Tag: tanar

  • Şi-a petrecut peste 20 de ani din viaţă restaurând această casă. Vezi cum arată şi cât cere pe ea – GALERIE FOTO

    Când Leonard Fenton a cumpărat această casă, o piesă arhitecturală impresionantă ce se întinde pe 1200 de metri pătraţi, nu şi-a imaginat vreodată cât de mult va munci la ea, scrie Business Insider.

    Atunci când a făcut achiziţia Fenton conducea Automotive Dealers Marketing, companie de publicitate, care urma să fie vândută către Microsoft.

    Aproape 25 de ani a lucrat part-time la restaurarea imobilului şi full time în ultimii şase ani. Acum plănuieşte să o pună din nou la vânzare şi se aşteaptă la un preţ în jurul a 10 milioane de dolari.

     

  • Cum reuşeşte un tânăr să câstige 30.000 de dolari pe lună fără să aibă un job

    Majoritatea tinerilor când au nevoie de bani fie apelează la părinţi, fie se angajează pe un post plătit cu salariu minim sau lucrează part-time. Acelaşi lucru nu a fost valabil pentru Temper Thompson. Când Temper era în clasa a 8-a a decis că nu o să le ceară părinţilor bani, dar nici nu voia să prăjească cartofi într-un fast-food. A decis să pornească o afacere de marketing online. Obiectivul lui era să câştige 100 de dolari pe lună, scrie Business Insider.

    Acum are 17 ani şi câştigă 30.000 de dolari pe lună doar din vânzarea de cursuri (10 subiecte pentru romane de dragoste, cum să faci bani pe Kindle Publishing etc).

    Sfaturile tânărului:

    1. Acţionează

    „Mulţi oameni vorbesc despre ceea ce vor să facă, dar nu fac asta niciodată. Dacă nu o să acţionezi nu o să ai niciodată succes”, este de părere Thompson. Ideile există, implementarea lor este mai grea.

    2. Să nu-ţi fie frică de eşec

    Învaţă să perseverezi. Cu toţii facem greşeli. Nu trebuie să ne fie frică de greşeli pentru că aşa învăţăm.

    3. Să te concentrezi pe un subiect

    Îţi alegi un subiect şi nu te abaţi de la el. „Cel mai important lucru pe care-l poţi face este să te concentrezi pe un singur lucru. Ai posibilitatea să creşti mult mai mult când eşti concentrat pe un singur lucru”, spune el.

    4. Să ai în preajmă oameni pozitivi

    Trebuie să ai o reţea de oameni care să te încurajeze, să te sprijine. „Dacă în jurul tău se află doar oameni negativişti acest lucru o să te tragă în jos. Oamenii pozitivi te vor sprijini şi te vor ajuta să te concentrezi pe ceea ce este important”, este de părere Temper Thompson.

    5. Să nu te complaci

    Nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Temper Thomson şi-a atins obiectivul de a câştiga 100 de dolari pe lună, dar nu s-a oprit la asta. Şi-a dat seama că dacă face câteva modificări ar câştiga 1000 de dolari. Obiectivul lui pentru acest an este să ajungă la 100.000 de dolari pe lună.

  • Tânărul căruia i-a plăcut atât de mult popcornul de la cinema, încât a avut o idee de milioane de dolari prin care a revoluţionat acest produs

    Bric Simpson era un cineast înrăit: obişnuia să meargă la cinematograf de aproximativ cinci ori pe lună. Acest lucru l-a făcut să fie mai atent şi la gustările consumate în timpul filmului, la care a identificat câteva probleme. ”Plăteşti un preţ ridicat pentru popcornul pe care îl consumi la cinematograf, dar găseşti unt doar în primul strat. Sub acest strat, ai doar o grămadă de popcorn care are gust de carton”, îşi descrie el nemulţumirea într-un interviu publicat de entrepreneur.com.

    În 2009, Simpson şi soţia sa scuturau o găleată cu popcorn pentru a distribui uniform untul de pe acesta, când le-a venit o idee de milioane: ”Ştii de ce avem nevoie? De un capac.”

    A făcut un capac – dar şi o companie prin care să îl vândă, Kernel King. În prezent, aceasta vinde circa 100.000 de capace pentru recipientele cu popcorn în întrega SUA. Procesul nu a fost uşor, potrivit entrepreneur.com. Şi-a creat businessul în paralel cu lucru în  Garda Naţională şi a trebuit să descopere cum să fie acceptat cu invenţia sa în industria cinematografelor.

    Acum că a atins acest obiectiv îşi doreşte şi mai mult: vrea ca invenţia sa să fie prezentă în sălile de cinema din toată lumea, la fel ca popcornul.

    Primul pas pe care l-a făcut în lansarea afacerii a fost patentarea ideii ”Eram îngrijoraţi că altcineva ar putea avea această idee, astfel că am contactat un avocat care să ne ajute să o patentăm.”

    La finalul anului 2011, Simpson a început să testeze mai multe variante de capace la un atelier local. A adăugat găuri de ventilaţie, astfel încât popcornul să nu se umezească din cauza căldurii. A adăugat şi un mâner, util atât pentru cei care cumpără popcornul, cât şi pentru cei care îl vând.

    În vara lui 2012, a reuşit să finalizeze un contract cu un cinematograf local, care comandase 50.000 de capace.

    Apoi, a avut succes datorită contractului cu un lanţ de cinematografe cu 50 de unităţi, majoritatea aflate pe Coasta de Est a SUA. În cele din urmă, capacele lui Simpson au început să se răspândească în întreaga ţară; recent a vândut şi către National Amusements, al zecelea cel mai mare lanţ de cinematografe din SUA şi pentru Regal Entertainment Group, cel mai mare lanţ, potrivit Entrepreneur. 

    Astfel, capacele Kernel Kings sunt răspândite în 160 de unităţi, iar Simpson aşteaptă ca anul viitor să fie în mai mult de 300. ”Nu vrem să ne oprim până când fiecare găleată de popcorn are un capac Kernel King deasupra acesteia. Aşa cum oamenii se aşteaptă ca un capac şi un pai să însoţească băutura răcoritoare pe care şi-o cumpără, aşa se vor aştepta să primească un capac Kernel King pe popcornul lor.”

  • Cum reuşeşte acest tânăr să câştige până la 1.500 de dolari pe noapte, doar luând cina în faţa camerei web

    Mii de oameni din Coreea de Sud îl privesc pe acest adolescent cum mănâncă, în fiecare seară, în faţa camerei web. Acest fenomen social este larg răspândit la nivel local, fiind cunoscut ca „Mukbang” – o combinaţie între „a mânca” şi „a difuza” în limba coreeană. Telespectatorii îl privesc pe adolescentul BJ Patoo, dar şi pe alţii, în timp ce mănâncă, şi conversează  prin intermediul serviciului live streaming Afreeca TV, majoritatea abonaţilor fiind adolescenţi sau tineri. Aceştia îi pot face cadou stele virtuale celui care difuzează Mukbang, cu o valoare de 10 cenţi fiecare, care pot fi schimbate în bani.

    În 2013, cel mai bun BJ al Afreeca TV a câştigat suma de 250.000 de dolari. Majoritatea consideră că popularitatea fenomenului se datorează numărului mare de sud-coreeni care locuiesc singuri, în timp ce alţii consideră că e o metodă de a-ţi potoli pofta fără să mănânci. 

  • Povestea tânărului fără casă care zboară la clasa I fără să plătească şi spune că oricine ar putea să-i urmeze exemplul

    Ben Schlappig are 25 de ani şi este un blogger axat pe turism. Nu are o casă fiindcă îşi petrece majoritatea timpului în aer, zburând la clasa I – fără să plătească de cele mai multe ori. El a declarat într-un interviu acordat Business Insider că oricine ar putea să obţină bilete la clasa I gratis. ”Poate suna ca un clişeu, dar îmi trăiesc visul”, a declarat Schlappig.  

    Blogul lui se numeşte ”One Mile at a Time” şi are peste 34.000 de followeri pe Twitter şi peste 55.000 de followeri pe Instagram. Călătoritul este mai mult decât un hobby pentru Schlappig, este aproape o obsesie. ”De la o vârstă fragedă, tot ce mi-am dorit să fac a fost să zbor”, a declarat el pentru Business Insider.  Obsesia s-a transformat însă într-un job real. Îşi câştigă existenţa datorită blogului său şi a afacerii de consultanţă în turism pe care o deţine. Este cunoscut mai ales pentru călătoriile sale în jurul lumii gratis, folosindu-se de cardurile de fidelitate ale companiilor aeriene (frequent-flyer) şi de bonusurile de pe cartea de credit.

    În 2015  Schlappig a zburat aproximativ 500.000 mile şi a petrecut mai mult timp în afara Statelor Unite ale Americii decât în ţara sa de origine. De Revelion a zburat în Maldive cu un zbor la clasa I cu Etihad. Cum a reuşit să facă acest lucru?

    ”Când pasagerii trec pe la clasa I presupun că oamenii de acolo sunt multimilionari şi plătesc mii de dolari ca să ocupe locurile respective. Dar nu este aşa, în majoritatea cazurilor, cei care ocupă acele locuri nu au plătit pentru acestea. Sunt mai ales oameni care au făcut un efort mai mare decât alţii de a acumula mile pe cardurile lor de fidelitate”, a declarat Schlappig. 

    Ghidat de pasiunea lui, Schlappig a decis în urmă cu doi ani să îşi vândă apartamentul din Seattle şi toate lucrurile din acesta. ”Sunt vagabond în mod voluntar”, a declarat el. Îşi petrece majoritatea timpului zburând sau cazat la hoteluri din toată lumea. Zboară internaţional cel puţin o dată pe săptămână şi încearcă să nu stea în acelaşi loc mai mult de trei zile. Majoritatea nopţilor petrecute de el la hotel sunt plătite prin programele de loialitate ale companiilor de la care a obţinut cardurile sale de creit. Toate lucrurile sale încap într-un bagaj de mână şi spune că prin acest mod de viaţă, economiseşte banii pe care i-ar plăti pe chirie, pe o maşină sau orice alte costuri ce le-ar implica traiul într-un loc fix. Preferă în schimb să zboară la clasa I şi să stea la hoteluri de cinci stele, astfel că Schlappig spune că ajunge să cheltuie aceiaşi bani pe care i-ar cheltui dacă ar sta într-un singur loc.

    Totuşi, valoarea călătoriilor sale este mult mai mare decât banii cheltuiţi de el: ”Costul de retail al călătoriilor mele din 2015 este de peste un milion de dolari, iar eu am cheltuit mult mai puţin decât atât.” Schlappig a început să acumuleze mile de la 14 ani, când a văzut că United Airlines oferea 5.000 de mile bonus pentru un segment de zbor.

    Şi-a convins părinţii să îi plătească zborurile interne, iar până la 15 ani, ajunsese să zboare aproape în fiecare weekend. ”Mi-a plăcut, dar ca să fiu sincer, chiar şi eu credeam că sunt uşor nebun”, a declarat el pentru Business Insider. A ajuns să acumuleze mile gratuite pe care le-a folosit pentru zborurile anuale ale familiei în Germania, de unde erau părinţii săi originari, iar de atunci a învăţat să îşi transforme pasiunea într-o profesie şi într-un stil de viaţă.

     

  • Ce a reuşit să facă un tânăr din România dupa ce a fost abandonat de părinţi şi a trăit ani de zile într-un centru de plasament

    Un tânăr din Bucureşti are o poveste de viaţă impresionantă, fiind abandonat de părinţi când avea 13 ani într-un centru de plasament, a luptat apoi pentru a-şi depăşi condiţia şi a ajuns acum să fie managerul unuia dintre cele mai luxoase restaurante din Capitală.

    Povesta lui Gelu începe în urmă cu aproape şase ani, când părinţii săi au divorţat. Atunci, tatăl lui a cerut instanţei ca cei doi copii ai familiei să fie luaţi în îngrijirea statului. Judecătorii au acceptat cererea, astfel că Gelu, care abia împlinise 13 ani, a ajuns împreună cu fratele său într-un centru de plasament din Bucureşti.

    A luptat să rămână pe linia de plutire, dar încet-încet s-a îndepărtat de şcoală, s-a împrietenit cu oamenii nepotriviţi, iar la 18 ani era decis să abandoneze liceul, fiind convins că oricum nu are nicio şansă să facă ceva notabil în viaţă.

    ,,Eu mă gândeam că, în cel mai fericit caz, voi fi un vânzător la magazin, un spălător de vase sau orice altceva care presupune muncă necalificată. Mi se spunea că aş fi foarte norocos dacă m-aş angaja ca vânzător la un magazin, că liceul îmi e suficient, că nu am de ce să visez la altceva. Aşa am ajuns să nu mai pun preţ pe carte şi eram pe punctul să abandonez liceul”, povesteşte Gelu.

    Şansa lui a fost Incubatorul Social, o asociaţie non-profit care oferă sprijin tinerilor din centrele de plasament. Aceştia beneficiază de cursuri gratuite de pregătire profesională, consiliere şi orientare în carieră, meditaţii la diferite materii, pentru cei care sunt elevi sau studenţi, consiliere psihologică şi, probabil cel mai important, le oferă modele de succes, oameni pe care îi pot lua drept exemplu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un tânăr din Bucureşti a fost abandonat de părinţi la 13 ani. 7 ani mai târziu a devenit managerul unui restaurant de lux. Cum a reuşit

    Un tânăr din Bucureşti are o poveste de viaţă impresionantă, fiind abandonat de părinţi când avea 13 ani într-un centru de plasament, a luptat apoi pentru a-şi depăşi condiţia şi a ajuns acum să fie managerul unuia dintre cele mai luxoase restaurante din Capitală.

    Povesta lui Gelu începe în urmă cu aproape şase ani, când părinţii săi au divorţat. Atunci, tatăl lui a cerut instanţei ca cei doi copii ai familiei să fie luaţi în îngrijirea statului. Judecătorii au acceptat cererea, astfel că Gelu, care abia împlinise 13 ani, a ajuns împreună cu fratele său într-un centru de plasament din Bucureşti.

    A luptat să rămână pe linia de plutire, dar încet-încet s-a îndepărtat de şcoală, s-a împrietenit cu oamenii nepotriviţi, iar la 18 ani era decis să abandoneze liceul, fiind convins că oricum nu are nicio şansă să facă ceva notabil în viaţă.

    ,,Eu mă gândeam că, în cel mai fericit caz, voi fi un vânzător la magazin, un spălător de vase sau orice altceva care presupune muncă necalificată. Mi se spunea că aş fi foarte norocos dacă m-aş angaja ca vânzător la un magazin, că liceul îmi e suficient, că nu am de ce să visez la altceva. Aşa am ajuns să nu mai pun preţ pe carte şi eram pe punctul să abandonez liceul”, povesteşte Gelu.

    Şansa lui a fost Incubatorul Social, o asociaţie non-profit care oferă sprijin tinerilor din centrele de plasament. Aceştia beneficiază de cursuri gratuite de pregătire profesională, consiliere şi orientare în carieră, meditaţii la diferite materii, pentru cei care sunt elevi sau studenţi, consiliere psihologică şi, probabil cel mai important, le oferă modele de succes, oameni pe care îi pot lua drept exemplu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un român de 23 de ani, comparat cu Mark Zuckerberg, Bill Gates, printre giganţii IT: Sunt doar un tânăr ambiţios, pasionat de tehnologie

    La doar 23 de ani, slătineanul Dănuţ Turmacu manageriază propria firmă IT, pe care a înfiinţat-o în timpul liceului, din dorinţa de a păstra drepturile de autor asupra unor produse create chiar de el, relatează corespondentul MEDIAFAX.

    Povestea şi ascensiunea tânărului antreprenor pot fi comparate cu „cazuri” mai celebre ca Mark Zuckerberg, Bill Gates sau Steve Jobs. Absolvent al Colegiului Naţional „Radu Greceanu” şi câştigător al Locului I la Olimpiada Internaţională de Informatică – secţiunea reţele, organizată de CISCO în anul 2012, Dănuţ Turmacu a decis să înfiinţeze în anul 2013, la nici 20 de ani, în municipiul Slatina, propria firmă, din dorinţa de a păstra drepturile de autor asupra soluţiilor create, în detrimentul cedării lor către eventualii angajatori. Deşi era încă elev de liceu, compania sa a cunoscut o dezvoltare rapidă în domeniul IT, prin realizarea de soluţii de comunicare, infrastructură şi securitate, astfel că după doar un an de activitate aceasta s-a extins, crescând şi numărul angajaţilor dar şi al colaboratorilor săi. De remarcat că într-o perioadă scurtă, societatea înfiinţată de Turmacu înregistrează profit, la această dată îndreptându-şi atenţia către clienţii enterprise de pe piaţa internaţională.

    În ciuda succesului fulminant şi a faptului că poate fi comparat cu Bill Gates (Windows), Steve Jobs (Apple)sau Mark Zuckerberg (Facebook), Dănuţ Turmacu rămâne la fel de modest ca atunci când, licean fiind, şi-a zis să-şi încerce norocul în antreprenoriat. Întrebat cum este să fii, la o vârstă atât de fragedă, printre giganţii IT, Dănuţ rămâne cu picioarele pe pământ şi spune că este „doar un tânăr ambiţios, pasionat de tehnologie şi antreprenoriat”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea tânărului de 35 de ani care a fondat unul dintre cele mai mari start-up-uri din lume

    Antreprenorul american este cunoscut pentru rolul său de cofondator al start-up-ului Airbnb, companie specializată în închirierea apartamentelor de către persoane private. Chesky este şi CEO-ul companiei, iar în 2015 a fost inclus pe lista Time a celor mai influenţi oameni din lume.

    Brian Chesky s-a născut în 1981 în Niskuyana, New York. În 1999 a început să urmeze cursurile Şcolii de Design Rhode Island, pe care a absolvit-o în 2004 cu diplomă în designul industrial. În timpul facultăţii, el l-a cunoscut pe Joe Gebbia, care avea apoi să devină cofondator al Airbnb.

    Din 2005, Chesky a lucrat ca designer pentru compania 3DID, în Los Angeles; s-a mutat apoi în San Francisco, unde locuia şi Gebbia.

    Ideea fondării Airbnb le-a venit în 2007, în timpul unei conferinţe: toate camerele de hotel erau ocupate, aşa că Brian Chesky şi Joe Gebbia s-au gândit să închirieze apartamentul lor pentru câteva zile pentru a câştiga nişte bani. Au închiriat imediat spaţiul, aşa că au decis să pornească un business având la bază această idee.

    Povestea Airbnb este încă un exemplu pentru antreprenori că nu trebuie să renunţe la ideile lor doar pentru că sunt refuzaţi de investitori. În 2008, anul în care compania a fost fondată, Airbnb căuta să strângă 150.000 de dolari de la investitori. Brian Chesky a mers la şapte firme de investiţii şi a fost refuzat de toate; cinci dintre acestea au declinat oferta de a investi în Airbnb, iar celelalte două firme nici nu s-au obosit să-i răspundă. Investitorii au refuzat fie pentru că o astfel de investiţie nu intra în aria lor de interes, fie din cauza lipsei de entuziasm a consumatorului pentru afaceri legate de călătorii. În momentul acela, cine era de acord să finanţeze compania cu 150.000 de dolari primea 10% din acţiunile firmei. În prezent, Airbnb este evaluată la 30 de miliarde de dolari.

    La sfârşitul primului an de activitate, compania a deschis mai multe birouri în Europa. În 2015, Chesky a anunţat că Airbnb va fi sponsor oficial al Jocurilor Olimpice de Vară de la Rio; în iunie 2016, antreprenorul s-a alăturat iniţiativei The Giving Pledge, un grup select de miliardari care au acceptat să doneze o mare parte din avere unor cauze caritabile. Din acest grup mai fac parte, printre alţii, Bill Gates şi Warren Buffett.

    În 2015, Brian Chesky a fost numit de către Forbes unul dintre cei mai bogaţi antreprenori de sub 40 de ani; în acelaşi an, preşedintele american Barack Obama l-a numit „Ambasador al antreprenoriatului global”. În prezent, Brian Chesky are o avere estimată la 3,3 miliarde de dolari.