BusinessMagazin

Tag: credit

  • Studiu: După ce sunt jefuite, băncile îşi tratează mai bine noii clienţi

    În Colombia au avut loc 835 de jafuri bancare între 2003 şi 2011. Paola Acevedo şi Steven Ongena au decis să realizeze un studiu pe această temă, numit “Fear, anger and credit: On Bank robberies and loan conditions”, şi au descoperit că banca care a fost jefuită îşi tratează preferenţial clienţii în căutarea unui împrumut, relatează The Economist.

    Numărul de credite nu a crescut, în schimb durata împrumutului emis a crescut cu până la 70% în perioada de după incident. Perioada de creditare a împrumutului, în Columbia, este de 5,4 luni, iar după un jaf această perioadă creşte la 8,7 luni. De asemenea, bancherii cer garanţii mai mari, dar oferă dobândă mai mică decât în mod normal.

    Astfel bancherii nu trebuie să se întâlnească prea des cu noi clienţi, iar garanţiile mai mari scurtează procesul de aprobare a creditului.

    Interesant este faptul că aceste schimbări se întâmplă doar în urma unui jaf armat. Jafurile mai puţin traumatizante nu au acelaşi efect.

  • Ştiaţi că de câte ori alimentaţi de la Petrom sau luaţi un credit de la BCR, rotunjiţi pensia unui canadian?

    La 31 martie, fondul canadian avea investiţii de circa 13 mil. dolari canadieni (9 mil. euro) în acţiunile Erste Bank, proprietarul celei mai mari bănci locale, BCR. Fondul a cumpărat titlurile Erste Bank  de pe bursa de la Viena, însă acestea sunt listate în lei şi pe bursa de la Bucureşti.

  • Am câştigat o economie, dar am pierdut o populaţie, iar preţul libertăţii este pe credit

    Tăierea a patru zerouri din coada leului a însemnat practic întoarcerea unei pagini inflaţioniste din istoria României, care a mâncat economia şi a pus chiar în discuţie despărţirea de comunism şi tot ce a reprezentat el din punct de vedere economic.

    Din 1990 până în 2005, România a trăit pe inflaţie şi pe deprecierea monedei naţionale, supape care au permis supravieţuirea ţării în condiţiile prăbuşirii economice de după 1990.

    După 2005, când inflaţia a trecut la un nivel de o singură cifră pe an, economia şi-a revenit mai consistent, iar PIB-ul s-a dublat în condiţiile în care salariul mediu a crescut de trei ori. Din păcate, evoluţia economiei nu a fost uniformă la nivel de ramuri industriale sau la nivel de zone din ţară. Bucureştiul, Clujul, Timişoara, Braşovul, Sibiul, Iaşiul, Ploieşti sunt marii câştigători ai ultimului deceniu, rezistând cel mai bine în criza care a lovit România din 2009 încoace.

    Consumul a crescut spectaculos, fiind susţinut de salarii mai mari şi de posibilitatea de a lua credite de la bancă doar cu buletinul. Dacă numărul de angajaţi a rămas constant într-un deceniu, la 4,5 milioane, numărul de supermarketuri şi hipermarketuri a crescut de la 181 la 1.500. La polul opus, numărul elevilor care au intrat la
    examenul de bacalaureat a scăzut cu 40%, iar numărul celor care l-au promovat a scăzut cu încă 40%.

    În zece ani de leu greu, România a câştigat enorm în productivitate, dar a pierdut din populaţie 1,5 milioane de locuitori. În timp ce consumul de lactate şi carne a stagnat, numărul de farmacii aproape că s-a dublat, iar numărul de spitale private a crescut de la 11 la 161.

    Pentru că economia nu a crescut uniform, discrepanţele salariale s-au accentuat, atât din punctul de vedere al zonelor din ţară, cât şi din punctul de vedere al domeniilor de activitate. Dacă la începutul anilor 2000 industria minieră şi cea siderurgică erau în top ca salarii, acum IT-ul este marele câştigător.

    Libertatea câştigată prin  apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană s-a văzut cel mai bine în ultimul deceniu, când numărul românilor care au plecat în vacanţă în străinătate a crescut de la 7 milioane la 13 milioane pe an. Numărul de decolări şi aterizări (mişcări de aeronave) pe aeroportul Otopeni a crescut de la 53.000 în 2005 la 97.000 în prezent.

    În zece ani de leu greu România a bifat mai multe lucruri pozitive decât negative, spre deosebire de cei 15 ani imediat după Revoluţie. Am câştigat o economie mai bună şi mai performantă, dar am pierdut o populaţie. Am câştigat o piaţă de consum, dar fiecare are un coş diferit. Am câştigat o industrie auto şi de IT, însă am pierdut capacităţi siderurgice şi metalurgice.

    Am câştigat mai mulţi bani, dar preţul apartamentelor şi al uilităţilor a crescut mult mai mult. Mulţi români trăiesc mai bine, au o casă, au o maşină, pot călători când vor, dar sunt mai îndatoraţi. Până la urmă totul se plăteşte.Întrebarea este dacă ar fi putut să fie altfel, dacă România ar fi putut să crească mult mai bine şi mai susţinut fără ca extremele să se accentueze, iar contrastele economice să fie atât de evidente. După zece ani de leu greu, senzaţia este că am fi putut să facem mai mult din punct de vedere economic la resursele financiare de care am avut parte.

  • 10 ani cu leul greu. Am câştigat o libertate, dar pe credit

    ZF a ales să marcheze cei 10 ani de la lansarea leului greu printr-un special susţinut de BCR prin care a pus pe masă 50 de indicatori economici care au marcat această perioadă, una dintre cele mai tumultuoase din istoria României, în care economia a trecut violent de la o extremă la alta.

    Indiscutabil, România a câştigat din punct de vedere economic, dar a pierdut 1,5 milioane de români care se regăsesc la muncă în afară. Românii au câştigat libertatea de a se urca în avion în orice moment, de a avea un apartament şi o maşină de la o vârstă foarte fragedă, dar toate aceste lucruri au venit cu preţul îndatorării, care mănâncă destul de mult din veniturile disponibile.

    Deşi PIB-ul s-a dublat în zece ani, iar salariile au crescut de trei ori faţă de o inflaţie de 60% şi o depreciere a cursului de 22%, senzaţia tuturor este că s-ar fi putut face mai mult la ce resurse financiare au fost disponibile în perioada de boom pentru a recupera terenul în primii 15 ani de după Revoluţie.

    La aniversarea a 10 ani de la lansarea Leului Greu, Ziarul Financiar încearcă să vadă prin 50 de indicatori economici ce s-a întâmplat în România în această perioadă, una dintre cele mai tumultuoase, în care am trecut în doar câţiva ani de la boom neaşteptat la o prăbuşire scump plătită.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Tribunalul Bucureşti decide ca o româncă să-şi plătească creditul în CHF la cursul de la semnarea contractului

    Instanţa a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele stipulate în convenţia de credit bancar şi a dispus “îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului sus menţionat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 1,8894 lei/CHF”.

    Conform deciziei luate pe 1 iulie, care nu este definitivă, banca în cauză – OTP Bank – este obligată să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit în funcţie de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare, respectiv, 01.07.2037.

    Reclamanta, Maria Apostol, ar urma să achite ratele aferente creditului contractat la valoarea de 1,8894 lei/CHF.

    Mai mult, instanţa obligă banca să plătească reclamantei sumele achitate în plus în temeiul contractului de credit, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului, sume la care urmează să se calculeze si dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de bancă.

    TB a mai constatat şi caracterul abuziv al unei clauze privind comisionul de acordare a creditului şi a decis ca banca să îi plătească reclamantei suma de 6.359 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plăţii, sumă la care urmează să se calculeze şi dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării acestei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acesteia de către pârâte.

    Pe de altă parte, instanţa a respins cererea reclamantei privind restituirea creditului în lei.

    Banca este obligată să plătească reclamantei suma de 11.160 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

    Decizia poate fi contestată în 30 de zile de la comunicarea motivării.

    Francul elveţian s-a apreciat puternic de pe 15 ianuarie, când banca centrală a Elveţiei (SNB) a decis să renunţe la un curs minim de schimb de 1,2 franci/euro, introdus în septembrie 2011, la momentul la care francul era aproape la paritate faţă de euro. Numai în prima zi după decizia SNB, francul s-a apreciat cu 22,4% faţă de leu, de la 3,7415 lei/CHF la 4,3287 lei/CHF, şi a continuat să crească, atingând un maxim de 4,5817 pe 23 ianuarie.

    Până în prezent, cursul a oscilat între 4,1 – 4,3 lei/CHF.

    Clienţii cu credite în franci elveţieni au protestat în iunie la Guvern şi, în lunile ianuarie-februarie, în faţa Parlamentului, cerând autorităţilor rezolvarea crizei CHF prin adoptarea unei legi de conversie în lei, la un curs istoric plus un maxim de 20%.

    Propunerea a fost dezbătută în Comisia Buget-Finanţe din Camera Deputaţilor, unde s-a încercat pentru o vreme găsirea unei soluţii. Reprezentanţii băncilor şi ai BNR au susţinut însă că o asemenea rezolvare legislativă nu ar fi consituţională, afectând funcţionarea unei pieţe libere, şi au convins parlamentarii în final, prin vocea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, că soluţiile trebuie găsite de fiecare bancă în parte împreună cu clienţii, pe calea negocierii, pentru a se ajunge la împărţirea poverii.

    Debitorii au reclamat individual, în repetate rânduri, că negocierile au loc doar la nivel declarativ, însă în realitate instituţiile de credit nu negociază soluţiile cu clienţii, iar variantele pe care le înaintează debitorilor sunt în dezavantajul acestora din urmă, având costuri suplimentare pentru întreg serviciul datoriei.

    Grupul clienţilor cu credite în franci a demarat în martie, împreună cu Asociaţia Unilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), un proces de negociere cu şapte bănci (Raiffeisen, Volksbank, Bancpost, Piraeus Bank, Banca Românească, OTP şi Credit Europe Bank) pentru 1.500 de persoane, în baza unei împuterniciri notariale.

    Dintre acestea, doar Volksbank, în urma preluării de către Banca Transilvania, a înaintat clienţilor o ofertă concretă, prin care banca preia o parte din povara creditului.

    Potrivit ultimelor date ale BNR, în bilanţurile băncilor româneşti figurau la 1 ianuarie 65.495 de credite în franci elveţieni, faţă de 75.000, cât comunicase la momentul apariţiei crizei, pentru finalul lunii noiembrie.

    Din totalul acestora, clienţii au solicitat băncilor soluţii de conversie sau restructurare pentru 36.546 de împrumuturi, încluzând şi creditele de la Volksbank, preluată de Banca Transilvania, singura care a avut o ofertă publică de conversie cu reducere substanţială.

    Din cele peste 36.000 de cereri, instituţiile de credit au soluţionat până la începutul lunii iunie 15.954, din care circa 40% au reprezentat conversii, iar restul restructurări (inclusiv clienţii Volksbank). Restul de 20.000 de cereri se află în lucru, fără a se garanta vreo soluţionare.

    În realitate, având în vedere că multe instituţii bancare şi-au externalizat creditele în CHF către băncile-mamă sau vehicule din alte ţări (Olanda, spre exemplu), totalul împrumuturilor în franci elveţieni ajung la circa 100.000-120.000.

  • Ce câştigă de fapt băncile din cardurile de credit cu „rate fără dobândă“

    Reţeta turcească de rată fără dobândă pentru cumpărăturile plătite cu cardul de credit a fost preluată de multe bănci în ultimii ani, dar în realitate ceea ce este promovat ca fiind fără dobândă este valabil doar în cazul unei părţi a clienţilor, restul nereuşind să plătească rata integral la timp şi ajungând astfel sub povara ratelor de dobândă de 25-30% pe an.

    Banca Transilvania spune că ponderea plăţilor în rate efectuate de posesorii de carduri de credit ai BT în primul trimestru din totalul tranzacţiilor de cum­părături (atât din ţară, cât şi din străină­tate) este sub 5%.

    AFLĂ CARE ESTE CÂŞTIGUL REAL AL BĂNCILOR ÎN CAZUL CARDURILOR DE CREDIT CU “RATE FĂRĂ DOBÂNDĂ”

  • OMV Petrom accesează o linie de credit de un miliard de euro

    Noua facilitate are o maturitate de cinci ani şi posibilitate de prelungire pentru încă doi ani.

    “Am refinanţat linia de credit contractată în 2011 înainte de scadenţa finală a acesteia pentru a beneficia de evoluţiile favorabile din prezent, de pe pieţele financiare. Extinderea maturităţii programului de finanţare permite OMV Petrom să menţină o poziţie financiară solidă într-un context plin de provocări legate de preţul ţiţeiului. Faptul că oferta a fost suprasubscrisă într-un timp relativ scurt este o confirmare a credibilităţii de care se bucură OMV Petrom pe pieţele financiare”, a declarat într-un comunicat Andreas Matje, directorul financiar al OMV Petrom.

    OMV Petrom a început procesul de refinanţare a creditului lucrând cu BRD, Societe Generale şi Unicredit Bank Austria ca aranjori principali. Sindicatul de bănci care contribuie la asigurarea finanţării include 17 bănci din România şi internaţionale.

    Compania din grupul austriac OMV va folosi banii, dacă va fi necesar, pentru finanţarea operaţiunilor curente.

  • Chiriţoiu: CE ar putea aproba săptămâna viitoare ajutorul de stat la Complexul Energetic Hunedoara

    “Complexul Energetic Hunedoara este un mare poluator şi de aceea trebuie să cumpere certificate de emisii de gaze, dar dacă nu le cumpără va primi o amendă foarte mare. Complexul însă nu are bani şi de aceea s-a decis acordarea unui ajutor de stat pentru a cumpăra aceste certificate. Comisia Europeană a fost notificată şi aşteptăm ca săptămâna viitoare aprobarea acesteia privind ajutorul de stat”, a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei.

    Guvernul vrea să acorde Complexului Energetic Hunedoara un ajutor de stat individual sub forma unui împrumut pe şase luni de aproape 100 milioane lei, bani proveniţi din privatizări, şi obligă producătorul de cărbune şi energie să-şi separe legal activităţile şi să aplice un program de restructurare, potrivit unui proiect elaborat de Ministerul Energiei.

    În nota de fundamentare a proiectului se precizează că acest ajutor de stat a fost deja aprobat de Consiliul Concurenţei în 20 martie şi a fost notificat şi Comisiei Europene.

    Banii din ajutorul de stat vot fi folosiţi pentru acoperirea cheltuielilor curente minime de susţinere a activităţilor pentru o perioadă de şase luni de la acordare, inclusiv cele necesare achiziţionării de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.

    În termen de 6 luni de la momentul acordării ajutorului de stat individual pentru salvare, compania va trebui să prezinte un plan de restructurare care să-i asigure viabilitatea pe termen lung şi care va fi notificat Comisiei Europene în vederea autorizării. În situaţia în care producătorul de cărbune şi energie nu prezintă planul de restructurare până la data scadenţei împrumutului, este obligat să achite împrumutul şi dobânzile la scadenţă.

    Dacă producătorul de cărbune şi energie nu prezintă planul de restructurare sau dovada restituirii ajutorului de stat individual pentru salvare, are obligaţia să prezinte un plan de lichidare.

    În nota de fundamentare se spune că, în situaţia lichidării companiei, va fi afectată atât capacitatea acesteia de finalizare a unor investiţii finanţate prin împrumuturi, acordate sau garantate de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi capacitatea de rambursare a obligaţiilor de plată aferente împrumuturilor.

    Totodată, până la data scadenţei împrumutului, Complexul Energetic Hunedoara are obligaţia de a prezenta Ministerului Finanţelor Publice planul de restructurare aprobat de Comisia Europeană, iar în baza acesui plan poate fi prelungită perioada de acordare a împrumutului, în aceleaşi condiţii de dobândă.

    Complexul Energetic Hunedoara va trebui să ramburseze împrumutul în termen de şase luni de la primire, plus dobândă, sau îl poate înapoia anticipat parţial sau integral.

    Nota de fundamnetare a proiectului de ordonanţă de urgenţă menţionează că la acordarea ajutorului de stat individual pentru salvare se respectă principiul “pentru prima şi ultima dată”. În acest sens, Complexul Energetic Hunedoara trebuie sa prezinte o declaraţie în care trebuie să specifice dacă a primit în trecut ajutor de salvare sau restructurare.

    În caz afirmativ şi dacă au trecut mai puţin de 10 ani de la primirea ajutorului de restructurare sau de la încheierea perioadei de restructurare sau de la oprirea punerii în aplicare a planului de restructurare (oricare din evenimente s-a produs cel mai recent), Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri nu va acorda ajutorul de stat.

    Complexul Energetic Hunedoara este singurul furnizor de energie termică în oraşele din Valea Jiului şi din municipiul Deva (judeţul Hunedoara).

    Complexul Energetic Hunedoara are aproape 6.500 de salariaţi, care activează în cadrul a patru mine din Valea Jiului (Lonea, Livezeni, Lupeni, Vulcan) şi a două termocentrale care au acoperit în 2013 circa 7% din consumul de energie la nivel naţional.

    Compania, controlată de Ministerul Energiei, a fost înfiinţată în 2012 prin fuziunea termocentralelor de stat Deva şi Paroşeni şi produce electricitate prin arderea huilei din minele din Valea Jiului, care au aparţinut Companiei Naţionale a Huilei.

    Restructurarea masivă a complexelor energetice Hunedoara şi Oltenia este cerută de Fondul Monetar Internaţional.

    Totuşi, Guvernul încă spera, cel puţin anul trecut, că va reuşi să privatizeze compania, lansând chiar un anunţ prin care solicita investitorilor scrisori de intenţie. Guvernul a aprobat strategia de privatizare a Complexului Energetic Hunedoara în martie 2013.

    Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu spunea în decembrie anul trecut că ar exista o companie interesată să participe la privatizarea Complexului Energetic Hunedoara, respectiv Quintana Minerals Corporation din Statele Unite. În noiembrie anul trecut Nicolescu dăduse un ultimatum de o lună conducerii Complexului Energetic Hunedoara pentru a prezenta o strategie “realistă” de viabilizare a companiei.

    În februarie anul curent, ministrul Energiei, Andrei Gerea, a spus că statul încearcă să salveze de la faliment complexurile energetice Oltenia şi Hunedoara, aflate într-o situaţie dificilă.

  • Ce sens are reducerea dobânzii de politică monetară când inflaţia şi costul creditelor sunt la minime istorice

    Pe la începutul lui martie, o analiză regională a Erste Group conchidea că îndelung discutatul pericol al deflaţiei a cam iertat Europa Centrală şi de Est şi că, deşi anumite ţări din zonă vor mai rămâne o vreme cu inflaţie negativă (Ungaria, Polonia), pe ansamblu tendinţa de scădere a preţurilor a atins deja punctul cel mai de jos.

    Pentru România, unde punctul cel mai de jos era estimat pentru primele luni ale anului (inflaţie anuală de 0,4% în februarie), economiştii grupului prevedeau o inflaţie confortabilă de 1,7% pentru luna decembrie (sub estimarea BNR de 2,1%), cu posibilitatea ca ea să coboare şi mai mult dacă guvernul reduce TVA. Cum deciziile BNR de reducere a dobânzii de politică monetară sunt în primul rând corelate cu evoluţia preţurilor de consum, majoritatea analiştilor financiari au conchis că actualul ciclu de şase scăderi ale dobânzii, început în august 2014 la un nivel de 3,5% pe an şi ajuns în martie la 2%, s-a încheiat.

    Lucrurile nu sunt însă aşa de tran-şante: în primul rând, încheierea unui ciclu de reduceri ale dobânzii nu înseamnă şi că relaxarea politicii monetare s-a termi-nat. Majoritatea analiştilor financiari mizează, de altfel, pe posibilitatea ca rata RMO să fie redusă până la finele anului de la 10% la 8% pentru pasivele în lei şi de la 14% la 12% pentru cele în valută; mai nou a apărut ca instrument avut în vedere de BNR şi coridorul de variaţie dintre ratele dobânzilor la facilităţile permanente în jurul dobânzii de politică monetară, coridor a cărui modificare va influenţa ieftinirea creditelor lombard pentru bănci. Despre dobândă, previziunile variază de la menţine-rea ei neschimbată la 2% pe parcursul următorilor doi ani, în condiţiile reducerii progresive a RMO (ING Bank România) până la cele care dau ca posibilă chiar o majorare a dobânzii începând de la anul, posibil chiar până la 2,75% (câteva opinii din sondajul Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari), cu premisa că presiunile pe termen lung sunt mai curând în direcţia creşterii inflaţiei decât a scăderii ei durabile.

    În al doilea rând, dobânzile la credite au ajuns la minime istorice, în condiţiile în care structura însăşi a creditării a început să se schimbe din 2012 încoace, de la creditele în valută spre cele în lei (transmisia deciziilor de politică monetară pe ca-nalul dobânzii a devenit deci mai eficientă), iar eterna problemă a decalajului dintre dobânda la lei şi la valută nu mai e ce-a fost, până acolo încât creditele ipotecare în lei, de pildă, au ajuns anul trecut să fie mai ieftine decât cele în valută. Numai că în acelaşi timp au scăzut şi dobânzile la depozite: încă din vara anului trecut, guvernatorul Mugur Isărescu deplângea faptul că de câte ori scade dobânda cheie, băncile taie întâi dobânzile la depozite, nu la credite, spunând că i se pare „periculoasă o alunecare în direcţia în care România să descurajeze economisirea”.

    Situaţia e descrisă acum la fel, deşi în limbaj mult mai diplomatic, în comunicatul şedinţei CA al BNR din 31 martie, unde „o remunerare adecvată a depozitelor bancare” este considerată factor „esenţial pentru consolidarea economiei româneşti şi întărirea rezistenţei acesteia la şocuri externe”, la acelaşi nivel cu accelerarea reformelor structurale. În martie, de pildă, cu puţine excepţii, băncile remunerau un depozit pe trei luni cu o dobândă sub 2%, faţă de peste 3% la sfârşitul anului trecut, în timp ce dobânzile cele mai mici pentru un credit de consum erau puţin sub 10%, iar pentru unul ipotecar erau între 4,5% şi 5%.

    Este un motiv pentru care analiştii au şi apre-ciat că BNR va înceta reducerile de dobândă, pur şi simplu pentru că băncile nu prea mai au unde să coboare cu ieftinir-ile. Nu că reorientarea unui disponibil de bani spre consum, imobiliare sau alte plasamente ar fi în sine un lucru rău, mai ales că atât nivelul, cât şi structura depozitelor sunt confortabile la ora actuală, ţinând cont că depozitele populaţiei ajunseseră în februarie la 108 mld. lei, cu 3 mld. lei peste nivelul din februarie 2014, iar economisirile pe termen lung reprezentau 12% din total, faţă de 10% anul trecut.

    În al treilea rând, ieftinirea creditelor nu s-a dovedit până acum suficientă sau decisivă pentru reluarea creditării de o manieră convingătoare sau coerentă, pe de o parte din cauza continuării procesului de dezintermediere (mai concret, băncile şi-au redus activele pe ansamblu pe parcursul anului trecut, nu doar şi-au curăţat bilanţurile de credite neperfor-mante – vezi grafic), pe de altă parte din cauza cererii încă slabe din partea unor companii care încă nu îndeplinesc cri-teriile ca să ia finanţări noi de la bănci. În ianuarie şi februarie, băncile au cerut de la Centrala Riscului de Credit cca 148.000 de rapoarte despre potenţialii clienţi, majoritatea companii, ceea ce înseamnă o scădere de 6% faţă de aceeaşi perioadă din 2014 şi o scădere cu 50% faţă de 2010-2011.

    În acelaşi timp, creditul neguvernamental total a scăzut în termeni reali cu 4,1% în februarie faţă de aceeaşi lună din 2014, iar faţă de ianuarie anul acesta a scăzut cu 0,1%. Clară este numai continuarea tendinţei de migrare a cererii de la împrumutul în valută la cel în lei: în februarie, creditul în lei a crescut în termeni reali cu 7,1% faţă de aceeaşi lună din 2014 şi cu 0,3% în termeni reali faţă de luna precedentă, pe când cel în valută s-a redus cu 9,6%, respectiv 0,5%. Dacă ne uităm în urmă, de unde am plecat la vremea crizei finan-ciare, cu o pondere de cca 60% a creditelor în valută, mult mai scumpe decât cele în lei şi mult mai rigide faţă de mişcă-rile de politică monetară ale băncii centrale, bilanţul e de-a dreptul incredibil.

    Pentru necesităţile de acum ale economiei, „reluarea creditării” rămâne însă un ideal de normalitate amânat de la an la an; dacă în primii ani de criză, bancherii spuneau că o reluare a creditării poate fi aşteptată după ce economia reîncepe să crească, acum a devenit limpede nu doar că efortul băncilor de a se restructura şi al companiilor de a scăpa de datoriile deja existente e încă departe de sfârşit, dar şi că atunci când se va realiza, acea nouă normalitate nu va mai putea să fie comparabilă probabil niciodată cu euforia creditării dinainte de criză.

  • Guvernul vrea să dea Complexului Energetic Hunedoara ajutor de stat de 100 milioane lei din fondul din privatizări

    “Ministerul Finanţelor Publice poate acorda, la solicitarea societăţii Complexul Energetic Hunedoara SA, un împrumut în tranşe, în condiţii de piaţă, în limita sumei de 98,47 milioane de lei, din veniturile din privatizare înregistrate în contul general al Trezoreriei Statului, pe o perioadă de şase luni, cu titlu de ajutor de stat individual pentru salvare, Complexului Energetic Hunedoara SA societate care se confruntă cu dificultăţi economico-financiare majore”, potrivit proiectului elaborat de Ministerul Energiei.

    În nota de fundamentare a proiectului se precizează că acest ajutor de stat a fost deja aprobat de Consiliul Concurenţei în 20 martie şi a fost notificat şi Comisiei Europene.

    Banii din ajutorul de stat vot fi folosiţi pentru acoperirea cheltuielilor curente minime de susţinere a activităţilor pentru o perioadă de şase luni de la acordare, inclusiv cele necesare achiziţionării de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.

    În termen de 6 luni de la momentul acordării ajutorului de stat individual pentru salvare, compania va trebui să prezinte un plan de restructurare care să-i asigure viabilitatea pe termen lung şi care va fi notificat Comisiei Europene în vederea autorizării. În situaţia în care producătorul de cărbune şi energie nu prezintă planul de restructurare până la data scadenţei împrumutului, este obligat să achite împrumutul şi dobânzile la scadenţă.

    Dacă producătorul de cărbune şi energie nu prezintă planul de restructurare sau dovada restituirii ajutorului de stat individual pentru salvare, are obligaţia să prezinte un plan de lichidare.

    În nota de fundamentare se spune că, în situaţia lichidării companiei, va fi afectată atât capacitatea acesteia de finalizare a unor investiţii finanţate prin împrumuturi, acordate sau garantate de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi capacitatea de rambursare a obligaţiilor de plată aferente împrumuturilor.

    Compania are de rambursat 7,4 milioane echivalent dolari dintr-un credit extern contractat de de la BIRD cu garanţia statului, destinat finanţării reabilitării şi modernizării, precum şi 1,05 miliarde yeni japonezi dintr-un credit de la JBIC cu garanţia statului, în vederea finanţării reabilităţii grupului 4 al termocentralei Paroşeni.

    De asemenea, Complexul Energetic Hunedoara a subîmprumutat de Ministerul Finanţelor Publice un credit de 65,3 milioane de euro, pentru investiţii de mediu, din care mai sunt trageri rămase de efectuat de 7,03 milioane de euro.

    Totodată, până la data scadenţei împrumutului, Complexul Energetic Hunedoara are obligaţia de a prezenta Ministerului Finanţelor Publice planul de restructurare aprobat de Comisia Europeană, iar în baza acesui plan poate fi prelungită perioada de acordare a împrumutului, în aceleaşi condiţii de dobândă.

    Guvernul dă asigurări că acest ajutor de stat nu se acordă industriei de cărbune, iar pentru a demonstra Bruxellului acest lucru obligă Complexul Energetic Hunedoara să îşi separe legal activităţile miniere de celelalte operaţiuni.

    “Ajutorul de stat individual pentru salvarea societăţii nu se acordă în sectorul cărbunelui şi pentru a putea demonstra că acest ajutor de stat individual pentru salvare nu va fi utilizat în sectorul minier, după autorizarea ajutorului de stat individual pentru salvare de către Comisia Europeană şi după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, societatea iniţiază demersurile pentru separarea legală a activităţii miniere din cadrul societăţii de celelalte activităţi, şi va lua toate măsurile necesare pentru a separa legal activitatea minieră şi va depune toate diligenţele pentru a atinge acest rezultat în cel mai scurt timp posibil în termenul legal prevăzut de legislaţia în materie”, potrivit notei de fundamnetare.

    Complexul Energetic Hunedoara va trebui să ramburseze împrumutul în termen de şase luni de la primire, plus dobândă, sau îl poate înapoia anticipat parţial sau integral.

    În proiect se precizează că împrumutul se acordă companiei în condiţii de piaţă ca urmare a realizării unei analize economico-financiare de către EximBank, în vederea stabilirii clasei de risc a societăţii şi a marjei de dobândă peste ROBOR, comunicate de Banca Naţională a României cu trei zile înainte de data acordării tranşelor de împrumut.

    Nota de fundamnetare a proiectului de ordonanţă de urgenţă menţionează că la acordarea ajutorului de stat individual pentru salvare se respectă principiul “pentru prima şi ultima dată”. În acest sens, Complexul Energetic Hunedoara trebuie sa prezinte o declaraţie în care trebuie să specifice dacă a primit în trecut ajutor de salvare sau restructurare.

    În caz afirmativ şi dacă au trecut mai puţin de 10 ani de la primirea ajutorului de restructurare sau de la încheierea perioadei de restructurare sau de la oprirea punerii în aplicare a planului de restructurare (oricare din evenimente s-a produs cel mai recent), Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri nu va acorda ajutorul de stat.

    În proiectul de OUG se spune că producătorul de cărbune şi energie se află în imposibilitatea de a achiziţiona deficitul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, pentru a asigura necesarul de certificate care să acopere cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite, în anul 2014, de la fiecare instalaţie deţinută. Compania trebuie să restituie certificatele de emisii nefolosite până cel târziu în 30 aprilie.

    De asemenea, Guvernul justifică acordaea ajurtorului de stat şi prin faptul că producătorul de cărbune şi energie este cel mai mare agent economic din Valea Jiului şi din judeţul Hunedoara, iar dacă şi-ar întrerupe activitatea, ar creşte semnificativ rata şomajului în acea zonă.

    Apoi, întreruperea activităţii ar avea repercusiuni şi pentru comunităţile locale care ar fi lipsite de sursele provenite din impozitele şi taxele locale pe care le datorează Complexul Energetic Hunedoara, ceea ce ar conduce la înrăutăţirea condiţiilor de trai în cadrul comunităţii.

    Complexul Energetic Hunedoara este singurul furnizor de energie termică în oraşele din Valea Jiului şi din municipiul Deva (judeţul Hunedoara).

    Complexul Energetic Hunedoara are aproape 6.500 de salariaţi, care activează în cadrul a patru mine din Valea Jiului (Lonea, Livezeni, Lupeni, Vulcan) şi a două termocentrale care au acoperit în 2013 circa 7% din consumul de energie la nivel naţional.

    Compania, controlată de Ministerul Energiei, a fost înfiinţată în 2012 prin fuziunea termocentralelor de stat Deva şi Paroşeni şi produce electricitate prin arderea huilei din minele din Valea Jiului, care au aparţinut Companiei Naţionale a Huilei.

    Restructurarea masivă a complexelor energetice Hunedoara şi Oltenia este cerută de Fondul Monetar Internaţional.

    Totuşi, Guvernul încă spera, cel puţin anul trecut, că va reuşi să privatizeze compania, lansând chiar un anunţ prin care solicita investitorilor scrisori de intenţie. Guvernul a aprobat strategia de privatizare a Complexului Energetic Hunedoara în martie 2013.

    Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu spunea în decembrie anul trecut că ar exista o companie interesată să participe la privatizarea Complexului Energetic Hunedoara, respectiv Quintana Minerals Corporation din Statele Unite. În noiembrie anul trecut Nicolescu dăduse un ultimatum de o lună conducerii Complexului Energetic Hunedoara pentru a prezenta o strategie “realistă” de viabilizare a companiei.

    În februarie anul curent, ministrul Energiei, Andrei Gerea, a spus că statul încearcă să salveze de la faliment complexurile energetice Oltenia şi Hunedoara, aflate într-o situaţie dificilă.