black” avand in interiorul carcasei, dupa modelul liniei Happy Diamonds, doua diamante mobile si o inima.

    Specialistii se intreaba cand si unde se va opri iuresul de cucerire a noi piete, in conditiile in care numele unui brand a ajuns sa apara pe orice, de la lenjerie de corp la rochii de seara. “Pucci a realizat uniforme de astronaut – Pucci a fost in spatiu! (Pucci a creat in 1971 emblema misiunii Apollo 15 – n.red.) Nu stiu daca mai exista si alte frontiere de depasit”, comenteaza Dana Thomas, editor de moda la Newsweek.

  • De ce nu mai are gust mancarea

    Desi se sustin prin argumentul financiar – legumele si fructele hibride, de import, sunt mult mai ieftine – lipsa gustului este familiara tuturor cumparatorilor de rosii sau de struguri importati. In gastronomie, acest lucru echivaleaza insa cu o catastrofa, pentru ca oricat de ieftin ar fi un fel de mancare din meniul unui restaurant de cinci stele, pretul nu va fi un avantaj in ochii celui care il alege si apoi constata ca mancarea e fada. In arta culinara, meniurile depind de sezonalitate.

    Brânza are o alta consistenta iarna, tot asa cum salata poate sau nu sa fie gustoasa prin prisma ingredientelor utilizate. Si nimeni nu isi doreste sa savureze mereu aceeasi salata, in care numai sosul difera de la o reteta la alta, oricât de spumoasa ar fi conversatia la evenimentul la care a fost invitat.

    Imbatrânirea livezilor, dar si fragmentarea lor prin retrocedare, inchiderea serelor sau cerintele alinierii la normele UE sunt doar câteva dintre motivele declinului inregistrat de soiurile românesti. Insasi notiunea de soi românesc este acum neclara pentru cumparator.

    Astfel, soiurile Ionatan (denumire corecta – Jonathan), Bot de iepure (Starkrimson) si Golden (Golden Delicios) sunt percepute ca mere românesti, originea lor fiind insa americana. Cu adevarat autohtone sunt insa Frumosul de Voinesti sau soiuri ca Generos, Romus si Pionier – sortimente nou-create in statiunile de cercetare, cu un aspect deosebit, gust racoritor si efecte benefice asupra sistemului imunitar.

    Prunul este unul dintre mai cultivati pomi de la noi, inclusiv pentru tuica. Fructul sau are valoarea nutritiva cea mai ridicata din familia pomilor fructiferi, iar prunele românesti sunt usor de recunoscut dupa forma rotunjita, usor sferica, culoarea albastru-vinetiu, pulpa suculenta.

    Vita-de-vie, care odinioara a clasat România pe locul al noualea in ierarhia mondiala la suprafata cultivata, este recunoscuta in afara granitelor pentru soiurile nobile de struguri. Nu pentru multa vreme insa, pentru ca acum se inlocuiesc hectare intregi de soiuri românesti cu variante internationale.

    Leguminoasele au avut parte de aceeasi soarta ca si pomii fructiferi. De la ger, grindina sau inundatii si pana la importul de seminte netestate in România, toate au influentat negativ productivitatea si calitatea culturilor. Importatorii au venit cu legume mari, grase, stralucitoare, care au ajuns sa domine piata. Peste 75% din alimentele comercializate in România sunt de import.

    La randul lor, statiunile de cercetare pomicola – Voinesti, Baneasa, Geoagiu, Pitesti-Maracineni sau legumicola din Vidra si Buzau, unde se dezvolta, se testeaza si se omologheaza soiurile si-au diminuat activitatea si suprafata.

    Aici s-au creat numeroase soiuri românesti (obtinute aici prin incrucisari de soiuri straine sau numai din soiuri românesti). Tot aici ar trebui testate noile seminte sau materiale saditoare din import, pentru a tine la curent producatorii despre soiurile si hibrizii recomandati pentru tara noastra.

    Tendinta producatorilor de a cultiva seminte din import vine din dorinta de a obtine fructe si legume mai mari, mai frumoase si mai rezistente, insa aceasta directie nu e lipsita de riscuri. Soiurile importate in general nu produc seminte, astfel ca trebuie cultivate in fiecare an.

    Pe de alta parte, pentru ca fructele si legumele sa pastreze acel gust deosebit, autentic, trebuie asigurate toate conditiile necesare dezvoltarii optime: temperatura, lumina, umiditate, tratamente contra bolilor si a daunatorilor, folosirea unui material saditor potrivit, lucrari asupra solului. Cand astfel de conditii sunt neglijate, avem de-a face cu produse lipsite de savoare, chiar daca ele sunt cultivate in Romania. Iar cei ce pierd sunt consumatorii, cei care, aflati in fata unui castron de capsuni europene si pere asiatice, abia mai pot sa le deosebeasca gustul.

    Anca Mitu este director general al Privileg Catering

  • Secretele unei vieti linistite

    O cursa de biciclete in care ciclistii merg cu spatele si castiga cel care trece ultimul linia de sosire, un club de lectura unde bunicii le citesc povesti nepotilor in parc sau o ceremonie speciala dedicata magarului, animalul emblema al miscarii de rezistenta fata de traiul in viteza – asa au sarbatorit anul trecut in Italia cei care si-au propus sa uite pentru o zi de ritmul infernal al vietii cotidiene. Italianul Bruno Contigiani a inventat o noua sarbatoare, Ziua Mondiala a Traiului Lent, si a propus ca in fiecare an sa promoveze aceasta miscare intr-un oras aglomerat al lumii.

    In 2008 Contigiani si sotia sa au vizitat New Yorkul, una dintre cele mai grabite aglomerari umane din lume. Versiunea new-yorkeza a „zilei traiului lent” s-a intamplat intr-o zi de luni, iar italianul a dat tichete de amenda false trecatorilor grabiti, pentru „depasirea vitezei”. Afisand un banner pe care scria „Atentie, radar pentru viteza pasului!”, Bruno a distribuit fluturasi cu cele 14 porunci ale miscarii traiului lent.

    De exemplu, porunca numarul 4 spune „trimiteti SMS-uri fara simboluri sau abrevieri si reveniti la obiceiul de a incepe o scrisoare cu <Draga>”, iar numarul 7 spune „Incercati sa va faceti timp pentru a nu va gandi la nimic”. Bruno a anuntat ca urmatorul oras in care va sarbatori ziua traiului incet, la anul, va fi Tokio.

    In ciuda traficului infernal, al poluarii si nivelului crescut de stres, Bucurestiul nu se afla inca pe lista de prioritati a italianului. Insa ideea promovata de miscarea lui a inspirat idei de afaceri inedite si chiar profitabile, iar locurile in care se poate trai intr-un ritm acceptabil s-au inmultit.

    Cel mai bun decor pentru incetinirea ritmului este o cafenea sau un restaurant, unde avand in fata un suc fresh sau o mancare gatita pe indelete, poti sa scapi pentru un timp de teroarea ceasului.

    „Nu avem mancare ieftina si junk-food, dar nici nu facem sculpturi in dovleci si picturi din sos pe farfurii. A manca trebuie sa insemne o placere simpla si autentica”, spun Violeta Dinca (aflata intotdeauna in bucatarie) si Ediz Abibula, proprietarii Violeta’s Vintage Kitchen, un mic restaurant din centrul Capitalei, de pe strada Batistei.

    Cel mai bun moment in care toate felurile de mancare se dezvaluie complet este la pranz.

    Spre seara, acestea se epuizeaza si singurele lucruri care raman constant in meniu sunt painea de casa cu seminte, fresh-urile din fructe si shake-ul de banane. In rest, intr-o zi merge fie o salata de cartofi cu ciuperci, leurda, ardei gras, menta si patrunjel, o supa de ceapa gratinata, vita cu legume, ghimber, sos de soia si taitei sau supa minestrone.

    Violeta Dinca spune ca nu gateste preparatele unei singure bucatarii, ci a colindat prin lume si a ales retetele care au impresionat-o de fiecare data.

    Mai apoi, cum vii spre Magheru trecand pe langa ambasada americana, ajungi la Frufru, un alt promotor al meniurilor in stil „slow food”. Desi a fost inclus de unii in topurile fast food-urilor, pe motiv ca mancarea este realizata pe loc si relativ repede, asemanarile cu astfel de localuri se opresc aici.

    „Conceptul frufru este in procent de 95% dezvoltat intern, atat in ceea ce priveste modelul de business, cat si numele, elementele de identitate, mediul de retail si comunicarea”, sustine Mihai Simiuc, fondatorul companiei, care spune ca pana in prezent a investit 500.000 de euro in local si estimeaza o cifra de afaceri de un milion de euro pentru 2008.

    Meniul include paste, supe (pomodoro, morcov si ghimbir sau spanac si parmezan), salate, deserturi, dar si „smoothie” – sucuri naturale din fructe fara adaos de apa. Tot in meniu exista si asa-numita „Papa pentru spirit”.

    „Am avut o perioada bilete la teatru pe care le livram impreuna cu comenzile, pe urma au fost bilete la spectacole de dans, a urmat o expozitie de fotografie <Cuba libre>, iar acum a venit randul fascinantului Hundertwasser (arhitect austriac, n.red.), pe care-l puteti descoperi la magazinul din Batiste”, explica Simiuc, spunand ca vor urma si alte proiecte pe parcursul anului.

    Mai departe, la Fito Café, intreg conceptul porneste de la marul verde, element decorativ care apare in diverse ipostaze in local. Cocteilurile si bauturile au nume inspirate dupa orasele in care au avut loc olimpiade, dupa o proba olimpica sau un element complicat din sport.

    Astfel, poti degusta Triple Axel – cu iaurt, menta si zmeura, Slamdunk – fresh de morcovi, pepene galben, ananas, mere sau sfecla rosie, Black Belt – cocteil energizant cu ginseng sau Lillehamer Smoothie cu piure de capsuni, suc de mere, inghetata de vanilie si lapte. Cat despre gustari, Fito Café a fost singura cafenea din Bucuresti unde am vazut la o masa doi tineri impartind o farfurie cu morcovi.

    In fine, daca ne departam de centru, ajungem la Juice Zone, in Piata 1 Mai, intr-o zona aglomerata si cu trafic agitat. Dupa primul Juice Zone care exista de un an in Brasov, cel din Bucuresti a implinit deja doua luni.

    Franciza canadiana, Juice Zone are 70 de localuri in toata lumea. Aici piesa de baza e fresh-ul din fructe si legume, cu toate ca in meniu sunt incluse si sandwich-uri si salate. Amatorii au de ales intre Supreme (suc de portocale, sorbet de zmeura, capsuni, banane), Energizer (suc de ananas, sorbet de mango, capsuni si banane), Slim (suc de portocale, sorbet de mango, capsuni) sau Body Builder (suc de coacaze, sorbet de zmeura, iaurt, banane).

    Exista si cocteiluri cu legume (ghimbir, morcovi, patrunjel, telina, spanac). Tot la Juice Zone se gaseste Matcha Green Tee, despre care se spune ca are cea mai mare concentratie de fibre, antioxidanti, vitamine si minerale dintre ceaiurile verzi.

  • Cei mai spectaculosi inovatori din design

    Cand pasagerii de la clasa business se relaxeaza in noile lounge-uri din terminalul 5 al aeroportului Heathrow din Londra, inca de la intrare sunt intampinati de o lampa imensa in forma de cal, creatie a Front Design pentru brandul olandez de decoratiuni interioare Moooi.

    Lampa este realizata din poliester negru, este inalta de doi metri si lumineaza prin intermediul unui bec acoperit cu abajur asezat pe capul calului. British Airways, care a investit 4,3 miliarde de lire (5,5 miliarde de euro) in noul terminal, este doar una dintre companiile care apeleaza la serviciile unor grupuri de design pentru decoratiunile interioare.

    Specialistii in tendinte spun ca grupurile de design fixeaza tendintele in materie de decoratiuni si estetica interioara. „Grupurile sunt formate din doi sau mai multi specialisti, care lucreaza impreuna si si-au creat tot impreuna un brand promovand o anumita idee de abordare a designului”, spune Francesco Morace, sociolog, scriitor, jurnalist si presedinte al Future Concept Lab, un laborator de tendinte.

    Cresterea influentei grupurilor de design se manifesta in conditiile in care designul contemporan se afla intr-o perioada foarte favorabila. Comportamentul consumatorului s-a modificat, iar abordarea clasica, fara pretentii a interiorului a lasat locul unor mari exigente.

    „Birourile nu mai sunt pur si simplu locuri unde muncesti, iar casa, invers, a devenit mai nou si un loc de munca”, spune Rolf Fehlbaum, presedintele Vitra, o companie elvetiana de mobilier.

    Creatiile moderne tind sa se transforme si in obiecte de colectie, menite sa inlocuiasca antichitatile care pur si simplu nu se mai incadreaza in interioarele moderne. Colectionarii au fost incurajati si de cresterea pietei de arta contemporana sa investeasca in creatiile designerilor contemporani. De exemplu, in 2006, unul dintre evenimentele care au tinut prima pagina a ziarelor a fost vanzarea unui scaun Marc Newson Lockheed Lounge din 1986 la casa de licitatii Sotheby’s, cu 968.000 de dolari.

    Majoritatea grupurilor europene de design care azi au un nume pe piata au debutat la targul de design si mobilier de la Milano, considerat cel mai important eveniment de design de pe continent. Este de asteptat ca si editia din aceasta primavara a targului, ce va avea loc in perioada 16-21 aprilie, sa aduca inca o serie de noutati in domeniu.

    Grupurile de design functioneaza in general dupa o reteta universal valabila: indiferent din cati designeri se compune un grup, procesul creator este orientat in jurul a unul sau doi designeri celebri, care apar in presa de specialitate si in topurile revistelor de business cu cele mai influente personalitati.

    Unul dintre cele mai vechi si mai cunoscute grupuri de design este Droog, fondat in 1993 in Amsterdam de designerul Gijs Bakker si de istoricul de design Renny Ramakers. Droog, care a propulsat carierele unor designeri precum Hella Jongerius si Marcel Wanders, a promovat un concept nou pentru acea vreme, cu mixturi de materiale si forme capabile sa se modifice in functie de modul cum obiectele sunt folosite.

    Droog Design s-a lansat in cadrul targului de design si mobilier de la Milano, cand au prezentat o colectie cu 14 obiecte, printre care o biblioteca din hartie Konings and Bey, lampi Marcel Wanders sau candelabrul Rody Graumans. Succesul a fost atat de mare, incat ziarul francez Libération a sugerat ca olandezii sa primeasca o medalie pentru „savoir vivre”. Multe dintre obiectele prezentate atunci au devenit obiecte cult pentru anii ’90.

    In prezent, colectia Droog include peste 300 de obiecte de design create de 200 de designeri. Iar grupul a lucrat cu branduri precum Volkswagen, Sony sau British Airways. Produsele sale sunt vandute in 25 de magazine in toata lumea. Printre cele mai cunoscute creatii noi sunt biblioteca Chung-Tang Ho, care isi modifica forma pe masura ce sunt asezate carti in ea, sau un scaun lego creat de Gerrit Rietveld, in editie limitata de cinci exemplare.

    Un alt grup de design olandez care scrie istoria designului modern este Moooi, fondat in 2000 de Marcel Wanders, Anthony Kleinepier si Ross Lovegrove. Grupul a lansat pe parcursul anilor concepte care au produs impresie in lumea designului.

    Unul dintre cele mai cunoscute este combinatia intre baroc si elemente stilistice contemporane. Olandezii au creat mobilier din lemn negru lacuit, cu forme curbate, cu ornamente si detalii sculpturale specifice stilului baroc. Picioarele scaunelor, ale canapelelor si ale dulapurilor, curbate la randul lor, au terminatii care seamana cu labele de leu (simbolul puterii maxime in arta baroca), dar care sunt realizate din materiale in culori vii, stralucitoare, moderne.

    Marcel Wanders a fost inclus pe lista Business Week a starurilor Europei, la sectiunea inovatori. „Am incercat sa transform designul in ceva romantic si uman (…) Piata a crescut in momentul in care designul a devenit interesant pentru consumatori”, spune Wanders. Unul dintre cele mai cunoscute produse Moooi este, cum am vazut la inceputul acestui articol, lampa-cal de la intrarea in lounge-urile de pe terminalul 5 al aeroportului Heathrow, creata sub brandul Moooi de un alt grup de design, Front.

    Grupul Front este format din patru tineri designeri suedezi – Sofia Lagerkvist, Charlotte von der Landken, Anna Lindgren si Katja Savstrom. Front a primit premiul Designerul Viitorului la targul Art Basel 2007. Noua sa colectie se numeste The Magic Collection si cuprinde obiecte care se joaca de-a sfidarea legilor naturii, realizate din parti ce parca ameninta sa dispara. De pilda, piciorul lampii se unduieste intr-un fel care o face sa para ca leviteaza, un scaun se balanseaza pe un singur picior, iar rafturile par sa pluteasca.

    Un alt grup de designeri considerat capabil sa impuna tendintele in materie de design este Studio Job, format din doi olandezi, Job Smeets si Nynke Tynagel. Initial, grupul a fost condamnat de criticii olandezi pentru gradul mare de simbolism al obiectelor si pentru lipsa de utilitate a acestora. „Cei din lumea artei ne-au spus ca nu suntem artisti, iar cei din lumea designului ne-au spus ca nu suntem designeri”, spune Smeets.

    In ciuda criticilor, astazi sunt considerati exponentii noului expresionism in design. Au inceput cu obiecte din bronz prelucrate manual, a urmat o colectie in care reproduceau uneltele unui tamplar si apoi mobila neagra din bronz. Creatiile Studio Job sunt inspirate din lumea povestilor.

    La targul de la Milano din 2007, Studio Job a prezentat o colectie inspirata din lumea lui Alice in Tara Minunilor. Designerii au reprodus scena servirii ceaiului, iar duo-ul olandez a imaginat un serviciu pentru ceai la dimensiuni gigantice.

    Faptul ca obiectele create de Studio Job se afla undeva la granita dintre arta si design o atesta preturile de vanzare, care de multe ori depasesc 25.000 de euro pentru un articol. Exista insa si produse, din cele imaginate de grupurile de design, care se vand la preturi mult mai pamantene.

    De exemplu, o carafa din sticla acoperita cu pahare din plastic multicolore creatie Marcel Wanders se vinde la pretul de 40 de euro, iar o cutie din otel pentru pastrarea alimentelor, cu aceeasi semnatura, costa 53 de euro.

  • Campionatul mondial de ecologie

    La inceput, ecologia a fost pur si simplu un subiect la moda. A fost tema predilecta la Forumul Economic de la Davos, dezbatuta in cabinetele sefilor de stat si folosita ca strategie de promovare de catre miliardarii care anuntau alocarea unor sume spectaculoase pentru salvarea mediului.

    Evident, primeau si scutiri de taxe datorita acestor nobile cruciade. Mai nou, salvarea planetei tinde insa spre o anumita democratizare – din birourile politicienilor, ale miliardarilor si ale militantilor pentru salvarea planetei, a trecut in casele oamenilor de rand.

    “Mai ales in societatea occidentala, unde se pune mare accent pe calitatea vietii, consumatorii simt nevoia sa schimbe modul in care traiesc, iar noua abordare a ecologiei tine de adaptarea stilului de viata la mediu”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Francesco Morace, sociolog, scriitor, jurnalist si presedinte al Future Concept Lab, un institut de cercetare cu sediul la Milano.

    Morace a fondat Future Concept Lab in 1988, iar in prezent lucreaza cu 50 de consultanti in peste 25 de tari care observa viata cotidiana a oamenilor din toata lumea, fenomenele culturale, cu scopul de a defini tendintele din societatea actuala.

    Specialistii au identificat foarte clar etapele parcurse de tendinta spre o viata cotidiana “ecologica”.

    “Valul a inceput prin campaniile de modernizare a productiei si a continuat prin lansarea de produse eco-eficiente. Acum insa discutia se poarta la nivelul vietii cotidiene, iar tot ceea ce apare nou in domeniu tine de schimbarea stilului de viata”, spune Ezio Manzini, profesor de design la Institutul Politehnic din Milano.

    Producatorii bunurilor de larg consum au sesizat tendinta, ca si impactul economic pe care il poate avea mediului. “Ecologia este acum despre bani, despre cum vom supravietui din punct de vedere economic in urmatorii 20 de ani”, spune Clare Brass, designer industrial care in prezent este director al fundatiei SEED de protectie a mediului.

    Una dintre pietele unde producatorii au lansat produse menite sa schimbe stilul de viata al consumatorilor este cea de electrocasnice. “Am ajuns intr-o faza in care companii mari precum Whirlpool realizeaza produse promovate prin conceptul ecologic si care vizeaza nu numai 5-10% din piata, ci toata piata. Iar in urmatorii 10 sau 15 ani tendinta va fi din ce in ce mai puternica”, spune Morace.

    Electrocasnicele reprezinta peste un sfert din consumul total de energie al unei gospodarii, conform Agentiei Mediului din SUA. Iar campaniile din acest domeniu au capatat o atat de mare amploare, incat s-au format chiar agentii speciale pentru auditul consumului de energie, cum este KeySpan, care face evaluari si ofera solutii pentru cresterea eficientei.

    De exemplu, KeySpan apreciaza ca folosirea masinii de spalat vase in loc de spalarea manuala economiseste 19.000 de litri de apa pe an si 25 de euro la costurile totale cu energia intr-o familie. La sfarsitul anului 2006, Bosch a creat pe site-ul companiei o sectiune speciala, Green Resource Center, pentru a-i educa pe clientii in ceea ce priveste eficienta consumului de energie.

    In timp, sectiunea s-a dezvoltat, iar in prezent include un calculator pentru economisirea energiei, informatii despre cele mai noi programe ecologice, reduceri pentru consumatorii care achizitioneaza produse Bosch prietenoase pentru mediu, precum si consiliere pentru cei care vor sa isi construiasca locuinte ecologice.

    In plus, pe site exista o prezentare multimedia unde este explicat, din punctul de vedere al companiei, efectul pe care un individ il poate avea asupra mediului daca achizitioneaza un produs prietenos pentru mediu.

    De exemplu, pentru anul 2007 s-a estimat ca peste 8 milioane de americani au achizitionat o masina de spalat vase; Bosch sustine, promovandu-si astfel produsele, ca daca fiecare masina ar fi fost din seria Bosch Energy Star (linia ecologica a producatorului), energia economisita ar fi redus emisiile de dioxid de carbon cu 4,3 milioane de tone.

    Insa cea mai indrazneata miscare de pana acum a facut-o Whirlpool, care a integrat ideea de produse ecologice intr-o “bucatarie verde”. Inovatiile incorporate in aceasta vin ca o continuare a tehnologiei “Al saselea simt”, dezvoltata de Whirlpool in ultimii zece ani si care in prezent economiseste 30% din consumul de apa si energie la aparatele electrocasnice.

    Preturile produselor dotate cu tehnologia “Al saselea simt” sunt cu aproximativ 30% mai mari decat cele ale electrocasnicelor obisnuite, insa investitia este recuperata prin economisirea energiei.

    La prima vedere, “bucataria verde” arata similar cu una normala, insa diferentele sunt importante. Designerii companiei au realizat un eco-sistem care reduce consumul si recicleaza, astfel incat consumul de apa si energie este cu 70% mai eficient decat in cazul unei bucatarii normale.

    Tehnologia eco-sistemului permite refolosirea caldurii generate de frigider, singurul aparat electrocasnic ce functioneaza 24 de ore din 24, pentru a produce apa calda pentru masina de spalat vase. Frigiderul este divizat in cateva compartimente, fiecare cu usa proprie, iar designul previne risipirea aerului rece de fiecare data cand usa este deschisa.

    Astfel, consumul de energie se reduce la jumatate. In plus, s-a introdus un spatiu de stocare a alimentelor care nu trebuie intotdeauna tinute in frigider, cum este cazul legumelor. Mai mult, tavanul bucatariei detecteaza cantitatea de fum sau abur degajate in timpul gatirii si adapteaza puterea de absorbtie.

    De asemenea, masoara temperatura si umiditatea aerului care trece prin filtre, il purifica si climatizeaza bucataria. Ideea de “bucatarie verde” este inca in stadiul de concept, urmand sa intre in productie in urmatorii ani.