BusinessMagazin

Tag: lifestyle

  • Arta bate criza

     

    Carlos si Rosa de la Cruz, doua dintre vedetele comunitatii de arta din Statele Unite, colectioneaza arta contemporana si din America Latina de doua decenii. In urma cu doi ani, cuplul a lansat conceptul de petrecere in “casa de arta”. Cu alte cuvinte, adepti ai ideii ca arta trebuie admirata isi deschid casa decorata cu adevarate capodopere pentru participantii la Art Basel Miami Beach (varianta din Miami a targului de la Basel, unul dintre cele mai importante evenimente de gen din lume). In fiecare an, peste 1.500 de vizitatori le admira colectia, care include nume mari ale artei precum Cindy Sherman sau John Baldessari. Petrecerile si casa de arta a familiei de la Cruz au fost prezentate pe larg in ziare precum New York Times sau The Times.
     
    De cealalta parte a Oceanului, in Europa, o alta vedeta a comunitatii de business si mare colectionar de arta si-a transformat una dintre proprietati in muzeu. François Pinault, proprietarul PPR, unul dintre cei mai importante grupuri din lumea luxului, a expus 200 dintre cele peste 2.500 de opere de arta pe care le detine in Palazzo Grassi din Venetia. Pinault a ales artisti reprezentativi pentru a doua jumatate a secolului XX, de la Mark Rothko, Donald Judd, Gerhard Richter si Lucio Fontana la Richard Serra, Bruce Nauman, Cindy Sherman, Jeff Koons si Damien Hirst. Atat familia de la Cruz, cat si Pinault sustin ca, dincolo de valoarea artistica a obiectelor pe care le detin, colectiile raman o investitie solida, a carei valoare nu a fost afectata de criza financiara, ci dimpotriva.
     
    Si in Romania, dincolo de furtunile declansate de stirile despre criza, comertul cu arta continua sa aiba perspective. Mai mult, exista chiar manageri care au preferat sa renunte la functia sigura intr-o corporatie pentru a se implica in afaceri cu arta. Violeta Sarbu, care a deschis prima galerie de fotografie de arta din Romania, a renuntat la functia de director de marketing al retailerului Flanco si la consultanta pentru a-si trai pasiunea pentru arta.
     
    Proprietara galeriei Karousel spune ca pentru prima data conceptul galeriei s-a conturat in august anul trecut (sub forma unei proiectii de plan de afaceri) si s-a concretizat in ianuarie 2009, cand a deschis galeria. Atunci, Sarbu lasa in urma cariera corporatista si se aventura intr-un domeniu mai creativ, inlocuind electrocasnicele din portofoliul Flanco si consultanta de marketing cu peste 150 de fotografii de arta ale unor artisti consacrati (Cosmin Bumbut, Alex Galmeanu, Cristian Crisbasan) si debutanti (Sabina Dimitriu sau Ioana Carlig). Preturile lucrarilor, care sunt disponibile in cel mult 50 de exemplare, variaza intre 130 si 800 de euro.
     
    Violeta Sarbu spune ca, pentru ca galeria sa aiba succes, trebuie sa fie in acelasi timp om de afaceri si galerist. “Cele doua concepte sunt amestecate, dar cand reusesc sa pun galeria pe picioare, poate voi ramane numai om de afaceri, iar galerist va fi altcineva”, spune fostul manager de la Flanco, care a investit aproape 15.000 de euro in galerie.
     
    Cat despre vanzari, sustine ca in general strainii s-au aratat cel mai interesati de fotografiile de arta. “Romanii au fost interesati intr-o masura mai mica, pentru ca nu exista inca o cultura puternica in directia aceasta. Dar trebuie atrasi in galerie pentru a vedea diferenta”, comenteaza ea. Pana acum, galeria a vandut aproape 15% din portofoliul initial: “Foarte mare succes au avut lucrarile din zona nonfigurativa, peisaje, nudurile lui Cristian Crisbasan au plecat catre colectia unui american, au fost foarte apreciate si lucrarile din zona fotoreportajului, care insa nu s-au vandut inca”.
     
    Violeta Sarbu, care este asociata in aceasta afacere cu Cornel Marian, directorul fondului de investitii Oresa Ventures, spera sa atraga printre clienti arhitecti care se ocupa de amenajari interioare si manageri din zona HoReCa, dar viseaza si la piata internationala: “Deja am stabilit contacte cu niste galerii din afara si imi doresc sa vand acolo. Se pare ca o gura de oxigen de afara va fi binevenita”.
     
    Proprietara Karousel spune ca o foto­grafie de arta se poate transforma intr-o investitie “daca apartine unui artist bine cotat care are lucrari in colectii importante si care se afla pe o linie ascendenta a carierei sale. Cand vorbim despre debutanti, conteaza evolutia, iar aici este foarte important rolul galeristului. In viitor ii vom incuraja pe tinerii artisti, organizandu-le expozitii personale sau ducandu-i la targurile de profil din afara”.
     
    La nivel mondial, cel mai mare pret oferit pentru o fotografie a fost de 3,34 milioane de dolari, adjudecat de fotograful Andreas Gurky pentru creatia “99 Cent II Diptych”, vanduta in februarie 2007 la casa de licitatii Sotheby’s din Londra.

    Aflati in continuare cat a investit Mihaela Forgaciu in galeria de arta din Dorobanti.

     

  • Criza in culori vesele

     

    Cand casa de bijuterii Chopard lansa conceptul Happy Diamonds in 1976, lumea trecea printr-o criza economica de proportii. Pretul petrolului crescuse de patru ori, inflatia atingea cote record, iar somajul era in plin avant. Diamantele care se miscau liber intr-o “cusca” din materiale pretioase erau atunci un mic semn de optimism pentru o societate in criza. Intre timp, colectia respectiva a devenit bestseller, Chopard a dezvoltat trei linii Happy – Sport, Spirit si Diamonds, iar economia mondiala a iesit in cele din urma din criza.
    Si in conditiile crizei actuale, pentru cei care s-au saturat de stirile cu disponibilizari, reduceri de costuri, scenarii rele de evolutie economica sau s-au plictisit sa gaseasca satisfactie in exemplele (foarte putine) de directori executivi ai bancilor americane care au fost penalizati pentru modul cum au condus afacerile, exista companii in cautare de metode de a ignora sau a sfida climatul general de pesimism.
     
    Casa de bijuterii Boucheron a lansat o colectie cat se poate de vesela, denumita Gaieté Parisienne (Bucurie pariziana), inspirata de cele mai faimoase personaje care au influentat l’art de vivre in Paris. Mai exact, s-au folosit de acea perioada din Belle Epoque cand curtezanele erau reprezentate de infama Satine de la Moulin Rouge sau de celebra dansatoare de can-can Louise Weber. O alta sursa de inspiratie a fost Jeanne Souchard, care a fondat Laduree, una dintre primele ceainarii din Paris, faimoasa pentru “macarons” (pricomigdale cu glazura colorata). Special pentru Souchard, Boucheron a imaginat linia Gourmandise, ce include bijuterii cu pietre colorate (safire, rubine sau coral). Spiritul Louisei Weber, dansatoare de la Moulin Rouge, faimoasa pentru ca avea obiceiul sa bea paharele de sampanie ale oaspetilor in timpul show-urilor, a fost evocat prin coliere cu smaralde si diamante dupa chipul si asemanarea bulelor de sampanie.
     
    Intregul spectacol de lansare a colectiei a fost conceput pentru a transmite un mesaj optimist, intr-un moment cand apetitul pentru bijuterii de lux are o nevoie clara de un imbold. “Am abordat divertismentul din plin. Nu stiu daca ar fi bine sa vorbim despre o criza. Este o oportunitate sa ne redescoperim, sa inovam si sa inventam regulile unui nou joc. Nu trebuie sa fim cenusii si tristi”, sustine Jean-Christophe Bédos, directorul executiv al casei Boucheron.
     
    Mesaje optimiste transmit si unele dintre colectiile de la saptamanile modei. Daca ar fi sa invocam teoriile care sustin ca evolutia economica generala influenteaza lungimea fustei si culorile aflate in voga intr-o anumita perioada, lucrurile ar trebui sa arate bine, atata vreme cat istoricii de moda sustin ca, pe masura ce fusta este mai scurta, cu atat lucrurile sunt percepute ca mergand spre bine. Avand in vedere ca lungimea fustei s-a mai scurtat acum, iar in voga sunt creatiile midi, concluziile s-ar putea desprinde de la sine.
     
    Casa Dior a imaginat un spectacol opulent in colectia haute couture pentru primavara-vara 2009. Rochiile realizate din zeci de metri de materiale pretioase au parut desprinse din legendarul spectacol al casei din 1947. Mesajul Dior este clar – s-au dus zilele sicului auster si la moda sunt hainele care imbie la visare. 
    Au existat voci care au spus ca prezentarea Dior a fost inspirata parca de celebra fraza a Mariei Antoaneta, care atunci cand a fost anuntata ca poporul nu mai are paine, ar fi replicat: “Sa manance cozonac”.
     
    Cateva dintre creatiile Dior par sa fi coborat intr-adevar de pe rafturile unei cofetarii. Prezentarea a debutat cu un costum galben – fusta ampla, cu bucle imense din material, bluza cu guler de matase si dantela. Galliano a servit intregul spectacol pe podiumul ce aducea cu o tava alb-albastra impodobila cu lalele. De la rochia galbena de deschidere, scurta si accesorizata cu elemente care seamana cu un cornet de inghetata, pana la rochia de cocteil visinie din satin si la panglicile negre care accesorizau rochiile albe, totul a avut un aer romantic si relaxat. Galiano este un visator si a prezentat o varianta eleganta de poveste pentru aceste vremuri economice tulburi.
     
    Asa ceva ar putea parea o nebunie in vreme de criza. “E un lucru la care oamenii pot visa”, a replicat Bernard Arnault, presedintele si directorul executiv al LVMH, prezicand totusi despre criza ca nu se va termina decat la finalul anului 2010.
     
    Chiar si starurile hollywoodiene, despre care se spunea ca vor reduce bugetul anul acesta si se vor orienta spre creatii mai ieftine, au declarat ca vor face achizitii. Mischa Barton spunea ca i-a placut totul, iar Marion Cotillard, mai cumpatata, si-a ales o rochie alba.

    Aflati in continuare de ce mizeaza Coca-Cola pe colaborari cu creatorii de moda

     

  • Jocuri de societate

    Una dintre nisele de piata care profita de criza financiara (cel putin pentru moment) pare sa fie cea a jocurilor de societate. Aflate multa vreme in umbra jocurilor pe calculator, in ultima perioada jocurile de societate au inceput sa castige teren. Retailerii anunta cresteri de peste 200%, iar pasionatii sunt tot mai multi.
     
    Cristina Manole, general manager la compania de resurse umane Exceed Consulting, spune ca in ultima perioada a redescoperit jocurile de societate: “Joc scrabble cu sotul si socrii mei. Totul decurge dupa un adevarat ritual: incepem cu floricele si juice, apoi stabilim echipele. Pe parcurs se isca tot felul de <conflicte>, pentru ca inventam diverse cuvinte, juram ca ele exista in DEX doar cu scopul de a lua punctajul si a nu pierde randul. Se intampla sa ne sunam prieteni doar pentru a verifica existenta cuvantului <inventat>”.
     
    Rodica Segarceanu, legal & tax partner la compania de consultanta Deloitte, se declara adepta jocurilor de societate clasice. Segarceanu spune ca isi petrece weekendurile pe Valea Doftanei alaturi de prieteni si, pe langa discutiile “intre generatii”, adesea joaca bridge. “Bridge-ul l-am invatat in tinerete, la renumitele ceaiuri de pe vremuri, ocazie cu care eu si grupul meu de prieteni am inceput sa jucam bridge. Din pacate, astazi nu multi tineri il stiu, dar e un joc chiar interesant.”
     
    Declaratiile comerciantilor confirma ca sunt tot mai multi cei care au redescoperit jocurile de societate. “Vanzarea jocurilor de societate a urmat o tendinta de crestere in 2008 comparativ cu 2007, inregistrand o crestere de 65%. Din totalul vanzarilor de jocuri in lantul de retail Diverta, jocurile de societate reprezinta aproximativ 20%”, sustine Flaviu Pastor, communication manager al Diverta.
     
    Numarul celor atrasi de jocurile de societate creste exponential, pentru ca, pe termen lung, fiecare joc vandut aduce cel putin doi cumparatori noi. “Desi este achizitionat de o singura persoana, piata se extinde continuu datorita faptului ca participantii la joc devin la randul lor cumparatori potentiali”, sustine Tánczos András, director general al distribuitorului de jocuri Lineart, care detine si site-ul www.cutia.ro, retailer online de jocuri. Directorul Lineart spune ca, fata de 2007, anul trecut cresterea a fost de 500%. “Trebuie luat insa in considerare faptul ca am inceput aceasta afacere la mijlocul anului 2007 si am inceput sa devenim cunoscuti printre fanii jocurilor de societate abia pe la sfarsitul acelui an”, explica managerul.
     
    Unul dintre factorii care contribuie la dezvoltarea apetitului pentru socializarea, de exemplu, in fata unei table de “Monopoly” este situatia economica; dupa cum au prezis specialistii in tendinte, oamenii incep sa caute metode de socializare mai putin costisitoare, in interiorul casei. “Jocurile de societate au fost dintotdeauna o metoda de relaxare si de exersare mentala. Acum cu atat mai mult, cand stresul cotidian este omniprezent, jocurile de societate sunt o alternativa de deconectare alaturi de prieteni. Componenta de socializare are un rol foarte important si, chiar daca in paralel jocurile video sunt foarte populare, piata jocurilor de societate este in expansiune”, spune Pastor de la Diverta.
     
    Cristina Manole confirma: “Pe langa placerea de a ma juca, bucuria, rasul, detasarea fata de viata agitata de zi cu zi, jocul m-a ajutat sa imi imbunatatesc relatia cu ceilalti participanti. Radem, glumim unul pe seama celuilalt, facem aliante in functie de partenerul de echipa”.
     
    Retailerii sustin insa ca perspectiva crizei economice are si un revers negativ pentru piata jocurilor. “Am auzit multe glume care sustineau ca jocurile de societate profita de criza. Da, probabil ca oamenii se vor distra mai mult daca vor avea mai mult timp liber, deci si jocurile de societate vor avea de castigat. Dar dupa parerea mea, in ceea ce priveste vanzarile, aceasta este intr-adevar doar o gluma, chiar o gluma proasta”, comenteaza Tánczos András. Aceste jocuri nu pot fi considerate foarte ieftine, spune el, astfel incat, in vreme de criza, “oamenii raman la posibilitatile de distractie obisnuite, cum ar fi televizorul si calculatorul, nu investesc in noi modalitati de distractie”. Pretul unui joc de societate variaza intre 40 si 300 de lei.
     
    Intr-un top al celor mai bine vandute jocuri de societate, comerciantii asaza jocurile de strategie pe primul loc. “<Colonistii din Catan> si <Carcassonne> au avut pana acum cel mai mare succes. In afara de acestea, sunt la mare cautare jocurile de rol, in care jucatorii intra intr-o lume a fanteziei si se lupta unul cu celalalt, intrand in pielea unor personaje cu puteri supranaturale”, spune directorul Lineart. In topul Diverta conduc “Monopoly”, “Twister” si 150 de jocuri de la Noriel.

  • Distrati-va, maine va fi mai rau

    In luna octombrie, cand la magazinele de lux Selfridges din Marea Britanie s-a lansat ciocolata “Credit Crunch” (cu un joc de cuvinte intre “blocaj financiar” si “a rontai ceva crocant”), consumatorii au primit bine creatia realizata integral din ciocolata franceza Valrhona, purtand semnatura autorului de carti culinare Laura Santini.
     
    Ciocolata n-a facut decat sa dea tonul produselor sau al serviciilor inspirate, mai in gluma, mai in serios de criza financiara. Un exemplu vine de la producatorul american de electrocasnice Whirlpool, care in octombrie anunta ca va disponibiliza 5.000 de angajati din toata lumea din cauza crizei. Plecand de la ideea ca in vremuri de recesiune consumatorii urmaresc cu orice pret reducerea costurilor, compania a introdus doua tehnologii noi, Super Eco si Clean, care reduc costurile. Super Eco face o jumatate de rotatie in timpul spalarii: cand rufele ajung in partea de sus a tamburului, sunt lasate sa cada inapoi in apa, dupa modelul folosit pe vremea cand hainele se spalau la rau. In consecinta, temperatura nu creste inutil, iar timpul de spalare se scurteaza. Clean incalzeste gradat apa, astfel incat substantele din detergenti sa actioneze pe rand. “Cele doua tehnologii se regasesc acum la 75% dintre masinile cu incarcare frontala si la 50% din masinile cu incarcare verticala. Ambele sunt tehnologii menite sa-i ajute pe consumatori sa scada cheltuielile”, spune Mioara Bolozan, marketing director al Whirlpool Romania.
     
    Criza a lasat urme si in bilantul contabil al comerciantilor de haine. La inceputul lui ianuarie, Marks & Spencer a anuntat ca planuieste sa inchida 27 de magazine si ca va reduce 1.230 de locuri de munca pentru a face fata scaderii cererii de pe piata. Anuntul a venit la doar cateva saptamani dupa ce retailerul britanic Woolworth cu o suta de ani de traditie pe piata, a anuntat ca isi va inchide magazinele.
     
    In acest context, exista retaileri de moda ce s-au inspirat, pentru noile lansari de produse, din realitatea crizei pe care o traiesc clientii lor. Spre exemplu, Asda a lansat costumul de dama de 20 de lire sau 22 de euro (cel mai ieftin din istoria magazinelor), special pentru cele care si-au pierdut slujbele ori nu mai au cu ce sa-si achite creditele. Cumparatoarele au de ales intre varianta cu pantalon sau cu fusta, iar Asda a declarat ca este doar primul model dintr-o serie de haine esentiale pentru garderoba feminina ce vor fi vandute la preturi accesibile. “Am investit 30 de milioane de lire (33,5 milioane de euro) in proiectul de haine de calitate la preturi mici. Femeile vor fi nevoite anul acesta sa ia niste decizii radicale in ceea ce priveste achizitiile”, declara la lansare Anthony Thompson, directorul general al George, brandul sub care vor fi realizate costumele. In paralel a fost lansat si costumul “Perfect Fit” pentru barbati, la pretul de 19 lire (21 de euro).
     
    Specialistii in dezvoltare personala, care in vremuri normale imbiau la vacante de gradinarit sau la cursuri de gastronomie, s-au adaptat la randul lor vremurilor si au imaginat pachete de criza. The School of Life din Londra, care s-a pozitionat ca un boutique de creatie ce ofera idei de “good life”, a lansat un set special care include carti pentru a-si ajuta clientii sa supravietuiasca recesiunii. Unele dintre aceste carti contesta sistemul de valori capitalist, iar altele invata cititorul sa faca fata din punct de vedere psihologic schimbarilor in situatia lor financiara. Setul costa 40 de lire (44 de euro) si include printre altele “How to be Free” scrisa de Tom Hodgkinson sau “Food for Free” de Richard Maybe. Si operatorii de restaurante au fost inspirati de criza atunci cand au conceput meniuri ieftine. Pubul Four Crosses din tinutul britanic Staffordshire a afisat oferta “Meniul de o lira”.
     
    “La inceput, meniul era disponibil numai o zi pe saptamana, dar locul a devenit atat de aglomerat, incat am decis sa fie doua zile, apoi cinci, iar acum este disponibil sapte zile pe saptamana. Inainte sa luam aceasta decizie plateam cu greu facturile si ne gandeam chiar sa inchidem, insa am refuzat sa fim invinsi”, comenteaza proprietarul Tony Rabbitts, care spune ca acum afacerea merge mai bine decat in vremuri normale. Rabbitts sustine ca a ajuns de la 30 de pranzuri pe zi la 300 in perioadele de varf. Localul a ajuns destinatia microbuzelor cu pensionari care vin din localitatile apropiate. Proprietarul spune ca o masa de o lira are costuri de productie de 30 de penny. Criza i-a facut chiar si pe proprietarii de restaurante de lux sa se adapteze. Restaurantul Embassy London a anuntat o reducere de pret de 25% la mesele de seara in luna ianuarie. Meniurile, pregatite de bucatarul Garry Hollihead, detinator de trei stele Michelin, includ tagliatelle cu crab, chili si coriandru, iar reducerea se aplica atat in cazul mancarurilor, cat si al bauturilor. In sfarsit, creatorii de cadouri haioase au imaginat produse care fac haz de necaz. Pentru cei care considera ca un depozit bancar nu mai este suficient de sigur si ca mai bine ar fi sa-si puna banii la saltea, exista varianta cutiilor de fasole de la Heinz sau a conservelor de supa. La exterior seamana perfect cu originalul, insa de fapt sunt un fel de capcana pentru hoti. Baza se desurubeaza, astfel incat se pot aseza inauntru bancnote, acoperite apoi cu o conserva.
     
    O alta creatie inspirata de criza este un ATM pentru acasa: recunoaste monedele si poate primi si bancnote, poate face totalul economiilor si i se poate stabili o tinta de economisire pe care o afiseaza pe un ecran LCD. In plus, vine alaturi de un card de economii – un fel de banca la domiciliu. Aceiasi creatori de cadouri haioase au lansat tricouri inscriptionate cu mesaje de sezon, gen “I can’t afford to love NY” sau, cu o varianta mai optimista, “I survived the credit crunch”.

  • Padurea de sculpturi

    Arta a devenit un simbol al statutului social, ravnita atat de marile familii cu istorie, dar si de bancherii de pe Wall Street aflati in cautarea unor plasamente pentru bonusurile lor generoase ori de noii imbogatiti din Rusia sau India. Toti declara sus si tare ca motivul care i-a manat sa colinde lumea in cautare de piese rare si valoroase a fost dragostea pentru arta. Insa putini sunt dispusi sa doneze colectiile unui muzeu si sa lase la o parte alternativa lucrativa. Cel mai recent exemplu – Pierre Bergé, cofondatorul casei Yves Saint Laurent, a anuntat ca anul viitor va scoate la licitatie colectia de arta pe care a detinut-o im­­preu­na cu defunctul Yves Saint Laurent. Colectia include opere cu semnaturi impresionante – Brancusi, Braque, Matisse, Mondrian, Picasso sau Goya.
     
    Exista insa si amatori de arta care uita de valoarea exponatelor pe care le detin si prefera sa le lase prin testament pentru ca, dupa moartea lor, colectiile adunate in zeci de ani sa fie expuse intr-un muzeu.
     
    Un exemplu este colectia italianului Simon Spierer, “Padurea de sculpturi”, expusa pana la inceputul lunii martie la Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti. Spierer a facut abstractie de faptul ca numai sculptura lui Brancusi, “Pasarea in spatiu”, a fost evaluata la peste 20 de milioane de euro si si-a donat colectia Muzeului Landului Hessen din Darmstadt. Muzeul a decis ca, pana la finalizarea lucrarilor de renovare, expozitia sa fie itineranta, inainte de oprirea la Bucuresti poposind la Atena (unde a fost considerata evenimentul anului) si la Sofia. 
     
    “Padurea de sculpturi”, considerata una dintre cele mai mari colectii private de sculptura din secolul al XX-lea, cuprinde 40 de piese, opere ale celor mai importanti sculptori ai epocii, printre care Constantin Brancusi, Hans Arp, Alberto Giacometti, Henry Moore si Isamu Noguchi, dar si un tablou semnat Andy Warhol.
     
    “Nu-mi pot imagina viata fara arta”, obisnuia sa spuna Simon Spierer. Om de afaceri nascut in Italia, dar stabilit in Elvetia, Spierer a facut avere din comertul cu tutun. A inceput sa colectioneze arta in anii ’50, iar in anii ’60 a deschis o galerie impreuna cu sotia sa, Marie-Louise Jeanneret, in Champel, in apropierea Genevei.
    La inceput a fost pasionat de pictura, insa si-a vandut aceasta colectie (care cuprindea tablouri de Picasso sau Miro) pentru a se dedica sculpturilor. Galeria de arta a fost inchisa in 2004, la moartea lui Marie.
     
    “Padurea de sculpturi” are ca punct central capodopera lui Brancusi, “Pasare in spatiu”, expusa pentru prima data in Romania. Colectionara Peggy Guggenheim a impartasit in revista “Cahiers d’art” povestea achizitionarii capodoperei lui Brancusi de catre Spierer. “In iarna anului 1940 l-am cunoscut foarte bine pe Brancusi. De mult imi doream o lucrare de-a lui, dar pana in momentul acela nu realizasem ca o pot avea. In final m-am decis, dar pretul cerut de el era fantastic. Pana la urma am reusit sa ne intelegem si am cumparat sculptura pe care mi-o doream cu adevarat. Brancusi a trebuit sa o lustruiasca, ceea ce a durat saptamani; intotdeauna facea el insusi genul acesta de munca manuala – unul dintre motivele pentru care sculpturile lui sunt atat de frumoase. (…) Brancusi mi-a adus-o cu masina lui, cu lacrimile curgandu-i pe obraji. Nu am aflat niciodata de ce plangea – poate pentru ca se despartea de pasarea sa preferata!”
     
    Singura pictura din colectie, “Taigan si Wedma cu stapanul lor”, are o poveste la fel de interesanta. Spierer organiza tabere de creatie la Boissano, unde a renovat case vechi pe care le-a pus la dispozitia tinerilor pictori si sculptori. Pe Andy Warhol l-a intalnit la Paris si i-a facut propunerea sa participe la tabara de la Boissano. Raspunsul lui Warhol a fost dispretuitor – nu-l interesa lumea artistica de la Milano sau Genova, ci numai personalitati de calibrul lui Mao sau Monroe. Spierer a replicat ca si-ar fi dorit ca Warhol sa-i picteze cainii. Raspunsul se pare ca l-a impresionat pe artist, care a acceptat in cele din urma invitatia. La Boissano a pictat Warhol portretul celor doi ogari Barzoi ai lui Spierer, Taigan si Wedma. Iar colectionarul a ajus sa fie protagonist din intamplare, pentru ca Warhol s-a inspirat dintr-o fotografie in care acesta isi tinea cei doi caini pentru a putea fi pozati.
     
    Lucrarile incluse in expozitie acopera o perioada de peste 70 de ani, incepand cu anul 1927, cand a fost creata Pasarea lui Brancusi, si pana in 2004, de cand dateaza sculptura lui Laurent de Pourry. Pretul unui bilet este de 5 lei.

  • Bucuresti, orasul festivalurilor?

     

    Bregenz, un mic orasel din Alpii austrieci, se transforma vara, timp de o luna, in scena plutitoare pentru unul dintre cele mai mari festivaluri de muzica de opera din lume. In perioada 23 iulie-23 august, pe lacul Konstanz, este montata o scena imensa unde se joaca opere celebre, precum “Tosca” de Puccini.

    Festivalul aduna cateva zeci de mii de turisti si este atat de faimos, incat numele Bregenz Opera Festival este primul raspuns pe care il da Google atunci cand este intrebat despre Bregenz. Si mai cunoscut pentru relatia sa cu muzica este orasul Salzburg, devenit de mult o destinatie preferata de amatorii de cultura; Festivalul Salzburg, dedicat creatiei lui Mozart, atrage zeci de mii de turisti anual.

    Salzburg si Bregenz sunt doar doua dintre destinatiile care au speculat o piata de turism cultural evaluata la 166 de miliarde de dolari anual, promovandu-si brandul local cu festivaluri. Iar promovarea prin cultura e rentabila, chiar daca unii ar putea crede contrariul: statisticile Organizatiei Mondiale a Turismului spun ca un amator de turism cultural are un buget mediu de 623 de dolari pe excursie, comparativ cu 457 de dolari, cat aloca un turist obisnuit.

    “Bucurestiul are, la randul sau, un mare potential ca destinatie culturala, mai ales ca turistii straini care au vizitat mare parte din Europa sunt atrasi de ineditul orasului. Cred ca municipalitatea si agentiile de turism ar trebui sa-i vizeze pe amatorii de astfel de evenimente”, spune Razvan Popovici, initiatorul si directorul Festivalului International de Muzica de Camera SoNoRo din Bucuresti.

    Popovici, el insusi artist, are experienta organizarii de festivaluri in strainatate, fiind directorul Festivalului Chiemgauer Musikfruhling din Traunstein, Germania, si al seriei de concerte “Pelerinages” din München. Festivalul SoNoRo, cu doua editii la activ, este unul dintre evenimentele ce ar putea fi incluse in ofertele operatorilor de turism care vand pachete la festivaluri si care pana in prezent s-au oprit la granita cu Ungaria.

    De exemplu, compania Gateway Tour, unul dintre cei mai mari turoperatori pe piata de turism cultural din Statele Unite, a inclus deja pachete de evenimente din Ungaria, Cehia sau Polonia in oferta sa internationala, insa pana acum a ocolit Romania. A treia editie a SoNoRo incepe pe 1 noiembrie la Bucuresti, unde amatorii de muzica clasica vor putea asista timp de douasprezece zile la sapte concerte, in sali consacrate pentru astfel de evenimente (Ateneul Roman, Muzeul National George Enescu, Palatul Cotroceni sau Muzeul National de Arta) si in locuri inedite, ca Palatul Bragadiru sau Catedrala Sfantul Iosif.

    Festivalul se va muta apoi, pe 13 si 14 noiembrie, la Cluj si Timisoara. “Bugetul festivalului este de 200.000 de euro si 90% din bani sunt obtinuti din sponsorizari. Anul trecut am avut 3.500 de spectatori la Bucuresti si la Sibiu, iar anul acesta speram sa ajungem la 5.000 de spectatori”, spune Razvan Popovici.

    Conceptul festivalului face uz de o strategie vehiculata din ce in ce mai des in muzica clasica, de a deschide acest gen spre publicul larg prin prezentari moderne si uneori prin colaborarea cu alte arte. Fiecare concert va avea un anumit motto, iar stilurile interpretate de invitati (Diana Ketler, Marcelo Nisinman, Daishin Kashimoto, Alexander Sitkovetski sau Susanna Yoko Henkel) variaza de la muzica romantica la creatii contemporane, de la muzica baroca la improvizatii inspirate de tangoul argentinian, de la universul exuberant al lui Antonin Dvorak la muzica impresionista a lui Claude Debussy si George Enescu, spune Popovici.

    La Palatul Bragadiru, muzica va fi insotita de proiectii video. Artistii coboara de pe piedestalul pe care erau odata asezati interpretii de muzica clasica si se adreseaza unui public cat mai larg. Biletele pentru concertele din cadrul festivalului vor avea preturi cuprinse intre 10 si 50 de lei. Popovici isi aminteste ca anul trecut, clubul Embryo (care intre timp s-a desfiintat) era plin de ambasadori, iar in Ateneul Roman intrasera tineri imbracati in haine punk.

    Artistul, care provine dintr-o familie de muzicieni si care, copil fiind, juca tabinet folosind carti cu figuri de compozitori spune ca isi petrece jumatate din timp calatorind la festivaluri. “Am observat ca exista un public fidel, care vine la foarte multe festivaluri. In Japonia, de exemplu, exista firme care organizeaza adevarate tururi pe la festivaluri de muzica clasica.” Popovici spune ca in viitor si-a propus sa exporte brandul SoNoRo si in strainatate.

    In aceeasi perioada cu SoNoRo, Bucurestiul isi consolideaza pozitia pe harta destinatiilor culturale cu un alt festival international – Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa. Timp de doua luni, evenimentul se desfasoara la salile Teatrului Bulandra (Izvor si Toma Caragiu), Teatrul Odeon si Teatrul National. Festivalul inseamna 55 de reprezentatii puse in scena de 21 de companii de teatru din 13 tari. Printre companiile invitate sunt Piccolo Teatro di Milano, Théatre de l’Europe, Malii Teatr din Sankt Petersburg, Teatre Lliure din Barcelona, Teatro de la Abadia din Madrid, Teatrul National “Sao Joao” din Portugalia sau Düsseldorfer Schauspielhaus.

    La 11 octombrie, sala Izvor a Teatrului Bulandra a gazduit primul spectacol din festival – 25 de artisti din 14 tari de la Schauspielhaus din Graz au montat, intr-o interpretare moderna, drama Antigonei. Evenimentul este organizat in fiecare an in alt oras de catre un membru al Uniunii Teatrelor din Europa. Editia bucuresteana a festivalului a fost finantata de Primaria Municipiului Bucuresti, cu un buget de 1,2 milioane de euro.

    In fine, dar nu in cele din urma, anul acesta au loc pregatirile pentru urmatoarea editie a Festivalului George Enescu, din 30 august – 26 septembrie 2009. Festivalul, care se desfasoara la fiecare doi ani, se dovedeste pana acum cea mai eficienta arma cu ajutorul careia Bucurestiul poate fi asezat pe harta destinatiilor culturale internationale, cotidianul britanic The Guardian scriind, dupa editia de anul trecut, ca “marele festival de la Salzburg are acum un rival”.

    Avand in vedere ca piata turistica poate fi intr-un fel asemanata cu piata modei (unde toamna se prezinta colectiile de vara si primavara cele de iarna), iar pachetele se pregatesc din timp, Ministerul Culturii a prezentat in avanpremiera programul pentru Festivalul si Concursul International George Enescu. In 2009, pentru prima data in istoria evenimentului, cinci concerte importante vor fi preluate de postul de muzica clasica Mezzo (printre care si concertul de deschidere), iar concertul din 19 septembrie va fi transmis in direct.

    In plus, nume internationale care in editiile precedente nu au acceptat sa vina la Bucuresti participa in premiera la festival. “Multi dintre muzicienii buni ai lumii au refuzat sa vina pana acum la Festival din cauza sunetului de la Sala Palatului. Insa anul acesta am primit promisiunea ca lucrurile se vor imbunatati”, spunea Ioan Holender, directorul festivalului. Festivalul va debuta cu spectacolul “Oedipe” de George Enescu, o coproductie intre Theatre du Capitole din Toulouse si Opera Nationala din Bucuresti.

    Printre cele mai importante nume din festival vor fi Orchestra Simfonica din Sankt Petersburg, dirijata de Iuri Temirkanov, sau Symphonieorchester der Bayerischer Rundfunk Suisse Romande, dirijata de Marek Janowski. Bugetul festivalului va fi de 25 de milioane de lei – aproximativ 6,6 milioane de euro.

    Privind festivalul in cifre, imaginea devine cu atat mai impresionanta.
    In 2007 au participat 203 concurenti din 35 de tari, iar numarul total al artistilor prezenti a fost de 4.500. Cele 23 de zile de festival de anul trecut au fost urmarite de 140.000 de spectatori, care au platit bilete in valoare de 1,25 milioane de lei vechi.

     

  • Designul conteaza

    “Cred ca singurul sens al vietii este creatia”, marturiseste Karim Rashid, unul dintre cele mai cunoscute nume din industria designului de produs. Rashid si-a pus semnatura pe mai mult de 2.500 de proiecte de design de mobilier, de interior, corpuri de iluminat sau moda din intreaga lume.

    Cu toate acestea, numele sau a devenit cunoscut relativ recent la noi datorita pieselor de mobilier cu care a revolutionat piata. O piata care, in ultimul timp, a inceput sa evolueze, pe masura ce gusturile devin mai sofisticate in materie de mobilare a locuintelor sau a birourilor.

    Daca ar fi sa punem in doua cuvinte principala tendinta pe care o propune Rashid pentru un spatiu modern si cu bun gust, acelea ar fi “minimalism senzual”. “Prin aceasta inteleg ca toate aceste spatii ar trebui sa fie moi, rotunde si conceptuale. Ar trebui sa fie antrenante din punct de vedere tehnologic, izbitoare din punct de vedere vizual, cu texturi variate si o multitudine de culori, dar ramanand in acelasi timp simple, eficace si neincarcate”, explica Rashid in cartea “Design Yourself”, pe care, dupa cum spune el insusi, a scris-o timp de trei ani, in timpul zborurilor cu avionul. “Ceea ce m-a determinat sa scriu aceasta carte a fost frustrarea pe care mi-au transmis-o oamenii pe care i-am cunoscut, nemultumiti de viata lor”, spune Rashid.

    Designerul combate cu vehementa tiparele traditionale si nostalgia trecutului, proiectele sale propunand solutii ce se doresc inovatoare pentru orice tip de spatiu. Dupa parerea sa, designul este pentru toata lumea, dar ar trebui adaptat la fiecare tip de personalitate. Talentul si aplecarea pentru stilizarea realitatii a mostenit-o de la tatal sau, un pictor egiptean, pe care in copilarie il insotea la toate vernisajele unde participa. “Obisnuiam sa ma ascund sub pat si sa desenez ore in sir”, isi aminteste designerul, care si acum are anumite piese de mobilier inspirate din schitele facute pe vremea cand era copil. Desi este cunoscut in primul rand ca designer, Karim Rashid abordeaza in cartea pe care a lansat-o saptamana trecuta la Bucuresti mai multe aspecte ale vietii: de la cele simple, precum spatiul casnic, biroul, dieta, miscarea, pana la teme mai complexe, precum educatia, iubirea, moartea. Chiar daca notorietatea sa pe piata romaneasca se afla intr-un stadiu incipient, Rashid crede ca Romania are o societate in care noile tendinte in design vor atrage repede publicul. Mai mult, intrebat de un student la Facultatea de Arte daca ia in considerare colaborarea cu designeri romani, Rashid a raspuns prompt: “De ce nu?”.

    Recent, artistul s-a concentrat pe un nou proiect, designul vestimentar. “Inca nu am foarte multe piese in colectie, ci doar cateva perechi de jeans”, spune el. Planul lui e insa de a se extinde in cat mai multe zone de creatie, dupa ce si-a creat reputatie si in amenajarea hotelurilor, a restaurantelor, a cazinourilor sau a barurilor. Ca designer industrial, Karim Rashid a avut printre clienti grupuri precum Prada, Issey Miyake, Casamania, Cappellini, Sony, Toyota, Umbra si Alessi.
     

  • O vara fara sfarsit




    Piata luxului pare sa fie intr-o vacanta continua, daca tinem cont de abundenta de anul acesta de colectii pentru croaziere si locuri de vacanta. Ceea ce a inceput cu niste produse de nisa, adresate milionarilor care isi petreceau vacantele pe insulele exotice in ianuarie si februarie, s-a transformat intr-o piata de milioane de euro, care arata ca sezoanele s-au cam topit odata cu incalzirea globala.








     

    Daca in urma cu cativa ani piata modei era simplu de inteles – se lansau colectii de primavara-vara si toamna-iarna usor de deosebit -, in ultima perioada lucrurile s-au complicat. Inspirati de ursii polari, cei mai dragalasi purtatori de cuvant ai schimbarilor de clima, sau (mai degraba) manati de principii lucrative, creatorii de moda nu mai tin seama de sezon. Pe zi ce trece isi croiesc propriile sezoane, care primesc denumiri inspirate din lumea calatoriilor. Asa s-au nascut colectiile “cruise” sau “resort”, pre-colectiile, “high summer” sau “trans-seasonal”, o marca inregistrata a revistei Vogue. Colectiile “de vacanta” sunt lansate cu acelasi fast precum cele de baza, iar companiile de lux aleg destinatii emblematice pentru lumea jet-setter-ilor.

     

    De exemplu, casa Chanel a calatorit pana la Miami pentru a-si prezenta colectia “cruise”. Pe marginea piscinei hotelului Raleigh (unul dintre cele mai trendy locuri din oras) au defilat haine realizate din materiale fluide, in combinatii de alb, negru si bej. Spectacolul a fost completat de prezenta echipei olimpice de sarituri sincron a Statelor Unite. John Galliano, care a imaginat pentru casa Dior o colectie “resort” inspirata de fiestele mexicane, a preferat New York, destinatia turistica numarul unu din Statele Unite. Podiumul a fost invadat de culori puternice (verde, roz, violet) si haine care duc cu gandul la siluetele feminine ale starletelor de la Hollywood din anii ’60. In Europa, Gucci a ales ca scena pentru noua sa colectie resort cea mai inalta colina din Roma, pe care se afla Vila Aurelia. Frida Giannini, designerul casei, s-a inspirat din stilul boem facut celebru de Talitha Getty, Lee Radziwill si Jane Birkin, creand rochii gipsy brodate, jachete din piele sau pantaloni largi in nuante de alb, caramel, turcoaz sau portocaliu.

     

    Insa conceptul de produse “cruise” a coborat de pe podiumurile de moda si, mai nou, aproape toate marile companii de pe piata luxului au inceput sa creeze produse specifice. Asa ca anul acesta, albastrul oceanului si apusurile exotice au inspirat colectii speciale de pantofi si genti, bijuterii, sampanie sau valize. Pentru inceput, hainele au fost accesorizate cu pantofi si genti. Louis Vuitton a prezentat colectia “cruise” de accesorii pentru 2009 ca si cum ar fi prezentat exponatele unui muzeu. Gentile in culori puternice de roz ciclam sau portocaliu au fost asezate alaturi de pantofii aurii, rosii sau albi, printre fotografii artistice de moda. Pentru ca Marc Jacobs, director de creatie al Louis Vuitton din 1997, si-a dorit o colectie potrivita atat pentru escapadele exotice, cat si pentru oras, materialele sunt deopotriva utile si stralucitoare.

     

    Aerul exotic al vacantelor a cuprins si lumea bijuteriilor. Chaumet, care creeaza bijuterii de peste doua secole, a fost prima casa de bijuterii care a lansat o colectie “cruise”. Chaumet Croisière pare o invitatie in locuri exotice, care a luat forma unor bijuterii cu pietre pretioase si semipretioase colorate in nuantele cerului sau ale marii. Colectia consta in 20 de piese (cercei, inele, coliere), cu cinci feluri diferite de pietre si trei culori de aur. Fiecare piesa este batuta cu un cerc de diamante, iar fiecare piatra semipretioasa vrea sa reprezinte un simbol: cuartul roz duce cu gandul la un rasarit, citrinul trimite la soarele de amiaza, topazul are culoarea cerului senin, cuartul afumat duce cu gandul la bronzul exotic, iar piatra lunii, evident, contine sugestia unei cine in lumina lunii.

     

    Si creatorii de sampanie au folosit pretextul croazierelor de vara pentru a lansa editii speciale. Veuve Clicquot a realizat o editie limitata de sampanie, La Grande Dame by Riva Collection, in colaborare cu producatorul italian de iahturi Riva. De fapt, colectia inseamna trei cosuri speciale, din lemn de mahon sau piele, realizate la comanda in functie de dimensiunile fiecarui iaht si care costa pana la 80.000 de dolari. Cosurile au forma de semicerc ce duce cu gandul la hublourile vaselor Riva si sunt realizate din acelasi lemn care a fost folosit la producerea iahturilor. Prima varianta, denumita The Cruise Collection, consta in patru sticle de sampanie La Grande Dame 98, doua de La Grande Dame 88, sase pahare de sampanie, sase pahare de apa, farfurii, fete de masa si vesela. Colectia include si cosul Cruise Bag, unde lemnul de mahon este inlocuit cu piele, iar liniile sunt cromate si lacuite. Pachetul consta intr-o sticla de La Grande Dame 98 si doua pahare de sampanie si este disponibil in 300 de exemplare care se vand la pretul de 425 de dolari.

     

    Producatorii de valize, direct legati de lumea calatoriilor, au la randul lor propriile colectii “cruise” sau “resort”. Samsonite a lansat Black Label Resort, o colectie de valize unisex inspirata de cuferele din anii ’30, cand luxul in materie de calatorii era la mare pret. Designerii Samsonite spun ca au descoperit in arhivele companiei o valiza originala din anii ’30, punctul de pornire pentru aceasta colectie. Totul a fost actualizat prin detalii moderne si linii contemporane. Colectia include atat genti de mana pentru o escapada de cateva zile, cat si valize mari, potrivite pentru evadarile exotice prelungite. Modelele sunt disponibile in nuante de albastru, negru sau ciocolatiu.

     

    Si Globe Trotter, producatorul englez de geamantane si genti de voiaj, despre care se spune ca a furnizat gentile pentru trusoul reginei Elisabeta a II-a in luna de miere, are o linie speciala Cruise. Cele noua modele de genti de voiaj sunt realizate din piele albastra, cu curele bleumarin, nuanta specifica marinarilor. Designerii casei s-au inspirat din cursele de iahturi din insula Wight (unul dintre cele mai importante evenimente de iahting) atunci cand au creat colectia. Interiorul este tapitat cu bumbac alb accesorizat cu dungi marinaresti.

     

  • Retro de prin 2008








    Se ia un laptop de ultima generatie, se imbraca intr-o carcasa din lemn de pin, asemeni unei cutii muzicale victoriene, iar tastatura e inlocuita de cea a unei masini de scris de pe vremuri. Rezultatul – un obiect ce pare o combinatie intre lumea fantastica a lui Jules Verne si epoca viitorului descrisa de Arthur C. Clarke in “Odiseea spatiala” – este unul dintre exemplele palpabile ale asa-numitei tendinte “steampunk”.




     

    Steampunk reprezinta un stil care combina designul industrial futurist cu elemente din epoca victoriana, un fel de punk industrial victorian, a carui prima sursa de inspiratie a fost epoca locomotivelor cu aburi si a dirijabilelor. A debutat in productii de la Hollywood precum “Wild Wild West”, un western science fiction cu Will Smith, “Reign of Fire”, unde Christian Bale trebuie sa apere Londra de invazia dragonilor, sau “The League of Extraordinary Gentlemen”. Dar a prins cu adevarat contur datorita unor obiecte aproape fantastice iesite din mintile inventatorilor, precum un ansamblu prezentat acum doi ani la San Francisco – o serie de roboti care seamana cu locomotivele din secolul al XIX-lea, cu picioare metalice si care functioneaza pe baza de aburi. Anul acesta, “punk-ul cu aburi” a intrat direct pe scena luxului, la Salonul Orologeriei de la Geneva. CreaLuxe, o companie fondata de maestrul ceasornicar Jean-François Ruchonnet si de bancherul Andreas Stricker, a lansat Cabestan Winch Vertical Tourbillon, un ceas inspirat din universul navigatiei, pe care timpul mai degraba se descifreaza decat se citeste. Orele si minutele sunt afisate de doi tamburi rotativi din aluminiu gravat, montati pe un sistem de rulmenti. Tamburii sunt echipati cu un resort ce face posibila deconectarea in timp ce se ajusteaza ora, iar mecanismul este intors printr-un alt cabestan, cu ajutorul cricului pastrat in interiorul cataramei. Tamburul al treilea indica rezerva de functionare, iar cel de-al patrulea secundele, fiind plasat langa tourbillonul vertical din otel dur dotat cu o rama care pivoteaza.

     

    Combinatia intre elemente victoriene si design futurist poate fi privita de multi ca o tendinta extrema, folosita mai degraba pentru a realiza produse care atrag atentia, fara a avea neaparat o utilitate. Insa disponibilitatea timpului nostru de a accepta orice fel de asociere intre nou si vechi a facut tot mai multe companii sa priveasca spre trecut in cautare de surse de inspiratie. De la carti si filme pana la ceasuri, parfumuri, haine sau chiar telefoane mobile, trecutul invadeaza insa universul nostru, fie ca se asociaza sau nu cu elemente moderne intr-un mod atat de explicit precum steampunk. Cronicarii targurilor orologere de la Basel si Geneva remarcau anul acesta o tendinta care a influentat multe dintre colectiile marilor manufacturi: reinventarea clasicului. IWC a reeditat modelele care au stat la baza colectiilor sale de ceasuri, pentru a-si celebra cei 140 de ani de existenta. Conferinta de presa de la Geneva s-a organizat intr-un decor de epoca: o cabina imbracata in catifea visinie, cu ornamente aurite, tablouri vechi pe pereti si multe hublouri. Aici s-au sarbatorit 140 de ani de cand F.A. Jones a calatorit din Statele Unite in Elvetia pentru a pune bazele International Watch Company. Marca a lansat colectia “Vintage Jubilee Edition 1868-2008”, care consta in reeditari ale modelelor emblematice din cele sase familii de ceasuri IWC: Pilot’s Watch, Portuguese, Ingénieur, Aquatimer, Da Vinci si Portofino. Ceasurile au pastrat aspectul clasic, insa mecanismele sunt “actualizate”. Si Jaeger-LeCoultre a reinventat unul dintre modelele sale clasice, Polaris. Memovox Tribute to Polaris inseamna o reeditare a unuia dintre cele mai ravnite ceasuri, lansat in doua versiuni: una din 1965 si una din 1968.

     

    Chiar si telefoanele mobile, care prin excelenta inseamna tehnologie de ultima generatie, se inspira din moda trecutului. Producatorul rus de telefoane mobile Gresso, specializat in terminale de lux, a conceput doua telefoane noi, Gresso White Diamonds si Gresso Royal Diamonds, ale caror carcase sunt fabricate din lemn negru african vechi de 200 de ani, iar numerele de pe tastatura sunt gravate in stil roman. Telefoanele, cu tastatura incrustata cu diamante, sunt comercializate la pretul de 15.000 de dolari (Gresso White Diamonds) si 52.000 de dolari (Gresso Royal Diamonds), acesta din urma fiind lansat in editie limitata la 200 de exemplare.


    Si producatorii de valize, care creau cufere pentru elitele din secolele trecute, si-au petrecut timpul cautand in arhive. Englezii de la Globe Trotter, care creeaza valize din 1897, au reinterpretat modelele care pe vremuri erau purtate de exploratorii de lux. Linia Safari, o combinatie discreta de roz si bej, aminteste de valizele purtate in trecut de elefanti in timpul safariurilor din Africa, iar linia Orient pare inspirata din fascinatia pentru mirodeniile Orientului.

     

    La randul sau, moda revine la vechile valori: croitorii de costume la comanda, care la inceputul secolului trecut i-au imbracat pe Fred Astaire, Gary Cooper sau Cary Grant, sunt din nou in tendinte.

     

    Si in lumea aromelor se practica intoarcerea la vintage. Casa Givenchy reediteaza anual cate un parfum clasic, precum Amarige, Organza sau Very Irresistible, in editie limitata. Iar Chanel No 5, unul dintre clasicele casei Chanel, lansat pe piata din 1921, este imbunatatit in fiecare an, iar de-a lungul deceniilor si-a modificat permanent aroma, in special din cauza interzicerii folosirii anumitor ingrediente, precum moscul natural.

     

    In fine, personajele istorice sunt si ele reinventate de literatura. De pilda, cartea “The Other Boleyn Girl”, scrisa de Philippa Gregory, este considerata una dintre scanteile care au aprins pasiunea publicului britanic pentru fictiunea istorica.




  • Adio opulenta








    La zece minute dupa ce magazinul online al retelei Neiman Marcus anunta reduceri de 60% la colectiile de designer, miile de pantofi, genti si haine par ca se evaporeaza. Pantofii Marc by Marc Jacobs, care in perioada de reduceri pot fi cumparati cu 100 de dolari (fata de 300 in sezon) sau gentile Chloé care se vand la jumatate din pret sunt luate cu asalt de amatoarele de moda din toata lumea, atrase de reducerile aplicate la preturile in dolari.




     

    Cercetarile arata ca agitatia de pe site-ul american poate fi extrapolata nu numai in SUA, dar si la intregul comportament de shopping online al europenilor. Conform unui studiu MasterCard, consumatorii europeni din clasa de mijloc pot fi gasiti mai degraba cautand chilipiruri pe internet decat facand parada prin magazinele exclusiviste sau cheltuind sume impresionante pentru vacante luxoase. Studiul a fost realizat pe un esantion de 3.500 de persoane din clasa medie din Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Rusia si Irlanda. Se pare ca segmentul consumatorilor care castiga peste 50.000 de euro pe an inregistreaza una dintre cele mai mari cresteri la ora actuala in Europa. Totusi, acest grup isi foloseste puterea financiara intr-un mod total diferit de stereotipurile opulentei cunoscute din trecut.

     

    Produsele si serviciile dedicate acestui segment tind sa devina, in consecinta, tot mai variate si mai inventive. Mediul online a fost primul care a speculat interesul pentru hainele de designer cu reducere. Ultima moda in materie de shopping sunt site-urile cu haine de designer la care ai acces pe baza de invitatie, precum www.gilt.com sau www.ruelala.com. Reducerile incep la o data si o ora anuntate prin e-mail, iar produsele sunt disponibile pentru 36-48 de ore (dar rar rezista mai mult de cateva ore). Gilt este opera a doi studenti de la Harvard si se concentreaza pe produsele designerilor Oscar de la Renta, Valentino, Carolina Herrera si Dolce & Gabbana. Orice membru al clubului care aduce noi “acoliti” primeste 25 de dolari pe cap de nou recrut. Site-urile se lauda cu anumite produse care nu se gasesc in magazine; Ruelala are branduri ca Anne Klien, 7 for all Mankind si Kate Spade.

     

    Mai mult, au aparut bloguri si site-uri speciale unde sunt anuntate magazinele si perioadele de discount si care dau sfaturi amatorilor de moda despre cum sa isi cumpere haine de designeri la preturi reduse (Diva on a Dollar, Fashion Blog). Femeile au transformat achizitia de haine de pe internet la preturi reduse intr-o adevarata vanatoare de comori, mai ales ca discounturile sunt disponibile inca de la inceputul sezonului si nu mai poate fi vorba de haine demodate. Iar achizitia unui produs de lux la pret intreg este privita in aceste comunitati ca o decizie lipsita de orice sens.

     

    Si comerciantii clasici care tintesc segmentul mediu au identificat aceste obiceiuri de consum si au imaginat evenimente care sa atraga. De exemplu, Gap a organizat seri de shopping speciale, la care accesul s-a facut doar pe baza de invitatie. Gap a identificat cei mai buni clienti din primele 10 piete, in functie de vanzari, si i-a numit “ambasadori Gap”. Apoi compania le-a trimis prin posta invitatii la petrecerile in jeansi si a facut totul pentru a le starni pofta de cumparaturi.

     

    Cat despre petrecerea timpului liber, studiul MasterCard sustine ca relaxarea in familie este preferata de 42,7% dintre francezi, 40,7% dintre irlandezi, 37% dintre englezi si 33,7% dintre rusi, in timp ce pentru germani (29,1%) si italieni (24,1%) reprezinta a doua optiune dupa escapadele solitare. “Studiul arata ca aceasta categorie de consumatori avuti si-a reevaluat scara de valori, indepartandu-se de materialism si punand tot mai mare accent pe familie, prieteni si calitatea vietii”, spune Jorn Lambert, SVP consumer & commercial products al MasterCard Europe.

     

    Francezii, cei mai mari gurmanzi ai lumii, sunt cei care au ridicat cinele in familie la nivel de simbol al statutului social. Peter Mayle descrie cu lux de amanunte in cartea “Un an in Proventa” (unde povesteste experientele prin care trece dupa mutarea din Marea Britanie in Provence) ritualul cinei la francezii din clasa medie, de unde nu lipsesc delicatese precum foie gras sau trufe, multiple feluri de paine care sa se potriveasca la fiecare mancare sau vinuri alese cu grija. 

     

    Se pare ca mesele in familie au devenit populare si printre tineri, care adesea isi invita prietenii sau colegii acasa pentru ca acestia sa le cunoasca familia. Elena Beganu, care a absolvit anul acesta Masterul in Studii Europene Avansate din cadrul Institutului European de Inalte Studii Internationale, a studiat la Nisa, Berlin si Roma si a facut calatorii de studii la Geneva, Strasbourg sau Rostock. “De fiecare data cand ajungeam intr-un oras de unde provenea unul dintre colegi, eram invitati la o cina, pentru a le cunoaste familia.” Si parintii Elenei, care locuiesc la Roma, au organizat un astfel de eveniment, la care i-au invitat pe cei 25 de colegi ai fetei. “Masa a avut si preparate traditionale romanesti, zacusca sau salata de vinete, si aperitive italiene. Si nu a lipsit specialitatea mamei, prajitura cu branza si stafide”, spune Elena.

     

    Obiceiurile de consum ale clasei medii influenteaza si piata luxului. In ultima perioada, hainele cu marca vizibila si bijuteriile opulente au inceput sa faca loc aparitiilor discrete. Specialistii in moda anunta revenirea look-ului care nu tine cont de sezon si a hainelor care pot fi purtate aproape tot timpul anului. Desigur, femeile vor continua sa mearga la cumparaturi, dar se pare ca vor alege mai degraba una sau doua rochii clasice in loc de un dulap plin cu haine ultramoderne, dar care rezista doar un singur sezon. “Isi doresc haine care arata scump, dar care nu sar calul”, spune Suze Yalof Schwartz, redactor de moda la editia britanica a revistei Glamour.

     

    Si in ceea ce priveste timpul liber, consumatorii de lux par sa fi fost inspirati de clasa medie. Mai nou, cinele din restaurantele exclusiviste au fost inlocuite de petreceri fastuoase la vilele proprietate personala. Este adevarat, totul este conceput cu bugete ridicate (care pot ajunge la 30.000 de lire sterline), meniurile sunt gatite de bucatari care se lauda cu stele Michelin si servite cu fast, iar oaspetii sunt intretinuti de magicieni, de cantareti de opera sau de dansatori profesionisti.

     

    Chiar si cand vine vorba de turism, consumatorii de lux par sa aprecieze mai nou turismul bazat pe experiente insolite in locul unei vacante de huzur intr-o destinatie exotica, dar comoda. Emil Delibasev, country manager al British Airways pentru Romania si Bulgaria, spune ca este un fan al insulei Bora Bora atunci cand vine vorba despre destinatii de vacanta. Daca prima data a preferat clasicul club cu bungalow pe apa, dupa ce a observat ca era incojurat de consumatori de lux care mancau la fiecare masa homar cu sampanie, s-a reorientat. A ales Club Med, un resort destinat tinerilor, unde cine vine are acces la activitati mult mai diverse, precum pescuit noaptea, snorkeling sau paragliding.

     

    Reprezentantii MasterCard spun ca, desi isi pot permite orice, cei mai multi consumatori (46,5%) analizeaza cu atentie ofertele si preturile pe internet, comparand diverse site-uri inainte de a face o achizitie de produs sau serviciu. “Savurez fiecare moment dinaintea excursiei, imi place sa aleg hotelul si sa planuiesc in detaliu zborul, desi sunt privilegiat sa pot zbura cu un cost minim”, spune Emil Delibasev.