BusinessMagazin

Tag: raspuns

  • O problemă de matematică a unui copil de şase ani îi pune în dificultate şi pe părinţi. Care este răspunsul corect?

    Părinţii sunt uimiţi de problema pe care un copil de şase ani a primit-o ca temă pentru acasă.

    Întrebarea care a fost postată pe Facebook de către familia Holderness din Carolina de Nord implică substituirea numerelor cu cifre.  În timp ce provocarea trebuia să îi facă pe copii să gândească în moduri diferite, problema i-a pus în dificultate pe mulţi adulţi.

    ,,Prieteni de pe internet, rezolvaţi această problemă  de matematică a unui copil din clasa întâi,” afirmă familia Holderness pe pagina lor de Facebook.

    Vezi aici răspunsul corect la problema de matematică a unui copil de şase ani care îi pune în dificultate şi pe părinţi

  • Faţa întunecată a socialismului – GALERIE FOTO

    Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.

    O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.

  • Răspunsul surprinzător al unui profesor la această întrebare

    Un profesor a arătat studenţilor săi o coală albă de hârtie, în mijlocul căreia se afla un punct negru. Profesorul a întrebat: “Ce vedeţi?”
    Primul student a răspuns: “Un punct”.
    Al doilea: “O pată neagră”.
    Al treilea: “Un punct negru foarte gros”.
     
    După aceea, profesorul a răspuns:
     
    “Aţi văzut toţi doar un punct şi nimeni nu a observat o coală mare de hârtie albă!”. Iar acesta este modul în care noi judecăm un om după defectele sale minore!

  • Google, democraţia şi adevărul despre căutarea informaţiilor pe internet

    Google poate fi un instrument formidabil în mâna celor care-i înţeleg algoritmii de funcţionare. Cu ajutorul Google, extremişti de dreapta pricepuţi la tehnologie au construit o realitate în care Hitler este băiat bun, evreii sunt răul pe pământ şi Donald Trump devine preşedinte.

    Carole Cadwalladr, scriitoare şi colaboratoare pentru diverse publicaţii mari britanice, a făcut o incursiune în subteranele acestei realităţi alternative care influenţează tot mai mult percepţia oamenilor despre lumea în care trăim. Ce a descoperit ea este valabil nu doar pentru Marea Britanie sau SUA, ci şi pentru România. Carole Cadwalladr şi-a publicat descoperirile în The Observer: Iată ce nu ai vrea să faci duminică noaptea. N-ai vrea să scrii aceste litere în bara de căutare a Google. Dar eu am făcut-o. Şi doar atât am făcut. Am scris: „s-u-n-t”. Apoi „e-v-r-e-i-i”. Din 2008, Google încearcă să prezică ce întrebare vrei să pui şi să-ţi ofere o alegere. Acest lucru l-a făcut Google şi pentru mine. Mi-a oferit o sumă de întrebări posibile, intuite pe baza primelor cuvinte scrise de mine:  „sunt evreii o rasă?”, „sunt evreii albi?”, „sunt evreii creştini?” şi în final „sunt evreii răi?” (şi la căutările în română este oferită această ultimă variantă).

    Sunt evreii răi? Nici nu m-aş fi gândit să pun această întrebare, dar ea mi-a fost sugerată. Am dat enter şi a apărut pagina cu rezultatele căutării. Şi iată răspunsul oferit de Google: evreii sunt răi. Nouă din zece rezultate mi-au confirmat acest lucru. Rezultatul plasat cel mai sus, venit de la un site denumit Listovative, are titlul „Primele 10 motive majore pentru care oamenii îi urăsc pe evrei”. Am accesat site-ul şi am aflat că „evreii de azi domină în marketing, în miliţii, în medicină, tehnologie, media, industria cinematografică şi continuă să atragă invidia lumii cu poveşti de succes inexplicabile având în vedere trecutul lipsit de glorie şi chinuri precum represiunea de peste tot în Europa”.

    Google înseamnă căutare. Când vrem să aflăm ceva, căutăm pe Google. Site-ul gestionează 63.000 de căutări pe secundă, 5,5 miliarde de căutări pe zi. Misiunea companiei, aşa cum este descrisă pe site-ul ei, este de a „organiza informaţia lumii şi de a o face accesibilă şi utilă pentru toţi”. Motorul de căutare încearcă să ofere cele mai relevante rezultate. În cazul meu, al treilea cel mai relevant rezultat al căutării după întrebarea „sunt evreii…” este un link către un articol al stormfront.org, un website neonazist. Al cincilea rezultat este o trimitere la un clip de pe YouTube: „De ce evreii sunt răi. De ce suntem cu toţii împotriva lor”. Al şaselea te trimite la Yahoo Answers: „De ce evreii sunt atât de răi”. Al şaptelea rezultat este: „Evreii sunt suflete demonice dintr-o altă lume”. Iar al 10-lea este de pe jesus-is-saviour.com (Isus este salvatorul meu): „Iudaismul este satanic”. Un singur rezultat din cele 10 oferă un alt punct de vedere. Este un link către o recenzie stufoasă pentru o carte publicată pe thetabletmag.com cu un titlu nefericit în acest context: „De ce literalmente toată lumea urăşte evreii”. Mă simt ca şi cum aş fi alunecat printr-o gaură de vierme într-un univers paralel în care negrul este alb, iar binele este rău. Mai târziu am înţeles că doar am zgâriat un strat superficial de pe suprafaţa anului 2016 că am şi găsit unul din izvoarele subterane care hrănesc acest univers.

    A fost acolo tot timpul, la doar câteva taste departare, pe calculatoarele noastre, pe tablete, pe telefoane. Nu este vorba de o celulă nazistă secretă care pândeşte în întuneric. Se ascunde în văzul lumii.

    Poveştile despre ştiri false domină în anumite secţiuni ale presei după alegerile prezidenţiale din SUA, însă ce am descoperit mi se pare mult mai puternic, mult mai perfid.

    Frank Pasquale, profesor de drept la Universitatea Maryland şi unul dintre principalele personaje din lumea academică ce cere companiilor de tehnologie să fie mai deschise şi mai transparente, descrie rezultatele ca fiind „foarte profunde, foarte îngrijorătoare”.

  • Faţa întunecată a socialismului – GALERIE FOTO

    Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.

    O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.

  • Tehnici de lean start-up în crearea şi lansarea produselor noi

    În 2016 Ana Pan a lansat cu resurse interne departamentul de inovaţie, ce are ca scop reinventarea produselor dar şi dezvoltarea unora create în mod special, ca răspuns la feedbackul clienţilor. Ţelul principal este de a reduce cantitatea de zahăr din produse, întrucât 30% din populaţia României suferă de obezitate, 20% dintre români sunt supraponderali, iar numărul copiilor supraponderali a crescut la 18% în ultimii 10 ani.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:

    Departamentul de Inovaţie se concentrează pe dezvoltarea produselor pentru copii, a căror principală caracteristică este cantitatea de zahăr redusă şi/sau înlocuirea zahărului cu îndulcitori naturali.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    „Rezultatele acestui proces se văd în dezvoltarea şi lansarea mult mai rapidă de

    produse noi. Dacă în 2015 lansam, în medie, două produse pe lună, productivitatea

    departamentului s-a triplat, ajungând la peste şapte produse pe lună în 2016”, spune Alexandra Copos de Prada, preşedintele consiliului de administraţie al Ana Pan.

    DESCRIERE:

    Decizia, povesteşte Alexandra Copos, se bazează pe solicitarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de a reduce consumul de zahăr la 10% din cantitatea totală de calorii consumate de o persoană pe zi; acest lucru ar trebui să însemne 50 g pentru o dietă de 2.000 kcal/zi, necesarul unui adult activ. „Mai mult, ne-am decis să mergem spre această nişă şi datorită datelor Centrului Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică, conform cărora 30% din populaţia României suferă de obezitate, 20% sunt supraponderali, iar numărul copiilor supraponderali a crescut la 18% în ultimii zece ani”, adaugă Alexandra Copos.

    Realizarea acestor produse, explică ea, presupune activitate de cercetare şi inovare atât la nivel de idee, reţetă, ingrediente, dar şi în ce priveşte procesul de validare şi lansare a produsului finit. „Considerăm că procesul de validare este inovaţia pe care am preluat-o din metodologia lean start-up şi am aplicat-o la Ana Pan. Astfel, testăm produse minim viabile (MVP – minimum viable product), având la bază ingrediente de calitate, dar nu aşteptăm foarte mult pentru a aduce produsul la un stadiu final, ci mai degrabă testăm diferite forme ale acestuia pe baza feedbackurilor iterative primite de la clienţii noştri”, spune reprezentanta Ana Pan. Tot ea detaliază: concret, spre deosebire de dezvoltarea tradiţională a produsului, care implică de obicei o perioadă de incubaţie serioasă şi urmăreşte perfecţionarea produsului, obiectivul MVP este de a începe rapid procesul de învăţare, odată cu primele mostre de produs. „Metoda este mai rapidă pentru a parcurge bucla de răspuns Construieşte-Evaluează-Învaţă cu cel mai mic efort posibil. Aparent este lansat în piaţă un produs nu foarte rafinat, însă cu ingredientele de bază care ne

    interesează. Un test în care luăm feedback clienţilor în mod direct va duce după câteva iteraţii către un produs de calitate înaltă, folosind oportunitatea pentru a învăţa ce atribute contează pentru clienţii noştri.”

  • Motivul pentru care angajaţii Apple nu luau niciodată masa cu Steve Jobs: “Nimeni nu ocupa locurile de lângă el”

    CEO-ul Apple Steve Jobs a devenit cunoscut mai ales pentru exigenţele sale în materie de designul produsului şi dezvoltarea companiei. O mare parte din aceste standarde implicau convingerea angajaţilor să muncească din greu şi să fie pregătiţi în orice moment – valori pe care Jobs le lua foarte în serios, potrivit unui fost angajat citat de Business Insider.

    David Black a lucrat la Apple timp de aproape 12 ani înainte de a părăsi compania pentru a-şi înfiinţa propriul start up. Black a declarat că, deşi nu a interacţionat cu Jobs prea mult, s-a aflat în apropierea lui suficient de mult timp astfel încât să observe cum prezenţa lui influenţa angajaţii. Spre exemplu, când Jobs îşi lua prânzul pe o peluză din apropierea companiei, angajaţii îşi terminau pauza cu 15-20 minute înainte ca Jobs să intre în zonă.

    “Nimeni nu ocupa locurile de lângă el. Doar pentru că trebuia să fii pregătit pentru acel moment.”, a spus Black. Unul dintre primele lucruri pe care le înveţi la Apple este să fii pregătit să răspunzi la întrebarea “La ce lucrezi acum?”. Un exemplu în acest sens este dat de un reprezentant de vânzări care s-a întâmplat să fie în acelaşi lift cu Jobs la plecarea de la birou. Jobs l-a întrebat la ce lucreză în ziua respectivă, iar el a spus că a vândut software toată ziua. “Făcea lucruri de genul acesta pentru a vedea cum răspund oamenii. Cred că este o chestiune care ţine de putere”, a spus Black.

    Un intern care s-a aflat în aceeaşi situaţie, i-a spus lui Jobs că lucrează la QA (quality assurance) pentru un produs. Jobs l-a întrebat apoi „De ce cobori atunci? Ar trebui să urci pentru am lucra”. Internul s-a îngălbenit brusc, moment în care Jobs i-a spus că glumea.

    Un alt intern care s-a întâlnit cu Jobs în lift şi i-a spus despre proiectul la care lucru, Jobs i-a cerut să vadă proiectul chiar în acel moment, în lift. „Acesta este motivul pentru care nu voiau să împartă acelaşi spaţiu cu Steve. Erau nevoiţi să îndeplinească diverse sarcini pe loc”. 

     

  • De ce consumăm alcool dacă ştim ce efecte negative are asupra noastră? Experţii au găsit răspunsul

    Odată cu venirea sărbătorilor, oamenii vor începe să consume mai multe băuturi alcoolice decât în restul anului. Dar de ce consumăm alcool dacă ştim că are efecte negative asupra organismului?

    Alcoolul produce dificultăţi în vorbire, pauze de memorie, precum şi senzaţie de ameţeală. În ciuda acestor efecte, oamenii nu renunţă la consumul de alcool. 

    Mecanismul intoxicaţiei cu alcool este destul de confuz. O mică moleculă numită etanol distruge membrana celulară a neuronilor pe termen lung sau scurt.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • De ce consumăm alcool dacă ştim ce efecte negative are asupra noastră? Experţii au găsit răspunsul

    Odată cu venirea sărbătorilor, oamenii vor începe să consume mai multe băuturi alcoolice decât în restul anului. Dar de ce consumăm alcool dacă ştim că are efecte negative asupra organismului?

    Alcoolul produce dificultăţi în vorbire, pauze de memorie, precum şi senzaţie de ameţeală. În ciuda acestor efecte, oamenii nu renunţă la consumul de alcool. 

    Mecanismul intoxicaţiei cu alcool este destul de confuz. O mică moleculă numită etanol distruge membrana celulară a neuronilor pe termen lung sau scurt. Având în vedere că toate funcţiile creierului depind de neuroni, alcoolul are puterea de a afecta întregul creier deodată. 

    Conform cercetătorilor, etanolul interferează cu acţiunea anumitor neurotransmiţători. Molecula inhibă acţiunea glutamatului, principalul transmiţător ,,excitator”. De asemenea, amplifică efectele GABA, cel mai puternic,,inhibator” al neurotransmiţătorilor. 

    Cele mai cunoscute efecte ale alcoolului stau la baza efectului de sedativ. Alcoolul suprimă activitatea din cortexul prefrontal şi lobii temorali. Cortexul prefrontal este responsabil de gândirea raţională, planificarea şi suprimarea furiei. Lobii temporali sunt localizaţi în zona de procesare a memoriei, zonă care este foarte afectată în cazul consumului excesiv de alcool.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Incursiune în istoria Vitol, cel mai mare trader de petrol din lume: ambiţie, oportunism, scandal şi curaj

    În cei 50 de ani de existenţă, Vitol a ajuns cel mai mare trader de petrol independent din lume. A flirtat cu falimentul, a făcut afaceri cu regimuri controversate şi s-a împotmolit în scandaluri. Dar niciodată n-a raportat pierderi anuale. Şi s-a ferit constant de publicitate.

    Din interviuri şi informaţii culese din sute de pagini din documente fiscale şi judiciare, Bloomberg reconstruieşte istoria unui gigant al industriei petroliere.  

    Nici chiar pentru Ian Taylor această călătorie de afaceri nu a fost una obişnuită. În cariera sa de aproape 40 de ani din domeniul petrolului, englezul educat la Oxford a nimerit în tot felul de puncte fierbinţi de pe glob – din Teheran şi Bagdad până în Caracas şi Lagos. Însă destinaţia de acum, Benghazi, din Libia, are ceva diferit: oraşul este devastat de un război civil. Tot ce are de făcut pentru a-şi aminti în ce s-a băgat este să se uite pe gemuleţul avionului privat. Câteva sute de metri dedesubt, o dronă a NATO supraveghează aeronava. Taylor, CEO-ul Vitol Group, şi-ar dori ca în locul robotului zburător să vadă un avion de vânătoare clasic, cu pilot şi tot tacâmul.

    Este începutul anului 2011. Forţele care se revoltă contra dictaturii de 42 de ani a colonelului Muammar Gaddafi tocmai au preluat controlul oraşului şi au format propriul guvern. Întâlnirea cu această adunătură de foşti oficiali militari şi politicieni locali a fost uşor de realizat, însă dacă cineva putea ajunge la o înţelegere cu ei, acesta nu poate fi decât Vitol, se gândeşte Taylor. Cu câteva săptămâni mai devreme, unul dintre locotenenţii săi, Christopher Bake, a primit o solicitare din Doha. După cum a explicat un intermediar, ministrul petrolului din Qatar voia să ştie dacă Vitol ar fi dispus să furnizeze combustibil rebelilor libieni susţinuţi de Qatar. Vitol avea la dispoziţie doar câteva ore pentru a răspunde.

    Bake, aflat în Dubai, a indicat interesul Vitol în „aproximativ patru minute”. Apoi a luat legătura cu colegii săi, dintre care cei mai mulţi lucrau în Londra, pentru a construi o propunere fermă. Vitol, i-a explicat rapid Bake intermediarului, acceptă provocarea. Faptul că echipa a putut avansa atât de rapid cu o astfel de afacere – într-o zonă devastată de un război sângeros – spune enorm de multe despre cultura companiei. Aşa cum poate confirma oricine este implicat în afaceri cu petrol, Vitol este un oportunist agil şi înfometat, întotdeauna pregătit să atace. 

    Acum, cu acest avion, Taylor şi Bake, care arată ca un bodyguard datorită aspectului de jucător de rugby, se duc să încheie afacerea. Însă există o problemă. Rebelii nu au bani. Vitol îşi va primi plata în petrol. Guvernele occidentale au aprobat tacit aranjamentul, deşi în afară de drona de sub avion nu există niciun sprijin oficial. Dacă ceva nu merge bine, Taylor este pe cont propriu. Şi compania sa la fel. Cei doi se ţin bine în timp ce aeronava se zguduie din cauza manevrelor de aterizare. Riscul ca trupele lui Gaddafi să tragă în aeronavă au făcut imposibilă o aterizare convenţională, astfel că pilotul coboară rapid aparatul printr-o serie de viraje ameţitoare.

    În 2011, centrul oraşului Benghazi, o colecţie obosită de construcţii din anii 1970 în jurul unei lagune urât mirositoare, era un loc cu mult mai periculos decât este înfăţişat acum în fimul „13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi”, marca Hollywood, despre atacul care l-a ucis în 2012 pe ambasadorul american din Libia J. Christopher Stevens. La începuturile războiului civil, Benghazi era un oraş în care aproape fiecare bărbat, şi adesea şi copiii, purta câte un Kalaşnikov, iar restul populaţiei trăia sub ameninţarea constantă a ofensivei trupelor lui Gaddafi.

    Vitol a acceptat afacerea, iar lucrurile au luat-o razna în doar câteva zile. Deşi au promis că vor păstra secretul, rebelii au anunţat că au găsit pe cineva căruia să-i vândă petrol. Ca răspuns, trupele lui Gaddafi au aruncat imediat în aer un oleoduct important. Fără petrol, Vitol nu putea fi plătit. Cu toate acestea, compania şi-a onorat angajamentele. În lunile care au urmat, navele-cisternă au livrat încărcătură după încărcătură – benzină, motorină şi păcură – în estul Libiei. „Combustibilul de la Vitol era foarte important pentru armată”, povesteşte Abdeljalil Mayuf, reprezentant al Arabian Gulf Oil din Benghazi, companie controlată de rebeli. Rebelii l-au înlăturat în cele din urmă de la putere pe Gaddafi şi după ce luptele au încetat, Vitol şi-a primit petrolul. La un moment dat, când toată lumea aştepta repornirea producţiei, suma datorată de guvernul format de rebeli era de peste un miliard de dolari.

    Cinci ani mai târziu, Taylor, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte de afacerea Benghazi la un mic dejun în staţia londoneză St. Pancras. La ora 9:18 A.M. are tren spre Paris – spre o altă oportunitate de afaceri. Va merge cu Eurostar. „A fost o afacere care, sincer să fiu, a căpătat o amploare mai mare decât ar fi trebuit”, spune el.