BusinessMagazin

Tag: venit

  • Cinci probleme pe care daca le rezolvi te pot îmbogăţi. Majoritatea miliardarilor aşa au început

    Business Insider a realizat o listă cu cinci probleme ale căror rezolvări i-ar putea aduce celui care găseşte o soluţie miliarde de dolari.

    1. Energie Wireless

    Uitaţi de baterii. Viitorul autonomiei telefoanelor, tabletelor nu este legat de baterii, ci de energie wireless. Încearcă să-ţi dai seama cum ai putea transforma un TV sau transmisia celulară într-o sursă de energie.

    2. Internet în zone rurale, izolate

    Vitezele de internet la oraşe sunt ameţitoare, însă există în continuare multe zone de pe glob unde internetul nici măcăr nu a ajuns, mai ales în ţările în curs de dezvoltare. Rezolvarea acestei probeleme nu este una simplă. Atât Google, cât şi Facebook lucrează la asta.  Dacă găseşti o metodă mai rapidă, mai ieftină decât Google de a oferi internet în zonele izolate ai putea face miliarde de dolari.

    3. Energie solară ieftină şi scalabilă

    Panourile solare sunt în vogă şi folosite des în cartierele scumpe din oraşele lumii, dar încă sunt foarte scumpe, ceea ce le face inaccesibile oamenilor din pătura de mijloc şi celor săraci. Creează un panou solar ieftin şi eficient şi ai dat lovitura.

    4. Proces ieftin de desalinizare a apei

    Deficitul de apă şi seceta reprezintă o problemă serioasă pentru foarte multe ţări. Cum ar fi dacă am putea transforma apa sărată din oceane în apă dulce? Până acum nimeni nu a realizat o fabrică de desalinizare care să fie viabilă din punct de vedere economic.

    5. Îmbunătăţirea prognozelor meteo – dezastrelor naturale

    Prognoza meteo nu este uşor de realizat, iar evenimente majore naturale precum cutremurele, uraganele, tornadele sau taifunurile provoacă pagube uriaşe. Dacă le-am putea vedea din timp, am putea limita pierderile de vieţi omeneşti, dar şi pierderile materiale. 

  • Care este strategia lui Eric Stab pentru România

    „Trebuie să mărturisesc că înainte de numirea mea nu pusesem piciorul în România”, povesteşte degajat şi zâmbitor Eric Stab, care conduce din 2008 operaţiunile locale ale ENGIE. „Când mă uit în urmă, trebuie să spun că multe lucruri s-au schimbat în bine, de atunci. Dacă te uiţi la Bucureşti, chiar dacă ne plângem că lucrurile nu se mişcă destul de repede, sunt multe dezvoltări importante. Îmi aduc aminte de anul 2008, când am venit prima oară, că petreceam ore întregi în traficul din faţa aeroportului Băneasa. Cred că ne amintim cu toţii de momentele alea, când nu existau tuneluri sau pasaje; acum lucrurile stau mult mai bine. Sigur, e doar un exemplu, dar sunt multe altele. Probabil că schimbarea este cel mai bine ilustrată de creşterea economică înregistrată de România, în ciuda dificultăţilor de după criză.”

    În loc să facă armata în cadrul unei unităţi militare, sistemul de învăţământ din Franţa permite absolvenţilor să plece în străinătate în ideea de a dezvolta companii franceze, explică Eric Stab, iar acest lucru i-a permis să îşi formeze o viziune asupra modului în care şi-ar fi putut construi cariera. „E posibil şi azi, chiar dacă armata nu mai e obligatorie în Franţa. E un mod mult mai deştept de a-ţi face datoria faţă de armată decât să înveţi să tragi cu arma.” A avut aşadar ocazia de a merge la Berlin, imediat după căderea zidului, atunci când totul era în plină dezvoltare. „Am ajuns cumva din întâmplare acolo. Dacă mi s-ar fi propus, spre exemplu, să merg în Statele Unite, aş fi acceptat. Dacă te uiţi la cariera mea, ai impresia că mă tot mut înspre est”, spune uşor amuzat Stab. „Unii ar putea crede că următoarea oprire e în Rusia.”

    După ce a lucrat timp de nouă ani în Germania şi patru ani în Franţa, Eric Stab a fost rugat să treacă la divizia din Marea Britanie a companiei, acolo unde ENGIE avea o serie de investiţii. „Aveam o companie în domeniul gazelor, localizată în Midlands, şi una de electricitate în Yorkshire”, povesteşte Stab. „Am încercat să le unim, dar din păcate nu a funcţionat, iar asta a devenit repede o problemă. Erau practic două echipe de management una împotriva celeilalte, iar eu am fost trimis acolo să calmez cumva lucrurile. A fost o experienţă foarte interesantă, am lucrat acolo cam patru ani şi jumătate.” Ulterior, în 2008, Gaz de France a fuzionat cu grupul Suez, iar lui Eric Stab i s-a propus să conducă activităţile companiei în sectorul energetic pe zona Europei Centrale şi de Est. „Cred că a fost o promovare, a fost o provocare interesantă într-o perioadă interesantă să coordonez acea regiune.”

    La trei săptămâni după numirea sa, banca Lehman Brothers a intrat în colaps, iar lumea s-a schimbat practic peste noapte.

    „Toate companiile mari se întrebau ce e de făcut, pentru că în toate sectoarele au fost necesare schimbări. De fapt, când am venit în funcţie eram concentraţi pe achiziţii, pe noi investiţii, dar prima reacţie în cazul unei astfel de crize este să linişteşti lucrurile, să consolidezi businessul existent şi să protejezi activităţile existente.”

    Ca urmare a crizei, compania a început să se reorienteze către statele unde există potenţial de dezvoltare; după doi ani petrecuţi la Viena, managementul i-a cerut să se îndrepte către est. „Segmentul nostru încă resimte o presiune mare şi trebuie să ne reorganizăm în mod constant, cred că e un lucru care se întâmplă şi la alte multinaţionale, mai ales în sectorul energetic.”

    Astfel, Eric Stab a ajuns în România în 2010, deşi ocupa încă din 2008 funcţia de preşedinte nonexecutiv al ENGIE România; a devenit preşedinte executiv în 2010 şi, pentru mai multă eficienţă, în 2012 compania a decis să unească funcţiile de preşedinte şi CEO. „Nu a fost vorba de a avea mai multă putere, a fost mai curând o decizie legată de eficienţă. Atunci când eşti pus în faţa unor situaţii dificile, puterea nu mai este atât de importantă.”

    Managerul francez coordonează astăzi şi activităţile ENGIE în Polonia, unde numărul angajaţilor se ridică la 900. El este şi preşedintele CIS – Consiliul Investitorilor Străini – funcţie pe care o numeşte „un privilegiu”. CEO-ul ENGIE a devenit în 2015 preşedinte al Consiliului, una dintre cele mai importante organizaţii care reprezintă interesele mediului de afaceri în dialog cu autorităţile locale, din care fac parte peste 120 de companii-cheie din România. Cifra de afaceri totală a companiilor membre ale CIS este egală cu 26% din PIB-ul României, iar numărul cumulat de angajaţi depăşeşte 182.000.

    UN BUSINESS PENTRU MILIOANE DE CLIENŢI

    ENGIE România, fostul GDF Suez Energy România, cel mai mare distribuitor de gaze local, care „încălzeşte“ şi Bucureştiul, a înregistrat în 2016 venituri de 4,4 miliarde lei, potrivit datelor consolidate, figurând astfel cu un business în jurul pragului de un miliard de euro. Tot potrivit datelor consolidate, ENGIE România a încheiat anul trecut cu un profit net de 364 de milioane de lei faţă de cele 378 de milioane de lei înregistrate în 2015.

    Compania deserveşte circa 1,6 milioane de clienţi, operează o reţea de conducte de gaze formată din 19.000 de kilometri şi deţine o capacitate de producţie de energie de 100 MW prin intermediul a două proiecte eoliene. Alături de creşterea prezenţei din zonele core, compania analizează şi alte segmente pentru creşterea încasărilor. În cadrul unui interviu acordat ZF, Eric Stab, chairman & CEO al ENGIE România, spunea că firma este interesată de zona de green mobility (transport bazat pe combustibili verzi – n. red.), aşa că pe termen mediu nu este exclus să apară primele „benzinării“ ENGIE în care flote de vehicule, aşa cum sunt autobuzele, să se alimenteze cu gaz comprimat, soluţie absentă în acest moment în România. Dincolo de staţiile cu gaz comprimat (GNC), pe lista de posibile servicii cu care ENGIE România ar putea ieşi în piaţă ar fi mici unităţi de producţie situate chiar lângă punctul de consum.

    Arsenalul de servicii noi cu care ENGIE vine în piaţă este rezultatul schimbărilor prin care trec marile companii de utilităţi, forţate să vină la pachet şi cu altceva în afară de energie şi gaze în contextul în care puterea consumatorului a crescut semnificativ odată cu liberalizarea pieţelor şi cu scăderea preţurilor la energie.

    Gazul natural comprimat este un combustibil alternativ care poate contribui semnificativ la îmbunătăţirea calităţii aerului, mai ales în mediul urban, dar şi la o mai bună utilizare a gazelor româneşti ca resurse locale. Transportul urban reprezintă 40% din emisiile de CO2 responsabile pentru schimbările climatice şi un factor de poluare cu impact asupra sănătăţii locuitorilor din marile oraşe, de aceea orice nouă tehnologie care ar putea să îmbunătăţească calitatea aerului în oraşe merită luată în calcul. Gazul natural comprimat este relativ nou pe piaţa din România, dar este cel mai matur combustibil alternativ, deja foarte dezvoltat în lume. De exemplu, la nivelul ENGIE, operaţiunile cu GNC au început în 1996 şi astăzi, prin intermediul GNVert (filiala ENGIE responsabilă de activităţile GNC din Franţa), grupul exploatează în Franţa 140 de staţii de alimentare pentru toate tipurile de vehicule. GNVert a investit în staţii de GNC pentru companii ca operatorii de transport public din Paris, Nisa, Strasbourg, Montpellier şi Lille, dar şi pentru Sodexo, Veolia, Carrefour, Aéroports de Paris etc. De asemenea, grupul a deschis staţii de GNC şi în alte ţări din Europa (Belgia, Olanda, Germania, Ungaria).

  • Cinci idei de afaceri care te pot îmbogăţi. Ce trebuie să faci pentru a intra în clubul miliardarilor

    Business Insider a realizat o listă cu cinci probleme ale căror rezolvări i-ar putea aduce celui care găseşte o soluţie miliarde de dolari.

    1. Energie Wireless

    Uitaţi de baterii. Viitorul autonomiei telefoanelor, tabletelor nu este legat de baterii, ci de energie wireless. Încearcă să-ţi dai seama cum ai putea transforma un TV sau transmisia celulară într-o sursă de energie.

    2. Internet în zone rurale, izolate

    Vitezele de internet la oraşe sunt ameţitoare, însă există în continuare multe zone de pe glob unde internetul nici măcăr nu a ajuns, mai ales în ţările în curs de dezvoltare. Rezolvarea acestei probeleme nu este una simplă. Atât Google, cât şi Facebook lucrează la asta.  Dacă găseşti o metodă mai rapidă, mai ieftină decât Google de a oferi internet în zonele izolate ai putea face miliarde de dolari.

    3. Energie solară ieftină şi scalabilă

    Panourile solare sunt în vogă şi folosite des în cartierele scumpe din oraşele lumii, dar încă sunt foarte scumpe, ceea ce le face inaccesibile oamenilor din pătura de mijloc şi celor săraci. Creează un panou solar ieftin şi eficient şi ai dat lovitura.

    4. Proces ieftin de desalinizare a apei

    Deficitul de apă şi seceta reprezintă o problemă serioasă pentru foarte multe ţări. Cum ar fi dacă am putea transforma apa sărată din oceane în apă dulce? Până acum nimeni nu a realizat o fabrică de desalinizare care să fie viabilă din punct de vedere economic.

    5. Îmbunătăţirea prognozelor meteo – dezastrelor naturale

    Prognoza meteo nu este uşor de realizat, iar evenimente majore naturale precum cutremurele, uraganele, tornadele sau taifunurile provoacă pagube uriaşe. Dacă le-am putea vedea din timp, am putea limita pierderile de vieţi omeneşti, dar şi pierderile materiale. 

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • Mereu spre est

    „Trebuie să mărturisesc că înainte de numirea mea nu pusesem piciorul în România”, povesteşte degajat şi zâmbitor Eric Stab, care conduce din 2008 operaţiunile locale ale ENGIE. „Când mă uit în urmă, trebuie să spun că multe lucruri s-au schimbat în bine, de atunci. Dacă te uiţi la Bucureşti, chiar dacă ne plângem că lucrurile nu se mişcă destul de repede, sunt multe dezvoltări importante. Îmi aduc aminte de anul 2008, când am venit prima oară, că petreceam ore întregi în traficul din faţa aeroportului Băneasa. Cred că ne amintim cu toţii de momentele alea, când nu existau tuneluri sau pasaje; acum lucrurile stau mult mai bine. Sigur, e doar un exemplu, dar sunt multe altele. Probabil că schimbarea este cel mai bine ilustrată de creşterea economică înregistrată de România, în ciuda dificultăţilor de după criză.”

    În loc să facă armata în cadrul unei unităţi militare, sistemul de învăţământ din Franţa permite absolvenţilor să plece în străinătate în ideea de a dezvolta companii franceze, explică Eric Stab, iar acest lucru i-a permis să îşi formeze o viziune asupra modului în care şi-ar fi putut construi cariera. „E posibil şi azi, chiar dacă armata nu mai e obligatorie în Franţa. E un mod mult mai deştept de a-ţi face datoria faţă de armată decât să înveţi să tragi cu arma.” A avut aşadar ocazia de a merge la Berlin, imediat după căderea zidului, atunci când totul era în plină dezvoltare. „Am ajuns cumva din întâmplare acolo. Dacă mi s-ar fi propus, spre exemplu, să merg în Statele Unite, aş fi acceptat. Dacă te uiţi la cariera mea, ai impresia că mă tot mut înspre est”, spune uşor amuzat Stab. „Unii ar putea crede că următoarea oprire e în Rusia.”

    După ce a lucrat timp de nouă ani în Germania şi patru ani în Franţa, Eric Stab a fost rugat să treacă la divizia din Marea Britanie a companiei, acolo unde ENGIE avea o serie de investiţii. „Aveam o companie în domeniul gazelor, localizată în Midlands, şi una de electricitate în Yorkshire”, povesteşte Stab. „Am încercat să le unim, dar din păcate nu a funcţionat, iar asta a devenit repede o problemă. Erau practic două echipe de management una împotriva celeilalte, iar eu am fost trimis acolo să calmez cumva lucrurile. A fost o experienţă foarte interesantă, am lucrat acolo cam patru ani şi jumătate.” Ulterior, în 2008, Gaz de France a fuzionat cu grupul Suez, iar lui Eric Stab i s-a propus să conducă activităţile companiei în sectorul energetic pe zona Europei Centrale şi de Est. „Cred că a fost o promovare, a fost o provocare interesantă într-o perioadă interesantă să coordonez acea regiune.”

    La trei săptămâni după numirea sa, banca Lehman Brothers a intrat în colaps, iar lumea s-a schimbat practic peste noapte.

    „Toate companiile mari se întrebau ce e de făcut, pentru că în toate sectoarele au fost necesare schimbări. De fapt, când am venit în funcţie eram concentraţi pe achiziţii, pe noi investiţii, dar prima reacţie în cazul unei astfel de crize este să linişteşti lucrurile, să consolidezi businessul existent şi să protejezi activităţile existente.”

    Ca urmare a crizei, compania a început să se reorienteze către statele unde există potenţial de dezvoltare; după doi ani petrecuţi la Viena, managementul i-a cerut să se îndrepte către est. „Segmentul nostru încă resimte o presiune mare şi trebuie să ne reorganizăm în mod constant, cred că e un lucru care se întâmplă şi la alte multinaţionale, mai ales în sectorul energetic.”

    Astfel, Eric Stab a ajuns în România în 2010, deşi ocupa încă din 2008 funcţia de preşedinte nonexecutiv al ENGIE România; a devenit preşedinte executiv în 2010 şi, pentru mai multă eficienţă, în 2012 compania a decis să unească funcţiile de preşedinte şi CEO. „Nu a fost vorba de a avea mai multă putere, a fost mai curând o decizie legată de eficienţă. Atunci când eşti pus în faţa unor situaţii dificile, puterea nu mai este atât de importantă.”

    Managerul francez coordonează astăzi şi activităţile ENGIE în Polonia, unde numărul angajaţilor se ridică la 900. El este şi preşedintele CIS – Consiliul Investitorilor Străini – funcţie pe care o numeşte „un privilegiu”. CEO-ul ENGIE a devenit în 2015 preşedinte al Consiliului, una dintre cele mai importante organizaţii care reprezintă interesele mediului de afaceri în dialog cu autorităţile locale, din care fac parte peste 120 de companii-cheie din România. Cifra de afaceri totală a companiilor membre ale CIS este egală cu 26% din PIB-ul României, iar numărul cumulat de angajaţi depăşeşte 182.000.

    Citiţi materialul integral în ediţia tipărită a Business Magazin începând de luni, 1 mai.

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Martin Zmelik, CEO al CEZ

    Zmelik a venit în România în iarna anului 2010, ca director operaţional al companiei, iar patru ani mai târziu a preluat funcţia de CEO.

    În timpul mandatului său au fost finalizate parcul eolian CEZ din Dobrogea şi proiectul de retehnologizare a microhidrocentralelor de la nord de Reşiţa. El a povestit pentru Business Magazin că, într-o zi obişnuită de muncă, dimineaţa aleargă în Herăstrău, apoi are o şedinţă de coordonare, iar ziua se ocupă mai mult de execuţie.

    Îi plac întâlnirile scurte, eficiente, deoarece „tot ce depăşeşte o oră nu mai este productiv“.  Îi place însă să stea la poveşti mai lungi în zilele (puţine) când merge în vizită la filialele din ţară.

    Înainte de a veni la CEZ, Zmelik a lucrat în domeniul financiar, IT şi management de proiect la Komercni Banka şi la Ceska Pojistovna.

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Martin Zmelik, CEO al CEZ

    Zmelik a venit în România în iarna anului 2010, ca director operaţional al companiei, iar patru ani mai târziu a preluat funcţia de CEO.

    În timpul mandatului său au fost finalizate parcul eolian CEZ din Dobrogea şi proiectul de retehnologizare a microhidrocentralelor de la nord de Reşiţa. El a povestit pentru Business Magazin că, într-o zi obişnuită de muncă, dimineaţa aleargă în Herăstrău, apoi are o şedinţă de coordonare, iar ziua se ocupă mai mult de execuţie.

    Îi plac întâlnirile scurte, eficiente, deoarece „tot ce depăşeşte o oră nu mai este productiv“.  Îi place însă să stea la poveşti mai lungi în zilele (puţine) când merge în vizită la filialele din ţară.

    Înainte de a veni la CEZ, Zmelik a lucrat în domeniul financiar, IT şi management de proiect la Komercni Banka şi la Ceska Pojistovna.

  • Un nou tip de job unde nu ai program, munceşti când vrei şi cât vrei. Această femeie a câştigat 1 milion de dolari într-un an

    Iniţial, Pocek făcea câte 10- 15 dolari pe oră, dar cu ratingurile pozitive ale clienţilor şi cu o nouă certificare, a început să perceapă  preţuri mai mari. Între timp,  şi-a permis să renunţe la slujba ei cu normă întreagă şi să-şi ofere serviciile prin Fiverr, unde pentru un pachet de CEO încasează până la 800 de dolari. În prezent este singura femeie freelancer şi singurul american de pe Fiverr care câştigă până la 1 milion de dolari cu ajutorul acestui site.  „Auzi mereu că primul milion este cel mai greu de făcut. M-a făcut să-mi doresc să fac şi mai mult”, declara aceasta.

    Aproape jumătate din câştig l-a realizat în 2016, când profitul câştigat prin ajutorul Fiver a ajuns la 445.000 de dolari, iar pentru că cererile sale nu sunt constante, venitul pe lună poate varia între 26.000 şi 43.000 de dolari. Cifrele în creştere nu se datorează creşterii volumului de muncă, ci faptului că mizează pe experienţa sa pentru a impune tarife din ce în ce mai mari. Aceasta munceşte, în funcţie de cereri, între 25 şi 60 de ore pe săptămână.

    „Fiver îţi oferă un cadou preţios – timpul. Poţi alege dacă azi vrei să munceşti, să faci bani sau să îţi iei o zi liberă, să stai cu familia ta. Pentru asta sunt foarte mulţumită”, adaugă aceasta. 

  • Intuitex – cum au apărut şi evoluat materialele educaţionale digitale în România

    Mai târziu, o altă companie din SUA le cerea ajutorul în realizarea unei „cărţi digitale”, iar în următorii ani au creat device-uri de acelaşi tip pentru mai multe ţări europene. Aşa s-au derulat primii paşi ai companiei în domeniul educaţiei digitale, pe care au început să o implementeze şi în România, unde au introdus pentru prima dată conceptul de eBooks. Intuitex este astăzi compania de software educaţional a grupului Softwin, prin care propune diverse produse în format electronic atât pentru elevi, cât şi pentru profesori sau părinţi. Pe piaţa educaţională din România, compania oferă manuale digitale, pe care copiii le primesc alături de cele tipărite. „Manualele digitale sunt parte dintr-un pachet care completează hârtia, pentru tot ciclul primar, şi determină o experienţă de învăţare placută, datorită resurselor interactive propuse de specialiştii în educaţie”, declară Măriuca Talpeş.

    Pe de altă parte, compania a dezvoltat şi un alt tip de produs – platformele online – care vine în întâmpinarea nevoii elevului de a învăţa în ritmul propriu, fără un profesor alături. „În plus, am ţinut cont de dorinţa copiilor de a petrece timp online, dar şi de ingrijorarea părinţilor că spaţiul virtual nu este atât de sigur”, mai spune directorul Intuitex.  Printre acestea se numără „ExamenulTau” – care ajută elevii de gimnaziu să se pregătească individual pentru Evaluarea Naţională, „Şcoala Intuitex”- ce îşi propune să antreneze logica, memoria şi soft skills-urile copiilor din ciclul primar şi „ViitoriOlimpici.ro” – care le oferă elevilor pasionaţi de matematică  accesul la materiale de pregătire şi un loc într-o tabără anuală la Câmpulung, pe baza unui concurs online.

    Intuitex s-a adresat şi profesorilor prin crearea unui portal interactiv, în care dascălii publică materiale şi discută despre ultimele noutăţi din domeniul educaţiei. „Didactic.ro”, care a ajuns la peste 25.000 de profesori înscrişi în 13 ani de existenţă, a dobândit renumele de „Cancelaria Naturală”. „Cel mai bine copiii învaţă când sunt fericiţi, liniştiţi şi trăiesc într-un mediu cald şi iubitor. De aceea este importantă şi latura psiho- afectivă a educaţiei”, mai spune Măriuca Talpş. „SuntParinte.ro” este un „ghid al părinţilor” dezvoltat de Intuitex cu scopul de a oferi copiilor o educaţie completă, unde sunt abordate probleme legate de şcoală, timp liber şi comportament. „Vom intra, probabil, şi în gimnaziu cu manuale digitale, deci ne propunem o extindere în acest sens. Un alt vis este să îi ajutăm şi pe cei care au Bacalaureatul, fiindcă sunt mulţi care nu fac faţă şi nu din vina lor”, mai spune Măriuca Talpeş. Pe de altă parte, foarte importante sunt şi dezvoltarea pasiunilor şi  soft- skillsurilor copiilor, pe care ar trebui să se axeze atât profesorii, cât şi părinţii.

     

  • Această ţară va acorda BANI GRATIS cetăţenilor ei: “Singura condiţie e să aibă între 18 şi 64 de ani şi să câştige modest”

    Fiecare persoană inclusă în program va primi până la 17.000 de dolari pe an, în funcţie de celelalte venituri obţinute. Pentru a fi eligibilă, o persoană trebuie să aibă între 18 şi 64 de ani şi să se aibă un venit modest. În urma înscrierilor, selecţia se va face aleatoriu.

    Autorităţile spun că scopul principal este de a-i face pe oameni conştienţi de faptul că cei de la guvernare sunt alături de ei. Premisele sunt că fiecare persoană inclusă în program trebuie să îşi poată acoperi cheltuielile de bază, precum mâncarea, transportul, hainele sau utilităţile – fără a avea niciun fel de obligaţie.

    La începutul acestui an, Finlanda a demarat un experiment economic similar, potrivit BBC. Guvernul Finlandei va oferi bani timp de doi ani pentru 2000 de oameni, garantându-le astfel un venit minim.

    Participanţii, selectaţi în mod aleatoriu din rândul persoanelor care primesc ajutoare sociale – vor primi fiecare câte 560 de euro pe lună şi vor continua să primească aceşti bani chiar dacă se angajează între timp.

    Experimentul finlandez este cel mai mare din rândul celor similare, prin care se testează ce se întâmplă când o ţară decide să ofere cetăţenilor un venit garantat – politică ce este cunoscută drept   venitul universal de bază. ”Sperăm că acest venit minim va oferi oamenilor sentimentul securităţii financiare şi oportunitatea să-şi planifice vieţile”, spune Marjukka Turunen at Kela, agenţia de asigurări sociale a Finlandei, care derulează experimentul.

    Este o simplă propunere, dar una radicală – unora nu le place ideea ca guvernele să ofere bani în mod nediscriminatoriu.  Alţii sunt îngrijoraţi din cauza faptului că un venit garantat ar putea să facă dificil găsirea de oameni care să îşi dorească joburi necesare, dar nepopulare, scrie BBC.

    Astfel de experimente s-au mai derulat în lume pe parcursul istoriei: spre exemplu, Canada a făcut un experiment similar în anul 1960. În cadrul acestuia, statul oferea pentru 30% din populaţia micului oraş Dauphin, Manitoba, 15.000 de dolari. O analiză a experimentului făcută de Evelyn Forget, economist la Universitatea din Manitoba, a descoperit că rata de absolvire a liceului a crescut şi rata de spitalizare a scăzut cu 8,5%.

    Rata angajării în rândul adulţilor nu s-a schimbat deloc. În pofida succesului aparent, acest experiment nu a fost repetat. S-ar putea ca lucrurile să fie diferite patru decenii mai târziu?