♦ China are 0,08 hectare de teren arabil/cap de locuitor, Germania are 0,14 hectare de teren arabil/cap de locuitor, iar România are 0,45 hectare de teren arabil/cap de locuitor ♦ Practic, fiecare român este de peste cinci ori mai bogat decât un chinez în teren arabil şi de trei ori mai bogat decât un german.
Fiecare român are aproape jumătate de hectar de teren arabil, la fel ca un american, de trei ori mai mult decât un neamţ şi de aproape două ori mai mult decât un spaniol, ceea ce arată că România ar trebui să-şi hrănească populaţia din bogăţia pământului. Însă, deşi România este unul dintre principalii producători şi exportatori de cereale din UE, are un deficit de 5,6 miliarde de euro pe zona de alimente procesate, iar carnea de porc vine în principal din Germania şi Spania. Cum poate deveni din putere agricolă putere alimentară?
„România are la dispoziţie în momentul de faţă peste 20 miliarde de euro alocaţi doar sectorului agricol pentru următorii şapte ani. Aceşti bani trebuie să fie cheltuiţi în mod eficient, astfel încât sectorul agricol să aibă capacitatea de a produce hrană în cantităţi suficiente şi la preţuri accesibile pentru consumatori, iar pentru asta avem nevoie de viziune şi de oameni capabili să înţeleagă dificultăţile momentului, dar în acelaşi timp să vadă şi oportunităţile“, a spus pentru ZF Daniel Buda, vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură din Parlamentul European.
România are o suprafaţă de teren arabil de 8,6 milioane de hectare, dintr-o suprafaţă totală de 13,5 milioane de teren agricol, arată datele Eurostat aferente anului 2021. Din cele 8,6 milioane de hectare, peste 60% din suprafaţă este cultivată cu cereale, România fiind unul dintre cei mai mari producători şi exportatori din UE. La floarea-soarelui şi porumb, România se situează pe primul loc în UE la nivel de producţie şi suprafaţă cultivată, iar la grâu se situează pe locul al patrulea la nivel de producţie. Pe partea de cereale există un excedent de 4 miliarde de euro, dar, de exemplu, în ceea ce priveşte carnea, cu precădere cea de porc, importurile anuale se apropie de 1 miliard de euro.
„În zona cărnii de porc este dezastru. Deşi producem cereale în cantităţi industriale fiind campioni europeni la export, suntem dependenţi în proporţie de 85% de carnea de porc din import. În zona laptelui, la fel. Importăm unt şi lapte din diverse ţări ale UE, dar noi ne ducem vacile cu lapte la abator! Am putea continua cu multe sectoare din agricultură, dar problema este că nu reuşim să închidem fluxurile tehnologice. Vaca din România, pentru a ajunge în farfuria românului, pleacă la export în Polonia, unde este abatorizată şi de unde o importăm sub diverse preparate. Iată doar câteva verigi care odată soluţionate îţi pot conferi titlul de jucător pe piaţa agricolă la nivel european şi la nivel mondial“, a explicat Daniel Buda.
Tănase Stamule, decanul FABIZ, facultatea de business cu predare în limbi străine, Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti, afirma recent, în cadrul emisiunii ZF Agropower, că nu există soluţii rapide, dar decizii se pot lua repede, iar coaliţia din guvern ar putea genera un consens de lungă durată. „Având la masă toţi actorii putem lua decizii care să fie sustenabile în timp“, sublinia el.
Astfel, deşi suprafaţa de teren arabil pe cap de locuitor din România este similară cu cea din America, care are o suprafaţă de teren arabil totală de 157 de milioane de hectare, la o populaţie de 332 de locuitori, şi de cinci ori mai mare decât cea din China, care are o suprafaţă de teren arabil de 119 milioane de hectare, la o populaţie de 1,4 milarde de locuitori, pământul românesc încă nu ne dă mâncare.
„Vorbim de potenţialul agriculturii romaneşti care este gigantic şi dacă astăzi agro industria românească generează 20 de miliarde de euro ca şi contribuţie la PIB, dacă am dublă capacitatea de procesare, acest potenţial de contribuţie la PIB-ul românesc ar fi de patru ori mai mare“, a spus recent Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO în cadrul unui summit destinat agrobusinessului.
Nicolae Ciucă, prim-ministrul României a afirmat că în 2022 s-au acordat 50 de milioane de lei, bani nerambursabili, pentru procesare şi în continuare pune accent pe investiţii în infrastructura principală de irigaţii şi în procesare, atât pentru fermierii mici, cât şi cei mari. „Trebuie să găsim o soluţie să putem procesa mai mult şi să dăm o valoare adăugată produselor. Asigurarea siguranţei alimentare a cetăţenilor României este obiectivul nostru, pe baza potenţialului pe care îl avem.“
„România se află în situaţia inacceptabilă din punct de vedere al balanţei comerciale. Acest lucru este o consecinţă a incapacităţii noastre de a gestiona sectorul agricol în ultimii 30 de ani în condiţiile în care fondurile europene primite România nu au fost deloc puţine. Ne-a lipsit viziunea de ansamblu şi am acţionat de multe ori pompieristic. Vă dau un exemplu, am avut şi încă mai avem programul „Tomata“, prin care sunt sprijiniţi fermierii din acest sector, dar ce faci cu tomatele pe care le produci? Unde le procesezi? Le laşi pe câmp să se transforme în îngrăşământ verde, pentru că tot este la modă?“, a mai spus Buda.
Circa 450 de milioane de euro din fonduri europene au mers în unităţi de procesare în perioada 2014 – 2020, conform datelor oferite de Agenţia de Finanţare a Investiţiilor Rurale (AFIR). Totodată, creditarea agriculturii a crescut în această perioadă şi, odată cu ea, apetitul fermierilor pentru investiţi. De altfel, procesarea a devenit o prioritatea pentru mulţi agricultori, deoarece un business integrat le asigură predictibilitate în vremuri tulburi.
„Aud foarte mulţi politicieni şi foarte mulţi reprezentanţi ai mediului asociativ agricol care spun că agricultura românească are nevoie de integrare, de procesare şi de creare de valoare adăugată pe lanţ, dar, înainte de a fi o marotă politică, trebuie să fie şi o realitate. Am văzut multe iniţiative, fermierii îşi doresc, fie că sunt mici, fie că sunt medii sau mari, dar sfatul meu este să se uite pe rafturi de ce e nevoie“, a spus recent Florin Constantin, fondator al AGXecutive, companie de consultanţă şi recrutare de specialişti în agrobusiness.
El crede că la nivel naţional agricultura se face după ureche, precizând că România are cel mai mic grad de alfabetizare formală din UE în sens tehnic şi comercial, adică are cele mai puţine certificări pe cap de fermier din UE. „Astfel, facem o agricultură vocaţională, neperformantă, care ne trage în spate din punct de vedere economic“, a întărit Constantin.
„Cei care investesc sunt încântaţi şi fac uzine cu foarte mulţi bani, fiindu-le distrasă atenţia de la business, de fapt, şi pariază pe o zonă în care nu-s experimentaţi, dar care necesită expertiză variată şi complexă. Altfel, pot face un produs pe care să nu-l pot promova corespunzător şi să nu-l pot vinde la raftul din retailul modern românesc, care la ora actuală este spre 70% din consum“, a menţionat Florin Constantin.
El a adăugat că raftul din retail este foarte competitiv, are un marketing foarte agresiv, în sensul că se măsoară grosimea feliei de salam, se cântăreşte ingredientul la miligram, iar dacă nu porneşti de la realitatea de la raft, vei rămâne cu produsul pe stoc şi depozitarea îţi va genera noi costuri.
„Foarte puţini sunt cei care au o fermă şi investesc în procesare, după ce se uită la realitatea de la raft, ca să verifice trendurile, concret, să vadă cine sunt competitorii, ce preţuri oferă, ce vor consumatorii, cum gândesc şi cât plătesc pentru a-şi configura corect producţia. Este păcat că mulţi ies din procesare dezamăgiţi din această experienţă, dar trebuie să ţină minte că clientul e întotdeauna rege“, a precizat Constantin.