BusinessMagazin

Tag: intrebare

  • Poveşti neştiute despre Internet

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric.

    Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL.

    Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter.

    Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste.

    Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • A decis să dea vacanţe pe termen nelimitat angajaţilor care-şi fac bine treaba

    Branson, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a decis să acorde angajaţilor vacanţe pe termen nelimitat, atât timp cât ei îşi termină sarcinile primite. Omul de afaceri spune că a fost inspirat de cei la Netflix, care în anul 2010 au permis angajaţilor să îşi ia concediu oricând, fără a cere aprobare de la conducere.

    Chiar dacă tehnologia permite angajaţilor să lucreze de acasă, Branson nu încurajează acest lucru, spunând că cel mai important lucru este ca treaba să fie terminată, indiferent de orele petrecute la birou. “Angajaţii pot pleca după ce se asigură că şi-au îndeplinit sarcinile şi că toate proiectele sunt la zi. Nerespectarea acestei reguli poate pune în pericol atât firma, cât şi cariera lor”, avertizează omul de afaceri.

    Politica vacanţelor nelimitate, adoptată şi de alte companii precum Foursquare şi Tumblr, poate avea atât consecinţe pozitive cât şi negative, notează cei de la entrepreneur.com. Deşi mulţi manageri se tem că angajaţii ar putea lipsi perioade îndelungate, statisticile de până acum arată că numărul total de zile de concediu a crescut cu doar 5-10%.

    Branson speră că noua politică implementată va creşte atât moralul cât şi productivitatea celor de la Virgin. “În cazul în care rezultatele vor fi încurajatoare”, spune el, “ne vom gândi şi la alte schimbări în bine faţă de sistemul tradiţional de muncă.”

  • Managerii despre Generaţia Y la muncă. Alexandru Păiuş: Răbdarea o sa devină un termen abstract

    Ce pondere (aproximativa) au tinerii in compania dv?

    O mare parte dintre angajatii IMAGE PR sunt tineri, chiar tinerii din generatia Y. Media de varsta a angajatilor este de 33 de ani, asadar tinerii au la IMAGE PR nu numai un rol foarte important, dar si o pondere insemnata.

    Cum este sa fii sef de Generatia Y?

    Este o provocare sa lucrezi in fiecare zi cu oameni care au in general mentalitati si prioritati diferite de ale tale si, de multe ori, atitudini si comportamente divergente cu privire la job. Sunt caracteristici sociale diferite intre generatii, dar asta nu inseamna ca nu putem lucra impreuna, ba chiar foarte bine. Secretul este sa ne respectam unii altora principiile, dorintele si ambitiile profesionale. Nu este deloc usor pentru ca noi, cei din generatia X cum se spune, am fost crescuti si antrenati intr-o altfel de paradigma, dar cred ca am reusit sa ma adaptez cerintelor si aspiratiilor profesionale ale tinerilor mei colegi. Avem lucruri de invatat unii de la ceilalti si fiecare, prin viziunea lui, contribuie la dezvoltarea afacerii.

    Care sunt principalele caracteristici ale generatiei Y?

    Primul lucru la care ma gandesc cand vine vorba de caracteristicile acestei generatii este ca sunt foarte orientati catre propria persoana, cu mult mai mult decat generatiile anterioare. Pentru ei prioritatea este intotdeauna propria persoana. Nu este vorba neaparat de egoism aici, ci despre modul cum inteleg independenta, ei considera ca nevoile individuale trebuie sa fie pe primul loc. Isi doresc, in mod firesc, sa fie faimosi si realizati profesional cat mai repede, dar sunt convinsi ca merita si ca totul li se cuvine. Asteapta sa primeasca repede ceea ce isi doresc, nu mai au rabdare sa parcurga etapele, le sar cu usurinta si renunta destul de repede “la lupta”, mai ales daca aceasta se intinde pe o perioada mai lunga de timp. Par sa evite munca grea, isi doresc cel mai bun job din lume, cu un salariu nemaipomenit, dar nu sunt dispusi sa sacrifice nimic din viata personala si, daca s-ar putea, nu s-ar subordona regulilor, regulamentelor sau chiar managerilor directi.

    Pe de alta parte, curajul, curiozitatea, deschiderea catre diversitate, dorinta de a experimenta si independenta sint caracteristici care ii diferentiaza de orice alta generatie si ii ajuta sa schimbe lucrurile mai usor si mai repede.

    Care le sunt punctele forte si care slabiciunile?

    Sunt foarte ambitiosi, dar totusi lenesi. Ei traiesc cu siguranta ca potentialul lor va fi descoperit mai devreme sau mai tarziu, dar fara sa faca eforturi prea mari in directia asta. Sunt nonconformisti si totusi suficient de materialisti. Sunt foarte interesati de bani, de statut, de lucrurile scumpe, chiar daca sunt rebeli, individualisti si nu se supun usor regulilor si conventiilor. Sunt greu de motivat, dar sunt foarte implicati in ceea ce fac, atunci cand cred cu adevarat in obiectivul pe care il urmaresc. Ei nu pun munca in centrul atentiei, iar viata personala este mai importanta pentru ei, daca ne gandim la o balanta intre job si viata. In mod ironic insa, nevoile si standardele acestei generatii sunt mai mici, pentru ca ei privesc serviciul ca pe o necesitate in a-si asigura un nivel de trai si sunt motivati si de alte aspecte cum ar fi educatia, relatiile, timpul liber, pasiunile, flexibilitatea etc.

    Sunt imaturi si nerecunoscatori, dar sunt optimisti, tenace, flexibili si creativi. Se adapteaza usor la situatii noi si gandesc si privesc catre obiective mari, nu le este frica de provocari, nu cunosc cuvantul “nu” sau idea de “nu se poate”. Acestea sunt caracteristici importante pentru business.

    Sunt ei diferiti de generatiile  X (1960 – 1980) sau Baby Boomers (1940 – 1960)?

    Diferentele intre generatii au existat intotdeauna in istorie. Fiecare generatie a crescut cu anume idealuri, repere, valori, aspiratii, evenimente si intamplari la care se raporteaza. Ce este interesant acum in business este ca trebuie sa facem fata provocarii de a lucra eficient cu trei generatii cu atitudini atat de diferite. Au concepte diferite despre autoritate, motivatii diferite la locul de munca. Spre exemplu, cei tineri se pot concentra pe mai multe task-uri in acelasi timp, dar nu au rabdare sa le faca temeinic, iar ceilalti duc lucrurile pana la capat in mod foarte serios, dar si intr-un timp mai lung, citeodata ineficient. Cei din generatia Y sunt mult mai disponibili si totusi mult mai greu de abordat si de implicat, sunt mai bine informati si totusi nu au informatiile de baza, sunt tot mai mult inconjurati de prieteni datorita social media, dar in acelasi au mai  putin contact real cu oamenii, sunt mai creativi ca oricand, dar de multe ori ideile lor nu sunt directionate si eficiente.

  • Balta puturoasă de corupţie şi de jocuri de interese în care ne bălăcim trebuie eliminată. Singurii care pot limpezi apele sunt tinerii

    În 2008, la episodul arestării lui Dinu Patriciu, scriam că există zone ale mediului de afaceri românesc care te maculează, indiferent de cât de curat eşti: petrolul, alcoolul, anumite zone din agricultură şi industria alimentară, comerţul cu deşeuri metalice. Eram naiv, se pare că mediul de afaceri românesc în ansamblul lui maculează, indiferent cât de curat eşti. Nu spun asta pentru a-i apăra pe Patriciu, pe Irina Socol sau pe vreunul din lungul şir de oameni de afaceri care au probleme în justiţie (şi zic, cu aceeaşi naivitate, că sunt unii pentru care aş fi pus mâna în foc). Vreau doar să spun că fenomenul în ansamblu este îngrijorător; ba începi să-ţi pui întrebări de genul „da’ oare există cineva care să nu?…“.

    Fondul problemei, balta puturoasă de corupţie, de jocuri de interese, de politică şi de pseudopolitici în care ne bălăcim voit sau nu şi care iscă, iată, subiecte de prima pagină, trebuie secată, curăţată, eliminată. Şi încep să cred că nu ne mai putem însănătoşi, curăţa, indiferent de acţiunile procurorilor, de autodenunţurile celor din Sinteşti sau de numărul anilor de puşcărie pe care îi riscă cineva.

    În aceste condiţii, mai cred că singurii care ar putea avea succes în limpezirea apelor sunt tinerii, Generaţia Y de pe coperta revistei. Cine o să îmi pomenească clişeele pe care le tot plimbăm despre tineri – leneşi, egoişti, dependenţi de tehnologie, neinstruiţi, plini de sine şi lipsiţi de realism – ar face bine să îşi înghită vorbele şi să se mai gândească. Eventual la partea lui de vină că România a ajuns să arate aşa cum este.

    Am vorbit cu câţiva tineri pentru articolul de copertă, lucrez şi colaborez cu un număr important de tineri, mă lovesc pe stradă de tineri şi merg alături de ei în metru sau autobuz; sunt entuziaşti şi muncitori şi cei mai mulţi îmi dau energii pozitive. Sigur că am a le reproşa câte ceva, cultivă o lipsă de inhibiţii şi afişează câteodată o ostentativă lipsă de maniere, dar asta e doar fronda specifică vârstei, chestii pe care le-am trăit fiecare din noi, la vremea noastră.

    Generaţia Y, mi-a spus un tânăr de 23 de ani, preferă un salariu mai mic, dacă scopul are însemnătate pentru ei ca persoană sau face bine societăţii. Companii ca Facebook, Google sau Adobe s-au prins de asta şi definesc foarte exact plusul de valoare pe care îl aduc în societate şi în acelaşi timp plusul de valoare adus individului ce lucrează la ei.

    Şi atunci banii devin un efect al faptului că oamenii lucrează pentru un scop şi nu sunt un scop în sine.

    Am separat fraza de mai sus pentru a o evidenţia, pentru că dacă va fi aşa, avem de-a face cu o schimbare majoră de paradigmă care va avea efecte peste câţiva ani. Tânărul meu crede că are soluţia şi pentru imobilismul politic şi pentru combaterea sărăciei şi pentru însănătoşirea societăţii. Mi-a zis că puterea unei echipe este puterea celui mai slab din echipă şi că salvarea nu vine din mediul politic, ci din mici companii, din ONG-uri; în cele din urmă, statul va rămâne din ce în ce mai mic, mai izolat. România nu va rămâne închisă, know-how-ul din afară şi exemplele se vor constitui într-un factor de presiune pentru politic. Dacă-i aşa, să vină cât mai repede.

    Vă propun un pictor român, tânăr, o privire limpede asupra societăţii de astăzi. Îl cheamă Şerban Savu, este din Cluj şi l-am regăsit, cu bucurie, în oferta mai multor galerii importante din străinătate.

  • A renunţat la România şi a plecat să trăiască în cea mai fericită ţară din lume: “MOR DE CIUDĂ că nu pot munci acasă”

    Un tânăr inginer care lucrează în Danemarca răspunde cu propria sa poveste la întrebarea „De ce pleacă românii din România?“.

    “După ani petrecuţi în jurul lumii, lucrând şi vizitând SUA, Mexic, Jamaica, Spania, Olanda, Irlanda, Singapore, Vietnam, Tailanda, Indonezia, Italia, aveam o dorinţă nebună să mă întorc în ţară, să lucrez pentru o companie locală, să creştem împreună şi să facem ceva cu şi pentru români. Am găsit un sistem neschimbat. Greu de digerat. Clasa politică mă dezgustă.“ Mărturia lui Florian Ioniţă, în prezent SAP P3M Project Manager la Maersk, în Danemarca, este reprezentativă pentru cei mai mulţi tineri profesionişti români care aleg să părăsească România.

    Povestea lui Florian Ioniţă (pe care o vom prezenta ca atare) începe în anul 2006, când, după trei ani de lucru în Centrala Nucleară de la Cernavodă (în timpul facultăţii a început să lucreze pentru a se echilibra financiar şi a început ca turnover technician, lucrând pe documentaţie tehnică, iar în ultimele şase luni acolo a coordonat o echipă de 26 de persoane care a executat o lucrare de construcţie), a ieşit într-o seară la o bere cu şeful său, Ian Horne, un canadian: „Era iarnă, frig şi întuneric, dar a fost o seară care mi-a marcat viaţa.

    După ce a aflat povestea mea de până atunci şi a văzut determinarea mea de a lucra fără să-mi termin studiile 12 h/zi, dar mai ales ştiindu-mă foarte bine, mi-a spus: «Să faci orice sacrificiu să-ţi termini facultatea şi să fii inginer. Fără studii, cât mai multe şi cât mai înalte, anii ce vor urma vor fi cumpliţi. Apoi, trebuie să mergi cel puţin 5 ani în jurul lumii să lucrezi, să înveţi 2-3 companii mari şi să ştii cel puţin 2-3 limbi internaţionale, urmând ca singur să decizi când vrei să te întorci în România să creşti împreună cu o companie local㻓.

    Ioniţă nu a înţeles pe loc sensul cuvântului „cumplit“, dar spune că i-a urmat întocmai sfatul dat fiind că Horne a stat 26 de ani în România şi a lucrat la construcţia ambelor reactoare ale centralei. În vara lui 2006, a decis să plece pe un vas de croazieră în Bahamas, unde a lucrat ca ajutor de licitator şi şi-a perfecţionat engleza, stilul vestimentar, abilităţile de vânzare şi nu numai: „Am mai învăţat cum arată civilizaţia, curăţenia, ordinea, serviciile de calitate, puterea banului câştigat cinstit şi valoarea lui când îl ai, relaxarea oamenilor şi calmul lor, ce înseamnă să fii îmbrăcat elegant, perfect asortat, cum şi când zâmbeşti, cum şi când râzi, ce înseamnă să utilizezi decent o piscină, un bar de plajă, să stai la rând“. După Bahamas, a revenit în România şi a terminat facultatea (inginerie mecanică): „Studiile sunt totul.

    După facultate am făcut IFR şi master pe inginerie economică şi management la Politehnică“. După încheierea lucrărilor la centrală şi terminarea studiilor, a aplicat pe internet la diverse joburi şi şi-a început cariera internaţională; experienţa de pe vas l-a ajutat la interviurile de angajare, mai ales la întrebările legate de răul de mare şi de cursurile de lucru offshore, iar experienţa de la centrală l-a ajutat să primească jobul: „Lumea offshore este închisă, pătrund cei mai norocoşi (a nu se înţelege cei mai bine pregătiţi sau relaţii sau alte prostii). Am pătruns datorită experienţei offshore pe vasul de croazieră, a englezei şi a spaniolei bune, a tinereţii, a facultăţii de inginer mecanic şi a curajului“. Primul contract cu lumea offshore a fost în Singapore, pentru italienii de la Eni/Saipem.

  • Vicepreşedintele Camerei Deputaţilor Viorel Hrebenciuc, audiat la DNA

     Viorel Hrebenciuc a spus că a fost chemat în calitate de martor în dosarul privind plângerea făcută de PPDD împotriva preşedintelui Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), Laura Georgescu.

    Întrebat în ce relaţii este cu primarul din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, Viorel Hrebenciuc a arătat că nu este în nicio relaţie cu acesta.

    Întrebat dacă a intervenit la membrii CNA în favoarea lui Gheorghe Ştefan, pentru obţinerea unei licenţe pentru un post de televiziune, Hrebenciuc a răspuns: “Da’ de unde”.

    De asemenea, întrebat dacă a discutat cu membri ai CNA pentru favorizarea unei televiziuni în scopul obţinerii licenţei, Hrebenciuc a spus: “Niciodată”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: Toţi adversarii din cursa prezidenţială sunt puternici şi îi tratez cu respect

    Premierul Victor Ponta a fost întrebat, marţi, la Sibiu, unde a participat la ceremonia ridicării în grad de sublocotenent a absolvenţilor promoţiei 2014 de la Academia Forţelor Terestre, dacă este Klaus Iohannis un adversar mai puternic decât Crin Antonescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Crapitalism. Poporul român se va maturiza când va fi în stare să judece cu mintea proprie

    Aşa că, în momentul în care am primit un mesaj pe pager – telefonul mobil încă nu apăruse! – despre faptul că ministrul, întors dintr-un voiaj care privea tocmai respectivul contract, vrea să stea de vorbă cu mine, am zbughit-o instantaneu din casă; eram jurnalist de agenţie de presă la momentul acela, mereu sub presiunea timpului. Ajuns în cabinetul ministerial, am băgat rapid nişte politeţuri, în pregătirea întrebărilor binecunoscute – cine, cum, când, unde etc. Dar omul a început să îmi povestească despre cât de frumos era acolo unde a fost şi despre ce şi-a cumpărat de acolo, ceva mare şi tehnic, să zicem. Am răbdat un pic, pe urmă am revenit la ale mele – cine, cum… Omul o ţinea pe a lui, îşi cumpărase ceva deosebit şi ţinea musai să îmi detalieze. „Bine, bine, dar contractul?“, am întrebat după altă rundă de detalii tehnice. „…a, da, şi contractul. Îl facem, îl facem“, a replicat ministrul meu.

    Am obţinut o ştire de trei rânduri, lipsită de entuziasm; pe drum m-am gândit că omul pur şi simplu nu avea nimic în comun cu contractul în cauză şi nu-i păsa de cine, cum, când, unde, decât în măsura în care respectivul document îi slujea interesele directe – achiziţia aceea minunată şi poate şi altele. Abordare de politician.

    Despre universalitatea acestei abordări m-am convins în cabinetul unui alt ministru al vremii, martor involuntar al unei discuţii demne de un film comic-absurd, pe care nu o reproduc din raţiuni de spaţiu. Destul să spun că am avut de-a face cu un ministru şi un secretar de stat, prospăt întors şi acesta de peste ocean, care, trimis acolo să rezolve ceva, se lăuda cu ce cămaşă de blugi a primit. Cu numele brodat! Ba a mai pomenit şi alte daruri, aşa că finalul a fost cu un ministru vag amuzat şi un secretar de stat care mi-a rămas în minte drept tipul pe care l-am văzut albindu-se la faţă cel mai rapid şi cel mai profund vreodată în momentul în care ministrul m-a prezentat drept jurnalist. La fel ca primul ministru, omul avea nişte interese, iar restul activităţilor erau menite a-i sluji strict interesele.

    Povestesc chestiile astea gândindu-mă la episodul MTO/reducerea CAS; prim-ministrul Ponta şi ministrul finanţelor au ieşit puternic şifonaţi din poveste, indiferent de pronunţia deficitară în engleză sau de foile cu cifre secrete care nu pot fi nici văzute, nici descrise. Ce nu mi-a plăcut mie este faptul că MTO şi reducerea taxei au fost doar o parte a unui simplu joc politicianist, abil pus în scenă dar lipsit de fundamente; nici lui Traian Băsescu, nici lui Victor Ponta şi nici ministrului Ioana Petrescu nu le pasă de ce înseamnă cu adevărat reducerea taxelor sau constrângerile bugetare din acordurile cu UE.

    Momentul maturizării, spunea cineva, este cel în care copilul începe să-şi vadă părinţii aşa cum sunt în mod real; nu o zână şi un zeu atotputernic, ci oameni cu griji, cu probleme, cu riduri, cu ticuri şi enervanţi. Şi măsura unui părinte adevărat este momentul în care îi cere copilului să îşi asume responsabilităţi. Poporul român se va maturiza, dacă e să facă asta vreodată, în momentul în care va fi în stare să judece rece, cu mintea proprie, fără umori şi resentimente, prestaţia tuturor, fără idei impuse de alţii. Şi să-i pună pe fiecare în colţul potrivit.

    Americanii au un termen pentru capitalismul dictat de interesele unora şi altora; îi spun „crapitalism“, capitalism de cumetrie. Îl folosesc şi eu, iată.

    Ilustrez cu un tablou care se cheamă „Baloane de săpun“ şi a fost pictat de un ins pe nume Jean Baptiste Simeon Chardin. Un balon de săpun este şi o formă de distracţie, dar şi un simbol al efemerului nostru, un lucru de care e bine să ne aducem aminte din când în când.

  • Bănicioiu: Dacă într-un an şi jumătate Programul Naţional de Radioterapie nu e funcţional, demisionez

    ”Este adevărat că foarte mulţi pacienţi au nevoie de radiotrapie, sunt acele liste de aşteptare, iar în momentul de faţă se fac eforturi, şi sunt concretizate în sensul că am reuşit să semnăm un Acord cu Banca Mondială, particular, pe această zonă de radioterapie. Din toamnă, putem începe un Program naţional de radioterapie. (…) Vom termina, după calculele mele, pentru că vom avea şi sprijinul autorităţilor locale, suntem în câteva puncte destul de avansaţi, la nivelul finalizării de construcţie de buncăre. Practic, cred că într-un an, un an şi jumătate, vom reuşi să acoperim mare parte din solicitări. Momentan, din păcate, în ultimii ani nu s-au făcut foarte multe”, a declarat ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rus: Ar fi bine ca UDMR să rămână în Executiv. E un partid care sprijină guvernarea, nu o încurcă

     Ministrul Transporturilor, Ioan Rus, a fost întrebat de jurnalişti, vineri, la Alba Iulia, ce se întâmplă dacă UDMR se retrage de la guvernare şi a răspuns că Uniunea ar trebui să rămână în Executiv deoarece “este un partid care sprijină guvernarea, nu o încurcă”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “UDMR va decide astăzi dacă se retrage. Dacă se retrag, nu avem nicio altă soluţie. Majoritatea din Parlament permite ca acest Guvern să rămână în funcţiune şi fără UDMR. Deci, se va merge în continuare fără ei, fără să existe, cred, alte probleme. Nu va fi o majoritate atât de solidă, dar rămâne o majoritate. Părerea mea este că ar fi foarte bine ca UDMR să rămână la guvernare, pentru că este un partid care sprijină guvernarea, nu o încurcă”, a spus Ioan Rus.

    Întrebat cum priveşte solicitările UDMR privind minorităţile, Ioan Rus a răspuns că i se par “normale”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro