BusinessMagazin

Tag: filme

  • Cronică de film: The Revenant

    În primul rând, rolul lui Leonardo DiCaprio constă, în mare parte a filmului, într‑un soi interpretare ultrarealistă a condiţiilor vitrege în care personajul lui s-a nimerit să se afle. Explic: personajul principal, pe numele său Hugh Glass, este o călăuză în serviciul unor vânători. În urma unei serii nefericite de evenimente, el se trezeşte (mai mult mort decât viu) abandonat în mijlocul unei păduri. De aici, regizorul Alejandro G. Ińárritu prezintă cu o doză inutilă de realism traumele prin care trece Glass pentru a se întoarce la civilizaţie. 

    Nu spun că DiCaprio nu este un actor bun, dar acesta nu este nici pe departe cel mai bun rol al său. Dar, aşa cum ne-a obişnuit de-a lungul anilor, Academia Americană de Film nu premiază cel mai bun rol al unui actor, ci rolul pe care s-a nimerit să-l jocare respectivul atunci când acesta trebuia să ridice un premiu.

    Foarte bun în film este Tom Hardy, talentatul actor britanic care revine astfel în atenţia criticilor. Este, cu siguranţă, unul dintre cele mai bune roluri ale sale. Iar 2015 stă ca o dovadă a evoluţiei sale profesionale: filmele cu cele mai multe nominalizări la premiile Oscar, The Revenant şi Mad Max, l-au inclus în distribuţie.

    Revin: The Revenant („cel care se întoarce din morţi“ – în traducere liberă) are 12 nominalizări la Oscar, printre care cel mai bun film, cel mai bun actor în rol principal, cel mai bun actor în rol secundar, cea mai bună regie, cel mai bun montaj de film, cele mai bune costume, cel mai bun machiaj, cel mai bun montaj de sunet şi cele mai bune efecte vizuale. Cred sincer că premiul pentru machiaj ar fi mai mult decât suficient.

    Ińárritu are însă meritele sale: imaginile prezentate sunt spectaculoase, iar modul în care The Revenant a fost filmat este una din principalele calităţi ale filmului. Fără a grăbi acţiunea, regizorul reuşeşte să dea senzaţia trecerii timpului prin cadre largi, inserate strategic în mai multe momente. Nu m-ar mira ca el să câştige premiul pentru regie, deşi sunt de părere că George Miller sau Ridley Scott ar fi mult mai îndreptăţiţi.

    The Revenant este regizat de Alejandro G. Ińárritu, cunoscut publicului larg pentru Birdman (or the Unexpected Virtue of Ignorance), Biutiful sau 21 Grams. În rolurile principale îi regăsim pe Leonardo DiCaprio (Titanic, Shutter Island, The Departed, The Aviator), Tom Hardy (Mad Max: Fury Road, Locke, Legend, Inception) şi Will Poulter (The Maze Runner, We’re the Millers, Chronicles of Narnia), iar scenariul este semnat de Mark L. Smith şi acelaşi Ińárritu.

    The Revenant este un film decent, pe alocuri captivant, dar care nu justifică avalanşa de premii şi nominalizări primite în ultima perioadă.

  • La nici 30 de ani a creat un software care putea prezice succesul unui film. Părea că ar fi găsit secretul succesului, 10 ani mai târziu compania de producţie a intrat în faliment

    Vorbind despre Kavanaugh, Jon Schwartz, fost executiv la Relativity, spune că „aşa ceva nu am mai văzut de mult timp“. Producătorul Al Ruddy a spus, după o întâlnire cu Ryan, că nu ştie ce s-a întâmplat, dar că se simte grozav. În scurt timp, Kavanaugh a devenit unul dintre cei mai buni vânzători de la Hollywood. Kavanaugh ştia când trebuia să folosească limbajul de Wall Street, adică atunci când vorbea despre modele de finanţare şi evitare a riscului, însă ştia şi când să se oprească şi să ademenească investitori cu mese la Chateau Marmont, locul unde cinează vedetele de la Hollywood.

    Prietenia acestuia cu Bradley Cooper, Leonardo DiCaprio, călătoriile cu avionul privat, donaţiile către organizaţiile de caritate, toate aceste lucruri au devenit parte din farmecul său, parte din metoda sa de vânzare. Plimbările cu elicopterul, anunţurile bombastice şi includerea lui Kavanaugh în lista de miliardari a Forbes i-au cimentat imaginea.

    MODELUL MONTE CARLO

    Înainte de a se aventura în industria filmului, Kavanaugh a încercat să-şi construiască propria firmă de venture capital. O experienţă nereuşită, dar din care a învăţat cum să strângă bani şi cum să vorbească cu vedetele. Ryan Kavanaugh a intrat într-un parteneriat cu Lynwood Spinks, un fost executiv al unui studio independent defunct, cu care a fondat Relativity, şi a propus un nou model de finanţare a filmelor, aşa-numitul model „Monte Carlo”. Un software care rulează mii de simulări, aşadar un dispozitiv care ar putea prezice succesul unui film. Un model care ar fi mai eficient decât oricare executiv din industria filmului.

    Să spunem că un studio plănuia să facă un prequel al filmului Untouchables, regizat de Brian De Palma, cu Nicolas Cage şi Gerard Butler în rolurile principale. Kavanaugh a postulat că el ar putea evalua potenţialul filmului, prin adunarea a zeci de variabile în modelul său. Variabile precum veniturile generate de Cage la box-office, ce randament ar avea De Palma într-un anume buget etc. Aplicând această tehnică, Kavanaugh ar putea alege câştigătorii şi să îi finanţeze doar pe aceştia.

    La scurt timp, revistele din State l-au numit copil minune sau un tocilar care se pricepe la numere şi care foloseşte calculatoare pentru a scoate sute de pagini de analiză. Nu a trecut mult timp şi Kavanaugh a început să investească banii băncilor şi ai fondurilor de investiţii în Hollywood. El a intermediat un credit în valoare de 525 de milioane de dolari de la Merrill Lynch către Marvel Entertainment şi a obţinut o finanţare de la Stark Investments de 264 de milioane pentru şase filme Warner Bros. De asemenea, a strâns 600 de milioane de la Deutsche Bank pentru a cofinanţa 18 filme la studiourile Universal şi Sony.

    Munca nu a fost în zadar, Relativity primind 1 milion de dolari pentru fiecare film produs. Kavanaugh a insistat ca el să primească titlul de producător executiv pentru fiecare dintre peliculele produse, astfel Relativity a început să aibă alura unei companii de producţie, iar Kavanaugh una de producător.  Faptul că a inclus The Social Network al lui Sony sau Atonement, realizat de Universal, în portofoliul Relativity a cimentat această impresie. Curând mai mulţi producători au început să-i propună filme în speranţa că ar putea obţine o finanţare pentru ele. Primul dintre ele a fost 3:10 To Yuma, producţie ce a fost bine primită de critici şi a devenit un hit la box-office (70 milioane de dolari încasări în State, în timp ce consturile de producţie au ajuns la 55 milioane de dolari).

    Pentru Kavanaugh nu era de ajuns să găsească finanţare pentru filmele altor studiouri, aşa că a decis să-şi producă propriile filme, convins că dacă ar putea să-şi folosească din nou algoritmul ar putea scoate nişte bani frumoşi. Mai mult decât atât, a reuşit să atragă în calitate de investitor Elliott Management, fondul de investiţii înfiinţat de miliardarul Paul Singer. La sfârşitul lui 2008, potrivit unei surse apropiate de Elliott, fondul a plătit 67 milioane de dolari pentru 49,5% din Relativity, iar ca urmare Kavanaugh a făcut câteva investiţii: a cumpărat drepturile de distribuţie în străinătate ale New Line, ceea ce însemna că 50% dintr-un buget al unui film al Relativity ar fi fost acoperit. De asemenea, Relativity a bătut palma cu Netflix şi a cumpărat Overture, o companie de distribuţie în Statele Unite. În plus, studioul şi-a lansat diviziile de TV şi muzică, pentru care Elliott a oferit peste 100 de milioane de dolari din împrumuturi.

    În 2010, după ce The Fighter a fost lansat, Kavanaugh nu a fost primit în ghilda producătorilor, caz care i-ar fi permis să urce pe scenă, în cazul în care pelicula primea premiul Oscar pentru cel mai bun film. Se spune că ar fi ordonat angajaţilor să falsifice hârtii pentru a demonstra că vizitele producătorului Tucker Toolkey pe platoul de filmare ar fi fost, de fapt, vizitele sale. Nu a reuşit să obţină ceea ce voia, însă a primit un premiu de consolare. Christian Bale a câştigat Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar, iar atunci când a urcat pe scenă, Bale şi-a spus mulţumirile apoi l-a menţionat pe Ryan de la Relativity. 

  • Un nou gen ia cu asalt Hollywood-ul: ce este ficţiunea pentru tineri adulţi

    Aceste poveşti urmează, în general, o linie comună: personaje principale tinere şi de cele mai multe ori inocente care se aventurează în lume (sau, după caz, în universul în care este construită povestea) şi înfruntă diverse obstacole. Milioane de adolescenţi din lumea întreagă aşteaptă filmele cu tineri care salvează lumea, iar vânzările cărţilor de gen au crescut cu 150% în ultimii şase ani. Trebuie însă să ne punem următoarea întrebare: este acesta un nou fenomen cultural de durată sau o modă care va trece în câţiva ani?

    Printre francizele de gen care au luat cu asalt Hollywoodul se numără Harry Potter, The Hunger Games, Divergent sau Twilight. Dar pentru fiecare film de succes, care devine ulterior o franciză de miliarde, există altele care nu reuşesc să îşi atingă potenţialul. Exemple sunt multe, precum Mortal Instruments sau I Am Number Four; de ce au însă doar anumite poveşti succes? La prima vedere, explicaţia pare a sta în succesul cărţilor pe care filmele se bazează. Producţiile de la Hollywood, chiar bugetate cu sute de milioane de dolari, respectă în mare măsură traseul trasat în print.

    „Atunci când Twilight era la modă, în 2008-2009, vânzările cărţilor de ficţiune pentru tineri adulţi au generat peste 50 de milioane de lire sterline“, explică Tom Tivnan de la The Bookseller. „Cărţile semnate de Suzanne Collins (seria The Hunger Games – n.red.) au doborât recorduri în 2012, vânzând peste 36 de milioane de copii. De atunci, piaţa a mai scăzut, dar cred că poveştile Divergent semnate de Veronica Roth vor umple acest spaţiu. Cred că Roth este pe cale să devină şi ea un superstar“, mai spune analistul. Povestea din Divergent este plasată într-un viitor în care oamenii sunt împărţiţi în mai multe facţiuni, în funcţie de personalitatea fiecăruia. Personajul principal, Tris Prior, este o tânără care nu îşi găseşte locul în niciuna din aceste facţiuni, iar acest lucru o transformă într-o ţintă pentru autorităţi.

    Francizele de multe milioane de dolari născute din cărţi ale unor autori cvasinecunoscuţi demonstrează faptul că nu ai nevoie de un nume ca să ai succes. Hollywoodul nu se mai lasă sedus de autori cu zeci de cărţi sau scenarii în spate, preferând să adapteze, pentru marele ecran, poveştile care au succes în prezent. Un exemplu în acest sens este Sally Green, o contabilă din Marea Britanie în vârstă de 52 de ani. În timpul concediului de creştere a copilului, Green a început să lucreze la un roman numit Half Bad. Lucrarea sa a ridicat un val uriaş de entuziasm, fiind achiziţionată de un grup de publisheri pentru 1 milion de lire sterline. Drepturile de publicare au fost revândute în 42 de ţări, un record absolut pentru un roman de debut, iar producătorii seriei Twilight au cumpărat deja drepturile pentru realizarea unui film.

    Half Bad spune povestea unui tânăr de 16 ani, pe nume Nathan, care se trezeşte ostatic într-o casă din Scoţia, fără electricitate sau căldură. Cea care îl ţine închis, Celia, îl supune unui tratament inuman, dar nu trece mult până ce Nathan îşi descoperă puterile magice. Vă puteţi astfel face o idee de ce cartea semnată de Green a fost atât de bine primită de specialişti.

    Dacă vă imaginaţi însă că acest gen a început odată cu universul imaginat de JK Rowling, este bine să ştiţi că ficţiunea pentru tineri adulţi există de sute de ani. Publicaţia The Guardian of Education, fondată în 1802, a fost prima care a tratat cărţile pentru copii, definind conceptul de tineri adulţi ca aparţinând segmentului de vârstă 14‑21 de ani. Editorul publicaţiei, Sarah Trimmer, a diferenţiat cărţile pentru copii de cele pentru tineri adulţi. Lucrări victoriene clasice, precum Insula comorilor, au fost poveşti de aventuri pe gustul adolescenţilor deoarece descriau tineri care ţineau piept adulţilor. Cărţile clasice ale secolului XX, pe de altă parte, precum De veghe în lanul de secară sau Împăratul muştelor au fost scrise pentru adulţi, dar aveau ca personaje principale copii sau adolescenţi care înfruntau ipocrizia celor mari, acest lucru fiind pe placul tinerilor. Dar cartea considerată a fi primul volum clasic de ficţiune pentru tineri adulţi, aşa cum termenul este înţeles astăzi, este The Outsiders.

    Lucrarea, publicată în 1967, reprezintă primul volum al scriitoarei S.E. Hinton, care avea doar 17 ani când a aşternut aventurile unor găşti de elevi din Oklahoma. Nu au trecut mulţi ani până ce romanele despre băutură, droguri sau sexualitate în rândul tinerilor au început să domine piaţa.

    30 de ani mai târziu, JK Rowling lansa primul volum din seria Harry Potter, ce avea să fie urmat de cărţi precum Twilight sau The Hunger Games. Ficţiunea pentru tineri adulţi domina din nou lumea literară, singurul lucru diferit fiind contextul.

    În loc să abordeze subiecte precum lupta interioară sau probleme sociale, cărţile din ziua de azi prezintă personaje adolescentine blocate în medii ostile, conduse de forţe inamice, din care ele trebuie să scape. Iar acest experiment literar pare să ducă la o creştere substanţială a bazei de cititori, fie că aceştia o recunosc sau nu. Un amănunt interesant: în anul 2000, editura Bloomsbury (deţinătoare a drepturilor de publicare pentru cărţile lui Rowling) a lansat o ediţie specială a cărţilor Harry Potter, cu o copertă fără text sau poze, destinată adulţilor care doreau să le citească în public.

    James Dashner, autor al seriei The Maze Runner, crede că succesul înregistrat de filmele cu adolescenţi se datorează, în primul rând, nostalgiei. „Anii adolescenţei sunt cei mai importanţi şi, fie că ne-o dorim sau nu, mintea noastră rămâne ataşată de respectivii ani“, explică Dashner. „Un adolescent are toate abilităţile mentale pe care un om le poate avea, dar speranţele şi visurile sale nu sunt limitate de experienţa pe care o capeţi prin vârstă. Libertatea şi magia acelor ani este ceea ce atrage oamenii de toate vârstele.“

    „Îmi place că ficţiunea pentru tinerii adulţi împinge limitele şi te duce în alte lumi“, notează Colleen Houck, autoare a seriei Tiger’s Curse. „Să vezi toate acele locuri pe marele ecran este o experienţă unică pentru oricine, fie el cititor al cărţilor sau nu. Provocările prin care trec aceste personaje devin şi provocările noastre.“

    Întorcându-ne la filme, nu pare că ficţiunea pentru tineri adulţi va ieşi din atenţia producătorilor. Cât timp filmele aduc sume consistente, nu există niciun motiv pentru a renunţa la adolescenţi şi lupte, indiferent care ar fi inamicii. Până şi francize de mare tradiţie, aşa cum este Star Wars, a ales să „întinerească“ în mod vizibil personajele principale ale luptei dintre bine şi rău. Sigur, pare puţin forţat să considerăm că orice film cu actori tineri vrea să intre în tiparul genului descris, dar este mai mult ca sigur că producătorii iau toate aceste lucruri în considerare atunci când iau decizii importante.

    Ficţiunea pentru tineri adulţi nu este un curent nou, ci unul adaptat vremurilor noastre, în care lucrurile simple nu mai par a fi suficiente. Dintr-un anumit punct de vedere este un progres, pentru că noua contextualizare literară şi cinematografică permite prezentarea unor lucruri pe care unii dintre noi nu şi le-ar fi putut altfel imagina. Dintr-un alt punct de vedere, însă, suntem martorii unui regres, pentru că de multe ori poveştile simple sunt cele care transmit mai mult.

  • Povestea antreprenorului român care a transformat jocurile pentru copii într-o afacere de 1 milion de dolari

    Industria jocurilor video a devenit în ultimii ani ramura care se dezvoltă continuu în industria entertainmentului, ajungând să fie astăzi poate la fel de importantă ca industria filmului de la Hollywood. Veniturile jocurilor confirmă acest fapt: în 2015, Avengers: Age of Ultron, blockbusterul celor de la Marvel, a obţinut 84 de milioane de dolari în Statele Unite în ziua premierei. Ziua de lansare a jocului video Metal Gear Solid V: The Phantom Pain le-a adus producătorilor 179 milioane de dolari. Desigur că există filme care înregistrează încasări uriaşe (vezi Star Wars sau Jurassic World), însă şi publicul filmelor este încă mult mai numeros. Tendinţa s-ar putea inversa în viitor, mai ales dacă ţinem cont că publicul va creşte obişnuit încă din copilărie cu jocurile pe calculator.

    Despre piaţa jocurilor pentru copii ştie multe detalii Daniel Tamaş, cel care a fondat în 2007 Idea Studios la Cluj, alături de colegul său de bancă din liceu, Tudor Rad. Piaţa locală a jocurilor este dominată de cinci mari producători de jocuri – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut –, care au înregistrat anul trecut venituri totale de aproximativ 89 de milioane de euro, dar şi de studiouri locale, precum Amber, care a ajuns anul trecut la venituri de 6 milioane de euro.

    Daniel Tamaş şi Tudor Rad au pornit studioul în 2007, dar nu pentru a dezvolta jocuri, ci pentru a avea o formă profesională şi legală prin care să factureze munca de freelance pe care o făceau în web design & development şi consultanţă. La scurt timp însă, au descoperit că există cerere pentru jocurile online destinate copiilor, deci o oportunitate de business. „Deşi nu aveam buget, am început timid să contactăm publisheri mari care aveau nevoie de astfel de conţinut. În momentul în care aceştia ne-au publicat câteva jocuri şi ne-au picat serverele din cauza numărului mare de accesări, ne-am dat seama că există un potenţial extraordinar pe această piaţă“, spune Daniel Tamaş. Ulterior, sub umbrela Idea Studios au apărut companiile Transylgamia şi Jellycs, cu scopul de a se extinde pe noi segmente de business. În 2014, cele trei companii au avut împreună o cifră de afaceri de aproape un milion de dolari şi au reuşit să menţină un profit constant, care a fost reinvestit în cele trei companii în proporţie de 70-80%.

    Primele jocuri ale Idea Studios au fost cele pentru fetiţe, în particular jocuri de make-up şi dress-up, după ce Daniel Tamaş şi Tudor Rad au sesizat o cerere pe piaţa internaţională de gaming pentru asemenea jocuri video. Dar cererea nu a fost singurul motiv pentru care au mers în această direcţie. Mult mai important a fost faptul că jocurile pentru fetiţe necesită mai puţină muncă: „Dacă pentru băieţi ai nevoie să creezi un mediu mai complex şi interactiv, fetele au nevoie mai degrabă ca în joc să existe o diversitate mare a obiectelor, spre exemplu multe farduri sau coafuri, un număr cât mai mare de haine, dar şi o varietate de backgrounduri. Apoi, din punctul de vedere al programării, jocurile pentru fete sunt mai uşor de realizat, ceea ce presupune un volum de muncă mai mic şi costuri reduse de dezvoltare“, motivează Tamaş.

    Jocurile au mers bine, studioul s-a dezvoltat, iar în 2011 aveau o echipă de 25 de oameni. Deveniseră parteneri cu Spil Games, unul dintre cei mai mari publisheri de jocuri online din lume: produceau jocuri pentru ei, iar Spil Games le publica pe platforma proprie. Dar cum lucrurile bune nu ţin la nesfârşit, o schimbare din Statele Unite a modificat substanţial businessul de la Cluj: „Totul părea să meargă bine până în momentul în care s-a schimbat echipa de management a celor de la Spil Games, iar noua echipă a ales să‑şi taie din costuri şi să renunţe la colaborarea cu noi. Astfel, am fost puşi în situaţia în care nu mai aveam o sursă constantă de finanţare care să poată susţine o echipă de 25 de oameni“, povesteşte Tamaş. Atunci au luat decizia să publice jocurile chiar ei pe site-ul pe care-l aveau atunci, cutezee.com. Când au atins borna de 1 milion de vizite pe site, au decis să vândă. Cu banii primiţi au ales să fuzioneze cu Paul Mureşan, care avea o companie specializată pe acelaşi segment. „Uitându-ne în urmă, aceasta s-a dovedit cea mai bună decizie pe care am putut să o luăm la momentul respectiv“, afirmă acum antreprenorul.

     

  • Interviul informational: un puternic instrument de cariera pentru studenti

    Fiecare student ori absolvent viseaza la o cariera. Poate te numeri si tu printre acestia. Te gandesti deja la ce domeniu ti-ar aduce mai multa satisfactie profesionala si personala. Vorbesti cu persoane din domeniu, si asta este un lucru bun, insa majoritatea studentilor nu fac asta.

    Ai incredere in profesori, manuale sau notiuni despre profesii spicuite de la televizor sau filme. Totusi, ceea ce ar trebui sa iei in considerare pentru completarea cunostintelor este intervievarea informationala.

    Unul dintre lucrurile cele mai pozitive pe care studentii le primesc din cadrul interviurilor informationale cu oameni din domeniile care ii intereseaza, este de a vedea cum este o cariera de la cineva care chiar are o astfel de cariera.

    Intervievarea informationala este exact ceea ce pare ca este- intervievare conceputa pentru a obtine informatiile de care ai nevoie pentru a alege o cariera si pentru a afla daca ai ceea ce este necesar pentru a reusi. Este o conversatie bine focalizata cu persoane din domeniul carierei tale, care iti poate oferi informatii esentiale de care ai nevoie pentru a-ti lansa cariera visata.
    Pentru ca interviurile informationale sunt deosebit de eficiente pentru studenti, acestea le pot ilumina calea spre cariera in mai multe moduri:

    – In cadrul unui astfel de interviu poti afla despre realitatile pietii muncii si la ce sa te astepti. Dupa discutii vei putea avea o imagine mai buna despre incercarile si triumfurile implicate.
    – Poti descoperi oportunitatile care sunt disponibile intr-un anumit domeniu, inclusiv locuri de munca si cariere de care posibil sa nu fi stiut ca exista.
    – Cariera ta de vis poate prinde aripi dovedindu-se a fi tot ceea ce ai crezut ca ar putea fi
    – Pe de alta parte, cariera pe care ai dorit-o intotdeauna se poate dovedi a fi gresita sau nepotrivita pentru tine. Multi candidati la locuri de munca afla prin intermediul interviurilor informationale ca programul de lucru, salariile, conditiile sau oportunitatile de munca nu sunt asa cum si-au imaginat.
    – Daca nu esti sigur cu privire la ce cariera sa urmezi poti obtine informatiile de care ai nevoie pentru a alege. Sau ai putea restrange un camp larg pana la o anumita nisa.
    – Poti culege informatiile si strategiile de care ai nevoie pentru a intra in cariera aleasa. Acest instrument creativ inca extrem de simplu iti ofera informatii pe care la un interviu obisnuit nu le-ai fi putea afla.
    – Ai avea acces la informatii la care alti candidati entry-level nu au. Vei fi cu un pas inaintea altora.
    – In cadrul unui interviu informational poti crea legaturi puternice si memorabile cu intervievatorii care investesc in cariera ta si sunt dornici si nerabdatori sa auda despre progresul tau profesional.

    Atmosfera interviului informational este relativ relaxata, comparativ cu cea a unui interviu de angajare, astfel ca iti poti sustine cu incredere punctul de vedere.

    Ofertele de locuri de munca si internship-urile sunt adesea rezultatul interviurilor de informare, chiar daca obtinerea ofertelor nu este scopul lor initial.

    Interviurile informationale sunt o strategie „win-win”, astfel are de castigat si candidatul, care poate afla mai multe despre compania la care doreste sa lucreze si despre domeniul in care doreste o cariera dar si societattile care cauta date despre un anumit candidat.
     

  • Leka noci, deta!/ de Lucian Vasilescu

     Peste câteva zile, marţi, va fi 26 ianuarie. O zi oarecare de iarnă. O zi când putem butona telecomanda, cercetând oferta a peste o sută de posturi de televiziune la care suntem abonaţi. Şi asta de la prima oră a zilei până la ultima. Sau, dacă n-avem chef de TV, putem zăbovi pe net, pe Facebook, pe celelalte reţele de socializare. Sau putem descărca (mai legal, mai ilegal) ce filme şi ce seriale avem chef. Oferta este, practic, nelimitată – atât de mare încât devine inhibantă. Ai atât de multe lucruri din care să alegi, încât nu mai ştii la ce să te opreşti. Confuziei generate de supraoferta de astăzi îi putem opune singura opţiune de care dispuneam în aceeaşi zi, de 26 ianuarie, dar în 1989.

    Iată, mai jos, reprodus integral, programul Televiziunii Române de la data cu pricina:

    Sub titlul: Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, înalt omagiu pentru strălucita activitate revoluţionară, aleasă preţuire şi dragoste neţărmurită ale întregului popor, LA MULŢI ANI! era publicat programul TV al zilei. Iată-l:

    19.00 Telejurnal

    19.25 Marelui fiu al patriei – înaltul omagiu şi recunoştinţa întregului popor (documentar)

    19.45 Imn pentru conducătorul ţării (spectacol literar-muzical-coregrafic)

    20.45 Cu poporul, pentru popor (film, producţie a Casei de Filme Cinci)

    21.50 Telejurnal

    22.00 Închiderea programului

    Şi gata. Nici pe bulgari nu mai puteai să treci, că se tăia curentul. Leka noci!

  • Românul care a compus peste 300 de partituri pentru filme sau seriale TV. A obţinut Discuri de Aur şi Platină în întreaga lume

    Vladimir Cosma  este un violonist, compozitor şi dirijor francez de origine română care a compus coloanele sonore a peste 300 de filme. Acesta a realizat muzica pentru producţii cinematografice de succes, printre care se numără şi capodopera lui Ettore Scola “Balul”. Celebrul compozitor a acceptat să semneze pentru prima dată coloana sonoră a unui film românesc, “Funeralii fericite”, de Horaţiu Mălăele în 2013.

    Cosma s-a născut în Bucureşti într-o familie de muzicieni. Tatăl său a fost pianist şi dirijor, iar mama sa, Carola, autor-compozitor şi unchiul său Edgar Cosma, compozitor şi dirijor, a condus Orchestra Cinematografiei din Bucureşti.

    După câştigarea primelor sale premii la Conservatorul Naţional de la Bucureşti, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar),în 1963, unde îşi va continua studiile cu Nadia Boulanger şi la Conservatorul Naţional din Paris, potrivit Wikipedia. El îşi câştigă exitenţa concertând în lume ca violonist, iar in 1968, Yves Robert îi încredinţează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau seriale TV.

    De-a lungul carierei sale, Vladimir Cosma a primit două premii César pentru cea mai bună muzică de film, pentru contribuţia sa în cadrul producţiilor cinematografice “Diva” (1982) şi “Le Bal” (1984), precum şi două premii 7 d’Or, pentru cea mai bună muzică TV, în 1986 şi 1991.
    De asemenea, Cosma a obţinut numeroase Discuri de Aur şi Platină în întreaga lume: Franţa, Germania, Japonia, Anglia, Elveţia, Belgia, Italia, Olanda, Scandinavia, etc

  • Filmele care au înregistrat cele mai mari încasări la Box Office

    2015 a fost un an bun pentru filme. Şi pentru cinefili şi pentru casele de producţie. Anul trecut încasările la nivelul Statelor Unite au depăşit pentru prima oară 11 miliarde de dolari. Însă care sunt filmele care au făcut cei mai mulţi bani la nivel global?


    20. Taken 3 -326 mil. de dolari

    19. Mad Max: Fury Road – 375 de mil. de dolari

    18. Home (2015) –  386 mil. de dolari

    17. Kingsman: The Secret Service – 414 mil. de dolari

    16. Terminator: Genisys – 440 mil de dolari

    15. Hotel Transylvania 2 – 467 mil. de dolari

    14. San Andreas – 473 mil. de dolari

    13. Ant-Man 519 mil de dolari

    12. Cinderella (2015) – 542 mil. de dolari

    11. Fifty Shades of Grey – 570 mil. de dolari

    10. The Martian – 597 mil. de dolari

    9. The Hunger Games: Mockingay Part 2 – 647 mil. de dolari

    8. Mission: Impossible – Rogue Nation – 682 mil. de dolari

    7. Inside Out – 856 mil. de dolari

    6. Spectre – 875 mil. de dolari

    5. Minions – 1.157 mld. de dolari

    4. Avengers: Age of Ultron – 1.405 mld. de dolari

    3. Furious 7 – 1.515 mld. de dolari

    2. Jurrasic World – 1.669 mld. de dolari

    1. Star Wars: The Force Awakens – 1.869 mld. de dolari

  • Avancronică 2016: ce filme vrem să vedem în acest an

    Deadpool este cel mai nou personaj lansat de Marvel şi, în acelaşi timp, unul dintre cele două filme ale studioului care ajung pe această listă. Avându-l pe Ryan Reynolds în rolul principal, Deadpool pare mai mult o parodie decât un film de acţiune, dar acest lucru se poate dovedi unul pozitiv. Luând în calcul numărul mare de supereroi şi alte personaje similare care au luat faţa box office-ului în ultimii ani, o abordare mai degajată se poate dovedi inspirată. Filmul este regizat de Tim Miller (Scott Pilgrim vs. the World) şi îi are în rolurile principale pe Reynolds (Green Lantern, Buried), Gina Carano (Haywire, Fast & Furious 6) şi Morena Baccarin (V, Serenity, Spy). Deadpool va ajunge pe marile ecrane la jumătatea lunii februarie.

     După succesul uriaş înregistrat de Star Wars: The Force Awakens, este de aşteptat ca şi primul spin-off al seriei să atragă destul de mulţi spectatori în sălile de cinema. Rogue One: A Star Wars story spune povestea unui grup de rebeli care încearcă să fure planurile de construcţie ale Death Star, acţiunea petrecându-se între episoadele III şi IV ale seriei. Personaje îndrăgite precum Han Solo sau Luke Skywalker nu vor apărea în film, pentru că cei de la Disney au decis să nu dezvolte legături între aceste filme şi episoadele care vor urma. Decizia este una corectă, dacă luăm în calcul faptul că poziţionarea în timp este una complet diferită. Filmul, care debutează pe marile ecrane pe 16 decembrie, este regizat de Gareth Edwards (Godzilla, Monsters) şi îi are în rolurile principale pe Felicity Jones (The Theory of Everything, True Story), Mads Mikkelsen (Casino Royale, The Hunt, Hannibal) şi Alan Tudyk (I, Robot, Frozen).

    Batman vs. Superman: Dawn of Justice reprezintă încercarea celor de la DC Entertainment de a răspunde succesului înregistrat în ultimii ani de studiourile Marvel. DC aruncă în luptă cele mai de succes personaje şi actori pe măsură: Ben Affleck, Henry Cavill, Amy Adams, Jesse Eisenberg sau Jeremy Irons sunt doar câteva dintre numele importante care ar trebui să aducă mulţi bani în conturile companiei. Filmul este regizat de Zack Snyder (300, Man of Steel, Sucker Punch) iar la scenariu a contribuit şi David S. Goyer, cunoscut pentru munca excelentă realizată alături de Nolan la seria Batman. Batman vs. Superman: Dawn of Justice are premiera mondială pe 25 martie.

    Silence, cel mai nou film al lui Martin Scorsese, spune povestea a doi călugări iezuiţi care călătoresc în Japonia pentru a transmite învăţăturile creştinismului. Odată ajunşi, au parte de un tratament extrem de violent. Scenariul filmului este bazat pe cartea scrisă de Shusaku Endo, iar lista de actori este una impresionantă: Liam Neeson (Lista lui Schindler, Batman Begins, Taken), Adam Driver (Star Wars: The Force Awakens, Girls) şi Andrew Garfield (The Social Network, The Imaginarium of Doctor Parnassus). Data exactă a lansării nu a fost încă anunţată.

    Dacă faceţi parte din cei care s-au bucurat atunci când seria Harry Potter a luat sfârşit, anul 2016 v-a pregătit o mare surpriză: „Fantastic Beasts and where to find them“ este cea mai recentă carte semnatş de J.K. Rowling, iar producătorii de la Holywood s-au grăbit să o ecranizeze. Producţia poartă acelaşi nume şi este regizată de David Yates, cel care a semnat ultimele patru episoade din saga tânărului vrăjitor de la Hogwarts. Acţiunea filmului se desfăşoară cu 70 de ani înainte de evenimentele din Harry Potter, în cadrul unei comunităţi secrete de vrăjitori din New York. Distribuţia îi include pe Eddie Redmayne, câştigător anul trecut al premiului Oscar pentru cel mai bun actor (The Theory of Everything, Les Miserables), Ezra Miller (We need to talk about Kevin, The Perks of being a wallflower) şi Colin Farrell (Total Recall, In Bruges). Fantastic Beasts and where to find them va avea premiera pe 18 noiembrie.

  • “The Revenant” şi “Mad Max: Fury Road” sunt filmele cu cele mai multe nominalizări la premiile Oscar

    “The Big Short”, “Bridge of Spies”, “Brooklyn”, “Mad Max: Fury Road”, “The Martian”, “The Revenant”, “Room” şi “Spotlight” sunt lungmetrajele nominalizate la cea de-a 88-a ediţie a premiilor Oscar, la categoria “cel mai bun film”.

    Bryan Cranston, Matt Damon, Leonardo DiCaprio, Michael Fassbender şi Eddie Redmayne au fost nominalizaţi la premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. Bryan Cranston a fost nominalizat pentru rolul interpretat în filmul “Trumbo”, Matt Damon, pentru interpretarea din “The Martian”, Leonardo DiCaprio, pentru “The Revenant”, Michael Fassbender, pentru “Steve Jobs”, iar Eddie Redmayne, pentru “The Danish Girl”.

    Cate Blanchett, Brie Larson, Jennifer Lawrence, Charlotte Rampling şi Saoirse Ronan au fost nominalizate la categoria “cea mai bună actriţă în rol principal”, potrivit site-ului oficial al evenimentului. Cate Blanchett a fost nominalizată pentru rolul din “Carol”, Brie Larson, pentru “Room”, Jennifer Lawrence, pentru “Joy”, Charlotte Rampling, pentru “45 Years”, iar Saoirse Ronan, pentru “Brooklyn”.

    Adam McKay, George Miller, Alejandro Gonzalez Inarritu, Lenny Abrahamson şi Tom McCarthy au fost nominalizaţi la categoria “cea mai bună regie”.

    Alejandro Gonzalez Inarritu a fost nominalizat pentru regia filmului “The Revenant”, Adam McKay pentru “The Big Short”, George Miller pentru “Mad Max: Fury Road”, Lenny Abrahanmson pentru “Room”, iar Tom McCarthy pentru “Spotlight”.