Tag: angajati

  • Doi fraţi din Bucureşti au investit 100.000 de euro în deschiderea unui restaurant în Bucureşti: ”Am ajuns la 30 de angajaţi cu care lucrăm în continuare cot la cot”

    „Ce aplic din ce am învăţat pe vasele de croazieră este că stau foarte mult de vorbă cu clienţii, încerc să le fiu prieten, să ţin cont de părerile lor culinare şi să încerc să nu îi las să plece niciodată nefericiţi. În plus, fiind şi aici un volum de muncă mare, atunci când apar mici incidente, trebuie să fiu aici, la fel ca pe vapor“, explică Tudor Ivan, managerul restaurantului Ivan’s Grill, câteva din lecţiile de business învăţate în perioada în care era angajat pe vase de croazieră. Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, anul trecut compania Ivan Delivery SRL – care administrează restaurantul Ivan’s Grill – a avut o cifră de afaceri de 1,3 milioane de lei şi un profit net de 13.000 de lei.

    Tudor Ivan şi fratele său, George Ivan, au pus bazele restaurantului Ivan’s Grill în 2011, în zona Arenei Naţionale din Bucureşti. Anterior, cei doi şi soţiile lor au lucrat împreună pe vase de croazieră.„Am văzut locuri pe care nu aş fi putut să le văd altfel, dar era ca şi cum ai lucra în sufragerie şi ai dormi în dormitor. Lucram opt luni, fără zile libere, cam 14 ore zilnic, iar atunci când aveam norocul să am o zi liberă, acest lucru însemna de fapt că am permisiunea să nu lucrez în timpul mesei de prânz“, îşi aminteşte el. Ivan povesteşte despre respectarea unor reguli similare cu cele din armată: „Fiecare angajat avea un safety role, un rol de salvare şi trebuia să ştie ce să facă în cazul unor incidente“.

    Pentru acest lucru, pe lângă munca zilnică, echipajul participa săptămânal la exerciţii de simulare a unor accidente. Au existat însă şi incidente reale de care îşi aminteşte. „Într-o noapte, la două noaptea, au pornit sirenele de alarmă ce anunţau foc, un depozit de lenjerie se aprinsese, căpitanul a dat alarmă generală, toţi pasagerii au fost treziţi şi duşi în zona de eliberare a vaporului“, descrie el unul dintre cele mai tensionate episoade din activitatea pe vas. Ivan a prins cinci contracte pe compania europeană şi pe Princess Cruises, totalizând aproape cinci ani de muncă pe vasele de croazieră, reuşind să promoveze în funcţia de ospătar încă de la primul contract. A văzut toată Europa de Nord, Marea Baltică, Marea Nordului, Mediterana, Africa, Marea Caraibelor, Alaska, Hawaii şi o parte din America Centrală.

    După ce s-a întors în ţară, în 2006, Tudor Ivan şi-a spus că nu vrea să mai aibă de-a face cu restaurantele şi şi-a deschis o afacere de reparaţii de telefoane mobile. A renunţat însă la aceasta şi, împreună cu fratele său, George, şi cu soţiile lor, au revenit la a face ceea ce ştiau mai bine şi au deschis un restaurnat de cartier, în 2011. Anterior, investiseră banii în imobiliare şi, la momentul deschiderii restaurantului, în 2011, au hotărât să le vândă, în scopul obţinerii banilor pentru investiţia iniţială de peste 100.000 de euro. Au înregistrat de atunci creşteri anuale ale veniturilor de 20-30%.

    „Am pornit de la şase angajaţi şi am ajuns la 30 cu care lucrăm în continuare cot la cot, eu pe partea de servire şi fratele meu în bucătărie, atunci când este nevoie“, spune Tudor Ivan. Restaurantul cu 150 de locuri din apropiere de Arena Naţională are la bază principii de management învăţate de cei doi pe vas. 

  • „Pentru noua generaţie de angajaţi nu va mai exista conceptul de 8 ore de muncă pe zi, 5 zile pe săptămână“. VIDEO

    Angajaţii din noua generaţie nu vor mai dori să aibă un raport de muncă „tradiţional“ cu angajatorii lor, iar companiile vor fi nevoite să se adapteze la noile tendinţe de pe piaţa muncii, spun experţii companiei de audit şi consultanţă fiscală Deloitte.
     
    „Tipurile de contracte de muncă pe care le vor avea viitorii angajaţi vor fi diferite de cele cu care am fost obişnuiţi. Pentru ei nu va mai exista conceptul de lucru timp de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Se va lucra de la distanţă, pot fi concepute forme de contracte în funcţie de obiective anuale care trebuie îndeplinite, dar nu va mai conta dacă angajatul lucrează de aca­să, lucrează noaptea, sâmbăta sau duminica“, a spus Doina Patrubani-Voicu, consulting director în cadrul Deloitte România.
     
  • Tânărul care a lansat un site evaluat la 100 milioane de dolari fără să aibă vreodată un alt angajat

    ViralNova, un start-up media similar Buzzfeed, a fost achiziţionat de compania de media digitală Zealot Networks într-o tranzacţie ce ar putea fi evaluată la 100 de milioane de dolari, potrivit Business Insider. Start-up-ul a fost fondat de Scott DeLong, un tânăr de 32 de ani din Ohio, care nu a avut niciodată un alt angajat.  ViralNova a fost iniţial condus exclusiv de el, iar la conţinutul site-ului au lucrat încă doi redactori în regim freelance. DeLong a crescut numărul vizitatorilor unici ai site-ului până la 100 de milioane lunar, fără angajaţi cu normă întreagă şi fără banii unor investitori privaţi.

    DeLong a lansat website-ul la mijlocul anului 2013 şi a început cu câteva Google ads pe fiecare pagină. În mai puţin de opt luni, website-ul lui genera venituri de şase cifre lunar şi milioane de dolari anual, potrivit aceleiaşi surse. ViralNova a câştigat popularitate pe seama poveştilor sociale prietenoase, cu titluri atractive, apreciate pe Facebook. ViralNova a devenit astfel unul dintre puţinele start-up-uri de digital media care a crescut datorită Facebook, alături de altele precum EliteDaily, Mic, Upworthy şi Distractify.

    Totuşi, în ultimul an, Facebook a schimbat algorimtul de publicare din newsfeed, iar schimbările au influenţat negativ atât câţiva dintre competitiorii lui DeLong, cât şi afacerea  lui. În 2014, el a scris într-o postare pe Twitter: ”Administrarea unei afaceri pe Facebook este precum deschiderea unui restaurant McDonald’s pe un vulcan activ.”

    Totuşi, ViralNova ar putea deveni printre cele mai de succes astfel de site-uri. Elite Daily a fost achiziţionat recent de publicaţia DailyMail pentru 50 de milioane de dolari, Mic a strâns finanţare în valoare de 10 milioane de dolari şi Twitter şi-a manifestat interesul de a cumpăra website-ul, în timp ce Upworthy şi Distractifiy au pierdut teren.

    ViralNova nu a avut însă întotdeauna succes, iar DeLong s-a gândit să renunţe la site, potrivit Business Insider. DeLong a construit anterior website-uri pe care le-a vândut, dar nu a fost niciodată CEO cu normă întreagă. Prima sa afacere online de succes a fost un site dedicat celor pasionaţi de jocul video Halo 2, care genera venituri lunare de de 500 de dolari din Google Ads. ”Acest lucru mi-a deschis ochii: mi-am spus că dacă pot câştiga 500 de dolari lunar, pot ajunge cu uşurinţă şi la 5.000 de dolari. Nu există nicio limită, Internetul este uriaş”. A lansat apoi GodWine, un website cu poveşti motivaţionale ce rezona bine cu publicul majoritar feminin al Facebook. A vândut site-ul companiei Salem Communications pentru o sumă ”schimbătoare de viaţă”, potrivit Business Insider.

    DeLong a lansat ViralNova într-o perioadă în care se afla în Barcelona şi se plictisea. S-a mutat ulterior în Ohio şi a fost surprins de evoluţia rapidă a site-ului. Opt luni mai târziu, în ianuarie 2014, stresul administrării unui start-up de această dimensiunea a devenit prea apăsător. Viral Nova îi aducea lui DeLong milioane de dolari, dar el muncea 16 ore pe zi, chiar şi în timpul weekend-urilor. A început astfel să colaboreze cu un broker de domeniu cu scopul explorării oportunităţilor de vânzare.

    Nu au existat foarte mulţi investitori interesaţi de achiziţia site-ului, majoritatea voiau să investească în Viral Nova. Ei i-au oferit posibilitatea de a transforma site-ul într-o afacere reală, prin investiţii de milioane de dolari. ”Nu îmi doresc responsabilitatea angajării de personal. Nu vreau să deschid un birou. Îmi place să decid singur ceea ce urmează să fac. Urăsc presiunea”, a declarat el pentru Business Insider la vremea respectivă.

    Sean Beckner, un antreprenor din New York City, l-a convins pe DeLong să rămână totuşi în joc. A citit despre dorinţa lui de a vinde ViralNova, i-a trimis un e-mail lui DeLong şi s-a oferit să cumpere o bucată din companie. Această variantă îi permitea lui DeLong să fie plătit şi să continuie afacerea, având şi suficient timp liber. După luni de întâlniri, cei doi au ajuns la o înţelegere. Beckner a devenit CEO-ul ViralNova şi a alcătuit o echipă executivă formată din CFO-ul Jeff Geurts, vicepreşedintele Ryan Elledge şi CTO-ul Shaun Tilford.

    Unul dintre redactorii freelanceri ai companiei, Sara Heddleston, a devenit managing editor şi a angajat  redactori. În prezent, ViralNova are 22 de angajaţi full-time şi este pe punctul de a genera 35 de milioane de dolari anul acesta. DeLong se află în continuare în consiliul executiv al companiei, iar Zealot Networks îi oferă în sfârşit pauza de care avea nevoie. Întrebat dacă lucrează în continuare 16 ore pe zi, a declarat: ”Este mult mai bine acum. Pot să am puţină viaţă”

  • Angajaţi ai TVR s-au adunat în curtea televiziunii în semn de protest faţă de nesemnarea noului CCM

    Acţiunea a fost una spontană, angajaţii adunându-se în curtea Societăţii Române de Televiziune (SRTv), miercuri, în jurul orei 11.30, după cum au declarat, pentru MEDIAFAX, surse din TVR.

    Salariaţii Televiziunii Române sunt nemulţumiţi că negocierile purtate cu administraţia Televiziunii Române pentru semnarea unui nou contract colectiv de muncă au eşuat. Negocierile au fost purtate în contextul în care pe 1 iulie a expirat vechiul contract colectiv de muncă în TVR.

    Potrivit surselor citate, în curtea TVR ar fi mers, miercuri, şi Stelian Tănase, preşedintele-director general al SRTv, care ar fi discutat cu angajaţii.

    Este posibil ca astfel de ieşiri spontane, în curtea TVR, să se mai producă în următoarea perioadă, întrucât salariaţii instituţiei sunt tensionaţi şi nemulţumiţi de nesemnarea unui nou CCM, au mai spus sursele citate.

    Ieşirea angajaţilor în curtea TVR s-a produs şi în contextul în care, miercuri, era programată o şedinţă a Consiliului de Administraţie al Televiziunii Române, care nu a mai avut loc din lipsă de cvorum.

    Pe de altă parte, angajaţii Societăţii Române de Televiziune au iniţiat recent procedura pentru declanşarea conflictului colectiv de muncă în instituţie, după ce negocierile purtate cu conducerea Televiziunii Române pentru semnarea unui nou contract colectiv de muncă au eşuat, după cum a confirmat, luni, pentru MEDIAFAX, Dragoş Bocanaciu, preşedintele Sindicatului pentru Unitatea Salariaţilor TV din TVR (SPUSTV), principalul sindicat din Televiziunea Română.

    Dragoş Bocanaciu a spus că notificarea în ceea ce priveşte declanşarea conflictului de muncă a fost trimisă deja la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) şi la Ministerul Muncii.

    “Urmează celelalte proceduri, mediere, conciliere, şi de abia după aceea vom intra efectiv în conflict de muncă. Momentan suntem în faza procedurală (…)”, a explicat Dragoş Bocanaciu.

    El a precizat că nu a fost semnat un nou contract colectiv de muncă în TVR, din cauză că angajaţii televiziunii publice nu pot să facă “ceea ce doresc şefii” din SRTv.

    “Au venit cu solicitări de a reduce drastic toate câştigurile salariale ale oamenilor, ale personalului de execuţie, în timp ce privilegiile şefilor voiau să rămână neschimbate. Aşa ceva nu este acceptabil. Oamenii din TVR ştiu cât de grea este situaţia. Dar, în momentul în care tu, şef, vii şi-mi ceri să renunţ, la 5%, la 10% din ceea ce câştig – cam asta era oferta lor -, tu vrei să-ţi păstrezi intactă indemnizaţia de conducere?”, a spus Dragoş Bocanaciu.

    El a precizat că administraţia SRTv dorea ca sporurile angajaţilor instituţiei să fie reduse, iar şefii din TVR să îşi păstreze absolut toate beneficiile.

    “Nu a venit niciodată din partea administraţiei o ofertă, prin care să ne spună: «E o situaţie grea, ne reducem şi noi indemnizaţiile de conducere, ne reducem un pic salariile şi renunţaţi şi voi la o parte din sporuri». Nu au venit niciodată cu o ofertă de genul acesta, au venit doar cu «tăiem aia, tăiem aia, tăiem aia, tăiem aia». Şi, dacă e de discutat la anumite aspecte, cum ar fi prima de pensionare sau astfel de lucruri care nu sunt legate strict de muncă, dacă eventual putem să intrăm în discuţii şi în negocieri, în niciun caz nu putem să reducem sporurile care sunt legate strict de muncă, şi aici mă refer la sporul de ore suplimentare, la sporul de sâmbătă, duminică şi de sărbători legale. Omul, când vine la serviciu sâmbăta şi duminica, chiar aşa să vină pe niciun leu în plus?”, a mai spus Dragoş Bocanaciu.

    “În momentul în care noi am venit cu o contraofertă şi le-am spus să reducă indemnizaţia de conducere, nici măcar nu au vrut să audă. Ce facem aici? Numai unii să se sacrifice, iar ceilalţii să huzurească în continuare? Aşa ceva nu este admisibil”, a subliniat Dragoş Bocanaciu.

    El a mai spus că reducerea sporului de sâmbătă şi duminică ar fi însemnat o diminuare a câştigurilor salariale pentru foarte mulţi dintre angajaţii TVR. De asemenea, potrivit lui Bocanaciu, conducerea TVR doreşte să taie şi sporul de ore suplimentare şi să-l ducă la nivelul de la Codul Muncii, care este de 75%.

    “În cazul sporului de sâmbătă şi duminică ne-au oferit 5%. S-a rezolvat un pic situaţia pentru că a dat un ordin preşedintele-director general ca să se plătească totuşi sporul de sâmbătă şi duminică, până când se va finaliza tot procesul acesta (de semnare a noului CCM, n.r.)”, a explicat preşedintele SPUSTV.

    Acesta a mai spus că la fel de periculos este faptul că în propunerea conducerii de contract colectiv de muncă nu se mai regăsesc salariile compensatorii în caz de concedieri colective sau individuale. “Ceea ce îmi ridică nişte semne de întrebare vizavi de ceea ce se pregăteşte pentru angajaţii Televiziunii Române. Este poate cel mai important lucru pentru un angajat în România anului 2015 să aibă o minimă protecţie socială prin aceste plăţi compensatorii”, a afirmat Dragoş Bocanaciu.

    Întrebat dacă salariaţii TVR se pregătesc de grevă, Dragoş Bocanaciu a spus că speră să nu se ajungă la această situaţie.

    “Acum în mod normal cam cinci zile lucrătoare durează până când ITM ne trimite răspunsul şi stabileşte procedurile de conciliere şi de mediere. După ce aceste proceduri vor fi finalizate, vom porni la strângerea de semnături şi la toate formele conflictului de muncă, grevă fără întreruperea lucrului, grevă de avertisment cu întreruperea lucrului şi grevă generală. Eu sper să nu se ajungă acolo. Eu nu îmi doresc şi cred că nimeni nu-şi doreşte să se ajungă la o astfel de măsură radicală, dar, pe de altă parte, nici nu putem să acceptăm ca mereu de la angajaţi să se tot ia, în timp ce şefii noştri stau liniştiţi pe aceleaşi salarii ca şi înainte”, a mai precizat Dragoş Bocanaciu.

    El a mai spus că nu angajaţii sunt vinovaţi de situaţia financiară dificilă în care se află TVR.

    “În condiţiile în care Televiziunea Română a acumulat şi acumulează zilnic astfel de datorii, cred că o parte din vină este a managementului, că nu un şofer sau un operator sau un reporter sunt cei care au provocat aceste pagube. În aceste condiţii, cei care sunt penalizaţi sunt tot angajaţii. Niciun şef nu a fost tras la răspundere până acum pentru deciziile proaste care au fost luate”, a spus Bocanaciu.

    De cealaltă parte, marţi, reprezentanţii SRTv au transmis agenţiei MEDIAFAX că “Televiziunea Română respectă dreptul angajaţilor de a-şi susţine interesele pe toate căile legale”.

    “Semnarea unui Contract Colectiv de Muncă cu clauze corecte pentru salariaţi şi sustenabile pentru instituţie este prioritară pentru administraţia televiziunii publice. Pe parcursul discuţiilor, angajatorul a acceptat toate revendicările care vizau drepturile băneşti aferente prestării muncii. Nu a fost luată în calcul diminuarea salariilor de bază”, au spus reprezentanţii SRTv.

    Aceştia au precizat că administraţia SRTv a răspuns notificării sindicatului reprezentativ, “expunând, punctual, argumentele sale pentru clauzele aflate în divergenţă”.

    “Conducerea TVR şi-a arătat disponibilitatea de a continua negocierile în vederea ajungerii la un acord, luând în considerare situaţia financiară dificilă a instituţiei, care dictează într-o mare măsură limitele negocierii. Comisia de negociere din partea administraţiei a fost formată din cinci membri. Preşedintele-Director General nu a făcut parte din comisie şi nu a participat la negocieri”, a preciza SRTv.

    Societatea Română de Televiziune a încheiat anul 2014 cu o pierdere de 81,5 milioane de lei, în condiţiile în care Televiziunea Română a avut, anul trecut, venituri totale de 544,2 milioane de lei şi cheltuieli totale de 625,8 milioane de lei, potrivit cifrelor furnizate de reprezentanţii instituţiei pe 6 aprilie, într-o conferinţă de presă la care a participat şi Stelian Tănase. În conferinţa de presă au fost prezentate cifrele din raportul SRTv pe anul trecut.

    Tot atunci, reprezentanţi ai TVR au anunţat că datoriile totale ale Televiziunii Române erau, la sfârşitul anului 2014, de 700 de milioane de lei, dintre care 440 de milioane de lei la bugetul de stat.

  • Maşina de cusut a Europei a devenit a doua industrie exportatoare a României

    Producători români sau străini, cu zeci, sute sau chiar mii de salariaţi fiecare, şi‑au împărţit strategic harta României. „Pantofarii” s-au înghesuit în vestul ţării, în judeţe precum Bihor, pariind pe apropierea de Occident şi pe salariile mici din zonă. La polul opus, producătorii de îmbrăcăminte s-au concentrat pe estul ţării şi pe zona de sud, atraşi de forţa de muncă experimentată, de salariile mici şi de lipsa de investiţii din zonă.

    Regiunea istorică a Moldovei este „cenuşăreasă“ în materie de investiţii străine atrase în ultimele două decenii şi jumătate, având în vedere că sumele totale aduse de investitorii străini la capitalul companiilor pe care le-au înfiinţat în România au fost de două-trei ori mai mici decât cele din Transilvania şi Muntenia şi de zece ori mai mici faţă de cele din regiunea Bucureşti-Ilfov.

    În acest context, în oraşe precum Focşani sau Botoşani producţia de îmbrăcăminte este cea mai importantă industrie, fabricile de aici fiind cele care au ţinut în viaţă atât centrele urbane, cât şi satele aflate pe o rază de până la 60-100 de kilomentri. Aici, angajaţii din industria textilă aleg fie să plece în străinătate să muncească, fie să croiască şi să coasă haine pe un salariu care de multe ori nu depăşeşte pragul de 1.000 de lei net.

    „În Focşani, industria textilă este cea mai importantă. Sunt producători mici care lucrează cu clienţi mass market (şi nu pot plăti salarii mai mari – n.red.), de aceea noi trebuie să fim atenţi cu politica salarială pentru a păstra în Focşani industria aceasta”, spunea recent Bernard Cheere, CEO al Artifex, unul dintre cei mai mari producători locali de textile. Producătorul de textile Artifex realizează în Focşani haine pentru unele dintre cele mai importante branduri de modă din lume precum Hugo Boss, Massimo Dutti, Lacoste Premium sau COS.

    Artifex are peste 1.300 de salariaţi, iar peste 50% dintre aceştia locuiesc în afara Focşaniului, unii venind de la 60 de kilometri distanţă. Oficialii companiei nu dau detalii despre salariile pe care le plătesc, afirmând doar că sunt în linie cu piaţa. Salariul mediu brut în industriile de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte a ajuns anul trecut la 1.610 lei, fiind în continuare cu circa 30% sub media pe economie. Joburile de croitor şi cusător sunt printre cele mai prost plătite în România, alături de cele de casier în magazine şi de menajeră în HoReCa.

    Dacă fabricile mari plătesc salarii ce pot ajunge la 2.000 de lei brut, există şi companii care plătesc salariaţii cu minimul pe economie. „Salariile din industria locală de textile şi încălţăminte vor creşte, ne aliniem treptat standardelor din Europa. Nu cred că această situaţie va afecta piaţa locală, România beneficiind de două avantaje majore – poziţia geografică şi experienţa forţei de muncă”, spune Raul Poruţiu, managing director al companiei YKK România, filială a grupului japonez cu acelaşi nume. Japonezii au vân-dut anul trecut 26 de milioane de fermoare către mai mult de 400 de producători locali de textile, pantofi şi accesorii auto. România este aşezată aproape de Occident, unde îşi au sediile şi centrele de distribuţie cele mai mari companii de modă din lume. Astfel, costurile de transport sunt reduse, la fel şi timpul necesar livrării. Contextul este favorabil dat fiind şi că Asia pierde teren. „Din Asia se întorc o serie de comenzi în România. Nici nordul Africii nu mai este mirajul de acum câţiva ani. Cred astfel că majorarea salariilor nu se va reflecta în numărul de comenzi, care nu vor scădea, dar nici nu vor creşte. Va avea loc o stabilizare a pieţei”, explică Poruţiu.

    De aceeaşi părere este şi şeful Artifex, al 12-lea cel mai mare producător local de haine şi încălţăminte. El afirmă că salariile din România vor creşte, însă Artifex va rămâne aici pentru că are planuri de investiţii pe termen lung în România. Economiile vestice îşi mută fabricile, iar nordul Africii este o destinaţie pentru producţia de haine pentru zi. Europa de Est, unde România şi Bulgaria sunt cele mai mari pieţe, primeşte comenzile mai complicate, potrivit lui. El explică faptul că Ungaria şi Cehia nu mai sunt competitive în ceea ce priveşte salariile, de aceea fabricile subcontractează producători din România şi din alte ţări. Pe termen lung însă, aceasta nu este o soluţie.

  • Măsuri pentru angajaţi în zilele caniculare. Care sunt obligaţiile angajatorilor faţă de salariaţi

    Angajatorii sunt obligaţi ca în zilele caniculare să ia măsuri de protecţie a lucrătorilor.

    Legislaţia în vigoare prevede că în perioadele cu temperaturi extreme, care depăşesc 37 de grade şi sunt corelate cu condiţiile de umiditate mare, angajatorii sunt obligaţi să asigure condiţii minime pentru menţinerea stării de sănătate a lucrătorilor.

    CARE SUNT CONDIŢIILE PE CARE TREBUIE SĂ LE ASIGURE ANGAJATORII

  • Tânăra de 28 de ani care a ajuns în domeniul imobiliar din întâmplare,iar acum vinde cele mai scumpe apartamente din Bucureşti

    La 28 de ani, Andreea Comşa conduce propria agenţie imobiliară, are 12 angajaţi, şapte proiecte pentru care firma sa este vânzător exclusiv şi este în negocieri cu doi dezvoltatori pentru alte două proiecte.

    Dacă bate palma pentru noile proiecte, alţi patru oameni vor intra anul acesta în echipă. Faţă de liderii pieţei imobiliare, Premium Estate are o cifră de afaceri de zece ori mai mică, dar şi ratele de creştere sunt mai mari. În 2014, firma a ajuns la 300.000 de euro, cu o marjă de profit de 20%, în creştere faţă de 2013, când cifra de afaceri a companiei a fost de 250.000 de euro.

    Povesteşte că a ajuns în domeniul imobiliar din întâmplare, dar că apoi i-a fost imposibil să renunţe la domeniu. „Cine a «făcut» imobiliare şi a prins gustul, foarte greu renunţă la domeniu, rămâne nostalgic“, spune Andreea Comşa, care, fără să fie războinică, este tenace. În ultimul an de liceu venea aproape în fiecare sfârşit de săptămână cu autocarul de la Sibiu la Bucureşti, pentru meditaţii, iar în al doilea an de facultate s-a angajat.

    Când şi-a luat licenţa la SNSPA avea deja câţiva ani buni de muncă şi câştigase deja un comision de peste 50.000 de euro la o tranzacţie pentru care lucrase şapte luni; un an mai târziu, înfiinţa Premier Estate. A urmat cursurile SNSPA şi spune că ar fi vrut să intre în comunicare, iar în anul II de facultate s-a angajat la o firmă de producţie publicitară, ca asistent manager. A fost o experienţă, povesteşte ea, „pentru că le explicam că trebuie să facem şi PR, fiind foarte pasionată şi îndoctrinată de ce făceam la facultate“, dar la scurt timp a înţeles că nu avea nici de la cine să înveţe şi nici cum să crească. Se gândea să plece, iar o prietenă a convins-o să încerce domeniul imobiliar. Aşa a început aventura în domeniul imobiliar şi nici nu se vede acum făcând altceva.

    Unde se vede peste zece ani? „Şi cinci e mult. Gândesc lucrurile, dar cred că viaţa este surprinzătoare şi schimbătoare. Îmi place să fiu antreprenor, peste un an aş vrea să am încă patru proiecte în portofoliu. Tot ce fac acum îmi ia cam 90% din timp şi mă bucur, mă motivează, dar pe termen lung aş vrea să deleg mai mult şi să acord mai multă atenţie vieţii personale. Nu aş mai face o altă afacere, pentru că eu mă pricep la imobiliare, îmi doresc să dezvolt afacerea, şi, la un moment dat, să ne extindem peste hotare.“

  • Dana Sintejudean, Edenred România: “Am plecat din presă atunci când am înţeles că nu-mi mai ajungeau banii pentru standardul de viaţă pe care îl doream“

    Şi-a început cariera în media în urmă cu 15 ani, lucrând ca jurnalist la TVR Cluj în primii ani, „până când am înţeles că nu-mi mai ajungeau banii pentru viaţa pe care mi-o doream “. A decis atunci să facă o schimbare, pentru că în media devenise dificil să aibă o carieră şi un trai decent în acelaşi timp. „Am intrat apoi în domeniul tichetelor şi m-am îndrăgostit de dinamica lui. Erau ani de dezvoltare foarte puternică în general, dar în paralel am reuşit să menţin un echilibru bun între carieră şi familie.“ Spune că de-a lungul anilor au fost multe momente care i-au influenţat cariera, dar cele mai semnificative au fost cele referitoare la partea de dezvoltare de business şi gestionare de portofoliu, dat fiind că businessul tichetelor e complex, precum şi coordonarea echipei de key account manageri la nivel naţional.

    Provocatoare a fost şi este coordonarea departamentului comercial, care implică vânzare directă şi telesales, apoi postvânzare (customer service). „Un moment important a fost în 2013, când a preluat proiectele de public affairs, din dorinţa de a se dezvolta şi a înţelege şi alte resorturi ale businessului. S-a întors apoi la prima dragoste, vânzarea şi managementul echipei comerciale.

    „Cel mai dificil din carieră cred că a fost momentul deciziei de a prelua poziţia de director comercial, care presupunea mutarea mea şi a familiei în Bucureşti, după mai mult de un an de navetă între Cluj şi Bucureşti, în fiecare săptămână, timp în care am fost mai mult mamă de weekend.“ Absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Sociale (2001), cu specializarea în Antropologie, a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, Dana Sintejudean a urmat şi cursurile masterului de Management Strategic şi Business Communication, David Ogilvy, Bucureşti, iar în 2009 a absolvit Masterul de Business Administration, CODECS.

    Despre tentaţia antreprenoriatului, Dana Sintejudean spune că a fost în trecut la un pas de a încerca această experienţă, dar consideră că trebuie să acumuleze mai multă experienţă. „Acum în România mediul de afaceri antreprenorial nu e foarte încurajator, dar nu exclud în viitor.“ Pe termen lung, peste zece ani, se vede tot în domeniul afacerilor, preocupată mai mult de management şi strategie

  • Un tânăr de 37 de ani câştigă 700.000 de euro din amenajări interioare

    Din 2013 până în prezent, compania a fost aleasă să livreze proiecte de amenajări interioare pentru Nepi, Monsson Pay Point, United Bank Libia, Honda Trading, Generali, Piperea şi Asociaţii, Floreasca Tower, Tenaris, Marsh, Ubi France, Ferrero Rocher, Levi’s, Huawei etc. Cezar Gămulescu are în subordine, în momentul de faţă, în jur de 20 de angajaţi, iar compania sa a înregistrat în anul 2014 o cifră de afaceri de peste 700.000 de euro.

    A absolvit ASE în 2001 şi Romanian-Canadian MBA în 2007. Înainte de a-şi porni propria afacere a lucrat pentru Cascade Group şi pentru Corporate Office Solutions, în domeniul amenajărilor interioare, arhitecturale şi de construcţii.
    Spune că se ghidează după câteva principii, printre care cel că că nu există probleme, există numai rezolvări, că este bine să fii consecvent şi că este bine ca atunci când toată lumea aleargă într-o direcţie tu să te întorci şi să alergi în sensul opus.

    Nu se poate detaşa de problemele de la birou: „Nu poţi face chestia asta în momentul în care ai businessul tău. Am fost şi angajat şi acum sunt şi manager. Nu te vei putea detaşa niciodată, nici când ieşi din businessul tău. Este crucea pe care o porţi în permanenţă cu tine“.

    Şi îi sfătuieşte pe ceilalţi să renunţe la lucrurile şi activităţile care nu aduc beneficii: „Personal am îndepărtat din viaţa mea tutunul, dulciurile, mâncarea chinezească, junkfood-ul, bicicleta, baschetul, litoralul românesc, televizorul. Faptul că le-am îndepărtat nu înseamnă că nu le mai accesez, dar asta se întâmplă din ce în ce mai rar. Nu aş putea să renunţ niciodată la familie, care te propulsează enorm, şi la pescuit. Pescuitul este ceva ce reuşeşte să mă detaşeze, pentru o scurtă vreme, de probleme şi de toată presiunea din jur“.