Tag: intoarcere

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 12 ianuarie 2015

    COVER STORY:  Anul cel mai bun de după criză

    Preţurile stabile, creşterea cererii şi a ofertei şi câteva tranzacţii record au readus optimismul pe piaţa imobiliară în 2014. 2015 este însă aşteptat să fie primul an de după criză cu adevărat bun.


    AUTO: Anul maşinii electrice


    LECŢIA DE ANTREPRENORIAT: Secretele dezvoltării afacerilor


    REPORTAJ: Oamenii din camera de comandă de la Cernavodă


    CLUB BUSINESS MAGAZIN: Noua uliţă a satului


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.


     

  • O tânără de 23 de ani a primit o factură la mobil de 16.000 de euro

    O turistă din Anglia a primit o surpriză neplăcută după ce s-a întors din concediu şi a realizat că ajunsese la o factură de mobil de aproximativ 12.500 de lire (16.000 de euro).

    Londoneza Patricia Al, de profesie consultant imobiliar, a atins această valoare uriaşă a facturii după ce şi-a folosit telefonul mobil, abonat la reţeaua englezească de telefonie O2,  pentru a urmări două episoade al serialului BBC “Familia mea” în Turcia, relatează Techamok.com.

    Internetul Wi-Fi al hotelului a căzut, iar telefonul mobil, conectat la computerul său pentru încărcare, a preluat automat download-ul.

    Tânăra în vârstă de 23 de ani a fost taxată astfel  cu 5.156 lire (cca. 6.500 euro) pentru un episod şi 5.453 lire (cca. 6.900 euro) pentru altul, fiind ulterior taxată cu alte 2.500 de lire (3.100 euro) pentru folosirea serviciilor de date  în concediu. Cu această sumă, ar fi putut cumpăra 323 de seturi de DVD-uri care să conţină toate cele 11 serii ale serialului.

    Reprezentanţii O2 spun că i-au transmis un mesaj în data de 24 august, data în care a downloadat primul serial, pentru a o anunţa că factura ei crescuse îngrijorător.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Radu Timiş, locul al 13-lea

    Cifra de afaceri la nivel de grup ar urma astfel să fie cu 20% mai mare decât în 2013, iar rata profitabilităţii brute ar putea să se plaseze la 9%, rezultatele fiind cele mai bune din ultimii şase ani.

    Antreprenorul, care a urcat faţă de anul trecut opt poziţii în clasamentul celor mai admiraţi manageri din România, a construit din temelii Cris-Tim, a inventat marca Salam Săsesc şi are activităţi pe mai multe pieţe, între care lactatele şi agricultura. El s-a întors recent la conducerea afacerii sale, care vreme de circa opt luni a fost în grija lui Gheorghe Pogea, fost ministru de finanţe.

    Radu Timiş nu crede că spiritul antreprenorial poate fi dobândit, ci pur şi simplu ne naştem sau nu cu simţul banilor şi dă ca exemplu faptul că părinţii i-au dat bani doar în prima lună de studenţie, iar apoi le trimitea el bani acasă. Este absolvent al Institutului Naţional de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, iar după terminarea studiilor a lucrat ca profesor în Olteniţa vreme de trei ani.

    La începutul lui 1990, s-a întors în Bucureşti şi s-a angajat timp de doi ani ca instructor sportiv la piscina fostului hotel Bucureşti, actualul Radisson. Primii paşi de antreprenoriat au fost făcuţi în 1992, în domenii care nu au nicio legătură cu activitatea din prezent.

     Povestea Cris-Tim a început modest, cu deschiderea unui chişc de 12 mp în care Timiş a hotărât să vândă alimente, pentru ca în câţiva ani să demareze şi producţia de mezeluri.


    Radu Timiş face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 15 decembrie 2014

    COVER STORY:  500 de oameni şi de momente care au marcat cei 25 de ani de capitalism

    Business Magazin marchează ediţia cu numărul 500 printr-un număr special care reuneşte oamenii şi momentele cheie ale ultimilor 25 de ani


    LIDERI: Oamenii cheie ai mediului de afaceri din România


    EVENIMENT: Cele mai importante momente ale democraţiei ultimelor decenii


    INOVAŢIE: Medicamentele care nu ajunge niciodată pe piaţă


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.


     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 15 decembrie 2014

    COVER STORY:  500 de oameni şi de momente care au marcat cei 25 de ani de capitalism

    Business Magazin marchează ediţia cu numărul 500 printr-un număr special care reuneşte oamenii şi momentele cheie ale ultimilor 25 de ani


    LIDERI: Oamenii cheie ai mediului de afaceri din România


    EVENIMENT: Cele mai importante momente ale democraţiei ultimelor decenii


    INOVAŢIE: Medicamentele care nu ajunge niciodată pe piaţă


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.


     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 8 decembrie 2014

    COVER STORY:  Înapoi în tranşee

    Emilia Bunea s-a întors în România după trei ani la headquarterul ING din Olanda şi a preluat conducerea Metropolitan Life, cu planul să devină un evanghelist pe piaţa de asigurări şi să ofere fiecăruia o poliţă.


    BĂNCI: Griji de bancher în estul Europei


    ENERGIE: Primul război mondial al conductelor s-a încheiat


    AFACERI: Antreprenoriat cu jumătate de normă


    INTERNAŢIONAL: Cum a ajuns omul bolnav al Europei cea de-a patra economie a lumii?

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.


     

  • Un tânăr antreprenor din online speră să dea lovitura cu un ERP ieftin

    PLANUL MEU ESTE SĂ VIRTUALIZEZ OFFLINE-UL“, REZUMĂ ALEXANDRU CÎRCEI, PROPRIETARUL COPIMAJ GRUP, O MICĂ AFACERE DE FAMILIE PRIN CARE TÂNĂRUL A ÎNCERCAT PÂNĂ ACUM MAI MULTE PROIECTE ANTREPRENORIALE.

    La sfârşitul anilor 2000, după terminarea facultăţii, a început să se implice în firma fondată de tatăl său, cu gândul de a o dezvolta. Primul pas a fost să facă un magazin online, pe care l-a numit lifemag.ro şi la care a muncit aproape un an, timp în care alte branduri de shopping online câştigau piaţa.

    Alex Cîrcei, care repara calculatoare şi vindea componente încă de la terminarea liceului, îşi stabilise deja o clientelă în zona unde locuia (cartierul bucureştean Rahova) şi se poziţionase diferit de concurenţii săi prin faptul că livra comenzile în aceeaşi zi. Lifemag.ro a câştigat două premii la gala premiilor e-commerce din 2009 şi vizibilitatea i-a adus proiecte noi – ”Am luat multe proiecte noi, deoarece m-am urcat pe scenă la gală şi am mulţumit Copimaj pentru construcţia site-ului„.

    A început astfel să facă magazine online, dar în aceeaşi perioadă a decis că trebuie să îşi dezvolte şi produse proprii – primul astfel de proiect a fost platforma de comerţ online Live2C, o soluţie de dezvoltare pentru magazine online, prima platformă e-commerce SaaS de pe piaţa din România. A făcut magazine online pentru Cristallini, pentru Băcănia Veche, pentru Tudor Tailor, dar, la sfârşitul anului 2010, a trecut la următorul proiect şi a început să dezvolte Storebeez, o comunitate online pentru zona de e-commerce.

    În 2011, după ce aplicase cu Storebeez la mai multe incubatoare de afaceri, a fost acceptat de Oxygen Accelerator din Birmingham. Înainte de a pleca pentru cele trei luni în UK, Cîrcei a vândut lifemag.ro (lui debo.ro) şi Live2C (lui Asesoft).

    A STAT TREI LUNI ÎN BIRMINGHAM, DAR SPUNE CĂ A CRESCUT ACOLO CA ANTREPRENOR DE PARCĂ AR FI STAT TREI ANI: ”Dincolo de lucrurile învăţate ca antreprenor şi ca dezvoltator de soft, am realizat când m-am întors de acolo trei chestiuni: că 90% din comerţ este offline, că online-ul oferă încă posibilităţi nelimitate şi că offline-ul se inspiră din online, cu care mi-am dat seama că se poate face business la scară mare„. De fapt, Cîrcei s-a întors acasă şi a luat câteva decizii importante: să lucreze full time la Copimaj, să nu mai implice resurse din Copimaj în alte proiecte ale sale şi să se focuseze pe magazine fashion şi de bijuterii.

    Primul nou proiect pe care l-a început după aceste decizii şi care are legătură cu îmbunătăţirea serviciului pe care îl vinde prin Copimaj este Lupsale, un serviciu de e-mail marketing al cărui scop este ca, la primirea newsletterului, clientul să poată cumpăra direct produsele despre care se vorbeşte. A lansat Lupsale la Techcrunch Disrupt 2013 în San Francisco şi tot acolo a deschis şi un birou unde este şi acum sediul companiei. Prima vizită în Silicon Valley i-a adus lui Cîrcei alte răspunsuri, la alte întrebări: ”În Sillicon Valley mi-am dat seama că acolo totul e foarte tehnic şi că pe ei îi interesează doar răspunsuri la întrebările: ce produs ai? La ce foloseşte? Câţi bani poate aduce? Când poate fi gata? Orice altceva te priveşte. Oamenii din Silicon Valley nu au nevoie de lideri sau de oameni cu păreri, ci de proiecte cu mare potenţial„. Aşa că s-a întors dezamăgit, dar realist şi convins că principalul său skill este pe vânzări, aşa că a decis să şi-l folosească.

    La biroul său din Dorobanţi îl aştepta însă altceva. La Rosa, de al cărei magazin online se ocupase de la început, avea nevoie de un ERP. ”Nu am găsit nimic în bugetul pe care mi l-au dat, între 30 şi 50.000 de euro. Aşa că am început noi să lucrăm la un ERP„, povesteşte Cîrcei, care a lansat Copimaj ERP la IMWorld 2014 şi l-a implementat ulterior şi celorlalte companii client, precum Cristallini, Bebetex sau Silver Décor.

    Cîrcei îşi descrie produsul firesc, considerând că acesta este următorul pas în dezvoltarea retailului: ”Produsul acesta conectează online cu offline. Unim într-o platformă online toate comenzile şi fluidizăm procesul„. ERP-ul dezvoltat de Copimaj are 5 module, care pot fi implementate separat, şi costă până în 20.000 de euro (preţul mediu pentru implementarea unui ERP variază în funcţie de mărimea firmei, de specificul de activitate, de gradul de dispersare geografică sau de infrastructura tehnologică şi este, în medie, de ordinul sutelor de mii de euro).

  • Fondatorul SSIF Broker Cluj se pregăteşte să revină pe piaţa de capital

    Petru Prunea stă pe o bancă dintr-un parc din Cluj, alături de doi prieteni brokeri, şi dă un interviu telefonic. Este încă în vacanţă, deoarece anul universitar urmează să înceapă peste două săptămâni. Familia şi universitatea l-au ţinut ocupat în ultimii cinci ani, de când a ieşit de pe piaţa de capital la fel de sonor precum a intrat, la începutul anilor ’90. „În ultimii cinci ani, în perioada cât am fost suspendat, m-am ocupat de familie şi de facultate, dar şi de numeroasele procese pe care le-am avut cu Broker. În ultimii doi ani cât am fost la Broker, eu nu am avut putere de decizie, dar mi-au fost imputate toate greşelile“, povesteşte Petru Prunea, care poate activa din nou pe piaţa de capital din mai 2014. Nu a făcut-o încă, dar plănuieşte să se întoarcă.

    Interdicţia CNVM a fost dată lui Petru Prunea în aprilie 2009, după 14 ani de când se afla la conducerea SSIF Broker Cluj. La începutul lui 2009, firma pe care a fondat-o şi pe care a condus-o din 1994 a fost zguduită de cel mai mare scandal de pe piaţa de capital, după ce s-a descoperit că şefa agenţiei din Deva a Broker, Adriana Constantin, a fraudat clienţii societăţii cu aproape un milion de euro.

    A urmat un control al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea de supraveghere a pieţei de capital, în urma căruia au fost descoperite nereguli şi la alte sucursale ale Broker, fapt care a condus la cele mai drastice sancţiuni dictate până la acel moment la Bursă: amenzi în valoare totală de 843.000 de lei (200.000 de euro) pentru societate şi 22 dintre angajaţii săi şi suspendarea pentru cinci ani a lui Prunea de pe piaţa de capital. Lui Prunea i s-a imputat că nu a făcut regulile mai clare în cadrul societăţii de brokeraj, iar el se consideră şi acum, ca şi atunci, nevinovat: „Eu am crescut la ţară şi pe mine mama m-a învăţat să nu mă amestec în tărâţe că mă mănâncă porcii. Am plătit eu greşelile tuturor“.

    Decizia CNVM a rămas în picioare şi, timp de cinci ani, Petru Prunea a lipsit de pe piaţa de capital, timp în care a predat şi a coordonat doctorate. 3 dintre studenţii săi au devenit doctori în economie, iar alţii se pregătesc. Între timp, nu i-a fost uşor să stea departe de piaţa în care a investit peste 15 ani din viaţă: „Am perceput foarte dureros faptul că lipsesc de pe piaţă, eu am contribuit la înfiinţarea Bursei sau a Fondului de Garantare, am ajutat la construcţia unei pieţe la care nu am mai avut acces. Am suferit foarte mult. În aceşti cinci ani am fost în vacanţă, în Spania şi în Grecia, primele mele vacanţe de când am început să clădesc SSIF Broker. Dar am găsit un refugiu în şcoală. Se plăteşte foarte prost la Oradea. Eu sunt profesor universitar emerit, dar sunt pensionar, aşa că sunt încadrat la plata cu ora şi iau 6 lei pe oră“, povesteşte acum Petru Prunea.

    Singura sa legătură cu brokerajul a luat forma unor colaborări cu firme din domeniu cărora le-a oferit consultanţă. În 2009 a colaborat cu Nova Invest din Baia Mare, în perioada când firma condusă de Petre Mureşan intenţiona să crească şi să se listeze la bursă; în iulie 2010, Nova Invest a oprit activitatea de tranzacţionare, Mureşan povestind atunci că a pierdut mulţi clienţi care s-au mutat la sucursala deschisă în Satu Mare de firma de brokeraj IFB Finwest Arad. Ulterior a colaborat cu Avantgarde Cluj, ai cărei 380 de clienţi au fost preluaţi (prin transfer tehnic) de SSIF Broker în 2013.

    Pe banca din parcul din Cluj, Petru Prunea nu se gândeşte însă doar la doctoranzii sau la studenţii săi de la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Universitatea din Oradea, ci şi la cele câteva oferte pe care le-a primit în ultima jumătate de an pentru a reveni pe piaţa de capital. „Încă oscilez dacă să le accept sau nu“, mărturiseşte Prunea, „deoarece lucrurile s-au schimbat destul de mult, dar cel mai probabil voi accepta una dintre oferte şi voi reîncepe să activez în domeniu.“ „Am câteva oferte de la acţionarii unor societăţi de brokeraj. Nu este vorba de SSIF Broker, deoarece, deşi mă înţeleg foarte bine cu actuala conducere, nu cred că aş fi acceptat de consiliul de administraţie.“ Admite că îl interesează în continuare ce se întâmplă cu Broker, „este copilul meu, chiar dacă mai face rele. Nu am mai călcat prin firmă după ce am fost suspendat. Dar piaţa de capital nu este doar SSIF Broker, e o piaţă care se dezvoltă şi oferă oportunităţi. Dacă doresc să mă întorc, pot. Şi da, doresc“. Spune că, cel mai probabil, va accepta o ofertă din provincie, deoarece „la Bucureşti nu e uşor pentru un ardelean, trebuie să fie foarte iute. Nu rezist acolo, pentru că mentalitatea noastră de ardeleni a mers spre Viena, iar a bucureştenilor spre Istanbul. De fapt, de asta nu aş veni la Bucureşti“.

    Fostul director al Broker spune că şi-a lichidat în 2009 şi 2010 tot portofoliul de acţiuni de la firma pe care a fondat-o (Prunea deţinea aproximativ 10 milioane de titluri din cele 280 de milioane de titluri ale companiei; la valori cuprinse între 0,5 şi 0,19, Prunea ar fi încasat până în 2 milioane de lei). Acum, mai are „un portofoliu mic la bursă“, dar spune că nu are „bani să înfiinţeze singur o firmă nouă, pentru că pe mine activitatea de brokeraj nu m-a îmbogăţit – tot mama m-a învăţat să nu mă bucur la bani“. Deşi nu are un plan clar, Petru Prunea a decis că nu vrea să se retragă: „Piaţa s-a schimbat mult, oamenii s-au schimbat, dar eu cred că va urma o creştere a pieţei din care aş vrea să fac, din nou, parte“.

  • Fondatorul SSIF Broker Cluj se pregăteşte să revină pe piaţa de capital

    Petru Prunea stă pe o bancă dintr-un parc din Cluj, alături de doi prieteni brokeri, şi dă un interviu telefonic. Este încă în vacanţă, deoarece anul universitar urmează să înceapă peste două săptămâni. Familia şi universitatea l-au ţinut ocupat în ultimii cinci ani, de când a ieşit de pe piaţa de capital la fel de sonor precum a intrat, la începutul anilor ’90. „În ultimii cinci ani, în perioada cât am fost suspendat, m-am ocupat de familie şi de facultate, dar şi de numeroasele procese pe care le-am avut cu Broker. În ultimii doi ani cât am fost la Broker, eu nu am avut putere de decizie, dar mi-au fost imputate toate greşelile“, povesteşte Petru Prunea, care poate activa din nou pe piaţa de capital din mai 2014. Nu a făcut-o încă, dar plănuieşte să se întoarcă.

    Interdicţia CNVM a fost dată lui Petru Prunea în aprilie 2009, după 14 ani de când se afla la conducerea SSIF Broker Cluj. La începutul lui 2009, firma pe care a fondat-o şi pe care a condus-o din 1994 a fost zguduită de cel mai mare scandal de pe piaţa de capital, după ce s-a descoperit că şefa agenţiei din Deva a Broker, Adriana Constantin, a fraudat clienţii societăţii cu aproape un milion de euro.

    A urmat un control al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea de supraveghere a pieţei de capital, în urma căruia au fost descoperite nereguli şi la alte sucursale ale Broker, fapt care a condus la cele mai drastice sancţiuni dictate până la acel moment la Bursă: amenzi în valoare totală de 843.000 de lei (200.000 de euro) pentru societate şi 22 dintre angajaţii săi şi suspendarea pentru cinci ani a lui Prunea de pe piaţa de capital. Lui Prunea i s-a imputat că nu a făcut regulile mai clare în cadrul societăţii de brokeraj, iar el se consideră şi acum, ca şi atunci, nevinovat: „Eu am crescut la ţară şi pe mine mama m-a învăţat să nu mă amestec în tărâţe că mă mănâncă porcii. Am plătit eu greşelile tuturor“.

    Decizia CNVM a rămas în picioare şi, timp de cinci ani, Petru Prunea a lipsit de pe piaţa de capital, timp în care a predat şi a coordonat doctorate. 3 dintre studenţii săi au devenit doctori în economie, iar alţii se pregătesc. Între timp, nu i-a fost uşor să stea departe de piaţa în care a investit peste 15 ani din viaţă: „Am perceput foarte dureros faptul că lipsesc de pe piaţă, eu am contribuit la înfiinţarea Bursei sau a Fondului de Garantare, am ajutat la construcţia unei pieţe la care nu am mai avut acces. Am suferit foarte mult. În aceşti cinci ani am fost în vacanţă, în Spania şi în Grecia, primele mele vacanţe de când am început să clădesc SSIF Broker. Dar am găsit un refugiu în şcoală. Se plăteşte foarte prost la Oradea. Eu sunt profesor universitar emerit, dar sunt pensionar, aşa că sunt încadrat la plata cu ora şi iau 6 lei pe oră“, povesteşte acum Petru Prunea.

    Singura sa legătură cu brokerajul a luat forma unor colaborări cu firme din domeniu cărora le-a oferit consultanţă. În 2009 a colaborat cu Nova Invest din Baia Mare, în perioada când firma condusă de Petre Mureşan intenţiona să crească şi să se listeze la bursă; în iulie 2010, Nova Invest a oprit activitatea de tranzacţionare, Mureşan povestind atunci că a pierdut mulţi clienţi care s-au mutat la sucursala deschisă în Satu Mare de firma de brokeraj IFB Finwest Arad. Ulterior a colaborat cu Avantgarde Cluj, ai cărei 380 de clienţi au fost preluaţi (prin transfer tehnic) de SSIF Broker în 2013.

    Pe banca din parcul din Cluj, Petru Prunea nu se gândeşte însă doar la doctoranzii sau la studenţii săi de la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Universitatea din Oradea, ci şi la cele câteva oferte pe care le-a primit în ultima jumătate de an pentru a reveni pe piaţa de capital. „Încă oscilez dacă să le accept sau nu“, mărturiseşte Prunea, „deoarece lucrurile s-au schimbat destul de mult, dar cel mai probabil voi accepta una dintre oferte şi voi reîncepe să activez în domeniu.“ „Am câteva oferte de la acţionarii unor societăţi de brokeraj. Nu este vorba de SSIF Broker, deoarece, deşi mă înţeleg foarte bine cu actuala conducere, nu cred că aş fi acceptat de consiliul de administraţie.“ Admite că îl interesează în continuare ce se întâmplă cu Broker, „este copilul meu, chiar dacă mai face rele. Nu am mai călcat prin firmă după ce am fost suspendat. Dar piaţa de capital nu este doar SSIF Broker, e o piaţă care se dezvoltă şi oferă oportunităţi. Dacă doresc să mă întorc, pot. Şi da, doresc“. Spune că, cel mai probabil, va accepta o ofertă din provincie, deoarece „la Bucureşti nu e uşor pentru un ardelean, trebuie să fie foarte iute. Nu rezist acolo, pentru că mentalitatea noastră de ardeleni a mers spre Viena, iar a bucureştenilor spre Istanbul. De fapt, de asta nu aş veni la Bucureşti“.

    Fostul director al Broker spune că şi-a lichidat în 2009 şi 2010 tot portofoliul de acţiuni de la firma pe care a fondat-o (Prunea deţinea aproximativ 10 milioane de titluri din cele 280 de milioane de titluri ale companiei; la valori cuprinse între 0,5 şi 0,19, Prunea ar fi încasat până în 2 milioane de lei). Acum, mai are „un portofoliu mic la bursă“, dar spune că nu are „bani să înfiinţeze singur o firmă nouă, pentru că pe mine activitatea de brokeraj nu m-a îmbogăţit – tot mama m-a învăţat să nu mă bucur la bani“. Deşi nu are un plan clar, Petru Prunea a decis că nu vrea să se retragă: „Piaţa s-a schimbat mult, oamenii s-au schimbat, dar eu cred că va urma o creştere a pieţei din care aş vrea să fac, din nou, parte“.

  • Crapitalism. Poporul român se va maturiza când va fi în stare să judece cu mintea proprie

    Aşa că, în momentul în care am primit un mesaj pe pager – telefonul mobil încă nu apăruse! – despre faptul că ministrul, întors dintr-un voiaj care privea tocmai respectivul contract, vrea să stea de vorbă cu mine, am zbughit-o instantaneu din casă; eram jurnalist de agenţie de presă la momentul acela, mereu sub presiunea timpului. Ajuns în cabinetul ministerial, am băgat rapid nişte politeţuri, în pregătirea întrebărilor binecunoscute – cine, cum, când, unde etc. Dar omul a început să îmi povestească despre cât de frumos era acolo unde a fost şi despre ce şi-a cumpărat de acolo, ceva mare şi tehnic, să zicem. Am răbdat un pic, pe urmă am revenit la ale mele – cine, cum… Omul o ţinea pe a lui, îşi cumpărase ceva deosebit şi ţinea musai să îmi detalieze. „Bine, bine, dar contractul?“, am întrebat după altă rundă de detalii tehnice. „…a, da, şi contractul. Îl facem, îl facem“, a replicat ministrul meu.

    Am obţinut o ştire de trei rânduri, lipsită de entuziasm; pe drum m-am gândit că omul pur şi simplu nu avea nimic în comun cu contractul în cauză şi nu-i păsa de cine, cum, când, unde, decât în măsura în care respectivul document îi slujea interesele directe – achiziţia aceea minunată şi poate şi altele. Abordare de politician.

    Despre universalitatea acestei abordări m-am convins în cabinetul unui alt ministru al vremii, martor involuntar al unei discuţii demne de un film comic-absurd, pe care nu o reproduc din raţiuni de spaţiu. Destul să spun că am avut de-a face cu un ministru şi un secretar de stat, prospăt întors şi acesta de peste ocean, care, trimis acolo să rezolve ceva, se lăuda cu ce cămaşă de blugi a primit. Cu numele brodat! Ba a mai pomenit şi alte daruri, aşa că finalul a fost cu un ministru vag amuzat şi un secretar de stat care mi-a rămas în minte drept tipul pe care l-am văzut albindu-se la faţă cel mai rapid şi cel mai profund vreodată în momentul în care ministrul m-a prezentat drept jurnalist. La fel ca primul ministru, omul avea nişte interese, iar restul activităţilor erau menite a-i sluji strict interesele.

    Povestesc chestiile astea gândindu-mă la episodul MTO/reducerea CAS; prim-ministrul Ponta şi ministrul finanţelor au ieşit puternic şifonaţi din poveste, indiferent de pronunţia deficitară în engleză sau de foile cu cifre secrete care nu pot fi nici văzute, nici descrise. Ce nu mi-a plăcut mie este faptul că MTO şi reducerea taxei au fost doar o parte a unui simplu joc politicianist, abil pus în scenă dar lipsit de fundamente; nici lui Traian Băsescu, nici lui Victor Ponta şi nici ministrului Ioana Petrescu nu le pasă de ce înseamnă cu adevărat reducerea taxelor sau constrângerile bugetare din acordurile cu UE.

    Momentul maturizării, spunea cineva, este cel în care copilul începe să-şi vadă părinţii aşa cum sunt în mod real; nu o zână şi un zeu atotputernic, ci oameni cu griji, cu probleme, cu riduri, cu ticuri şi enervanţi. Şi măsura unui părinte adevărat este momentul în care îi cere copilului să îşi asume responsabilităţi. Poporul român se va maturiza, dacă e să facă asta vreodată, în momentul în care va fi în stare să judece rece, cu mintea proprie, fără umori şi resentimente, prestaţia tuturor, fără idei impuse de alţii. Şi să-i pună pe fiecare în colţul potrivit.

    Americanii au un termen pentru capitalismul dictat de interesele unora şi altora; îi spun „crapitalism“, capitalism de cumetrie. Îl folosesc şi eu, iată.

    Ilustrez cu un tablou care se cheamă „Baloane de săpun“ şi a fost pictat de un ins pe nume Jean Baptiste Simeon Chardin. Un balon de săpun este şi o formă de distracţie, dar şi un simbol al efemerului nostru, un lucru de care e bine să ne aducem aminte din când în când.