BusinessMagazin

Tag: concept

  • Scroogled, campania prin care Microsoft îi atacă pe cei de la Google în privinţa confidenţiualităţii datelor

    Microsoft a scos la vânzare câni, tricouri şi şepci pe o pagină a magazinului (http://www.microsoftstore.com/store/msusa/en_US/cat/Scroogled/categoryID.67575900)  în timp ce pe siteul www.scroogled.com sunt explicate diferenţele dintre Google şi Bing, motorul de căutare al Microsoft, în privinţa confidenţialităţii datelor. Scroogled.com a fost lansat în primăvara acestui an. Cana Scroogled costă 7,99 dolari, şapca 14,99, iar tricourile cu variate mesaje (“Step into our web”, alături de un păianjen ce poartă culorile Google, sau “I’m Watching You” lângă un personaj cu alură de gangster) costă 11,99 dolari.

    Obiectele sunt parte a campaniei gândite de Mark Penn, fost strateg al campaniei prezidenţiale a lui Hillary Clinton din 2008 şi un apropiat al lui Bill Clinton. Penn a venit la Microsoft în august 2012 şi lucra direct cu Steve Ballmer.

  • BLACK FRIDAY şi în turism. Agenţiile fac REDUCERI de până la 50% începând de vineri

     Deşi, tradiţional, Black Friday este programat în ultima vineri din noiembrie, agenţiile de turism încep cu o săptămână mai devreme reducerile, lansând astfel conceptul de “early black friday” (“vinerea neagră timpurie”).

    Reprezentanţii agenţiei care a dat startul anul trecut campaniei de reduceri de Black Friday, Mareea, spun că în acest an tendinţa pieţei, şi nu doar în domeniul turismului, este să decaleze data reducerilor.

    “Anul acesta am decis să ne aliniem de trendului generat de marii retaileri de electronice, care au început promovarea black friday cu o săptămână mai devreme, respectiv în data de 22 noiembrie. Astfel, suntem convinşi că turiştii care şi-au creat o tradiţie din a vâna aceste reduceri deosebit de importante vor fi prezenţi în mediul online şi offline pe 22 noiembrie. De aceea, pentru această zi de vineri am decis aplicarea reducerilor maximale, de până la 50% pentru destinaţiile de vacanţă cele mai atractive şi solicitate”, a declarat Marius Usturoiu, directorul general al Mareea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cei doi arhitecţi care au desenat cele mai vizitate localuri din Bucureşti

    Corvin are biroul la el acasă, într-o mansardă generoasă şi luminoasă aproape de Cişmigiu. Locuinţa este dominată de două sobe de teracotă verde şi de geamurile mari, iar arhitectul spune că prezenţa unor obiecte dragi îl ajută la lucru. Răspunde o dată la două zile la un telefon privind amenajarea unui restaurant sau pub nou. „Se deschid constant restaurante şi baruri, iar, dacă nu se deschid, se refac. Un arhitect specializat pe design interior are treabă tot timpul.”

    Are 40 de ani. A lucrat la Pro TV în perioada 1997-2001, la decoruri de TV şi în studio. „Am prins vremuri foarte interesante”, îşi aminteşte arhitectul, care a ajuns în Pro în perioada când producţiile proprii erau doar „Chestiunea Zilei” şi „Te uiţi şi câştigi”. A intrat la Pro TV prin concurs: „Am văzut un anunţ la facultate şi am decis să încerc, mai ales că mă apropiam de anul VI şi nu lucrasem proiecte, precum colegii mei (mulţi dintre ei copii de arhitecţi, care aveau acces la proiecte de foarte devreme). Am câştigat concursul şi acolo m-am format, lucrând alături de scenografi şi regizori importanţi din România”.

    În 2001 a plecat din Pro TV şi a început să lucreze alături de un cetăţean străin, care era pasionat de restaurarea caselor româneşti. A lucrat alături de echipa de meşteri adunată din sate din toată ţara şi acolo a învăţat, pe rând, atenţia pentru detalii, valoarea obiectelor originale, arta de a integra o uşă veche într-un spaţiu modern şi alte lecţii pe care facultatea nu i le predase. A făcut apoi primul său proiect de restaurant, Angels, în Dorobanţi, iar ulterior a mai amenajat câteva localuri, până în momentul când a decis să ia o pauză şi să se concentreze pe filme. A lucrat atât pentru Media Pro, cât şi pentru Castel.â

    Cel mai sonor proiect a fost şi primul la care a lucrat, Cold Mountain – la care a fost asistent scenograf. „Desenele fuseseră făcute de nişte scenografi de Oscar, aşa că asistentul chiar trebuia să le poată valorifica la maximum.„ Ulterior, a fost scenograf la trei filme cu Steven Seagal. A lucrat la peste 11 filme în şase ani şi consideră despre perioada aceasta că a fost cea mai extenuantă şi mai complexă de până acum. „Ca scenograf ai ocazia să faci consecutiv un film SF, apoi unul din epoca victoriană şi apoi un western, iar asta te dezvoltă enorm.„ Este însă o muncă extenuantă, la care a decis să renunţe din două motive: „În primul rând nu mai puteam să trag atât de tare zi şi noapte cât dura producţia unui film, obosisem, aveam deja copii, nu mai mergea, iar în al doilea rând lumea producţiilor cinematografice din România scăzuse mult, au crescut preţurile şi am simţit că nu vor mai veni aici producţii cu bugete generoase, care să folosească scenografie complexă„. Aşa că a renunţat, a lucrat o vreme reclame şi încet-încet s-a întors în lumea amenajărilor din industria ospitalităţii, care l-a repremit de parcă nici nu plecase vreodată.

    Restaurante şi baruri se deschid încă foarte multe, spune arhitectul, printre solicitările de amenajare din domeniu fiind însă şi patiserii, hoteluri, cafenele şi aşa mai departe. Refuză însă peste 80% dintre solicitări, deoarece nu are timp şi nici nu vrea să se extindă, să pregătească arhitecţi tineri, să se îmbogăţească. „Eu vreau să merg în vacanţe şi să mă simt bine„, spune arhitectul. Spune că îşi va întreba contabila când ajungem la discuţia despre cifra de afaceri – pe Ministerul de Finanţe firma sa, Maya International, a avut în 2012 o cifră de afaceri de 112.000 euro şi profit net de 10%.

  • Mega Image lansează un nou concept de magazin – GALERIE FOTO

    Gama include deopotrivă aperitive, produse preparate, legume, fructe, peşte, produse bio, torturi, îngheţată.”Preparatele congelate sunt uşor şi rapid de pregătit, oferă bucuria de a încerca reţete noi, chiar exotice, sunt sigure (congelarea este o metodă în întregime naturală de conservare a alimentelor, folosită de mii de ani).

    Magazinul AB Cool Food aduce un concept nou în România, acela prin care întreaga ofertă este alcătuită doar din produse congelate,” a declarat Cătălina Aldea, director comercial Mega Image.

    Fondat în 1995, Mega Image este cel mai mare lanţ de supermarketuri din România cu o reţea ce cuprinde 250 magazine în Bucureşti, Constanţa, Ploieşti, Piteşti, Braşov, Târgovişte şi alte oraşe, sub mărcile Mega Image (150) şi Shop&Go (100).
    Pe segmentul supermarketurilor, în România mai sunt prezente reţele precum Billa, Carrefour Market, dar şi reţele ale producătorilor de mezeluri, de pildă, ca Angst, Agricola sau Cris-Tim. Xavier Piesvaux este şeful Mega Image.

  • Despre o schimbare care nu a început încă

    John Goffe Rand este un ins practic necunoscut, un american din secolul al XVIII-lea, pictor şi inventator. Interesant este că Renoir socotea că fără Rand impresionismul nu ar fi existat. Asta pentru că americanul a inventat tubul metalic cu vopsea, eliberând artistul de corvoada preparării vopselurilor şi oferindu-i mobilitate, posibilitatea de a merge pe câmp, la malul mării sau în pădure pentru a picta. Este una din schimbările mărunte care apar rar şi au, în timp, efecte majore.

    Putem face uşor o paralelă cu actuala criză, care a adus şi ea o sumedenie de schimbări, mai mari sau mai mărunte, schimbări care, sunt convins, vor modifica în moduri nebănuite mediul de afaceri. Ballmer a avut una dintre cele mai grele misiuni din lume, să îi urmeze unui ins care a avut Sclipirea, adică lui Bill Gates. În aceeaşi situaţie se află şi Tim Cook la Apple, după dispariţia lui Steve Jobs.

    Eu am o teorie: că un om face în viaţă un singur salt către stele, asta însemnând ceva, o realizare, o operă de artă, o carte, un cântec, un film, un copil sau o casă, ceva unic, irepetabil. Restul creaţiilor sale vor fi plăcute, admirate, cumpărate sau invidiate, dar Reuşita este una singură. Bill Gates a sclipit atunci când a păstrat drepturile asupra sistemului de operare, Michael Dell atunci când a decis să construiască computere la comandă, pe internet, şi să nu producă pe stoc, Larry Page şi Sergey Brin atunci când au decis să mizeze pe simplitate şi pe gratuit, iar Jobs în momentul în care a înţe-les cum să îţi transformi clienţii în fani, oferindu-le ceea ce îşi doresc, fără să poată defini ce îşi doresc. Ballmer şi Tim Cook au rămas setaţi pe ultima comandă dată de şeful cel genial, şi de aici vine o repetitivitate care nu a folosit nici Microsoft, nici Apple.

    Cineva spune că dacă îmbunătăţeşti un produs de un număr de ori, ajungi în cele din urmă să-l faci praf; într-un fel sau altul şi indiferent de ce zic cifrele, teoria asta se aplică şi pentru iPhone, şi pentru Windows. Voi da un singur exemplu: magazinele Apple au înregistrat trimestrul trecut prima scădere din ultimii cinci ani şi există voci care pun asta pe seama unei schimbări de priorităţi, dinspre client şi satisfacţia acestuia către vânzări şi rezultate.

    Aceasta, împreună cu lipsa unui şef al diviziei de magazine şi cu lipsa unor produse noi, care să entuziasmeze fidelii Apple, costă compania (chiar dacă, repet, rezultatele generale, în ansamblu, par să mă contrazică). Ce vreau să spun este că şi Ballmer, şi Tim Cook trăiesc sub presiunea obţinerii unor rezultate şi au încercat/încearcă să le obţină. Când, recent, Michael Dell a decis să îşi delisteze compania, a urmărit să scape tocmai de această presiune, de lupa analiştilor şi de presiunile acţionarilor; o abordare antreprenorială ar face din Dell o companie mai sprintenă, mai deschisă la nou şi, poate, mai inovatoare.

    Cred că managerul secolului XXI trebuie să rescrie reguli şi să depăşească, printr-o abordare antreprenorială, modelul Jack Welch, condus doar de numere seci şi de interesul acţionarilor. Cred că vor dispărea managerii staruri. Cred că vor rezista cei cu instinct şi nu cei cu MBA. Cred că vor rezista cei care înţeleg şi comunică cu generaţia Y. Vor rezista cei care ţin cont nu numai de reducerea costurilor, ci şi de fleacuri precum satisfacţia angajaţilor şi cei ce vor face distincţia între bla-bla-ul corporatist şi responsabilitatea reală. Cred că va dispărea mitul CEO-ului „priceput la orice, pentru că orice este o marfă„. Nu insist, vom face un articol mai mare pe această temă.
    Vestitul „Pătrat negru pe fond alb„ al lui Kazimir Malevici mi se pare o bună ilustraţie pentru schimbare, pentru schimbarea profundă; omul a fost un excentric, un soi de revoluţionar care a avut puterea de a se defini şi de a influenţa.
     

  • Ce a rămas la Timişoara după plecarea Carpatair

    În prezent, Carpatair mai operează doar cinci zboruri de la Timişoara, către Stuttgart, Roma, Milano, Veneţia şi Cernăuţi. Compania a renunţat la cursele către Iaşi, Constanţa, Bacău, Craiova, Sibiu, Lvov, Verona, Bologna, Florenţa, Ancona, Bari, Dusseldorf şi Munchen.

    “Carpatair anunţă cu succes repoziţionarea sa pe piaţă. Restructurarea flotei şi reorientarea comercială spre zboruri fără escală, operate cu aeronave mari, aduce cu sine avantaje multiple”, spune Nicolae Petrov, fondatorul Carpatair. Compania deţine în prezent trei aeronave Fokker 100 şi un Boeing 737.

    Dincolo de destinaţiile păstrate de Carpatair, de la Timişoara se mai poate zbura în prezent la Bucureşti, Paris, Madrid, Bologna, Dortmund, Munchen, Londra şi Barcelona, folosind cursele companiilor TAROM, Lufthansa şi Wizz Air.

    Potrivit oficialilor Carpatair, problemele pentru modelul de hub de la Timişoara au început când, la sfârşitul anului 2008, conducerea aeroportului a decis să favorizeze zborurile operatorului Wizz Air, trecând la aplicarea unor politici comerciale „discriminatorii”.

     „Decizia Carpatair este o consecinţă a schimbărilor din piaţa căreia compania i se adresează. Piaţa lor, formată din cetăţenii italieni prezenţi în România şi Moldova, a dispărut, iar nodul de la Timişoara nu a mai fost alimentat. Dacă aici există mijloace ilegale pentru alte companii, de ce au închis zborurile de la Constanţa, Cluj şi Kiev?”, spune Iulian Daniel Idolu, directorul general al aeroportului. El adaugă că, până în 2012, Carpatair a beneficiat de cele mai mici taxe de operare, iar decizia companiei de adaptare la condiţiile pieţei este „bună„ şi nu va afecta financiar aeroportul – „veniturile vor fi în creştere în acest an”.

    „Aeroportul va înregistra o cădere abruptă a numărului de zboruri, de pasageri şi a cifrei de afaceri”, spune Paula Ardelean, vicepreşedintele Carpatair. Faţă de anul 2011, când aeroportul înregistra 1,3 milioane de pasageri şi venituri de 46 milioane de lei, în 2013 traficul va coborî la 750.000 şi, deci, o cifră de afaceri la jumătate, reiese din calculele Carpatair.

  • O nouă formă de transport: “Hyperloop”, un concept revoluţionar care promite efectuarea de călătorii aproape supersonice

     Miliardarul Elon Musk, fondator al constructorului de maşini electrice Tesla Motors şi al companiei private de explorare spaţială SpaceX, a publicat un document de 57 de pagini despre acest proiect, care, dacă va fi implementat, ar putea face legătura între Los Angeles şi San Francisco în doar 35 de minute.

    “Hyperloop constă într-un tub cu presiune joasă de capsule, transportate cu viteze mici şi mari pe lungimea tubului”, se afirmă în acel document.

    “Capsulele sunt aşezate pe perne de aer presurizat”, adaugă documentul.

    După părerea lui Elon Musk, acest sistem de transport ar putea atinge o viteză de 1.220 kilometri pe oră şi va fi economic viabil pentru orice distanţă mai mică de 1.500 de kilometri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trista moştenire

    Nu vorbesc aici de gusturi muzicale, ci de generaţia care a zdruncinat traiul tihnit din suburbii, a creat lideri de imagine, a dat jos preşedinţi, a purtat războaie, a creat companii şi a dărâmat cortina de fier. Indiferent de cum a fost clasificată de sociologi, tânăra generaţie a anilor ‘50 – ‘60 a iscat lumea modernă, a dus omul pe Lună, a creat calculatorul şi internetul, apus bazele lumii moderne, tehnologizate.

    Acum tânăra generaţie care foloseşte din plin, nativ şi natural, puterea comunicării şi a internetului, care vorbeşte o limbă nouă, poate lipsită de acorduri gramaticale sau de semne de punctuaţie, dar care are, trebuie să recunoaştem, eficienţa ei, nu-şi găseşte, cumva, locul în societate.

    Din cauza crizei, a lipsei locurilor de muncă, a manevrelor politicianiste, a obtuzităţii politice şi a lăcomiei instituţionalizate. Trebuie să meargă Papa Francisc tocmai în Brazilia pentru ca ziarele să acorde o oarecare atenţie subiectului; asta pentru că ştirile breaking sunt regele cel mic din Marea Britanie (întrebare: peste ce lume va domni?) sau veşnicul conflict dintre palatele din Bucureşti, purtat acum între tampoane de vagoane.

    Cifrele sunt uriaşe: între 73 de milioane de tineri, conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, şi 290 de milioane, conform The Economist, caută un loc de muncă în lume.
    Nu aş fi scris toate astea dacă nu aş fi citit un sondaj legat de opţiunile de angajare ale tinerilor absolvenţi români, sondaj realizat de institutul de cercetare Trendence şi la care au răspuns 11.600 de tineri absolvenţi de facultate.

    Aceştia au indicat compania la care ar vrea să lucreze: cei cu studii economice vor în bănci, dar şi în mari companii, în ordine descrescătoare BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen, ING, Google, Coca-Cola, Orange, PwC şi Procter & Gamble, iar cei cu studii tehnice şi IT vor la Continental, Microsoft, Dacia, VW, BMW, Hidroelectrica, Siemens, Orange, IBM. Realizatorii studiului spun că, în comparaţie cu anii trecuţi, Apple şi Microsoft sunt perdanţii anului, cu mai mult de şase puncte procentuale, în timp ce Hidroelectrica urcă de pe locul 16 pe 7, iar Enel face un salt de 47 de locuri, pe poziţia 21.

    Alte date care mi se par interesante sunt faptul că economiştii sunt mai puţin dispuşi să emigreze, că 35% dintre absolvenţii români au aplicat deja pe reţelele de socializare pentru un loc de muncă, dublu faţă de media europeană, că urcă retailerii, că 23% dintre ingineri şi IT-işti ar accepta să lucreze pentru o companie cu probleme de imagine (media europeană este 35%) şi că 80% aşteaptă de la angajatori un tratament egal îndiferent de poziţia socială, de etnie, naţionalitate sau religie.
    Regăsesc în toate acestea un pragmatism interesat, cu care nu sunt obişnuit; sondajul arată că este ceva, mult mai mult, dincolo de imaginea TineriGălăgioşiCareÎşiFreacă-EcraneleTelefoanelorCuReligiozitateVirgulăCareNuÎnvaţăŞiNuLePasăDeNimic. Poate că ei au soluţia depăşirii actualei stări de criză, poate că pentru ei „too big to fail„ înseamnă cu totul altceva decât pentru Angela Merkel sau François Hollande. Nu-i pomenesc degeaba pe cei doi lideri europeni, care se numără printre părinţii programelor New Deal for Europe, în valoare de şase miliarde de euro, şi Youth Guarantee, de 21 de miliarde de euro, menite să-i ajute pe tinerii şomeri.  Sumele par impresionante, dar îşi pierd impactul şi devin sforăială politică fără sens dacă ţinem cont de unu, obsesia europeană cu austeritatea şi doi, de costurile asociate cu şomajul, de 153 de miliarde de euro. Nu am nimic de spus despre liderii români, pentru că pentru ei subiectul nu există.
    O lucrare a spaniolului Joaquin Sorolla (1863 – 1923), un spaniol de obicei lumions, solar, care vă poate bucura ochii; aceasta e mai tristă, se numeşte „Trista Moştenire„, prezintă ravagiile pe care le făcea poliomielita la începutul secolului trecut şi este o ilustrare plină de sensibilitate a compasiunii, un sentiment de care uităm din ce în ce mai des.
    Şi mi se pare că un soi de tristă moştenire le lăsăm şi noi TinerilorGălăgioşiCareÎşiFreacăEcraneleTelefoanelorCuReligiozitate.

  • Volkswagen rezolva problema benzinei scumpe. A inventat o masina “terifianta”, care consuma numai 0,9 litri la suta de kilometri

     Modelul S de la Tesla si masinile bazate pe celule cu hidrogen de la Honda si General Motors au de acum un concurent serios.

    Volkswagen XL1 consuma, in medie, 0,9 litri de benzina pentru fiecare o suta de kilometri parcursi, datorita caroseriei foarte usoare.

    Un alt factor cheie care a dus la aceasta performanta este forma sa aerodinamica. Masina cantareste sub 800 kg. Prin comparatie, greutatea Toyotei Prius, unul dintre primul autovehicule din acest segment, depaseste 1,3 tone.

    Rotile de la Volkswagen XL1 sunt la fel de subtiri precum cele ale unei motociclete, imbracate in cauciuc Michelin, iar usile se deschid in sus. Sasiul este si el unul special, o singura piesa modelata din fibra de carbon.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Start-up advertising – reţeta de milioane a unui tânăr de 34 de ani

    SENDINŢA PRINCIPALĂ DIN PIAŢA DE DIGITAL DIN ISRAEL ESTE UN CONCEPT NUMIT START-UP ADVERTISING, care descrie campanii creative de marketing şi publicitate tratate ca un start-up în sine, construite în jurul tehnologiei şi deschise la experimente. Asta vreau să fac acum şi în România„, îşi descrie pe scurt planurile şi strategia pentru industria autohtonă de digital israelianul Nir Refuah. Venit recent la conducerea MRM România, agenţia de marketing digital membră  a grupului de comunicare McCann Worldgroup România, executivul în vârstă de 34 de ani a experimentat cu acest concept vreme de aproape cinci ani, din ianuarie 2008, când a preluat poziţia de VP Creative al McCann Digital Tel Aviv.

    Acum, principala lui preocupare este să convingă şi companiile cu operaţiuni pe plan local să investească în asemenea campanii şi să renunţe la a mai trata digitalul precum un domeniu complet separat de restul formelor de promovare şi marketing, cu strategii şi bugete separate. „Experienţa lui în start-up-uri de tehnologie şi media digitală este unică în România şi în regiune. Israelul este o piaţă foarte dezvoltată din punct de vedere al digitalului şi orice import de talent de acolo va ajuta piaţa din România să avanseze„, spune despre el Adrian Boţan, VP Creative al McCann Worldgroup Central Eastern Europe.

    Istoria lui Refuah în domeniul creării de campanii de advertising, conţinut şi interacţiune online începe de când avea numai 15 ani, într-o perioadă în care internetul începea să explodeze în Israel. A descoperit atunci diverse platforme pe internet unde oamenii se puteau conecta şi comunicau de la distanţă, „Buletin Broadcast Systems (BBS) se numeau, echivalentul a ceea ce definim astăzi drept reţele de socializare„, şi a pornit astfel Othello, prina asemenea reţea israeliană.

    „După trei ani am vândut afacerea către Bezeq pentru 400.000 de dolari, o sumă care poate părea mică prin comparaţie cu tranzacţiile de zeci sau sute de milioane de dolari din domeniul online, dar uriaşă pentru un tânăr de 18 ani, mai ales la acea vreme„, povesteşte Nir Refuah.

    Următorul pas în lumea internetului l-a făcut la portalul Tapuz, adică portocală în ebraică, unde a fost vreme de câţiva ani editor-şef şi directorul de dezvoltare de conţinut. „Din punctul de vedere al conţinutului, Israelul era destul de avansat faţă de alte ţări din regiune sau europene, dar ca infrastructură era mult în urmă, lucru care se întâmplă inclusiv în prezent, mai ales prin comparaţie cu România, unde infrastructura este una dintre cele mai bune din lume„, spune şeful MRM România. Apoi a mers la Walla, astăzi cel mai mare site după Google şi Facebook, dar pe atunci o companie la început, cu opt oameni şi birouri într-o zonă industrială de la marginea Tel Avivului, în apropierea unei fabrici de peşte. „În 2005 am decis să mă retrag. Aveam 26 de ani şi opt ani de muncă în spate, simţeam nevoia de o pauză.„

    Pauza a durat trei ani, pentru că în 2008 a devenit VP Creative în cadrul McCann Digital Tel Aviv în urma unei întâlniri întâmplătoare şi a unei discuţii ulterioare cu şeful de la acea vreme al agenţiei. Despre următorii aproape cinci ani din carieră spune că au însemnat o contribuţie importantă la dezvoltarea strategiilor de digital şi social media pentru brandurile din portofoliu, dar şi la creşterea ponderii digitalului în întreaga industrie de publicitate, de la 6% la aproximativ 20%. „Industria de digital din Israel este uriaşă. Despre Google sunt vehiculate cifre anuale de aproximativ 250 de milioane de dolari şi numai McCann Digital avea încasări de 25 de milioane de dolari„, dimensionează directorul general al MRM România.

    Pe piaţa autohtonă, digitalul a însemnat afaceri de 52-55 de milioane de euro în 2011, cu 30% mai mult comparativ cu anul precedent, potrivit studiului Digital FactBook, realizat anual de agenţia Hyperactive, iar pentru 2012 estimările vizau o valoare totală de 65 de milioane de euro. Cifra include bugetele de publicitate online alocate companiilor media locale, de aproximativ 12-13 milioane de euro în 2011, investiţiile pe piaţa de search (Google) şi cele pentru furnizorii media internaţionali (Yahoo, Facebook), dar şi onorariile plătite agenţiilor de digital locale sau bugetele alocate mobile marketingului calculate la 7 milioane de euro.
    Marketingul şi promovarea digitală, spune Refuah, sunt încă destul de departe de nivelul de 20% din totalul bugetelor alocate în acest sens, dar ar putea ajunge la acest nivel în doar câţiva ani. „Domeniul este aici la nivelul la care se afla digitalul în Israel în urmă cu patru ani. Potenţialul este foarte mare şi este mai mult decât suficient loc de creştere.„

    Strategia lui Refuah este clădită acum pe conceptul de start-up advertising, dar şi pe social media, o zonă care a crescut puternic în ultimii ani, precum şi pe segmentul mobil. „Digitalul ar trebui privit ca un teren de joacă pentru brandurile care pot astfel să testeze noi tehnici în domeniu„, spune Adrian Boţan. În tot cazul, campaniile creative pe care îşi pune amprenta Nir Refuah trebuie neapărat să includă tehnologia şi elemente precum aplicaţii mobile sau scanare de coduri QR.

    „Deschidere spre digital există, mai ales că domeniul este privit ca fiind unul mic, fără prea mari riscuri şi cu o investiţie destul de redusă. Piaţa trebuie însă educată„, lămureşte executivul. Altfel spus, trebuie modificată mentalitatea companiilor care aleg să se promoveze în mediul digital prin campanii pe termen scurt, cel mai adesea independente, cu bugete şi strategii separate faţă de restul metodelor de promovare. Ceea ce, de multe ori, poate duce la cheltuieli mai mari în ansamblu şi la discrepanţe în transmiterea mesajului.

    Chiar şi în ciuda acestor particularităţi de până acum ale domeniului, digitalul a fost nişa cea mai ferită de criză, în ciuda problemelor traversate de economia ultimilor ani. A scăzut doar un an şi apoi a reintrat pe creştere cu un avans anual chiar şi de 30%. Ceeace, în contextul unei pieţe în ansamblu care s-a tot restrâns, nu e deloc puţin lucru.