O explicatie ar fi gasita in linia trasata de tarile din fostul
bloc sovietic – Rusia, Ucraina si Kazakhstan, care au investit
masiv in dotarea cu tehnologie moderna a fermelor si care au ajuns
in ultimii ani cei mai importanti furnizori de cereale din zona
Marii Negre.
Alternativele raman Europa si piata interna, dar si aici
producatorii vad amenintata valorificarea la costuri normale.
Detalii pe www.zf.ro.
Pentru Romania, IIF prevede o crestere economica reala zero in
2010, ca efect al restrictiilor bugetare si al cererii interne
scazute. Deficitul bugetar general ar urma sa scada de la 8,3% la
7,3% din PIB, insa IIF a calculat un impuls fiscal negativ de -2%
din PIB, reflectand politica fiscala restrictiva de ansamblu a
guvernului, cu efect in deficitul structural, independent de
variatiile ciclului economic si de alte elemente care nu tin de
actiunile guvernului (pentru comparatie, si Polonia ar urma sa-si
reduca deficitul bugetar general tot cam cat Romania, de la 7,2% la
6,3%, insa impulsul fiscal calculat de IIF este pozitiv, de 0,5%
din PIB).
Celelalte prognoze ale IIF pentru Romania vizeaza o inflatie
anuala de 4%, fata de 4,8% la sfarsitul anului trecut, o adancire a
deficitului de cont curent de la 3,9% la 4,8% din PIB, precum si o
crestere a volumului exporturilor cu 8,8%, raportat la o crestere a
importurilor cu 3,7%. Datoria publica este asteptata sa creasca de
la 29,9% in 2009 la 36% din PIB.
IIF noteaza ca in primul trimestru, scaderea PIB in Romania a
fost printre cele mai accentuate din regiune, din cauza cererii
slabe de export si a reducerii cheltuielilor publice. Cererea
interna a scazut cu 3,9%, cel mai mult din regiune dupa Bulgaria
(-7%).
Desi moderata de recesiune, inflatia a ramas peste tinta in
Romania (4,2% in martie, 4,3% in aprilie), “ca rezultat al
rigiditatilor persistente pe pietele de bunuri si servicii”. La
sfarsitul anului, inflatia ar urma sa se situeze putin peste tinta
BNR de 3,5%, ceea ce inseamna ca banca centrala ar avea spatiu de
manevra pentru o reducere a dobanzii cu inca 0,5% pe parcursul
anului.
In privinta deficitului de cont curent, IIF considera ca aportul
mai mic de bani de la lucratorii romani din strainatate a
contribuit, in primul trimestru, la mentinerea deficitului aproape
de acelasi nivel de acum un an, respectiv 3,9% din PIB. Pe
ansamblul regiunii, cele mai spectaculoase ameliorari le-au
cunoscut Bulgaria, unde deficitul de cont curent s-a redus la
jumatate fata de acum un an, si Cehia, care a terminat trimestrul
cu un excedent de 3%.
Pe baza datelor disponibile, IIF apreciaza ca Rusia si Romania
sunt singurele tari din regiune unde influxurile de capital pe
termen scurt s-au reluat in primele luni ale anului, datorita
dobanzilor inca ridicate si aprecierii monedelor nationale.
PROGNOZE PENTRU 2010
Raportul IIF anticipeaza urmatoarele evolutii pentru tarile din
zona (“Europa emergenta” desemneaza in analiza IIF Bulgaria, Cehia,
Ungaria, Polonia, Romania, Rusia, Turcia si Ucraina):
– cererea de export ar trebui sa sustina redresarea economica a
acestor tari, insa cererea interna va stagna, mentinand inflatia
scazuta, dar si deficitele de cont curent. Ca regula generala,
concluzia raportului e ca in 2010, sansele cele mai mari de
redresare le au tarile unde majorarea exporturilor se va asocia cu
stimularea cererii interne, respectiv in Turcia, Rusia, Polonia si
Cehia
– fluxurile de capital strain vor spori, in special datorita
imprumuturilor contractate de state si investitiilor straine, dar
vor ramane sub nivelul celor din perioada 2006-2008
– deficitele bugetare se vor restrange, insa baza lor
structurala se va schimba prea putin, fiindca guvernele sunt
reticente sa puna in aplicare taieri de cheltuieli publice care
le-ar afecta sustinerea politica
– inflatia scazuta, sustinuta de o apreciere a monedelor locale
in conditiile unor fluxuri mai mari de capital strain, va permite
in continuare bancilor centrale sa mentina dobanzile la un nivel
scazut, cu exceptia Turciei. Ungaria si Romania raman insa
singurele tari care mai au marja de scadere in continuare a
dobanzilor
– gradul de indatorare ramane redus, asa incat nu sunt motive de
ingrijorare privind solvabilitatea acestor tari, cu exceptia
Ucrainei “si potential a Ungariei”.
ADIO ZONA EURO
Pentru tarile din Europa emergenta, adoptarea euro se va amana
cel mai probabil pana la sfarsitul deceniului actual, “poate cu
exceptia Bulgariei”, si va avea loc numai daca efectele crizei din
Grecia vor fi limitate si daca suportul politic pentru reforma nu
se va eroda, apreciaza IIF. Romania ar avea nevoie de masuri si mai
dure decat cele avute in vedere pana acum pentru a se putea incadra
in planul de aderare la zona euro in 2014.
Numai in Bulgaria pare posibila o mentinere a deficitului
bugetar sub 3% din PIB, ceea ce ar permite adoptarea euro, in
teorie, in 2014. In restul regiunii, adoptarea euro este putin
probabila inainte de 2016, atata vreme cat nevoile sporite de
finantare a sistemului de pensii, din cauza imbatranirii
populatiei, nu vor fi contracarate cu reforme profunde ale
sistemului de asistenta sociala.
Efectele crizei grecesti “ar trebui sa fie limitate” pe
ansamblul regiunii, atata vreme cat statele reusesc sa reduca
deficitele in mod durabil si sa progreseze in privinta reformelor
fiscale. Cresterea economica s-a reluat deja in zona, in special
gratie cererii de export mai mari, asa incat acum problema pe
termen mediu va fi remedierea deficitelor structurale, adica
reformarea profunda a sistemelor de pensii si asigurari sociale.
Aceasta nu se poate face insa fara un suport politic solid, care in
prezent lipseste, noteaza IIF.
Raportul IIF a fost publicat in pregatirea reuniunii anuale
comune a BERD si a IIF, care se desfasoara astazi la Zagreb.
Institutul International de Finante, infiintat in 1983, este
principala asociatie internationala a institutiilor financiare, cu
aproape 400 de membri din peste 70 de tari.
Glasbau Hahn ar putea fi cu usurinta confundat cu unul dintre
service-urile sau magazinele de instalatii care predomina intr-un
fost cartier industrial aflat la cativa kilometri de cartierul
financiar al Frankfurtului.
Producatorul de sticla – o afacere de familie, cu 140 de
angajati, fara a-l socoti pe nepotul Hahn care conduce
operatiunile, este insa un exemplu perfect de companie mica si
foarte bine orientata, din categoria celor care ar putea propulsa
Germania din nou pe orbita cresterii economice.
Paradoxul este ca tocmai asemenea companii fac viata dificila
pentru partenerii Germaniei din Uniunea Europeana. Glasbau Hahn
este o companie multinationala in miniatura, care face peste 60%
din cifra de afaceri in exteriorul tarii si care domina ingusta,
dar foarte profitabila sa nisa: piata globala de cutii de sticla
pentru exponatele din muzee. Chiar mumia faraonului Tutankhamon se
afla intr-o vitrina cu climat controlat facuta in atelierul Glasbau
Hahn, aflat langa un depou si peste drum de un showroom Fiat.
Pe masura ce Glasbau Hahn si mii de alti mici exportatori
germani isi revin dintr-un 2009 dramatic, ei dau Uniunii Europene
acel atat de necesar impuls de crestere. Din nefericire, o parte a
succesului lor se realizeaza in dauna unor tari ca Grecia, Spania
si Portugalia.
Aceste asa-numite tari de la periferia UE au ajuns la datorii
masive in parte pentru ca au cumparat mult prea multe Mercedesuri
si alte bunuri fabricate in Germania si in alte parti, fara a mai
produce destule bunuri de export in compensatie.
De fapt, marfurile din Grecia, Spania si Portugalia erau adesea
necompetitive pentru ca in ultimul deceniu aceste state au lasat
salariile sa creasca mai repede decat productivitatea si au devenit
prea scumpe.
In acelasi timp, Germania – o natiune de economi – a exportat
mai mult decat a consumat, profitand de pe urma vecinilor cu mana
larga, dar neraspunzand prin achizitia unei cantitati comparabile
de marfuri de import.
In cursul anului trecut vanzarile de autovehicule noi importate
in Romania s-au diminuat cu aproape 55%, la aproape 106.000 de
unitati, in timp ce exporturile Dacia s-au apreciat in aceeasi
proportie, la mai mult de 258.000 de unitati.
Considerand un pret mediu de 8.500 de euro al automobilelor
exportate, valoarea exporturilor ajunge la 2,2 mld. euro, in timp
ce valoarea importurilor de autovehicule a depasit 1,4 mld. euro
(pret mediu de 13.500 de euro), ceea ce indica un excedent de
aproape 800 de milioane de euro.
Cititi mai multe pe
www.zf.ro
Volumul vanzarilor pe pietele externe a urcat in luna noiembrie
la un varf de 2,74 miliarde de euro, potrivit datelor preliminare
ale Institutului National de Statistica (INS), acesta fiind cel mai
ridicat nivel din ultimele 12 luni si un preambul al revenirii
economice. Exporturile reprezinta circa 30% din Produsul Intern
Brut si sunt strans corelate cu sectorul industrial in care
lucreaza peste doua milioane de romani.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Anul acesta 74% din exporturile Dacia sunt catre piete din
Europa de Vest precum Franta, Germania, Spania, Olanda si Belgia.
In plus, marca Dacia a intrat in 2009 in top 10 cele mai cunoscute
branduri auto”, a spus Francois Fourmont, directorul general al
Automobile Dacia in cadrul emisiunii “Dupa 20 de ani”, difuzata
duminica la Pro TV.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Scaderea rapida a Produsului Intern Brut (PIB), dupa mai multi ani de dezvoltare puternica (crestere de 7% in perioada 2000-2007), se explica prin gradul ridicat de dependenta a economiei ucrainene de exporturi.
Banca Mondiala a revizuit, in iulie, la 15%, de la 9%, estimarea de scadere a PIB pentru acest an. Institutia financiara internationala anticipeaza ca economia Ucrainei isi va reveni lent, cu o crestere de 1% in 2010.
La randul sau, Fondul Monetar International estimeaza o contractie de 8% a economiei in 2009, urmata de un avans de 1% anul viitor. FMI a aprobat, anul trecut, pentru statul est-european, un program de finantare de 16,5 miliarde de dolari.
“Desi prima jumatate a fost dezastruoasa, in cea dea doua se asteapta ca criza sa se adanceasca. De la luna la luna inregistram scaderi, piata scazand la 55% fata de anul trecut.”
Tapalaga spune ca statul ar putea sa ajute domeniul auto cum a facut in 2007 cu acele taxe care au facut ca exporturile de secondhand sa creasca substantial.
“Trebuie sa vedem si cum fac nemtii care au o crestere cu 40% fata de anul. Programul de casare din Romania l-am inceput timid, cu pasi mici, avand in vedere ca toate masurile au fost luate pe rand. In acest program sunt 60.000 de masini impartite in 3 etape. Se preconizeaza o rata a succesului de 30-35%, total nesatisfacator.”
Importurile au coborat chiar mai rapid, cu 37%, la 2,48 miliarde de euro, sub influenta deprecierii abrupte a cursului, dar si a scaderii cererii pe plan intern. In aceste conditii, deficitul comercial din ianuarie a fost de numai 576 de milioane de euro, cu 60% sub nivelul din prima luna a anului trecut, de 1,45 miliarde de euro. Cursul mediu zilnic a urcat in ianuarie la 4,23 lei/euro, cu 8% peste nivelul din decembrie si cu aproape 15% peste media din ianuarie 2008.
"Din pacate pe tot semestrul va fi aceasta evolutie, scaderi de 30-40% ale exporturilor totale, cu speranta ca din semestrul doi vor aparea cereri de export si poate vom inchide anul 2009 cu o scadere de 10-20% a exporturilor", anticipeaza Mihai Ionescu, secretarul general al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor Romani (ANEIR).
Cititi mai multe pe www.zf.ro
De fiecare data cand isi primeste pensia, Geta Stoiciu, de 67 de ani, stie ca trebuie sa treaca pe la “plafarul” de la parterul blocului in care locuieste, ca sa cumpere un ceai calmant si ceva spirulina. Vecina ei de palier, mai cu dare de mana, cumpara unguente, creme si siropuri naturale pentru nepoti. Spune ca nu are incredere in toate “chimicalele” de la supermarket, mai ales ca sunt mult mai scumpe decat “naturistele”, asa incat cu 20-30 de lei reuseste sa-si faca provizii pentru intreaga luna.
Imaginea unui cumparator de varsta a treia pare a fi tipica pentru un astfel de magazin, intrucat cei tineri nu beau intotdeauna ceai facut acasa, ci ice-tea, nu iau neaparat vitamine, ci energizante, si nu sunt preocupati cu orice pret de o alimentatie sanatoasa.
Dar Dorin Catana, seful farmaciilor Centrofarm, se declara convins ca lucrurile se vor schimba, punandu-si sperantele intr-un brand atat de bine cunoscut, incat a devenit substantiv comun: Plafar. In urma cu doi ani, Centrofarm a achizitionat de la Societatea Nationala Plafar brandul comercial omonim, castigand astfel dreptul de a infiinta propriile magazine de produse naturiste care sa poarte acest nume.
Desi valoarea tranzactiei nu a fost pana acum facuta publica, suma cea mai des vehiculata este de un milion de euro, un pret pentru care Centrofarm a cumparat notorietatea unui nume mai cunoscut decat propriul sau brand.
Miscarea a fost benefica pentru ambele parti, mai ales pentru batrana societate Plafar, care incearca sa se mentina pe linia de plutire in ciuda datoriilor la stat acumulate de-a lungul anilor si a “rechinilor imobiliari” reclamati de conducerea societatii ca i-ar pandi proprietatile scoase la vanzare. Dar ce mai inseamna astazi Plafar, dupa 60 de ani de schimbari de stapani, de statut si divizari?
Istoria Plafar, dupa cum spune Aurel Niculae, fostul director general al acesteia, incepe in 1948, cand a fost infiintata o asociatie privata de producatori in domeniul plantelor aromatice, tehnice si medicinale. Dupa anii ‘50, asociatia a fost nationalizata si trecuta in patrimoniul statului, iar in 1990 a fost transformata in regie autonoma.
Primii ani dupa Revolutie au insemnat inceputul decaderii Plafar. Dupa separarea sediului de la Bucuresti de celelalte sucursale din tara, societatea a devenit in 1999, prin hotarare de guvern, regie nationala inclusa in categoria societatilor strategice (denumire care se refera, de fapt, la faptul ca obiectul sau de activitate includea si industrializarea plantelor toxice si stupefiante) si a inceput oficial un proces de restructurare care nici pana in ziua de astazi nu s-a incheiat. In 2005, cand Niculae a venit in functie – si nu se sfieste sa-si recunoasca numirea pe baza de criterii politice – situatia i s-a parut dezastruoasa.
Societatea acumulase deja datorii la stat de peste 20 de milioane de lei, desi rula un volum de afaceri de patru ori mai mic. Atunci, Niculae a facut o evaluare pe baza careia a stabilit metodele de privatizare, incepand cu vanzarea activelor care nu mai erau de folos activitatii de baza.
Au fost concediati mai mult de 100 de angajati – in mare parte paznici ai acelor proprietati -, s-a reluat activitatea de export, desi nu cu prea mare succes, si a fost gandita o strategie de repozitionare pe piata de profil. Dupa o perioada de circa un an, timp in care Societatea Nationala Plafar a fost controlata de Ministerul Economiei, compania a fost preluata in 2007 de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) in proportie de 51%, iar restul de Fondul Proprietatea.
Printr-o ordonanta de Guvern, societatea a trecut din nou, incepand cu anul acesta, in patrimoniul Ministerului Economiei. Sfarsitul anului trecut a coincis si cu un esec politic al lui Niculae, care a candidat fara succes pentru un post de deputat PNL in Buzau, dar si cu anuntul unei noi runde de restructurare a activitatii companiei; dar cu un nou sef in frunte – Stefan Grigore, care inainte facuse parte din Consiliul de Administratie.
Niculae spunea, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in vara, ca este hotarat sa faca tot posibilul ca societatea sa nu se vanda “pe doi lei” si ca vrea sa-i reduca din pierderi. In cele cateva zeci de pagini ale planului sau, calculele erau facute in doua variante – una pentru cazul in care societatea ar ramane cu o singura fabrica din cele cinci existente acum si o a doua pentru situatia in care ar fi crutate doua.
In prezent, compania detine fabrici la Brasov, Craiova, Cluj, Braila si Timisoara, prima fiind cea mai performanta si, dupa toate aparentele, singura in afara pericolului de desfiintare. Conform planului de atunci al lui Niculae, ar fi urmat in schimb sa se deschida o noua fabrica, cel mai probabil tot in Brasov, cu o investitie de 2,5 milioane de euro, care sa sustina planurile de intrare a societatii si pe alte segmente de produse, ca de exemplu tratamentele homeopate sub forma de capsule.
Niculae a motivat aceasta strategie prin faptul ca toate cele cinci fabrici furnizeaza acelasi produs – in speta, ceaiuri – cu costuri ridicate si productivitate scazuta. “La ce-mi sunt buni cei 32.000 de metri patrati (suprafata pe care se intind cele patru fabrici vizate pentru restructurare – n. red.) daca un concurent, cu o fabrica pe 1.800 de metri patrati, este aproape de cinci ori mai productiv decat Plafar?”, se intreba el, aratand ca noua fabrica urma sa beneficieze de echipamente mai performante, care sa poata tine ritmul cu ceilalti producatori.
Acum insa, situatia la Plafar este incerta si asta pentru ca nu s-a stabilit bugetul societatii pentru anul acesta. “Asteptam sa vedem ce proiecte ne lasa sa dezvoltam”, spune noua conducere a societatii, adaugand ca “sunt foarte dezamagit ca trebuie sa astept pentru ca luna viitoare (in februarie – n.red.) trebuie sa incep achizitiile”.
Cititi in continuare cum vrea Dorin Catana sa revitalizeze bradul Plafar