BusinessMagazin

Tag: intoarcere

  • S-a întors roata în zona euro: în timp ce locomotiva regiunii şi-a pierdut din suflu, codaşa acesteia prinde putere

    FMI a îndemnat Grecia şi partenerii săi să se pună de acord cu privire la reducerea ţintei fiscale a ţării pentru a susţine redresarea fragilă a economiei acesteia şi a creşte cheltuielile sociale.

    Economia zonei euro s-a întors cu susul în jos, scrie Financial Times. În timp ce Germania, motorul de creştere al regiunii, suferă cel mai dramatic declin al activităţii din industrie din mai mult de un deceniu, cadenţa fabricilor din Grecia, multă vreme cazul economic pierdut al zonei euro, avansează mai rapid decât oriunde în blocul monetar. Acest lucru se observă în cele mai recente analize ale IHS Markit.

    Datele evidenţiază vulnerabilitatea economiei bazate pe exporturi a Germaniei, despre care se crede că a intrat în recesiune în T3, în faţa încetinirii economiei mondiale. În cazul Greciei, acestea sunt ultimul semn al unei redresări întârziate.

    În mod curios, slăbiciunea germană şi soliditatea greacă explică de asemenea de ce randamentele obligaţiunilor ambelor ţări sunt aproape de minime record. Titlurile germane, considerate drept cele mai sigure active din regiune, au avansat puternic din primăvară, investitorii pariind pe noi stimulente din partea BCE. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Operatorul aerian low-cost Ryanair a anunţat o nouă promoţie. Unde veţi putea zbura cu bilete cu preţuri reduse cu 30 de euro

    Operatorul aerian low-cost Ryanair a lansat o vânzare promoţională de toamnă cu până la 30€ reducere pentru zborurile dus-întors, pentru 1 milion de locuri de pe întreaga sa reţea de rute din Europa, permiţând clienţilor să-şi rezerve vacanţa de iarnă sau primăvară la cele mai mici tarife.

    Potrivit comunicatului de presă trimis de reprezentanţii companiei, această promoţie  este disponibilă pentru călătorii în octombrie – mai şi poate fi găsită doar pe Ryanair.com, începând din acest moment şi până la miezul nopţii, duminică, 22 septembrie.
     
     
     

  • A murit unul dintre cei mai cunoscuţi miliardari din Europa cu afaceri şi în România

    Ferdinand Piech, urmaşul familiei Porsche care a transformat gigantul Volkswagen într-un mamut care vinde în toată lumea – şi care a ieşit abrupt din business când a început scandalul Dieselgate în urmă cu patru ani – a murit. El avea 82 de ani, potrivit Bloomberg.
     
    Publicaţia germană Bild rapotează că Piech a murit după ce a luat cina cu nevasta lui într-un restaurant din Rosenheim, în sudul Germaniei şi a fost transportat de urgenţă la spital, unde s-a stins din viaţă.

    „Volkswagen nu ar fi unde este fără Ferdinand Pierch. Îi datorăm mulţumiri şi recunoştinţă”, spune Bernd Osterloh, liderul puternicului sindicat al angajaţilor Volkswagen, şi membru al consilului de supraveghere.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Cum au reuşit doi tineri din România să transforme 500 de lei în 400.000 de euro

    „Acum opt ani am plecat împreună cu soţul meu în Anglia cu speranţa că putem facem ceva care să ne împlinească, însă lucrurile nu au mers în favoarea noastră şi eu am decis să ne întoarcem în ţară. Eram gravidă deja cu primul copil, Maria, şi nimeni nu mă angaja. Dar am conştientizat că sunt prea capabilă pentru a lucra peste hotare, contribuind la creşterea economică a altor ţări, astfel că m-am gândit să fac ceva în ţara mea”, povesteşte Raluca Ciucanu, cofondator al businessului. Împreună cu soţul ei, ea a înfiinţat Maria’s Ladybugs, a cărei activitate de bază este realizarea manuală a bijuteriilor din aur, argint sau alte metale preţioase şi semipreţioase.

    Raluca Ciucanu spune că a decis să înfiinţeze un business nişat pe produse realizate manual pentru că mereu a avut o pasiune pentru acestea, iar pentru a putea începe activitatea a investit 500 de lei, bani cu care a plătit prima comandă de materii prime – pietre semipreţioase, argint, şnururi.

    „Primii clienţi au fost prietenii noştri, apoi încet-încet m-am dezvoltat cu ajutorul reţelelor de socializare precum Facebook sau Instagram. Nu avem un site dedicat brandului Maria’s LadyBugs, ci vindem produsele doar prin intermediul reţelelor sociale, precum Facebook şi Instagram. Vrem să păstrăm latura umană, să fim mai aproape de clienţi şi consider că aceste reţele mă ajută să menţin o relaţie mai apropiată de aceştia. Eu mă ocup de pagina de Instagram şi de Facebook a businessului.”

    Totuşi, pentru a câştiga mai multă notorietate şi pentru că unii clienţi au nevoie să vadă şi să probeze produsele înainte de achiziţionare, reprezentanţii brandului au deschis un magazin tip insulă în cadrul în mallului Shopping City din Piatra Neamţ  unde clienţii pot vedea şi proba bijuteriile realizate sub brandul Maria’s Ladybugs. „Ca punct de desfacere avem o insulă în mallul Shopping City din Piatra Neamţ, dar 98% din cifra de afaceri este generată de vânzările online. Mediul online reprezintă o piaţă foarte puternică dacă îi descoperi secretele”, este de părere antreprenoarea.

    Dacă la început numărul comenzilor era mic iar bijuteriile erau realizate doar de Raluca Ciucanu, în timp businessul a început să prindă amploare şi să înregistreze comenzi din toate colţurile ţării, iar antreprenoarea a început să dezvolte o echipă de angajaţi, formată în prezent din 20 de persoane.

    De altfel, construirea echipei nu a fost un lucru uşor de realizat, adaugă fondatorii brandului de bijuterii, având în vedere că piaţa forţei de muncă se luptă cu un deficit de lucrători, care va creşte de la 308.000 de persoane în 2019 la 549.000 în 2023, în cea mai mare parte din cauza migraţiei şi marginalizării sociale, potrivit datelor din piaţă. Materiile prime folosite la confecţionarea bijuteriilor sub brandul Maria’s Ladybugs sunt achiziţionate de la furnizori locali, spune antreprenoarea, unul dintre motivele pentru care a ales să colaboreze cu companii care îşi desfăşoară activitatea în România fiind dorinţa de a ajuta mediul de business local.

    „Cred că dacă antreprenorii români ar colabora mai mult unul cu altul mediul de business ar câştiga mai multă valoare şi astfel ne şi putem ajuta reciproc. Consider că este loc pe piaţă pentru toată lumea şi colaborările ne pot ajuta pe toţi să ne dezvoltăm sustenabil.”

    Fiind un business nişat pe produse handemade, 80% din bijuteriile realizate sub brandul Maria’s Ladybugs sunt făcute la comandă, 15% sunt inspirate de pe diferite site-uri şi din viaţa de zi cu zi, iar 5% sunt bijuterii create de angajaţii companiei, a mai spus Raluca Ciuncanu. În ceea ce priveşte profilul clienţilor, antreprenoarea spune că aceştia fac parte dintr-un spectru foarte larg, astfel că în portofoliul de clienţi al companiei se regăsesc clienţi de la nou-născuţi la persoane de 80 de ani.

    „Profilul clienţilor noştri este foarte vast, nu ne-am nişat pe un anumit segment, ne dorim clienţi de la cei mai simpli până la cei mai sofisticaţi. Cei mai mici clienţi ai noştri sunt nou-născuţii, iar cei mai în vârstă purtători de gărgăriţe au 80 de ani. Avem colaborări cu ONG-ul MagiCamp, cu corporaţii care cu ocazii precum ziua de 8 martie oferă angajaţilor mici atenţii. Sunt şi vedete autohtone care ne poartă şi ne recomandă. Prin colaborarea cu MagiCamp brăţările noastre se vor vinde în cadrul magazinelor DM din ţară.”

    După opt ani de activitate pe piaţa locală, compania Maria’s Ladybugs a înregistrat în 2018 afaceri de 400.000 de euro, în creştere cu 21% faţă de anul 2017, când businessul avea afaceri de 330.000 de euro. De altfel, ea spune că anul acesta nu are planuri de extindere a businessului, ci se va concentra să menţină nivelul de calitate şi standardele la care a ajuns compania în cei opt ani de activitate pe piaţa locală. „Pentru anul în curs aşteptăm o cifră de afaceri cel puţin la fel de mare ca cea înregistrată anul trecut. Toţi banii sunt reinvestiţi în tot felul de utilaje pentru că vrem să fim în actualitate cu tot ce apare nou pe piaţă. Nu este uşor să te menţii la un nivel înalt şi să ai aceeaşi plăcere pentru muncă şi acelaşi respect cuvenit clienţilor. Nu avem în plan să ne dezvoltăm extern, cel puţin nu anul acesta.”

  • Aproape jumătate dintre românii emigraţi îşi doresc să se întoarcă acasă. Cifră cu 10% mai mică faţă de 2017

    47% dintre românii emigraţi vor să se întoarcă în ţară, conform rezultatelor unui studiu recent despre diaspora românească, comandat de RePatriot– un proiect al Romanian Business Leaders (RBL) – şi realizat de Open-I Research. În 2017, 57% din români aveau această intenţie. Din românii emigraţi care vor să se întoarcă, 73% declară: „Vrem să fim din nou Acasă”, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii RePatriot.

    53% din românii emigraţi declară că nu vor să se mai întoarcă în România, principalele motive fiind corupţia, viaţa politică actuală şi mentalitatea. „Dintre românii care nu vor să se întoarcă în ţară (53% din românii emigraţi), 83% declară că principalul motiv este corupţia şi 72% viaţa politică actuală. Dacă aceste probleme s-ar ameliora, împreună cu îmbunătăţirea sistemului sanitar, sistemul educaţional şi reducerea birocraţiei, aceştia ar lua în considerare repatrierea”, a declarat Adina Nica, Managing Director Open-I Research.

    Studiul privind românii din diaspora s-a desfăşurat în iulie – august 2019, de către agenţia de cercetare Open-I Research la cererea RePatriot- Romanian Business Leaders. Chestionarul a fost completat online de către 1810 români emigraţi în ţări precum Spania, Italia, Marea Britanie, Irlanda, Germania, SUA, Franţa, Canada, Austria, Norvegia, Belgia.

    La întâlnirea cu reprezentanţii mass-media, Adela Jansen, care s-a alăturat Echipei RePatriot, Director Resurse Umane la BRD şi Preşedintele în exerciţiu al Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, a prezentat rezultatele studiului şi a relevat importanţa subiectului pentru dezvoltarea economică a României: „Tendinţele din studiile RePatriot şi din alte date publice nu sunt încurajatoare, însă acest lucru trebuie să reprezinte un motiv în plus să găsim urgent soluţii. Una dintre ele o reprezintă platforma RePatriot Jobs, în care cât mai multe companii ar trebui să posteze oferte de joburi şi internship-uri atractive.”

    Dragoş Anastasiu – fondator al Eurolines a vorbit despre nevoia de respect şi de eliminare a birocraţiei. A prezentat cazuri concrete şi a cerut administraţiei eliminarea acestor bariere administrative şi comportamentale. “Pentru România, diaspora este o comoara şi ea trebuie tratată ca atare. Principalul lucru pe care românii şi mai ales conducătorii săi trebuie să-l arate diasporei este RESPECTul. Acest respect poate fi dovedit în diferite momente, care sunt importante pentru diaspora: momentul votului, momentul în care revine diaspora temporar acasă (vacanţa), momentul în care diaspora revine pentru totdeauna, momentul recunoaşterii diplomelor din străinăte sau momentul recăpătării cetăţeniei române, dacă au renunţat la ea şi o doresc înapoi.”

    La conferinţă a mai  intervenit Gabriel Paal, care s-a alăturat Echipei RePatriot şi care se întoarce în România după 12 ani de succes în industria oil and gas, cel mai recent rol ocupat fiind acela de director de operaţiuni pentru Europa în cadrul companiei General Electric. A petrecut aceşti ani între USA, Europa şi Orientul Mijlociu. La întoarcerea în România se ocupă de dezvoltarea propriei firme de consultanţă.

    Echipa RePatriot a mai prezentat un caz al unei tinere care a revenit acasă după o carieră de 9 ani în project management în Roland Berger. Andreea Petrişor a coordonat echipe complexe în proiecte internaţionale în diverse industrii şi s-a întors în România, unde a preluat poziţia de Managing Director al Delivery Hero România. Andreea este absolventă unui MBA în cadrul INSEAD în 2015, iar în 2010 a absolvit ca şefă de promoţie European Business School din Londra.

    La întâlnirea cu presă au mai intervenit membrii Echipei RePatriot: Nicuţa Enache – repatriată din Italia şi fondatoarea a două restaurante în Bucureşti, Hilde Brandl – arhitect,  revenită în România din Germania care au subliniat importanţa Zilelor Diasporei şi implicarea liderilor de business în prezentarea oportunităţilor credibile din România.

    Felix Pătrăşcanu, cofondator FAN Courier, lider RePatriot a declarat: „Impactul Diasporei este extraordinar  în schimbarea de mentalitate, de oferire a deschiderii şi încrederii, de crearea unei culturi a libertăţii dar şi a responsabilităţii, a muncii serioase şi a respectului regulilor. Aşteptăm în 3-6 Octombrie 2019 peste 300 de antreprenori în Bucovina, la Summitul RePatriot, pentru a discuta despre încrederea în România şi pentru a face împreună proiecte concrete.”

    Reprezentanţii RePatriot spun că organizarea procesului de vot ar trebui să aibă ca obiectiv ca românii sa petreacă mai puţin de 30 minute la vot. Asta ar presupune, printre altele, şi introducerea votului prin internet care poate deveni realitate cu ajutorul noilor tehnologii. Votul prin corespondenţă nu este adoptat, fiind, potrivit reprezentanţilor RBL, „destul de complex şi birocratic”.

     

     

     

     

     

     

  • Cronică: Lucruri şi mai stranii

    Perioada destul de lungă dintre sezoanele 2 şi 3 (aproape doi ani) a ridicat aşteptările fanilor, care au început încă din primele luni ale anului să emită tot felul de teorii legate de întâmplările bizare din Hawkins.

    Iar fraţii Duffer nu au dezamăgit, venind cu episoade cât se poate de diferite de cele anterioare, dar suficient de bune încât fanii să ceară un al patrulea sezon – de preferat, fără alţi doi ani de aşteptare.

    A trecut aproape un an de când Eleven a închis poarta către lumea răsturnată, iar protagoniştii par să fi ajuns la etapa adolescenţei. O surpriză a fost apariţia lui Hopper, cel care, din punctul meu de vedere, a legat povestea din primele două sezoane. Personajul e trasat diferit, punându-se mai mult accent pe partea comică decât pe influenţa pe care el o are asupra celor mici. Nu e o nuanţă care mi-a plăcut în mod deosebit, dar ea dispare în ultimele episoade ale sezonului, atunci când lucrurile devin ceva mai serioase. Întâmplător sau nu, secvenţele regizate de fraţii Duffer sunt şi cele în care personalitatea lui Hopper e mult mai bine pusă în evidenţă.

    Mike, Will, Dustin şi Lucas îşi pierd, parcă, din aura de inocenţă care i-a făcut atât de îndrăgiţi la început. Apariţia unor noi personaje îi pune şi mai mult în umbră, o altă alegere discutabilă a producătorilor.

    Fără a insista prea mult pe părţile negative, pentru că sentimentul general pe care mi l-a lăsat Stranger Things a fost (şi de această dată) unul pozitiv, nu pot să nu remarc asemănarea evidentă cu unele filme din anii ’70 şi ’80. Fraţii Duffer au recunoscut că se inspiră deseori din cinematografia acelor ani, dar sunt secvenţe care par trase la indigo după filme precum Invasion of the Body Snatchers.

    În fine, toate aceste asemănări au şi un element pozitiv: dau un sentiment de nostalgie pe care cu greu îl poţi regăsi în alte părţi. Este poate şi unul dintre motivele pentru care Stranger Things rămâne unul dintre bestsellerele celor de la Netflix.

    Ultimele episoade ale sezonului sunt printre cele mai bune de până acum – finalul, în special, e realizat aproape de perfecţiune. Prima parte a poveştii e însă una cam lentă şi, pe alocuri, lipsită complet de acţiune. Nu ştiu dacă cei de la Netflix au inclus pe caietul de sarcini un număr minim de episoade sau fraţii Duffer au vrut pur şi simplu să prezinte pe îndelete povestea fiecărui personaj; ar fi fost poate mai indicat ca Stranger Things 3 să aibă doar 5 sau 6 episoade.
    Închei cu speranţa că Stranger Things va mai avea cel puţin unul-două sezoane; dincolo de micile greşeli sau probleme ale serialului, rămâne una dintre cele mai bune producţii disponibile astăzi.

    Nota: 8,5/10

    ​Stranger Things

    Sezoane: 3
    Număr episoade: 25
    Creatori: Fraţii Duffer
    Distribuţie: Millie Bobby Brown, Finn Wolfhard, Winona Ryder, David Harbour
    Disponibil pe Netflix

  • Alexandra Rîştariu, CEO Mondelez România: „Am plecat de la iluzia că în afară sunt mai multe oportunităţi, dar celor care pleacă, le-aş spune să se întoarcă”

    Alexandra Rîştariu a preluat conducerea Mondelez România începând cu luna iunie. Din poziţia actuală, ea coordonează strategia de creştere a businessului Mondelez pe piaţa locală prin alinierea acesteia la strategia globală, lansată recent.
    În prezent, România generează 15-20% din businessul Mondelez în regiune. „Mi-am început cariera la Mondelez International acum 11 ani şi am lucrat, anterior, în alte ţări – Austria, Polonia – , iar din poziţia de sales controlling manager SCE am coordonat activitatea financiară din regiunea Europei Centrale şi de Sud, cu expunere în 10 ţări din regiune: România, Bulgaria şi ţările est-adriatice”, îşi aminteşte Alexandra Rîştariu, care adaugă faptul că s-a întors în România pentru oportunităţile profesionale. În anul 2015 ea a devenit membru al echipei de leadership a Mondelez SCE, iar din 2017 a coordonat departamentul de vânzări al Mondelez România, format dintr-o echipă de 120 de persoane. Alexandra Rîştariu a absolvit Facultatea de Contabilitate şi Sisteme Informaţionale din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi este membru al Association of Chartered Certified Accountants (ACCA).

    Alexandra Rîştariu a apărut în anurul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2019 şi a fost premiată de Business MAGAZIN în gala de lansare a catalogului.

  • A rămas paralizat în urma unui accident. Trei luni mai târziu, s-a întors la conducerea unei companii care procesează plăţi de miliarde de dolari

    Hiroki Takeuchi a avut un accident de motocicletă care l-a lăsat paralizat pe viaţă.
     
    Era căsătorit de doar două săptămâni atunci când s-a lovit de o maşină în centrul Londrei.
     
    Fiind în recuperare, la spital, gândul îi stătea însă doar la businessul pe care îl fondase în urmă cu cinci ani, în 2011, alături de doi prieteni, scriu cei de la BBC.
     
    Mai exact, Takeuchi era CEO al GoCardless, o companie care procesează plăţi online; în prezent, peste 40.000 de companii utilizează serviciile GoCardless, trimiţând spre procesare 7,5 miliarde de lire sterline în fiecare an.
     
    Trecuseră doar 12 săptămâni de la accident atunci când Takeuchi s-a întors la muncă; deşi i-a luat o perioadă să se readapteze, el spune că a reuşit să găsească o metodă prin care să nu renunţe la tot ceea ce făcea înainte. “Trebuie să fii mult mai organizat”, a declarat el. “Dar am reuşit să mă adaptez în aşa fel încât să pot să fac în continuare multe din lucrurile pe care le făceam. Am în continuare un mare grad de independenţă.”

  • Povestea primului român numit la conducerea liderului pieţei de bere din Romania. După 20 de ani de carieră prin toata lumea, el a ales sa se întoarcă acasă

    Opt ţări în 20 de ani. Nu este un „bucket list” de călătorii al unui pasionat de travel, ci lista locurilor în care a lucrat şi a trăit Dragoş Constantinescu de la plecarea din România, în 1998. A studiat în Olanda şi SUA, apoi a început să lucreze în ţara lalelelor ca finance management trainee pentru British American Tobacco, unul dintre giganţii din industria ţigărilor. Iar aventura în cadrul producătorului de ţigarete a continuat pentru mai bine de 16 ani, perioadă în care a fost responsabil de mai multe ţări şi a trebuit să-şi schimbe domiciliul de mai multe ori. A revenit în fiecare an în România, locul despre care spune că l-a considerat mereu „acasă”, deşi reuşea să ajungă aici doar de 4-6 ori pe an, în vizită. Acum s-a întors cel puţin pentru câţiva ani şi vrea să pună umărul la dezvoltarea ţării, după cum povesteşte.

    „Ideea de a mă întoarce în ţară a fost mereu prezentă în mintea mea. Iniţial, după ce am terminat facultatea am spus că vreau să mă întorc în România, însă nu mi-am dorit să mă întorc imediat pentru că am considerat că e de bun augur pentru dezvoltarea mea personală şi profesională dacă îmi petrec mai mult timp în ţările din vestul Europei. Însă, atunci când a apărut oportunitatea de a prelua conducerea Ursus Breweries, am considerat că este momentul oportun să mă întorc acasă”, povesteşte managerul, care conduce Ursus Breweries, o companie cu peste 1.400 de angajaţi în România şi afaceri de 1,84 miliarde de lei (397 milioane de euro) în 2018.

    De asemenea, el este responsabil si de businessul Asahi, proprietarul japonez al Ursus Breweries, în Ungaria.
    El spune şi că unul dintre motivele care l-au determinat să se alăture echipei producătorului de bere a fost că, deşi este deţinut de un grup străin, are în portofoliu cele mai vândute trei mărci de bere din România în segmentele premium (Ursus), mainstream (Timişoreana) şi economic (Ciucaş), mărci româneşti cu tradiţie. Deşi România mai are de lucrat la capitole aşa cum sunt infrastructura şi reciclarea sau că mentalitatea românilor este diferită faţă de a vesticilor sau a polonezilor, Dragoş Constantinescu spune că preferă să vadă partea plină a paharului şi oportunităţile care reies din aceste puncte care trag deocamdată în jos România. Astfel, îşi propune să pună umărul, chiar dacă în mică măsură, la dezvoltarea ţării în acest sens, compania făcând investiţii inclusiv în zona de reciclare.

    „Ne uităm din ce în ce mai mult în zona de dezvoltare sustenabilă, avem proiecte prin care încercăm să minimalizăm emisiile de CO2, la abilitatea de a reduce consumul de apă pe care o folosim, vrem să folosim mai multă energie verde, încercăm să ne trasformăm într-o companie complet sustenabilă. Ştim că e un drum lung, dar sunt convins că vom reuşi. De exemplu, la Neversea şi Untold nu mai folosim pahare din plastic, ci din carton.” Ursus Breweries va finaliza în perioada următoare investiţii de 22 de milioane de euro în fabricile din Timişoara şi Braşov, investiţii care nu doar cresc capacitatea de producţie, dar măresc şi eficienţa celor două fabrici de bere. Ursus Breweries mai are o unitate de producţie la Buzău. Ursus Breweries are în portofoliu brandurile Ursus, Timişoreana, Ciucaş, Grolsch, Peroni Nastro Azzurro, Redd’s, Stejar, Azuga, Asahi Super Dry, Pilsner Urquell, St Stefanus şi B-Life Botanicals.

    „În următorii cinci ani, vrem să rămânem în continuare liderul pieţei de bere din România, dar am vrea să rămânem un lider al firmelor din industria bunurilor de larg consum, inclusiv din punctul de vedere al sustenabilităţii şi al contribuţiei la societate. Şi aş vrea ca cei care termină studiile şi îşi doresc să înceapă o carieră să aibă în top 3 alegeri şi Ursus. Am foarte mare încredere în viitorul Ursus Breweries în România.” Cât despre piaţa berii, el spune că din punctul de vedere al consumului depinde foarte mult ce se întâmplă din punct de vedere demografic în România şi consideră că piaţa nu va avea scăderi sau creşteri spectaculoase. În 2018, consumul de bere a înregistrat o creştere de 3%, ajungând la un volum de 16,6 milioane de hectolitri (1,6 mld. litri), arată datele Asociaţiei Berarii României.

    Consumul de bere per capita s-a situat la 85 de litri. „Cred că piaţa va rămâne la fel, doar că opţiunile de cumpărare ale românilor se vor modifica şi vor alege tot mai mult produse premium şi care să corespundă unui stil de viaţă sănătos. De asemenea, un trend foarte bun este apariţia producătorilor de bere artizanală, pentru că împreună putem dezvolta cultura berii în România. În plus, putem creşte procentul de bere la draft.” Cât despre posibilitatea de a aduce alte tipuri de produse pe plan local, managerul spune că „niciodată să nu spui niciodată”, însă este adeptul modelului de business în care activitatea se concentrează pe categoria de produse pe care o companie ştie să o producă cel mai bine. De exemplu, grupul japonez Asahi are în portofoliu şi băuturi spirtoase, răcoritoare şi alimente, pe lângă bere. Recent, Ursus Breweries a lansat B-Life, o băutură răcoritoare pe bază de bere.

    „E posibil să continuăm să ne diversificăm portofoliul, dar nu cred că în curând vom începe să vindem produse care să nu fie bazate pe bere sau pe produse fermentate. Acolo este puterea businessului Ursus Breweries astăzi. Dar niciodată nu spun niciodată, pentru că nu am crezut că voi locui şase ani în Polonia şi că o să-mi placă acolo.”
    Astfel, când vine vorba despre planurile în ceea ce priveşte cariera, Dragoş Constantinescu spune că deocamdată nu se gândeşte la viitorul foarte îndepărtat.
    „Eu m-am întors în România pentru că vreau să fiu aici din punct de vedere profesional şi personal. Eu cred că experienţa mea de 20 de ani în afara României poate să fie folositoare, chiar şi într-un procent mic, dezvoltării României. Şi atunci eu m-am întors acasă nu pentru şase luni sau pentru un an. Dacă peste patru-cinci ani de acum încolo voi avea oportunitatea de a evolua în cadrul grupului Asahi şi dacă voi accepta noi provocări, nu ştiu. Acum sunt concentrat să mă acomodez acasă şi mă concentrez pe prezent, nu la viitorul foarte îndepărtat”, mai spune managerul care a locuit în ţări precum Olanda, Belgia, Marea Britanie, Suedia sau Polonia. 

  • Cronică de film: Întoarcere în lumea copilăriei

    Lansat în 1992, Aladdin s-a bucurat de un mare succes la public, câştigând două premii Oscar, pentru cea mai bună coloană sonoră originală, precum şi pentru cel mai bun cântec original.

    În regia lui Guy Ritchie, versiunea din 2019, care este un live-action remake, îi are în rolul principal pe Mena Massoud (Aladdin), alături de Naomi Scott (Jasmine) şi Will Smith (Genie), dar şi pe Billy Magnussen, Nasim Pedrad şi Marwan Kenzari în rolul răufăcătorului Jafar.

    Problema cu Aladdin este că seamănă prea mult cu originalul, iar elementele de grafică generate pe calculator nu aduc elementul de prospeţime pe care alte remake-uri l-au avut.

    Mare parte din filmări au avut loc, din august 2017 în ianuarie 2018, la studiourile Longcross şi Arborfield din Marea Britanie, dar şi pe teren, în Iordania. Acţiunea filmului are loc în Arabia, în oraşul imaginar Agrabah, un port comercial pe Drumul Mătăsii. Ca şi originalul lansat de Disney, noul film  se inspiră din Aladdin şi lampa fermecată”, o poveste din „O mie şi una de nopţi”.

    Designerul de costume Michael Wilkinson a petrecut foarte mult timp documentând autenticitatea costumelor pe care urma să le îmbrace personajele, tocmai pentru că a vrut ca hainele să spună o poveste în egală măsură universală şi geografică. Wilkinson a mers inclusiv în Africa, Turcia şi Pakistan pentru a studia diferitele tipuri de materiale cu care putea lucra.

    Despre actori, numai de bine, dar ei sunt „încuiaţi“ – cu excepţia câtorva scene – în scenariul filmului din 1992. Will Smith e potrivit în rol, dar cred că regizorul ar fi putut să-i ofere ceva mai multă libertate de mişcare. Marwan Kenzari nu reuşeşte să fie fie antipatic, iar „chimia“ dintre Massoud şi Scott e aproape inexistentă.

    Personal mi se pare trist că cei de la Disney (şi nu numai) preferă să reia poveştile deja prezentate decât să caute unele noi. E evident că cele vechi, deja confirmate de public, vor avea din nou succes şi vor aduce bani, dar poate că respectul faţă de spectatori ar trebui să impună şi aducerea unor lucruri noi pe marele ecran.

    Nu înţeleg nici de ce Guy Ritchie, unul dintre cei mai talentaţi regizori ai generaţiei sale, a acceptat să regizeze filmul. Ritchie are în CV filme excelente (Lock, Stock & Two Smoking Barrels, Sherlock Holmes) şi cred că ar putea găsi proiecte mult mai potrivite pentru talentele sale. Sigur, cecul semnat de Disney a contat probabil destul de mult.

    În concluzie, Aladdin e un film decent, dar care nu surprinde în niciun fel. Ar fi putut fi o producţie mult mai bună dacă ar fi existat interes în acest sens.

    Nota: 6,5/10

    Aladdin
    Regia: Guy Ritchie
    Distribuţie: Will Smith, Mena Massoud, Naomi Scott
    Buget: 183 milioane dolari
    Durată: 2 ore 8 minute
    Data lansării: 24 mai