BusinessMagazin

Tag: trecere

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 16 aprilie 2018

    COVER STORY: Upgrade de viaţă 2.0

    În 2006, sub titlul Upgrade de viaţă, Business Magazin descria o schimbare în comportamentul de achiziţie al consumatorilor români: trecerea de la franzelă la pâinea feliată, de la hainele turceşti la ale retailerilor de fashion internaţionali sau de la automobilul neechipat la unul căruia nu-i lipsesc aerul condiţionat şi airbagul. La mai bine de un deceniu distanţă şi după ce încrederea le-a fost zdruncinată de criză, românii încep din nou, încet, dar sigur, să facă un „uptrade” al produselor şi serviciilor cumpărate şi, în consecinţă, un nou „upgrade” al stilului de viaţă.

    ARTĂ: Între pasiune şi investiţie

    STUDIU: Optimismul noii generaţii

    IMOBILIARE: Airbnb vs. chirie

    SPECIAL: Bursele rămân fără companii americane

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Kaufland aduce prima maşină electrică într-un campionat naţional de raliu

    Maşina electrică susţinută de Kaufland România va concura la Campionatul Naţional de Viteză în Coasta Dunlop 2018, organizat sub egida Federaţiei Române de Automobilism Sportiv (FRAS).

    Calendarul competiţional demarează cu prima etapă ce se va desfăşura pe 21 şi 22 aprilie la Râşnov şi se încheie pe 14 octombrie 2018.

    Modelul VW Golf GTI va fi condus de către pilotul Sorin Ghişoi – campion naţional multiplu de raliu. Pentru a se încadra în normele tehnice impuse de competiţia patronată de către FRAS, autovehiculul va trece printr-un proces de transformare. Omologarea acestuia va fi obţinută până la finalul lunii mai, pentru a putea concura în etapa ce se va disputa în zilele de 9-10 iunie 2018, la Poiana Braşov.

    Înainte de această etapă, maşina electrică va fi ,,deschizător de drum” la etapa de raliu ce va avea loc pe 21-22 aprilie la Râşnov.

    Maşina VW GOLF GTI CUP va trece printr-o serie de modificări şi va fi omologată de Federaţia internaţională de automobilism (FIA). Printre modificările ce vor fi efectuate se numără:

    •    schimbarea motorului termic cu unul electric performant;
    •    înlocuirea sistemului de alimentare cu combustibil cu un sistem de alimentare electrică a motorului;
    •    upgrade al suspensiei şi al sistemului de frânare;
    •    dotarea maşinii cu jante şi anvelope specifice regimului de curse;
    •    upgrade al sistemului de siguranţă;
    •    dotarea cu sistem de comunicaţii performant şi cu sistem de camere video în interior şi exterior.

    Maşina nu poluează deloc chimic şi aproape deloc fonic, este eficientă din punct de vedere tehnic, uşor de manevrat, având o reacţie de răspuns extrem de rapidă la comenzi, un demaraj demn de filmele de acţiune. Componenta ecologică nu este nici ea de neglijat, ca sursă de alimentare putându-se folosi curent electric obţinut din resurse alternative de energie, precum cea eoliană, solară sau hidroenergie.

  • Monitorul Oficial revine sub autoritatea Camerei Deputaţilor

    “Regia autonomă Monitorul Oficial se organizează ca regie autonomă sub autoritatea Camerei Deputaţilor. Editorul Monitorului Oficial este Camera Deputaţilor. Actele care se publică în Monitorul Oficial, partea întâi şi partea a doua, se înaintează secretarului general al Camerei Deputaţilor în copie certificate de către autorităţile emitente, sub semnătura conducătorului acestora sau a locţiitorului său. Secretarul general al Camerei transmite Regiei autonome Monitorul Oficial spre publicare actele prevăzute la articolul 1”, se arată în proiectul de lege iniţiat de parlamentari PNL şi USR.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Adolescentul de 17 ani care a rezolvat una dintre cele mai mari probleme pe care le au toţi oamenii care zboară cu avionul

    Într-un discurs Ted de anul trecut, Raymond Wang, un adolescent în vârstă de 17 ani, a explicat cum a reuşit să construiască simulări pe computer ale mişcărilor germenilor dintr-o aeronavă. 
    Adolescentul a descoperit că pe măsură ce aerul este pompat în cabină, bolile sunt răspândite de la pasager la pasager din cauza modului în care aerul circulă în aeronavă şi nu din cauza cantităţii scăzute de filtre.
     
    El speră că designul său pentru o mică fantă prin care să recircule aerul în afara cabinei ar putea să rezolve problema. ”Când strănutăm, aerul trece prin vârtejuri de multe ori înainte să treacă prin filtru. Aşa că m-am gândit că aceasta este o problemă serioasă; nu am avut banii să merg şi să cumpăr un avion, aşa că am decis să construiesc un computer”, descrie el modul în care a început cercetarea pe calculator. 
     
    De atunci, Wang creat un dispozitiv care păstrează aerul într-un spaţiu înainte ca acesta să fie direcţionat către un filtru; este simplu de instalat şi reduce semnificativ vârtejurile de aer din aeronave, care contribuie la răspândirea bolilor. Pentru ideea sa, Wang a câştigat un premiu de 75.000 de dolari oferit de Intel, la Târgul Internaţional de Ştiinţă şi Inginerie. 

     

  • Capitalistul săptămânii: Henry Nestlé

    Nestlé este una dintre cele mai importante companii multinaţionale din industria alimentară, cu o cifră de afaceri de aproximativ 89,5 miliarde de miliarde de euro. A avut la bază asocierea a două companii: una anglo-elveţiană producătoare de lapte care a fost întemeiată în 1867 de fraţii George şi Charles Page şi “Farine Lactée Henry Nestlé” creată de Henry Nestlé în 1866.

    Henry Nestlé este farmacistul german care a realizat produsul “Farine lactée”, o combinaţie de lapte de vacă, făină şi zahăr, pentru a-l vindeca pe copilul bolnav al vecinului. Aceasta a reprezentat piatra de temelie a companiei, numele, logoul şi primul produs pentru bebeluşi al companiei se datoreză fondatorului Henry Nestlé. Imigrant din Germania, Nestlé s-a orientat spre expansiune internaţională încă de la început, iar valorile lui – , flexibilitate, dorinţa de a învăţa, respect pentru oamenii din alte culturi – s-au transmis în continuare după ce acesta a dispărut dintre noi, în 1890.

    În prezent, Nestlé este cea mai mare companie de produse alimentare şi de băuturi din lume. Este prezentă în 191 de ţări şi are circa 328.000 de angajaţi. Compania oferă un portofoliu larg de produse şi servicii pentru oameni şi animale de companie; acesta cuprinde peste 2.000 de branduri, atât mărci de renume global, ca Nescafé sau Nespresso, cât şi produse locale cum ar fi JOE. Nestlé a intrat pe piaţa din România în 1995, în momentul de faţă având aproximativ 900 de angajaţi în Bucureşti şi în Timişoara, unde se află fabrica Nestlé. Compania a devenit unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa de alimente şi băuturi, cele mai multe dintre branduri fiind lideri în categorie. Portofoliul Nestlé România cuprinde produse precum: băuturi (NESCAFÉ 3în1, NESCAFÉ Dolce Gusto, NESCAFÉ Gold, NESCAFÉ Brasero, Nesquik), dulciuri (JOE, Nesquik, Kit Kat, Lion, After Eight, Smarties), produse culinare (Maggi), hrană pentru copii (Nestlé Infant Nutrition), Nestlé Professional –  divizia de soluţii „out of home”, batoane şi cereale pentru micul dejun (Nestlé Fitness, Musli, Nesquik, Chocapic etc.) şi hrană pentru animale (Purina). Nescafe Dolce Gusto a deschis piaţa sistemelor de băuturi pe bază de capsule în România prin lansarea primului aparat de acest tip în septembrie 2009. La fabrica din Timişoara sunt produse napolitane (JOE), Nesquik şi specialităţile de cafea Nescafe 3în1.

     

     

  • Cronică de film: Spionul care se uita în gol

    După ce suferă o accidentare care îi pune în pericol cariera, balerina Dominika Egorova (Jennifer Lawrence) trebuie să decidă asupra viitorului său. Câteva cadre mai încolo, Dominika e prinsă într-o lume a spionilor după ce a fost recrutată de un serviciu secret numit Sparrow School. Aici, ea învaţă cum să-şi folosească mintea şi corpul ca arme, trecând printr-un pregătire cu multe elemente sadice.

    M-a distrat nespus titlul unei cronici din Statele Unite, care compara scenariul pe care s-a bazat Red Sparrow cu cel al unui film porno ieftin. N-aş merge chiar atât de departe, dar scenariştii ar putea să îşi caute norocul prin alte industrii.

    Sunt multe secvenţe care ar trebui să explice, cumva, transformarea unei balerine într-un ucigaş cu sânge rece; mă întorc însă la scenarişti şi mă întreb dacă au citit, vreodată, o carte de spionaj. Sau dacă au văzut vreodată un film pe subiect, având în vedere că exemplele sunt multe şi, ocazional, excelente. Personajul interpretat de Jennifer Lawrence traversează pasaje din film fără a avea vreo activitate. Se plimbă de colo-colo, lipsită de expresie sau emoţie, dar nu face absolut nimic. Nu ştiu cum sunt pregătiţi spionii, dar cred totuşi că cei ajunşi pe la şcolile de profil învaţă lucruri ceva mai dinamice.

    Regizorul a vrut probabil să prezinte imaginea spionului care nu se sperie de nimic şi nu se ataşează de nimic, dar a dus conceptul puţin cam departe. Pare că toţi s-au molipsit de la Lawrence, senzaţia fiind că ne uităm la un film cu oameni care au suferit accidente cerebrale în lanţ.

    Un alt lucru care lipseşte cu desăvârşire din film e conflictul  nici nu mai contează între cine, pentru că toate personajele intră în sfera negativă; ca să implici spectatorii, trebuie să le dai ceva sau pe cineva cu care ei să ţină. Dacă nu există o astfel de opoziţie, nici măcar la nivel moral, oamenii vor ieşi din sala de cinematograf ca după un meci de fotbal dintre două echipe de care n-au auzit niciodată.

    Ca notă aparte, trebuie să remarc forma slabă prin care trece Jennifer Lawrence. Câştigătoare a unui premiu Oscar, tânăra actriţă pare să nu mai ştie nici ce roluri să aleagă, nici cum să le joace. Am mai văzut genul ăsta de poveşti, dar nu-mi aduc aminte de vreuna care să se fi terminat bine; şi e păcat, pentru că Lawrence are calităţi indiscutabile pe care le-a pus la contribuţie în producţii precum American Hustle, Winter’s Bone sau Silver Linings Playbook.

    Revin la Red Sparrow pentru concluzii: nu este un film la care să nu rezişti două ore, dar nici două ore în care să îţi ţii răsuflarea întrebându-te ce urmează. E un film de duminică seară, cum zic eu, când oricum te gândeşti la ce-ai de făcut în următoarele zile.

    Nota: 6/10

  • Anca Bidian: “Am învăţat să nu repet greşelile”

  • Ceaşca de cafea de dimineaţă ar putea conţine boabe vechi de 9 ani

    Boabele de cafea arabica au fost păstrate “la rece” ani buni, în vreme ce piaţa cafelei a trecut prin cea mai grea criză din istoria recentă. Toate aceste boabe de cafea sunt scoase acum la vânzare; întrebarea este, desigur, cine le va cumpăra.

    Odată cu scăderea preţurilor la cafea arabica, cumpărătorii care se orientează de obicei la sortimente mai ieftine precum robusta încep să cumpere şi ei sortimentul premium.

    Cât de ieftină a ajuns, de fapt, arabica? Aproape gratis, explică un studiu al celor de la Wall Street Journal, care arată că o cafea veche de 12 ani se vinde cu un discount de 1,55 dolari la jumătate de kilogram, în vreme ce preţul obişnuit de tranzacţionare se ridică la 1,35 dolari pentru aceeaşi cantitate.

    Potrivit studiului amintit, cantitatea de cafea mai veche de trei ani a crescut cu 7% în ultimii doi ani. “Există cantităţi foarte mari de cafea care au fost depozitate ani de zile şi sunt acum scoase la vânzare”, explică Edgar Cordero, consultant pentru strategie globală în cadrul Federaţiei Columbiene a Cafelei.

    Mulţi comercianţi, cum ar fi Starbucks, spun însă că nu vor cumpăra cafea mai veche de un an, astfel încât majoritatea va ajunge probabil să fie transformată în cafea instant sau va fi livrată unor hoteluri, şcoli sau chiar distribuitoare de cafea.

  • Cum au transformat doi tineri nostalgia românilor într-o afacere de milioane de euro

    Dar pasiunea s-a transformat în business şi sub acest brand sunt produse anual 25.000 de biciclete. Iar afacerile se măsoară în milioane. De euro. Următorul pas? O fabrică, astfel ca pegas să fie din nou 100% ”made in romania“.

    Pegas este, poate, cel mai cunoscut brand românesc ce a fost readus la viaţă în ultimii ani la iniţiativa unor antreprenori locali. Pe urmele Pegas însă vin acum alte branduri româneşti cu istorie, ca motocicletele Mobra, ceasurile Optimef şi schiurile Reghin.

    ”Pegas a început cu un cadru de bicicletă construit într-o fabrică de armament, la Zărneşti, Braşov“, îşi aminteşte Andrei Botescu, unul dintre antreprenorii care au readus la viaţă brandul. Designul era inspirat de muscle bike-urile americane şi britanice, care la rândul lor imitau stilul unei motociclete chopper.

    ”Silueta Pegasului, cu şa lungă şi coarne, avea să devină pentru mii de copii din România comunistă definiţia cuvântului «bicicletă». Practic, bicicleta Pegas a fost un obiect cult, poate chiar cel care defineşte cuvântul «copilărie» pentru toţi cei care au învăţat să meargă pe bicicletă în anii ’70 şi ’80“, povesteşte el. După ’89, Pegas a dispărut de pe piaţă. După mai bine de 20 de ani, în 2011, un proiect independent a readus la viaţă marca Pegas şi vechea bicicletă într-o nouă formă, pentru a se bucura din nou de ea copiii de toate vârstele, după cum spun antreprenorii care au vrut să dea o nouă şansă la viaţă acestui brand.

    Când şi de ce s-au gândit să readucă Pegas la viaţă? Varianta academică pentru această întrebare este că Andrei Botescu, cofondatorul Atelierelor Pegas şi cel care conduce în prezent compania din funcţia de general manager, a scris o teză despre branding national identity. Varianta neacademică şi mai puţin somptuoasă este că lui Andrei Botescu îi fusese furată din balcon bicicleta cumpărată cu puţin timp înainte, ceea ce l-a determinat să se gândească la Pegas, bicicleta copilăriei, pe care o avea toată lumea şi care nu reprezenta neapărat un bun de furat.

    ”Căutând pe internet, am descoperit că producţia se oprise şi că Pegasul se vindea la after market. După uimirea propriu-zisă, a urmat o vizită la OSIM şi ceea ce astăzi înseamnă Atelierele Pegas.“ Cine sunt însă ceilalţi fondatori ai businessului? Alexandru Manda, cel care i-a vândut bicicleta care i-a fost furată lui Andrei Botescu, în prezent se ocupă de managementul magazinelor Pegas. Ciprian Frunzeanu, directorul de design, lucra în publicitate, însă lucrarea lui de licenţă a cuprins prototiparea de biciclete, iar Andrei Botescu l-a găsit la o căutare pe Google, aşadar ”era un must asset pentru echipă“. Iar Adrian Teaşă (directorul tehnic) lucra deja în producţia tehnică de biciclete şi a venit la recomandarea unui specialist. ”Practic, Pegas a renăscut datorită competenţelor celor patru de a readuce pe piaţă bicicleta copilăriei.“

    Momentan, bicicleta Pegas este un produs cu design românesc, însă made in Asia; ansamblarea finală se face în România. Potrivit celor mai recente date, proiectarea şi prototipurile bicicletelor se realizează în atelierul Pegas, pe când cadrele se produc în Taiwan, ţară care deţine cea mai mare industrie de biciclete la nivel mondial, iar butucii în Japonia.
    ”În viitorul apropiat, bicicleta Pegas va fi un produs 100% românesc, obiectivul nostru fiind să redeschidem fabrica Pegas şi liniile de producţie“, spune Botescu. El explica anterior că dacă brandul va ajunge să vândă peste 30.000 de unităţi anual, atunci va începe construcţia fabricii proprii.

    Astăzi, în compania Atelierele Pegas, care operează brandul, cel mai mare acţionar este Network One Distribution (NOD) – liderul pieţei locale de distribuţie IT&C. Compania şi-a majorat în 2017 participaţia la Atelierele Pegas la circa 60% după ce intrase în acţionariat în 2015. NOD este deţinută integral de Iulian Stanciu – unul dintre cei mai puternici antreprenori din IT, care este proprietarul retailerului Flanco, precum şi acţionar şi CEO al grupului eMAG. Astăzi, în structura acţionariatului, pe lângă NOD şi Botescu îşi mai fac loc alţi trei antreprenori. |n 2018, potrivit datelor comunicate anterior de companie, NOD va mai prelua alte 10% din acţiuni de la Botescu, aceste mutări succesive având rolul de a atrage finanţarea necesară pentru construcţia unei fabrici.

    ”Obiectivul nostru principal este să obţinem finanţarea pentru redeschiderea fabricii. De asemenea, continuăm să ne dezvoltăm portofoliu de biciclete, ceea ce înseamnă că noi modele Pegas vor apărea şi anul acesta pe piaţă.“ Momentan, pe lângă bicicletele Pegas, compania mai vinde şi linia de kendama Samurai, o colecţie de role colorate retro, precum şi longboarduri şi trotinete electrice.

    În plus, compania urmează să mai deschidă în următoarele şase luni încă şase magazine noi Pegas în Bucureşti şi în ţară, urmând să dezvolte şi sistemul de franciză, pe care l-a perfectat.

    |n ceea ce priveşte vânzarea, Pegas vinde bicicletele prin sistemul propriu de magazine (în prezent, patru spaţii în Bucureşti, unul în Timişoara şi unul în Râmnicu Vâlcea), reţelele moderne de comerţ, parteneri locali cu magazine multibrand de biciclete şi produse sportive. Mai exact, bicicletele Pegas sunt vândute în 300 de magazine partenere, printre care şi în reţelele Intersport, Praktiker sau Dedeman.

    Andrei Botescu afirma recent că de creşterea anuală a producţiei de biciclete se leagă şi numărul tot mai mare de parteneri ai Pegas. Din 2017, Pegas a început expansiunea de tip monobrand, cu magazine proprii în principalele oraşe din ţară. Doar pentru 2018 compania vorbeşte de deschiderea a cel puţin şase magazine proprii Pegas şi câteva zeci în regim de franciză. Nu doar în România, ci şi în Europa, SUA şi Canada. Momentan, exportul reprezintă aproximativ 8% din business şi este în mare parte adresat diasporei româneşti. |ncepând cu anul 2018, compania îşi va concentra resursele pe dezvoltarea distribuţiei online şi oflline în ţările europene în principal.

    Andrei Botescu crede că marele pariu în UE este, în viziunea companiei, produsul de bike sharing, bicicletele putând fi manageriate printr-o aplicaţie de telefon mobil. Cu parteneri din Marea Britanie, Italia, Spania, Ungaria, Belgia şi Austria compania a început discuţii premergătoare implementării unor flote care variază de la 500 de biciclete într-un oraş până la câteva mii în faza iniţială. Reprezentanţii companiei îşi doresc să implementeze acest proiect şi la Bucureşti.

    Compania a produs anul trecut 25.000 de biciclete sub cele 28 de modele Pegas existente pe piaţă. Spre comparaţie, în 2016 a produs 15.000 de biciclete, în timp ce în 2015 producţia a fost de doar 8.000 de biciclete.

    Brandul Pegas a fost relansat în 2012 practic într-un garaj; la momentul respectiv, cei doi fondatori au avut posibilitatea să facă doar 500 de biciclete. Astăzi, ei au planuri serioase să producă suficient de multe biciclete încât să poată susţine fabrica Pegas.

    Atelierele Pegas, compania care a readus la viaţă brandul românesc de biciclete cu acelaşi nume, vizează să ajungă la afaceri de 5 milioane de euro până în 2020. Prin comparaţie, vânzările brandului cu o istorie de câteva zeci de ani au urcat în 2016 (ultimul pentru care există date publice) la 7 milioane de lei (1,6 mil. euro), de peste cinci ori mai mari decât în 2015, în timp ce profitul net a urcat şi el la aproape 400.000 de lei, de 18 ori mai mare decât în anul precedent, conform calculelor pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice.

    ”Provocarea este să convingem publicul că bicicleta este un mijloc de transport alternativ care înlocuieşte cu succes maşina sau mijloacele de transport în comun. Şi mai mult decât atât, înseamnă o grijă pentru mediu şi pentru propria sănătate, mai ales că în ultima vreme traficul a devenit o problemă reală“, mai spunea Botescu recent. Desigur, intervine şi problema infrastructurii pentru biciclişti, dar o echipare adecvată atât a biciclistului cât şi a bicicletei poate reprezenta o călătorie fără probleme, chiar şi cu lipsa de marcaje, crede el.

  • Şoferii de camioane aşteaptă până la 14 ore pentru a trece graniţa în Ungaria

    Potrivit aplicaţiei online dezvoltată de Poliţia de Frontieră Română, care monitorizează traficul la graniţă, timpii de aşteptare la punctul de trecere a frontierei Nădlac II, din judeţul Arad, au crescut la 420 de minute, pe sensul de ieşire din ţară pentru camioane.

    De asemenea, timpii de aşteptare la vama Vărşand, tot din judeţul Arad, au crescut de la 500 de minute la 800 de minute, marţi la prânz. Şoferii de camioane au postat pe reţelele de socializare fotografii şi filmuleţe cu coloanele formate şi spun că acestea au o lungime de peste 20 de kilometri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro