BusinessMagazin

Tag: angajati

  • Face afaceri de 120 de milioane de euro în Bucureşti cu doar 21 de angajaţi. VIDEO

    Traderul de produse petroliere ROTTCO Consult din Bucureşti, controlat de discretul om de afaceri Nicolae Paul Pop, fost şef al operaţiunilor de distribuţie a carburanţilor din grupul Rompetrol, a derulat anul trecut afaceri de 521,5 mil. lei (117,4 mil. euro), cu 12% mai mari faţă de 2013.

    Totuşi, profitul net al ROTTCO Consult este nesemnificativ, de doar 0,4 mil. lei, menţinându-se an de an sub nivelul de 1 mil. lei.

    Face afaceri de 120 de milioane de euro în Bucureşti cu doar 21 de angajaţi. VIDEO

  • Lucrează de 16 ani în aceeaşi companie: „Când m-am angajat eu, eram cinci angajaţi, iar acum am ajuns la peste 100“

    „Când m-am angajat eu, eram cinci angajaţi, iar acum am ajuns la peste 100“, spune Dolete referindu-se la dezvoltarea carierei odată cu creşterea companiei.

    La scurt timp după absolvirea Facultăţii de Business Internaţional şi Economie în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1993-1997), s-a angajat la Marsh în funcţia de assistant manager, de unde a evoluat spre funcţia de manager al departamentului de corporate client practice, în 2005.

    Acesta este responsabil de mai multe linii de asigurare, precum cele de proprietare, răspunderi civile, construcţii sau aviaţie, precum şi de activitatea de reasigurare, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova.

    Din 2009, Dolete a preluat şi rolul de Placement Leader, care presupune managementul relaţiei cu asigurătorii parteneri.

  • La 36 de ani, face 325 de milioane de lei cu numai patru angajaţi

    Traderul de biocombustibili Trend Energy, cu numai patru angajaţi, a raportat anul trecut o cifră de afaceri de 325,8 mil. lei (73,3 mil. euro), în creştere cu 65% faţă de 2013, însă un rezultat de 27 de ori mai mare faţă de 2010, anul în care firma a fost înfiinţată.

    Numele companiei despre care nu există prea multe informaţii a fost scos la iveală de un clasament al companiilor cu afaceri de peste 300 de milioane de lei în 2014.

    La 36 de ani, face 325 de milioane de lei cu numai patru angajaţi

  • Cel mai mare furnizor de papetărie din lume intră pe piaţa din România

    Grupul de firme Dacris este prezent pe piaţa românească din 1994 şi se ocupă cu importul, distribuţia şi comercializarea articolelor de birou şi a produselor tipărite.

    În 2010 a fost al doilea distribuitor de articole de birou din România, iar în 2012 a caştigat premiul “Regional Reseller of the Year” în cadrul concursului European Office Products Awards (EOPA), concurs destinat firmelor europene, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei.

    Cu o cifră de afaceri de 18 milioane de euro, Grupul Dacris înregistrează o creştere de 13% faţă de anul precedent şi are în prezent peste 5.000 de clienţi din domenii precum cel financiar, medical, comerţ, industrie sau turism.

    Staples a avut vânzări de 5,3 miliarde de dolari în primul trimestru al anului, în scădere cu 6,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2014. Profitul net a fost în scădere, de la 96 milioane de dolari în primul trimestru din 2014 la 59 milioane de dolari. Compania are reprezentanţe în 26 de ţări şi peste 180.000 angajaţi.


     

  • Fabrica de servicii de la Timişoara

    “Suntem organizaţi ca o fabrică de servicii, ne apropiem foarte mult în ce priveşte livrarea serviciilor de ceea ce înseamnă uzină: procese automatizate, proceduri de îmbunătăţire a eficienţei, problemele care apar când serviciul este întrerupt în reţelele clienţilor noştri – volumul tichetelor (emise la apariţia în cadrul unor probleme ale reţelelor clienţilor – n.r.) este de 30.000 de tichete lunar, pe care le soluţionează 500 de oameni”, descrie Liviu Giurgiu, networks director pentru CIS, ţările nordice şi baltice şi Europa de Est în cadrul Alcatel-Lucent, activitatea centrului global de servicii al companiei din Timişoara, cel mai mare din cele patru deţinute în prezent de grupul francez şi unul dintre principalele departamente ale furnizorului de echipamente şi soluţii de telecomunicaţii Alcatel-Lucent din România.

    Giurgiu este ghidul grupului de jurnalişti, din care fac parte, într-o vizită la sediile din Timişoara ale companiei franceze, ce are rolul de a dezambiguiza câteva dintre specificităţile tehnice ale domeniului: într-un open space, angajaţii lucrează cu câte patru monitoare în faţă, urmărind din când în când un televizor deschis pe postul american CNN. Aflăm că acesta nu are rol de informare sau de entertainment, ci că ar putea reprezenta primul semnal de alarmă în cazul problemelor reţelelor din diferite părţi ale lumii în situaţia unui dezastru, precum un uragan.

    În altă încăpere, destinată lucrului cu doi dintre cei mai importanţi clienţi ai companiei, companiile americane AT&T şi Verizon, atrag atenţia afişe ale angajaţilor cu „Never expect, always inspect” şi un monitor cu starea vremii din Statele Unite ale Americii, tendinţele de pe Coasta de Est având influenţă directă asupra activităţii acestor clienţi. Într-o altă încăpere se află câţiva angajaţi ce supraveghează activităţile din Eurotunnel, între Marea Britanie şi Franţa. „În cazul Eurotunnel, ne ocupăm de mentenanţa reţelei telecom şi de semnalizare feroviară; 12 angajaţi români se ocupă de toate aceste activităţi, din care doi la faţa locului, compania din România fiind responsabilă inclusiv de reparaţiile de sub apă ale tehnologiei ce deserveşte tunelul.”

    el mai mare department al companiei este însă cel de cercetare şi dezvoltare, împărţit pe divizii în funcţie de tehnologii – wireless, IP platforms, fixed access şi IP routing and transportation -, iar laboratorul ce îl deserveşte este sugestiv în acest sens: se întinde pe o suprafaţă de 1.800 de metri, iar totul este automatizat. Spre exemplu, un echipament are rolul de a simula scenarii reale de pe teren, precum condiţii de exterior de deplasare pedestriană sau într-un autovehicul, cu 250 km/oră. Acesta costă 5.000 de euro, la care se adaugă preţul licenţei, de 10.000 de euro; iar în cadrul laboratorului se află mai multe astfel de echipamente.

    Investiţii se fac tot timpul, iar ce am investit în ultimii zece ani depăşeşte 100 de milioane de euro”, spune Eugen Şerbănescu, directorul general al companiei. Prezent pe piaţa locală din 1991, Alcatel-Lucent a evoluat de la un număr de 50 de angajaţi la aproximativ 1.500 în prezent, împărţiţi între activităţile companiei în România: circa 1.000 lucrează în cadrul centrului de cercetare-dezvoltare din Timişoara, iar restul în cadrul centrului de servicii end to end de suport şi mentenanţă pentru circa 15 clienţi majori la nivel global, printre care British Telekom Franţa, KPM Olanda, Orange Franţa, Vodafone Qatar, singurul continent pe care nu îl acoperă serviciile din Timişoara fiind Australia. Grupul a înregistrat venituri de 13,17 miliarde de euro anul trecut la nivel global, iar în România compania a avut în 2013 (cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile) o cifră de afaceri de 388 milioane de lei (87,8 milioane de euro) şi un profit net de 20 milioane de lei (4,5 milioane de euro).

    Înainte de criză, compania a avut în România o cifră de afaceri de 122,5 milioane de euro şi profit de 8 milioane de euro. „Ne continuăm expansiunea în România”, sumarizează Şerbănescu modalitatea în care plănuieşte să extindă activităţile companiei. El a fost numit în funcţie în aprilie anul trecut şi printre responsabilităţile sale se numără gestionarea schimbărilor pe plan local aduse de schimbările din cadrul companiei-mamă: planul industrial Shift Plan (lansat de Michel Kombs, CEO-ul grupului, în 2013) şi anunţul din aprilie referitor la faptul că Nokia va cumpăra Alcatel-Lucent, urmând să formeze un gigant telecom de 40 miliarde euro şi 110.000 angajaţi, despre care presa internaţională scrie că este cea mai mare tranzacţie din ultimii 16 ani din industria echipamentelor şi serviciilor pentru operatorii de telecomunicaţii. Programul Shift Plan a fost creat cu scopul de reducere a costurilor fixe ale companiei cu 950 de milioane de euro până la sfârşitul lui 2015, în funcţie de cerinţele pieţei.

  • Un fost corporatist vorbeşte despre cum poţi creşte semnificativ satisfacţia unui client

    Când un client plăteşte cu cardul la supermarket, vânzătorul îi vede numele de pe card şi nu este un efort prea mare să îi spună, la plecare, «La revedere, domnule Ionescu!». Este un exemplu facil de interacţiune cu clientul care poate creşte semnificativ satisfacţia acestuia şi şansele ca acesta să întoarcă la supermarketul respectiv.” Vlad Şeitan vorbeşte cu entuziasm despre ideea din spatele The People Engagement Company, unul dintre cele trei proiecte antreprenoriale de care se ocupă acum, la patru ani de la plecarea din OMV.

    Vlad Şeitan a lucrat în cadrul OMV timp de 13 ani, fiind unul dintre puţinii manageri români care au crescut în cadrul companiei austriece fără a fi intrat în companie pe filiera Petrom. Când OMV a cumpărat Petrom, în 2004, şi a început să îşi dezvolte o pepinieră de specialişti, Şeitan lucra deja în cadrul companiei austriece, având la activ lansarea reţelei OMV în Serbia şi câţiva ani de experienţă în marketingul reţelei OMV existente în România din 1998.

    Din 2005, Şeitan a preluat conducerea reţelei OMV din România, Bulgaria şi Serbia, iar din 2007 a fost promovat într-o poziţie de management al întregii reţele de downstream a grupului (OMV, Petrom, Avanti, Petrol Ofisi, VIVA), cu un buget anual de marketing de 50 de milioane de euro şi cu un buget de training de 5 milioane de euro. „După 13 ani de OMV, am simţit nevoia unei schimbări profesionale, atât ca domeniu de activitate, cât şi ca model de business. OMV a fost şi va rămâne pentru mine cea mai frumoasă şi mai complexă experienţă profesională, şi pot afirma fără niciun dubiu că a fost o a doua familie. Cred că am reuşit să creăm o echipă şi un spirit cum rar se regăsesc în filosofia corporatistă din zilele noastre”, descrie managerul modul cum se raportează la fostul său angajator, pentru care a gestionat (până la plecare) cel mai important proiect din cariera sa de până acum: „Ultima perioadă în cadrul OMV se leagă strâns de unul din cele mai importante proiecte la care am lucrat, şi anume întreaga repoziţionare a brandului OMV pentru divizia de retail”.

    În 2011, a revenit la Bucureşti şi a lucrat timp de patru luni în cadrul Mercadia (companie fondată de Dinu Patriciu, care dezvolta reţeaua de retail Mic.ro), unde a făcut parte din echipa care a încercat un timp să resusciteze compania. În cele din urmă, Şeitan a făcut parte din echipa care a renegociat termenii cu creditorii.

    „După scurta experienţă în cadrul grupului Mercadia, am hotărât să iau o pauză pe plan profesional – un an sabatic. A fost perioada care m-a ajutat să stabilesc direcţia în care vreau să mă dezvolt în continuare. Perioada postcorporatistă a fost şi este plină şi dinamică, iar astăzi nu m-aş întoarce în corporaţii (deşi niciodată nu spun niciodată)”, povesteşte Vlad Şeitan, care a avut în intervalul 2012-2014 câteva încercări în zona antreprenorială, învăţând pe propria piele primele lecţii ale businessului pe cont propriu: „Am făcut greşeli din care am învăţat foarte mult – m-am implicat în proiecte în care nu aveam experienţă, am ales partenerii greşiţi etc)”. Acum, Şeitan este implicat în trei proiecte: consultanţă pe zona de real estate (cu activităţi în derulare atât în România, cât şi la nivel international), consultanţă în zona de marketing, business development şi strategie şi The People Engagement Company, firma de employee engagement.

  • A folosit o idee la îndemâna oricui. Acum conduce o afacere de peste 10 milioane de dolari

    Sarah Kauss este fondatorul şi CEO-u S’well, o afacere axată pe producţia de sticle de apă din oţel inoxidabil, cu venituri proiectate pentru acest an între 10 şi 13 milioane de dolari şi 22 de angajaţi. Kauss a lucrat mai bine de un deceniu în domenii precum auditul fiscal şi imobiliarele. A renunţat la locurile de muncă ”tradiţionale” în 2010, când a pus bazele afacerii S’well. Patru ani mai târziu, sticlele ei au devenit un fashion-must şi pot fi găsite pretutindeni în Statele Unite ale Americii.

    Ellen DeGeneres le-a prezentat într-o emisiune, Tom Hanks a comandat câteva pentru el, reprezentanţii Facebook au comandat 500 de astfel de sticle pentru angajaţi şi clienţi, de doi ani, sunt oferite în pungile de cadouri oferite în cadrul conferinţelor TED şi au fost vândute în ediţie limitată chiar şi în reţeaua Starbucks.

    Într-un interviu acordat Fortune, Kauss povesteşte că a avut ezitări în a pune bazele propriei companii. ”Un director executiv al unei companii din imobiliare mi-a propus să mă alătur companiei ca managing director. Aş fi putut câştiga foarte mulţi bani, dar mi-am spus că nu sunt genul de om care să facă lucrurile pe jumătate, dacă aş fi acceptat, m-aş fi dedicat 100% acelei activităţi, amânând planurile mele de afaceri. I-am spus <vă doresc tot binele din lume, dar eu voi construi o companie de producţie de sticle pentru apă>.”

    Ideea unei astfel de afaceri i-a venit în 2009, în urma unei excursii în Arizona, când a observat lipsurile recipientului în care îşi ţinea apa. Alcătuit dintr-un metal subţire care se încălzea la soare, i-a oferit perspectiva primei sale afaceri: ”De ce să nu creez un recipient care să menţină rece lichidul din el şi care să fie şi fashionable pe deasupra?” A început să lucreze în apartamentul ei din New York împreună cu un designer, a găsit o unitate de producţie în China şi în câteva luni a avut un prototip. Kauss a pus bazele companiei cu profitul propriu şi deţine în continuare 100% din ea. 
     

  • Îşi obligă angajaţii să citească şi să refuze bacşişul. Astfel şi-a triplat afacerile un proprietar de restaurant

    În cadrul Bar Marco, un restaurant din Pittsburg, Statele Unite ale Americii, lucrează circa 26 de angajaţi. Unul dintre aspectele neobişnuite ale restaurantului este că fiecare dintre ei are un cuvânt de spus în ce priveşte activitatea acestuia. Toţi angajaţii au acces la datele financiare, iar în fiecare săptămână, în ziua de marţi, ei au posibilitatea de a oferi sugestii în scopul îmbunătăţirii operaţiunilor de zi cu zi ale acestuia.

    După şedinţă, angajaţii predau o temă pe care au primit-o pentru acasă, la fel ca la şcoală: un paragraf de trei rânduri despre orice carte de non-ficţiune pe care au citit-o. ”Serveşti oamenii în fiecare zi, ar trebui să poţi purta cu ei o discuţie despre altceva decât despre vreme” spune fondatorul restaurantului, Bobby Fry, într-un interviu acordat Entrepreneur.com. Iar aceasta nu este singura abordare diferită a antreprenorului faţă de restul proprietarilor de restaurant. La începutul acestui an, restaurantul a ţinut titlurile ziarelor când a anunţat că îşi va obliga angajaţii să refuze bacşişul. 

    În schimbul acestuia, fiecare angajat primeşte un salariu de bază de cel puţin 35.000 de dolari pe an, bonusuri în funcţie de profit, asigurare medicală de la data angajării, 500 de acţiuni în afacere şi concediu plătit. 

    Prin acest model mai puţin conventional, Fry, care a fondat Bar Marco alături de colegii lui de şcoală Kevin Cox, Michael Kreha şi Justin Steel – spune că a avut un succes mai mare decât se aştepta. După o singură lună, veniturile au depăşit aşteptările lor cu 26%. Profitul săptămânal a crescut cu 3.000 de dolari (la vânzări de 26.000 de dolari) şi a urcat la 9.000 de dolari (vânzări de circa 33.000 de dolari), potrivit lui Fry.

    Datorită sistemului de bonusare al angajaţilor, salariilor lor vor ajunge anul acesta la o valoare cuprinsă între 48.000 şi 51.000 de dolari. Fry spune că nu şi-a dorit niciodată să deschidă un restaurant traditional, iar visul lui de a deschide un restaurant diferit faţă de restul vine din modul în care a evoluat cultura bacşişului. ”Fie că este vorba despre o servire corespunzătoare sau nu, oamenii au tendinţa să ofere aceeaşi sumă de bani ca bacşiş.”

    Bar Marco s-a născut din viziunea antreprenorului de a crea o afacere care să maximizeze valoarea oamenilor. El crede că proprietarii de restaurant care plătesc un salariu minim sunt fie leneşi, fie incapabili să realizeze o strategie pentru afacerea lor.

     

  • „Bună ziua. Vreau să fiu stewardesă, ce trebuie să fac?” Maria ar putea câştiga până la 4.500 de euro/lună, dar are o MICĂ PROBLEMĂ

    Companiile aeriene au criterii foarte stricte după care îşi aleg angajaţii. Dacă vrei să lucrezi ca stewardesă trebuie să te încadrezi într-un tipar bine specificat încă din anunţul de recrutare. Tot mai multe românce sunt interesate de aceste job-uri pentru că aşa au posibilitatea să câştige chiar şi 4.500 de euro pe lună.
     
    Maria abia a absolvit liceul, ştie limba engleză la nivel avansat, ştie să înoate şi are o stare de sănătate impecabilă. Practic, are toate atributele necesare pentru a se angaja ca stewardesă. Îşi doreşte să obţină un astfel de job pentru că a auzit că salariile sunt mari şi pentru că job-ul îi oferă posibilitatea de a călători în colţuri ale lumii în care altfel nu ar ajunge niciodată.
     
    Toate aceste caracteristici nu îi sunt însă suficiente pentru a deveni însoţitoare de bord.
     

  • A preluat la 20 de ani o afacere cu patru angajaţi, iar acum conduce o companie cu venituri de 35 de milioane de euro

    Faptul că numele „Rusu” este sinonim cu afacerea creată de timişoreanul Cristian Rusu este evident. La 37 de ani, antreprenorul controlează unul dintre cei mai puternici retaileri de mobilă, Casa Rusu, cu o reţea de 29 de magazine. Grupul Rus Savitar, care a ajuns la 1.000 de angajaţi, reuneşte patru fabrici de mobilă şi reţeaua de magazine Casa Rusu, iar cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de 35 de milioane de euro, în creştere cu 25% faţă de 2013. „În 1991, mama a început afacerea cu mobilă, cu nişte asociaţi. În 1994 a fost construit primul magazin propriu, cu marfă 100% românească. Profilul a fost menţinut până în 1998, când concentrarea s-a mutat către importuri”, rememora Rusu debutul companiei într-un interviu acordat recent Business Magazin. În 1998, la 20 de ani, a fost momentul când a preluat frâiele companiei, care avea la momentul respectiv doar patru angajaţi. Tânărul antreprenor a marşat pe ideea preţului mic şi a făcut numele Rusu să  genereze afaceri ce vizează anul acesta pragul de 40 de milioane de euro, o nouă fabrică ce va deveni funcţională vara aceasta, cât şi continuarea extinderii reţelei de magazine.

    Mai multe poveşti de succes ale antreprenorilor ce au ajuns să se identifice cu brandul creat puteţi citi în articolul de copertă al Business Magazin al acestei săptămâni.